Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 1375/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 1375
Ședința publică de la 18 2009
PREȘEDINTE: Nela Drăguț
JUDECĂTOR 2: Mariana Mudava
JUDECĂTOR 3: Mihaela Loredana u -
Grefier: -
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamanta împotriva încheierii de ședință din data de 14 aprilie 2009, a deciziei civile nr. 159/A din 21 aprilie 2009, pronunțate de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 3540 din 08 septembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu S în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți G, -, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenta reclamantă, reprezentată de avocat și intimații pârâți -, G, reprezentați de procurator.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței care a învederat instanței următoarele:
- depunerea adresei nr. 35251/20.10.2009 de către Baroul Dolj în care se precizează că numitul nu este înscris în Baroul Dolj în calitate de avocat;
- depunerea de către intimații pârâți -, Gau nei copii de pe procura judiciară autentificată sub nr. 3836/27.10.2009 prin care au împuternicit pe să le reprezinte interesele în cauză;
- depunerea de către a unui set de înscrisuri pentru a face dovada calității de avocat;
- depunerea de concluzii scrise de către către intimații pârâți -, G, după care;
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurenta reclamantă, a depus concluzii scrise, solicitând admiterea recursului, potrivit motivelor formulate în scris și susținute oral, modificarea hotărârilor pronunțate în cauză, iar pe fond admiterea tuturor capetelor de cerere formulate în cauză. A precizat că în mod greșit instanța de apel a reținut că reclamanta nu a făcut dovada proprietății asupra suprafeței revendicate și că ar fi încălcat dreptul de proprietate al pârâtului; cu cheltuieli de judecată.
Procurator, pentru pârâți -, G, a depus concluzii scrise, în raport de care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile atacate ca fiind legală și temeinică; cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Prin cererea depusă la Judecătoria Drobeta Turnu S la data 07 nov.2006, reclamanta a chemat în judecată pe pârâți G și - pentru ca prin hotărâre judecătorească să fie obligați să-i lase în deplină proprietate și pașnică posesie o de teren lunga de 11 și lată de 4, să se stabilească linia de hotar între proprietățile părților să fie obligați pârâți să-și retragă streașina casei lor astfel încât apele din ploi să se scurgă pe terenul pârâților și nu în curtea sa și să se dispună rectificarea intabulării în CF a înscrieri făcute cu privire la imobilul pârâților.
În motivarea acțiunii a susținut că, reclamanta a dobândit în indiviziune cu frați săi un imobil prin moștenire legală de pe urma mamei, au încheiat un partaj voluntar, după care sora sa a vândut cota de 3/16 din imobil pârâților, aceștia cumpărând ulterior la licitație și terenul de 43,35 de la un alt frate D. S-a mai susținut că numita a primit în lot în urma partajului voluntar și o casa construită din bolțari cu placă de beton pentru etaj,pe care a înstrăinat-o tot pârâților și care au edificat etaj și pod, după care au edificat și un gard ocazie cu care au ocupat fâșia de teren revendicată. În prezent streașina casei pârâților face ca apa rezultată din ploi să se scurgă pe terenul reclamantei.
În baza probatoriului administrat, instanța prin 2756/2007, a admis în parte acțiunea, obligând pârâți să-și scurteze streașina casei, respingând petitul privind revendicarea, pe cel privind grănițuirea și pe cel privind rectificarea CF.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs toate părțile, iar Tribunalul Mehedinți prin decizia nr.1602/R/15 2007, admis recursurile declarate a casat sentința și a trimis dosarul pentru rejudecare.
S-a apreciat că probatoriul administrat este neconcludent,dispunându-se completarea probatoriului în ceea ce privește starea de fapt actuală, raportată la schița aferentă partajului voluntar și făcându-se abstracție de gardul ce desparte cele doua proprietăți în prezent.
Cauza a fost înregistrată în cel de-al doilea ciclu procesual, la 14 dec.2007, iar la termenul din 20 feb.2008 s-a solicitat efectuarea unei noi expertize specialitate topografie și expertiza tehnică specialitatea construcții, fiind desemnat în cauza expert - specialitatea topografie și specialitatea construcții.
S-a solicitat de către reclamantă audierea martorului.
Expertiza tehnică specialitatea construcții a expus varianta tăieri strașinei casei pârâților, motivând prin degradarea în timp a imobilului acestora propunând modificarea acoperișului sau montarea de jgheaburi.
A concluzionat în sensul că imobilul construcție al pârâților, a cunoscut abateri de la planeitate și verticalitate admisibile, respectând proiectul.
Expertiza specialitatea topografie a stabilit că atât reclamanta cât și pârâți față de poziția gardurilor actuale nu au teren în plus sau în minus, pârâți nu ocupa din terenul reclamantei iar gardul dintre proprietățile lor se află edificat pe linia de hotar. A mai stabilit expertul că vânzătoarea pârâților, numita nu a respectat proiectul de construcție, iar pârâți nu au făcut modificări la clădirea existentă, iar la cumpărarea imobilului de către pârâți nu exista gard despărțitor.
Judecătoria Drobeta Turnu S prin sentința supusă apelului a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta.
A fost stabilită linia de hotar între proprietatea reclamantei și a pârâților pe aliniamentul punctelor 2 și 3 din anexa la raportul de expertiză, amplasamentul gardului existent la data efectuării expertizei.
Au fost respinse celelalte petite și obligați pârâții să plătească reclamantei 360 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că, în raport de suprafețe de teren reținute de reclamantă pe deo parte de pârâți pe de altă parte, ținând seama de gardul despărțitor în dreptul proprietăților lor, pârâții nu posedă teren din proprietatea reclamantei, linia de hotar fiind dată de amplasamentul existent la data efectuării expertizei identificat în expertiză pe aliniamentul punctelor 2 și 3.
In ce privește petitul privitor la obligarea pârâșilor de a și retrage streașina casei, s-a arătat că această servitute a fost constituită cu acordul părților eventuala retragere a streșinii având consecințe economice păgubitoare pentru pârâți.
S-a arătat și că, posesia actuală pârâților asupra terenurilor coincide cu întinderea dreptului de proprietate, astfel că este neîntemeiat și petitul privind rectificarea intabulării în CF a înscrierii făcute de pârâți.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât reclamanta, cât și pârâții.
In motivarea recursului său, reclamanta a susținut că, în mod greșit instanța a consemnat în considerente faptul că expertiza ar fi concluzionat că, imobilul construcție al pârâților ar fi respectat proiectul, când de fapt acest expert s-a contrazis în expertiza efectuată, pe de o parte acesta afirmând că imobilul pârâților este construit conform proiectului de construcții, pe de altă parte că imobilul pârâților nu are construit etajul, șarpanta acestui imobil fiind construită în 3 ape, în loc de 2 ape. A susținut și că greșit instanța a reținut că, la momentul dobândirii, construcția a fost deja edificată, din nici o probă a dosarului nerezultând acest fapt, dimpotrivă, din probe rezultă că această construcție nu este finalizată, respectiv expertiza, interogatoriul pârâților, martorii. A învederat și că, nu a fost de acord ca apa provenită de la casa pârâților să-i inunde curtea, astfel cum s-a reținut de către instanță, ea edificând gardul pe terenul său, streașina casei pârâților ocupând din terenul proprietatea sa, această streașină a fost provizorie și deci, prin retragere, nu are consecințe păgubitoare pentru pârâți.
A precizat și că, greșit instanța nu ținut seama de concluziile expertizelor topo efectuate, greșită fiind și reținerea că posesia actuală a pârâților coincide cu întinderea dreptului lor de proprietate, tot expertul topo arătând că ocupă cu streașina casei suprafața de 0,45 din terenul său.
O altă critică a vizat neacordarea cheltuielilor de judecată, instanța nemotivând acest petit.
Pârâții au susținut, în motivarea recursului lor, faptul că, raportarea situației reale din teren trebuia să se facă la schița aferentă partajului voluntar,schiță ce nu fost depusă în cauză, deși au solicitat de fiecare dată acest lucru,măsurătorile tehnice trebuind a fi făcute conform acestei sentințe de partaj și fără luarea în seama a gardului ce desparte cele două proprietăți, tocmai pentru se determina dimensiunile căii de acces, ce a făcut obiectul acelui partaj.
Au susținut că, sentința pronunțată este rezultatul acestei erori, eroare ce a fost strecurată în expertiza topografică întocmită de expert, instanța de fond nerespectând nici obiectivele stabilite în decizia 1602/R/15.11.2007 a Tribunalului Mehedinți.
In ședința publică din 18.11.2002 calea de atac fost recalificată ca fiind apel.
Apelanta intimata a formulat întâmpinare la recursul declarat de pârâți, susținând că, schița aferentă partajului voluntar fost depusă încă din primul ciclu procesual,iar ea a fost avută în vedere la toate expertizele efectuate în cauză,aceste expertize făcând abstracție de gardul existent în acel moment între cele două proprietăți. A arătat și că erorile invocate în expertiza topo puteau fi invocate la instanța de fond,prin intermediul obiecțiunilor pârâții au fost de acord cu acest raport.
La solicitarea apelanților pârâți instanța a încuviințat proba cu expertiză tehnică specialitatea topo, expertiză ce fost efectuată în cauză de către expert,la obiecțiunile formulate de către apelanta reclamantă, expertul răspunzând la data de 7.04.2009.
Prin decizia civilă nr.159 A din 21 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, s-a admis apelul declarat de pârâții G și -, împotriva sentinței civile nr. 3540/08.09.2008 pronunțată de Judecătoria Dr. Tr.
S-a respins apelul reclamantei domiciliată în Dr.Tr. S- împotriva aceleiași sentințe.
S-a schimbat parțial sentința în sensul că s-a respins și petitul de acțiune privind grănițuire.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței.
A fost obligată apelanta reclamantă la 500 lei cheltuieli de judecată (onorariu expert) către intimații apelanți.
In speță, reclamanta nu a făcut dovada proprietății asupra suprafeței revendicate, dimpotrivă, în încercarea de a-și grănițui propriul imobil de cel al pârâtului, a procedat la edificarea unui gard ce nu corespunde amplasamentului real, încălcând ea dreptul de proprietate al pârâtului.
Din lucrarea tehnică efectuată în cauză de către expert, expertiză ce este împărtășită de către instanță tocmai pentru faptul că a fost întocmită cu luarea în considerare actului de partaj voluntar din anul 1996 ce intervenit între reclamantă și ceilalți coindivizari ai imobilului în suprafață de 912 mp situat în Tr S,-, rezultă că pârâții, ca succesori în drepturi ai coindivizarei, dețin aceeași suprafață de teren, sub aspectul dimensiunilor și amplasamentului, ca și autoarea lor juridică, schița de amplasament întocmită la intabularea dreptului lor de proprietate în CF în baza contractului de vânzare cumpărare nr. 2833/4.11.2004 fiind identică cu schița aferentă partajului voluntar, schiță prin care au fost delimitate toate loturile copartajanților.
Mai mult, din înscrisurile depuse de către pârâți în cauză, respectiv adresele Primăriei Tr S nr.2585/2006 nr.7947/7.06.2006 și sentința civilă nr.5379/8.12.2006 Judecătoriei Tr S, reiese că, reclamanta în anul 2006, în dorința de a delimita proprietatea sa de cea a pârâților a edificat, fără a avea autorizație, un gard despărțitor între cele două imobile, amplasamentul acestuia este însă, față de schița parte integrantă a actului de partaj voluntar și planul de amplasament ce a stat la baza înscrierii în CF a dreptului de proprietate al pârâților, greșit și are drept consecință încălcarea dreptului de proprietate al pârâților.
Este adevărat că, imobilele părților ar necesita o grănițuire, cum însă această cerere a fost formulată de către reclamantă în sensul stabilirii liniei de hotar tocmai pe aliniamentul gardului construit de către ea, aliniament ce nu corespunde realității, stabilirea unui alt amplasament ar echivala cu înrăutățirea situației reclamantei în propria acțiune, astfel fiind, cererea de grănițuire formulată a fost respinsă.
Împotriva deciziei a formulat recurs reclamanta, solicitând în conformitate cu art.304 pct.7,8,9 Cod pr.civilă admiterea recursului, modificarea hotărârii, admiterea tuturor capetelor de cerere cu cheltuieli de judecată.
A arătat că, instanța de apel în mod greșit a reținut că nu a făcut dovada proprietății cu privire la suprafața revendicată și că a încălcat dreptul de proprietate al pârâtului.
Imobilul nu este în stadiu final de execuție, astfel că streașina pârâților da în curtea sa, iar toată apa rezultată în urma ploilor inundă toată curtea.
Cu toate aceste nereguli legate de proprietatea lor, pârâții au reușit să-și intabuleze dreptul de proprietate în cartea funciară pe baza unei schițe cadastrale care a fost realizată doar prin măsurători la fața locului și nu prin studierea actelor de proprietate.
Cele două instanțe în mod greșit au reținut, faptul că, expertiza tehnică specialitatea construcții a concluzionat că, imobilul construcție al pârâților a respectat proiectul, când, de fapt expertul construcții s-a contrazis în expertiză, fapt pentru care a formulat obiecțiuni, care însă au fost respinse de instanță.
Tot greșit s-a reținut faptul că, pârâții au dobândit imobilul teren și construcție, și că la momentul dobândirii, construcția era deja edificată și permisivă până la nivelul plăcii de beton ce acoperea parterul, aceștia continuând edificarea etajului și podului, acoperișul având streașina care, la vremea edificării nu a primit obiecțiuni.
Nu se poate reține că a fost de acord cu faptul că, apa provenită de la casa pârâților să le inunde curtea, nefiind vorba despre o servitute constituită cu acordul pârâților. Faptul că streșinile au fost construite greșit de vânzătoare și nu de către pârâți, nu are relevanță, deoarece conform art.1294 Cod civil, pârâții,în calitatea lor de proprietari sau răspunzători pentru toate viciile construcției, putându-se la rândul lor, îndrepta împotriva vechiului proprietar. Greșit s-a reținut că această servitute a fost constituită cu acordul părților, pentru că, așa cum a mai arătat, această streașină a fost provizorie, astfel că, retragerea streșinii nu are cum să aibă consecințe păgubitoare pentru pârâți.
Nu s-a ținut seama de celelalte expertize topo efectuate în cauză, care și ele au ținut seama de actul de partaj voluntar, care evidențiau că linia de hotar este identică cu aliniamentul gardului construit de către recurenta, astfel că nu se poate reține, că a construit gardul sub streașina casei pârâților ci, l-a construit pe terenul său, streașina casei pârâților ocupând din terenul proprietatea sa.
Eronat a fost luată în considerare ultima expertiză din acest punct de vedere și s-a reținut că posesia actuală a pârâților coincide cu întinderea dreptului lor de proprietate, când expertul topo a arătat că pârâții ocupă cu streașina casei suprafața de 0,45. din terenul său.
I s-a încălcat dreptul la apărare prin respingerea cererii de amânare formulată de apărătorul său și prin urmare punerea în imposibilitatea de a formula obiecțiuni la răspunsurile expertului, nefiind puse în discuție cererile de audiere a expertului și de cercetare locală.
Instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la obiecțiunile formulate la raportul expertului, prin concluzii scrise.
Soluția optimă este reducerea streșinilor pe laturile de N și S până la limita de 9,60 conform schiței aferente partajului, streșinile fiind pe aceste două laturi de 0,80. Reducând streșinile și aducând în posesia pârâților suprafața de 11 m/1 m, proprietatea pârâților este în limitele contractului de vânzare cumpărare.
Tot greșit nu i-au fost acordate toate cheltuielile de judecată, instanța nemotivând de ce nu i s-au acordat, și a solicitat cheltuieli de judecată în cuantum de 2000 lei.
S-au depus la dosar: taxă timbru, timbru judiciar, împuternicire avocat, adresa nr.35251/2009, adresa nr.1845/2009, copie legitimație avocat și carte identitate avocat, procură judiciară autentificată sub nr.3836/2009, bon benzină, onorariu avocat, concluzii scrise, adresa nr.13/2009. copie, dec.27/2009, Legea nr.3/1948, rezoluție de neîncepere a urmăririi penale din 24.05.2006, rezoluția din 30.01.2009.
Prin întâmpinarea formulată, G și - au solicitat respingerea recursului, întrucât criticile recurentei nu sunt întemeiate.
Recursul este fondat.
Criticile privind stabilirea liniei de hotar sunt întemeiate.
Instanța de apel a respins petitul de acțiune privind grănițuirea - cu motivarea că deși imobilul părților ar necesita o grănițuire, această cerere fiind cerută de reclamantă pe un aliniament ce nu corespunde realității, stabilirea altui amplasament ar echivala cu înrăutățirea situației reclamantei în propria acțiune.
Această reținere este greșită,pe de o parte pentru că nu se poate avea în vedere decât înrăutățirea situației în propria calea de atac (non reformatio in peius) și nu în acțiune, iar pe de altă parte apel au formulat și pârâții, deci soluția se putea schimba în calea de atac a acestora.
Prin urmare nu se înrăutățește situația în propria acțiune. Aceasta putând fi admisă sau respinsă, după cum pretențiile reclamantei sunt fundamentate sau nu.
Faptul că linia de hotar nu a fost stabilită în modul în care a solicitat reclamanta nu echivalează cu o nepronunțare a instanței de fond asupra acestui capăt de cerere, sau cu o pronunțare neconformă cu realitatea.
Conform art. 584 Cod civil, orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa, dispoziții legale care sunt aplicabile în speța de față.
Chiar dacă instanța de fond a stabilit linia de hotar pe amplasamentul deja existent, (amplasamentul gardului existent la data efectuării expertizei),avea această obligație de a se pronunța prin admitere asupra acestui capăt de cerere. Introducerea acestei acțiuni de către reclamantă demonstrează că există un litigiu cu privire la linia de hotar existentă, iar faptul că au existat semne de hotar pe teren, față de care instanța s-a putut orienta, a determinat pronunțarea soluției, în sensul stabilirii liniei de hotar raportat la aceste semne.
Era firesc ca instanța să în acest mod litigiul cu privire la grănițuirea celor două proprietăți, prin stabilirea liniei de hotar raportat la semne de hotar reținute, deoarece o altfel de soluție, respectiv cea de respingere a acestui capăt de cerere, invocată de pârâții, ar fi dus la perpetuarea conflictului existent între părți.
În ceea ce privește acțiunea în revendicare, se constată că instanța a făcut o corectă aplicare a dispoz. art. 480 Cod civil, iar aceasta și celelalte critici din recurs sunt neîntemeiate, instanța urmand sa răspunda tuturor acestora printr-un considerent comun.
Acțiunea în revendicare este o acțiune reală, prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului său cere restituirea acestui bun de la posesorul neproprietar, constituind un mijloc juridic specific de apărare a dreptului de proprietate.
În cadrul acțiunii în revendicare imobiliară, reclamanta trebuie să probeze că ea este titularul dreptului de proprietate asupra bunului revendicat, deoarece în favoarea pârâtului operează o prezumție relativă de proprietate desprinsă din faptul posesiunii bunului. Proba dreptului de proprietate se face prin titlul de proprietate care poate să fie un act translativ sau declarativ și revine această obligație reclamantului, conform art. 1169 Cod civil, potrivit căruia, cel care face propunerea înaintea judecății trebuie să o dovedească.
În speță pârâții au dobândit imobilul teren și construcție, deținut în prezent, prin două acte succesive translative de proprietate, construcția compusă din parter cu 2 camere, baie, bucătărie, hol și scări (autorizație contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.2833/2004 din care reiese că locuința construită avea doar 2 camere, bucătărie, baie, hol și scări, memoriul tehnic al vânzătoarei).
Chiar din actul de intabulare al pârâților din 2006 coroborat cu contractul de vânzare cumpărare din 2004, reiese aceeași suprafață construită 63,15 mp. și utilă 51,29 ceea ce demonstrează fără echivoc faptul că pârâții nu au mai continuat edificarea imobilului, acesta la momentul intabulării 2006 având aceeași componență ca la data cumpărării prin contractul de vânzare cumpărare menționat. S-a subliniat că acțiunea a fost introdusă tot în anul 2006 ceea ce demonstrează clar că la imobil pârâții nu au mai construit nimic.
Inițial vânzătoarea a obținut autorizație de construcție pentru clădire și deși pornise din fundație cu stâlpi de beton pe colțuri pentru a realiza conform proiectului, ulterior a realizat numai paterul făcând o șarpantă în 3 ape și a înstrăinat proprietatea pârâților.
În mod absolut din toate rapoarte de expertiză (, ), indiferent căruia i s-ar da relevanță, reies aceleași concluzii, că pârâții nu au făcut modificări la clădirea existentă (expert ) că aceasta a fost oprită ca edificare în stadiul parter, șarpanta în 3 ape, și chiar expertiza efectuată în apel d e către expert arată " construcția cumpărată de pârât, se află în starea în care a fost la data cumpărării, nefiind modificată nici ca structură nici la acoperiș" (aceleași concluzii și în răspunsul la obiecțiuni).
Instanța de apel a folosit termenul de "finalizată" în sensul că la data cumpărării de către pârâți, așa cum reiese din toate piesele dosarului care se coroborează unele cu altele, aceasta avea acoperișul edificat, așa cum se află și în prezent.
Prin urmare, în această situație, se reține că edificarea acoperișului casei, ce a fost cumpărată în acest stadiu în anul 2004) s-a făcut anterior stabilirii liniei de hotar între proprietatea părților, reclamanta anterior având cunoștință de acest lucru și neexistând vreo opoziție expresă din partea acesteia la momentul respectiv. Așadar se apreciază că această servitute a fost constituită cu acordul părților, în prezent o eventuală retragere a streșinii având consecințe economice păgubitoare pentru pârâți și nejustificat create,din moment ce reclamanta până la momentul introducerii acțiunii nu s-a opus, acceptând construcția astfel edificată.
Cu această rezervă, fundamentată pe dispoziția legii, relevanță se acordă în speță raportului de expertiză întocmit de către expert, care a efectuat expertiza ținând la rândul său seama ca și expertiza, de actul de partaj voluntar, explicând însă în amănunțime situația de fapt suprapunând corect actele față de situația existentă pe teren, aceasta coroborându-se cu toate celelalte probe adminJ. în dosar.
Oricum, cele două expertize au concluzii identice în ceea ce privește stadiul construcției la momentul cumpărării de către pârâți și neocuparea de către aceștia din terenul reclamantei.
Inadvertența expertizei, rezidă în concluzia că între proprietatea părților există un spațiu liber și anume aflată în indiviziune a reclamantei cu, ceea ce,concluzionează eronat expertul ca ar fi un spațiu liber, care nu este proprietatea reclamantei și deci picătura streșinii nu cade pe terenul acesteia.
Chiar dacă reclamanta nu este proprietara exclusivă a acestei suprafețe, este însă proprietara în indiviziune pe această suprafață, deci dreptul acesteia asupra acestei alei este unul indiviz, spațiul respectiv neputând fi considerat ca nefiind și al acesteia împreună cu celălalt coindivizar.
Dar, față de reținerea instanței privind existența acordului în privința edificării acoperișului și a streșinii, această critică apare ca neîntemeiată.
Indiferent cărei expertize i se acordă relevanță, toate au aceeași concluzie în privința capătului de cerere privind revendicarea și a stadiului construcției la data cumpărării de pârâți, fiind același cu cel în prezent.
Astfel, părțile față de măsurătorile efectuate și actele de proprietate prezentate și actul de partaj voluntar, nu dețin teren în plus sau în minus, iar pârâții nu ocupă din terenul reclamantei nici o suprafață, prin urmare neafectând dreptul de proprietate al acesteia. Pârâții, ca succesori în drepturi ai coindivizarei, dețin aceeași suprafață de teren, sub aspectul dimensiunilor și amplasamentului, ca și autoarea lor juridică, schița de amplasament întocmită la intabularea dreptului lor de proprietate în CF în baza contractului de vânzare cumpărare nr. 2833/4.11.2004 fiind identică cu schița aferentă partajului voluntar, schiță prin care au fost delimitate toate loturile copartajanților.
Totodată s-a reținut că gardul dintre proprietăți este construit corect pe linia de hotar (expert ) această concluzie fiind coroborată cu celelalte piese ale dosarului, așa încât grănițuirea se va stabili conform expertizei .
În ceea ce privește cererea de amânare formulată de către apărătorul reclamantei la data de 14.04.2009 în apel, corect instanța de apel nu i-a dat curs nefiind întrunite cerințele art.156 alin.1 Cod pr.civilă, aceasta fiind nemotivată și mai existau alte cereri formulate anterior, neîncălcându-i-se nici dreptul la apărare, întrucât potrivit art.156 alin.2 Cod pr.civilă, instanța a amânat pronunțarea, conform art.196 alin.2 Cod pr.civilă pentru a se depune concluzii scrise.
Oricum nici această critică și nici critica referitoare la probe privind cercetarea locală și chemarea la interogatoriu a expertului nu se încadrează în dispozițiile art. 304 pct.1-9 Cod pr.civilă.
Nu se impunea efectuarea unei cercetări locale de instanțe atât timp cât s-au efectuat expertize topometrice pe baza actelor deja existente în dosar, având în vedere că și instanța de judecată nu putea să constate o altă situație de fapt în afara actelor de proprietate existente în dosar. Instanța a avut rol activ în stabilirea stării de fapt, conform art. 129 Cod pr. civ. fiind administrat un amplu probatoriu atât testimonial cât și prin expertize tehnice de specialitate și acte.
Totodată în privința respingerii cererii de chemare la interogatoriu a expertului, corect s-a reținut că acesta a răspuns la obiecțiunile formulate.
Toate aceste cereri au fost puse în discuția părților la data de 14.04.2009 când cauza s-a luat în pronunțare.
Prin concluziile scrise se aduc critici răspunsului la obiecțiuni al expertului, în esență reiterându-se aceleași aspecte care au fost menționate și în obiecțiuni, aceleași nemulțumiri ale reclamantei regăsindu-se pe tot parcursul derulării procesului, prin aceste concluzii neapărând elemente noi care să fi justificat repunerea pe rol a cauzei față de probele adminJ.
Nu sunt incidente în speță dispozițiile art.304 pct.7 și 8 Cod pr.civilă.
Singura critică întemeiată este cea privind grănițuirea, așa încât conform art.304 pct.9 Cod pr.civilă raportat la art.312 alin.2 teza I Cod pr.civilă instanța va admite recursul, va modifica în parte decizia civilă în sensul că va respinge apelul pârâților. Va înlătura obligația de plată a cheltuielilor de judecată în sarcina apelantei reclamantă. Se vor menține restul dispozițiilor deciziei civile.Reclamanta este indreptatita la cheltuielile de judecata efectuate numai in masura dovedirii si asa i -au si fost acordate de catre instanta,astfel incat ultima critica referitoare la acestea este neinemeiata.
Vor fi obligați intimații pârâți către recurenta reclamantă la 313,15 lei cheltuieli de judecată în recurs,potrivit art.274 Civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva încheierii de ședință din data de 14 aprilie 2009, deciziei civile nr. 159/A din 21 aprilie 2009, pronunțate de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 3540 din 08 septembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu S în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți G, -.
Modifică decizia civilă în parte în sensul că respinge apelul declarat de pârâții G și - împotriva sentinței civile nr. 3540 din 08 septembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu S în dosarul nr-,
Înlătură obligația de plată a cheltuielilor de judecată în sarcina apelantei reclamante.
Menține restul dispozițiilor deciziei civile.
Obligă intimații pârâți către recurenta reclamantă la 313,15 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - u - |
Grefier, |
Red.jud.
Tehn.2 ex/08.12.2009
Președinte:Nela DrăguțJudecători:Nela Drăguț, Mariana Mudava, Mihaela Loredana
