Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 1405/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
INSTANȚĂ DE RECURS
DECIZIE Nr. 1405
Ședința publică de la 26 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paraschiva Belulescu
JUDECĂTOR 2: Paula Păun
JUDECĂTOR 3: Tatiana Rădulescu
Grefier: - - - -
*****
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtă SA B, împotriva deciziei civile nr.193 din 25 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns recurenta pârâtă SA B, reprezentată de avocat și intimata reclamantă, reprezentată de avocat.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Avocat, pentru recurenta pârâtă SA B, a depus taxa judiciară de timbru în cuantum de 2068 lei și timbrul judiciar de 5 lei.
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurenta pârâtă SA B, a solicitat admiterea recursului, așa cum a fost formulat, modificarea în tot a deciziei civile atacate, în sensul respingerii apelului și menținerii sentinței civile. Nu a solicitat cheltuieli de judecată A susținut, de asemenea, că intimata reclamată nu are calitate procesuală activă de a pretinde despăgubirile cuvenite celorlalți coproprietari.
Avocat, pentru intimata reclamantă, a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei civile atacate, ca temeinică și legală, precizând că acțiunea promovată reprezintă un act de administrare a imobilului care poate fi realizat și de către unul singur dintre proprietari, prin excepție de la regula unanimității; a precizat, de asemenea, că reclamanta are și acceptul celorlalți coproprietari pentru promovarea litigiului, astfel cum rezultă din declarațiile autentice date de aceștia A depus concluzii scrise. Nu a solicitat cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin cererea adresată instanței la data de 02.06.2008, reclamanta, a chemat în judecată pe pârâta B, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată la plata contravalorii lipsei de folosință a imobilului situat în B, strada -, nr.110, județul O, pe care aceasta l-a folosit ca pavilion administrativ în perioada 24.12.2005-22.01.2007, valoare pe care a estimat-o la suma de 43.887 lei și la cheltuieli de judecată.
In fapt, reclamanta a arătat că este coproprietară a imobilului descris mai sus, ce a fost folosit ca pavilion administrativ de către pârâtă, ca urmare a restituirii în temeiul Legii nr. 10/2001 prin decizia civilă nr. 1319/2002, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr.3860/2002 și îndreptată prin încheierea de la 13.07.2005 a aceleiași instanțe.
În urma restituirii în natură a imobilului, pârâta a fost notificată de către foștii coproprietari în vederea restituirii acestuia,cunoscut fiind faptul că în condițiile art. 376 și 376 cod procedură civilă, coproprietarii aveau dreptul la punerea în executare a hotărârii definitive pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA.
Pârâta a primit notificarea nr. 1449/06.12.2005 trimisă prin intermediul biroului executorului judecătoresc la data de 12.12.2005, conform dovezii de comunicare. Prin această notificare i s-a pus în vedere pârâtei că, în cazul refuzului eliberării imobilului are obligația să achite chiria eferentă, începând de la 24.12.2005. După primirea notificării, pârâta nu a contactat pe nici unul dintre coproprietari pentru a se prezenta, în vederea încheierii procesului verbal de predare-primire, astfel că abia la data de 22.01.2007, prin intermediul executorului judecătoresc din B s-a efectuat executarea silită și pârâta a restituit în natură imobilul.
La data de 05.09.2008 pârâta SC SA Bad epus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând că după primirea notificării conducerea societății a dispus prin decizia nr. 8558 din 19.12.2005 eliberarea imobilului, urmare deciziei în cauză imobilul a fost eliberat, acest aspect fiind cunoscut de defunctul, tatăl reclamantei din cauza de față.
Pentru aducerea la îndeplinire a dispozitivului deciziei 1319 din 18.05.2005 a Curții de APEL CRAIOVA, defunctul a precizat că va apela la executorul judecătoresc pentru a face măsurătorile ce se impun pentru terenul ce i-a fost repartizat în așa fel încât prin punerea în aplicare a dispozitivului să nu afecteze proprietatea subscrisei. Aceste măsurători s-au efectuat abia la 22.01.2007 de executorul judecătoresc. A concluzionat pârâta că defunctul a primit posesia imobilelor descrise în dispozitivul deciziei 1319 Curții de APEL CRAIOVA, iar în data de 22.01.2007 nu s-a făcut altceva decât măsurători ale terenului pentru a respecta întrutotul vecinătățile și dimensiunile terenului. De la data de 24.12.2007 și până la 01.03.2007 nu a fost prezent la fața locului nici unul dintre coproprietari, în afara defunctului.
In cauză au fost audiați martorii, și și s-a dispus, la cererea reclamantei, efectuarea unei expertize tehnice contabile, asupra căreia pârâta a formulat obiecțiuni pe care instanța le-a considerat neîntemeiate și le-a respins.
Prin sentința civilă nr. 36/23.01.2009 pronunțată de Judecătoria Balș în dosarul nr-, s-a respins acțiunea în pretenții, formulată de reclamanta, împotriva pârâtei B, ca neîntemeiată, obligând reclamanta la 4.000 lei cheltuieli de judecată către pârâtă.
Din examinarea actelor și probelor dosarului instanța a reținut următoarele:
Prin Decizia civilă nr.1319/18.05.2005, Curtea de APEL CRAIOVAa admis acțiunea, așa cum a fost precizată, formulată de reclamanții, și împotriva pârâtei B, și a obligat-o pe pârâtă să restituie reclamanților imobilul situat în B, strada -, nr.110, județul
Până la decesul autorului nu a existat nici o înțelegere între proprietarul de drept și conducerea cu privire la închirierea imobilului, ci aceea propusă de defunct conducerii societății pârâte în vederea cumpărării imobilului.
Martorul a declarat că era bun prieten cu defunctul și că intermedia această vânzare și, datorită faptului că nu au ajuns la un preț convenabil ambelor părți, la data de 15.12.2006 au încheiat un protocol prin care de comun acord, reclamanții pe de o parte și contabilul șef al B, pe de altă parte, au stabilit ca data de 27.01.2007 să constituie dată certă când pârâta va elibera imobilul.
In ceea ce privește susținerile reclamantei cu privire la notificarea din 06.12.2005, instanța a constatat că prin decizia 8558 din 19.12.2005 emisă de conducerea societății imobilul a fost eliberat, rămânând ocupat - cu acordul proprietarului, care la acea dată era în viață - numai spațiul contabilului șef, aceasta datorită faptului că defunctul la acea dată a precizat că va apela la executor pentru a face măsurătorile cuvenite terenului ce i-a fost repartizat, în așa fel încât prin punerea în aplicare a dispozitivului să nu afecteze proprietatea pârâtei.
Aceste măsurători au fost efectuate abia la data de 22.01.2007 de executorul judecătoresc. De la data de 24.12.2005 și până la aproximativ 01.03.2007 nu s-a prezentat la fața locului nici un coproprietar, în afara defunctului.
S-a concluzionat că reclamanta avea posibilitatea executării silite în condițiile în care pârâta ar fi manifestat rea credință în eliberarea imobilului. Cum nu a făcut-o, s-a apreciat că nu se poate reține culpa pârâtei prin lipsa de folosință a imobilului, deoarece cea care a tergiversat intrarea în imobil și folosirea acestuia a fost tocmai reclamanta.
Faptul că moștenitorii defunctului au stat în pasivitate se datorează faptului că atât timp cât a trăit autorul, acesta nu a avut în intenția sa decât vânzarea - cumpărarea acestui imobil, pe care acesta așa cum au declarat cei doi martori și, a dorit să-l vândă pârâtei având în acest sens și un drept de preempțiune, dat fiind faptul că este situat chiar în incinta unității.
In concluzie, instanța a apreciat că în cauză nu se poate reține reaua credință în ce privește presupusul refuz al pârâtei în eliberarea imobilului, deoarece nu a împiedicat în nici un fel folosirea imobilului de către reclamanți.
Până la eliberarea efectivă, concretizată prin protocolul încheiat la data de15.12.2006, a existat acordul tacit al proprietarului, ca urmare a intenției de vânzare. Întrucât nu s-a ajuns la un preț, s-a stabilit în final ca dată certă a eliberării imobilului, data de 27.01.2007, fapt ce s-a și realizat.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta, considerând-o netemeinică și nelegală întrucât instanța a interpretat greșit actele și probele dosarului, a reținut o situație de fapt eronată și a aplicat greșit dispozițiile legale prevăzute de art. 1079 Cod civil, 1191 cod civil și 998 - 999 Cod civil.
S-a susținut că instanța de fond a stabilit în mod greșit că sentința pronunțată este supusă căii de atac a recursului deși obiectul litigiului trece de suma de 100.000 lei.
Instanța de fond a încălcat prevederile art. 1079 Cod civil în sensul că deși la dosar există dovada că intimata a fost notificată prin notificarea 1449/06.12.2005, transmisă prin executorul judecătoresc, instanța de fond nu ține cont de această notificare și de faptul că ea are drept efect punerea în întârziere a debitorului.
Instanța de fond a încălcat prevederile art. 1191 Cod civil, în sensul că a admis dovada cu martori împotriva conținutului unui înscris al cărui obiect are valoare mai mare de 250 lei, reținând din declarațiile martorilor intimatei pârâte aspectul cu privire la existența unei înțelegeri de folosire a imobilului de către pârâtă, între defunctul și conducerea societății intimate, deși are întâietate notificarea nr. 1449/06.12.2005.
Instanța de fond a încălcat prev. art. 998 - 999 Cod civil, deoarece nu a luat în considerare că odată ce a fost notificată și pusă în întârziere conform art. 1079 Cod civil, intimata pârâtă răspunde delictual pentru ocuparea în continuare a imobilului, fiind întrunite toate condițiile răspunderii civile delictuale.
Instanța de fond a încălcat și principiul imparțialității și dreptului la apărare în procesul civil, întrucât în motivarea sentinței ține cont și analizează numai probele administrate de pârâtă, fără a analiza și probele administrate de reclamantă, reținând fără nici un temei juridic că a existat acceptul tacit al proprietarilor la folosirea imobilului de către intimata pârâtă.
S-a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței, iar pe fond admiterea cererii de chemare în judecată așa cum a fost precizată la termenul din 23,01.2009, și obligarea intimatei pârâte la plata sumei de 144.253 lei, din care: 138.839 lei contravaloare lipsă de folosință a imobilului în perioada 24.12.2005- 22.01.2007, iar 5414 lei dobândă legală calculată până la data introducerii acțiunii, cu obligarea pârâtei la cheltuielile de judecată.
Intimata SA Bad epus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Prin decizia civilă nr.193 din 25 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, s-a admis apelul civil declarat de apelanta reclamantă, împotriva sentinței civile nr. 36/23.01.2009 pronunțată de Judecătoria Balș în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA B, s- schimbat sentința în sensul că s-a admis acțiunea așa cum a fost precizată la 24.01.2009, și a fost obligată pârâta la plata sumei de 144.253 lei, din care: 138.839 lei contravaloare lipsă de folosință, iar 5.414 lei dobânda legală calculată până la data introducerii acțiunii.
A fost obligată pârâta la plata sumei de 6.809 lei cheltuieli de judecată la fond și apel.
Având în vedere dispoz. art. 2921alin. 1 Cod procedură civilă, la termenul din 02.06.2009 tribunalul a calificat calea de atac ca fiind apel, întrucât în mod eronat prin rezoluție administrativă s-a dispus repartizarea cauzei la completul de recursuri CR 1.
Procedând la analizarea celorlalte motive de apel invocate de apelanta, s-a constatat că apelul
S-a reținut că ârâta p. SA a fost notificată în vederea restituirii imobilului, așa cum rezultă din notificarea 1449/06.12.2005 în care se solicită eliberarea imobilului până la data de 24.12.2005; pentru cazul în care se refuza repunerea în drepturi s-a menționat ca începând cu data de 24.12.2005 să se plătească chirie în valoare de 3000 Euro/lună, fiind specificată data de 20 fiecărei luni și contul bancar.
Pârâta a primit notificarea trimisă prin intermediul la data de 12.12.2005 conform dovezii de comunicare.
După primirea notificării, pârâta nu a contactat pe nici unul dintre coproprietari pentru a se prezenta în vedere încheierii procesului verbal de predare - primire, iar prin această atitudine nu a înlăturat în nici un mod efectele punerii în întârziere cu privire la obligația de plată a chiriei cu începere de la 12.12.2005.
Conform dispoz. art. 1079 Cod civil, în situația unei obligații de a da sau a face debitorul este pus în întârziere printr-o notificare, ce se va face prin instanța de la domiciliul său, procedură care a fost îndeplinită în cauză de către coproprietari, astfel că și-a produs efectele ce nu pot fi înlăturate prin nicio altă probă, așa cum greșit a procedat instanța de fond (luând act de depozițiile unor martori audiați în cauză, reținând astfel fără temei legal că a existat o înțelegere între conducerea societății pârâte și fostul coproprietar-autorul ), încălcând astfel dispoz. art. 1191 Cod civil.
Din probele administrate în cauză, a rezultat că s-a procedat la notificarea intimatei, că aceasta nu a dat curs notificării și ca urmare s-a trecut la executarea silită, fiind trimisă o somație prin executor judecătoresc către pârâtă la 12.12.2006 (fila 54 - 56 dosar fond), iar protocolul intervenit între pârâtă și reclamanți după începerea executării silite se referă numai la acordarea unui termen de o lună în vederea eliberării imobilului până la 22.01.2007.
Faptul că s-a prezentat în instanță decizia nr. 8558/19.12.2005, semnată de organele de conducere ale intimatei, nu are relevanță în cauză întrucât acesta este un act unilateral și nu s-a făcut dovada că s-a dat curs notificării reclamantei și s-a eliberat în mod efectiv imobilul, care trebuia pus la dispoziție coproprietarilor întocmindu-se un act de predare-primire pentru opozabilitate.
Atâta timp cât legal notificată, deci pusă în întârziere, intimata pârâtă nu a răspuns în nici un mod și nu a pus la dispoziție efectiv imobilul coproprietarilor, folosindu-l în continuare, fiind nevoie să se recurgă la procedura executării silite, aceasta datorează contravaloarea lipsirii coproprietarilor de folosința imobilului, pe perioada 24.12.2005 - 22.01.2007, conform concluziilor din raportul de expertiză efectuat în cauză.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta SC SA solicitând desființarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Olt - secția comercială; în subsidiar a solicitat desființarea deciziei și menținerea sentinței.
În motivarea recursului recurenta a susținut următoarele:
-litigiul de față are o natură comercială, având în vedere că în cauză una dintre părți este o societate comercială;
-la 19 decembrie 2005 fost prezent la sediul recurentei autorul reclamantei, și în urma discuțiilor purtate s-a hotărât ca recurenta să elibereze imobilul clădire, mai puțin biroul contabilului șef. Rezultatul acestor discuții s-a materializat prin emiterea deciziei nr. 8558/19 decembrie 2005 de către recurentă. Faptul că s-a emis o decizie în loc de a se încheia un proces-verbal de predare-primire s-a apreciat că nu are relevanță atâta timp cât s-a dispus eliberarea imobilului. Promovarea cererii de chemare în judecată de numita și nu de ceilalți coproprietari, demonstrează o dată în plus că după primirea notificării s-a făcut predarea imobilului, în condițiile stabilite cu;
-suma stabilită prin expertiză nu corespunde realității, respectiv a fost supraevaluată valoarea lipsei de folosință (suma stabilită pentru un an de zile apropriindu-se de valoarea de piață a imobilului).
În ședința publică din 29 oct.2009 instanța a pus în discuția părților problema calității procesuale active a reclamantei de a promova acțiune pentru partea din despăgubiri cuvenită celorlalți coproprietari. Pentru intimata reclamantă apărătorul acesteia a învederat instanța că a răspuns la această excepție prin întâmpinare, ce a fost depusă la dosar la 26 octombrie 2009, respectiv că cererea pentru contravaloarea lipsei de folosință a imobilului reprezintă un act de administrare care poate fi exercitat și de către un singur coproprietar. A precizat însă că are și acceptul celorlalți coproprietari, astfel cum rezultă din declarațiile autentice date de aceștia.
Recursul este fondat și urmează a fi admis, pentru următoarele considerente:
Intimata reclamantă și-a întemeiat cererea în pretenții formulată împotriva recurentei pârâte pe dispozițiile art. 998-999 Cod civil, temei juridic avut în vedere și de instanța de apel atunci când, după schimbarea sentinței, a admis acțiunea. Izvorul obligației de plată stabilită de instanța de apel în sarcina recurentei pârâte îl reprezintă, deci, faptul juridic, respectiv folosirea fără drept de către recurenta pârâtă a imobilului pentru care intimata reclamantă face dovada unui drept de coproprietate. Rezultă că în litigiul de față ne aflăm în situația unei răspunderi civile delictuale stabilită de tribunal în sarcina recurentei pârâte.
Raportul obligațional care a luat naștere urmare a săvârșirii de către recurenta pârâtă a faptei cauzatoare de prejudicii este unul complex, cu o pluralitate de subiecte active. Îndreptățite la despăgubire, ca urmare a folosirii fără drept de către recurenta pârâtă a imobilului, sunt mai multe persoane, care au calitatea de coproprietari ai bunului imobil.
Obligațiile cu pluralitate de subiecte sunt de două feluri. Obligații conjuncte (divizibile) și obligații solidare. În cazul obligațiilor conjuncte cu pluralitate activă de subiecte, fiecare creditor nu poate pretinde debitorului decâtpartea sadin creanță. În situația obligațiilor solidare cu pluralitate activă de subiecte fiecare creditor poate pretinde debitorului creanța în întregime.
Potrivit art. 1034 Cod civil, "obligația este solidară între mai mulți creditori, cândtitlul creanței dă anume dreptfiecărui din ei a cere plata în tot a creanței, ".
Solidaritatea, activă sau pasivă, a unei obligații nu se prezumă, ea trebuie să rezulte expres dinconvenția părților sau din lege. În cazul în speță, în care izvorul obligației îl reprezintă un fapt juridic (nu o convenție) solidaritatea trebuie să rezulte din prevederile legii.
Prin art. 1003 din Codul civil a fost reglementată solidaritatea pasivă, pentru cazul în care mai multe persoane au săvârșit împreună un fapt juridic (delict sau cvasi-delict). Referitor la obligațiile cu subiect multiplu activ, ce au ca izvor faptul juridic, legea nu prevede nimic. Astfel fiind, aceste obligații sunt conjuncte, respectiv prin săvârșirea faptului juridic iau naștere mai multe raporturi juridice obligaționale distincte, între autorul (sau autorii) faptului juridic și fiecare dintre creditorii obligației.
Concluzionând, Curtea conchide că în situația săvârșirii unui fapt juridic, care a avut drept consecință producerea de prejudicii în patrimoniul mai multor persoane, iau naștere mai multe raporturi juridice obligaționale, respectiv între fiecare dintre persoanele prejudiciate, în calitate de creditor al obligației pentru prejudiciul efectiv suferit, și persoana/persoanele care au săvârșit faptul juridic, în calitate de debitor/debitori ai obligației. Fiecare dintre creditorii obligației poate urmări pe debitor/debitori numai pentru partea sa din creanță (respectiv pentru contravaloarea prejudiciului produs în patrimoniul său).
Rezultă din cele expuse mai sus că intimata reclamantă nu justifică calitate procesuală activă de a promova acțiunea pentru prejudiciul ce a fost cauzat de recurenta pârâtă în patrimoniul celorlalți coproprietari ai imobilului. Sub acest aspect se impune a fi modificată decizia, urmând a fi menținută obligația de plată a recurentei numai pentru contravaloarea prejudiciului suferit de intimata reclamantă.
Apărarea formulată de intimată, în sensul că promovarea acțiunii reprezintă un act de administrare a bunului, nu poate fi primită.
În raport cu bunul imobil, referitor la care tribunalul a reținut că a fost folosit fără drept de recurentă, intimată reclamantă are un drept de coproprietate. Pentru apărarea și chiar consolidarea acestui drept real intimata reclamantă are posibilitatea de a face acte de conservare și de administrare (cum ar fi întabularea dreptului, ) care să vizeze întreg imobilul, nu doar cota intimatei reclamante,fără a fi necesar acordul celorlalți coproprietari(cu excepția acțiunii în revendicare, pentru promovarea căreia a fost instituită regula unanimității, prin decizie de îndrumare adoptată de fostul Tribunal Suprem).
Litigiul de față nu are ca obiect conservarea sau administrarea dreptului de proprietate ci valorificarea dreptului decreanțănăscut din faptul folosirii fără drept de către recurenta pârâtă a imobilului asupra căruia poartă dreptul de coproprietate al intimatei reclamante. Izvorul obligației stabilită în sarcina recurentei pârâte nu îl reprezintă, în speță, prevederile art. 480 Cod civil, ci dispozițiile art. 998 Cod civil. În temeiul art. 480 Cod civil, recurenta avea obligația de a se abține de a face orice act prin care să împiedice exercitarea de către intimata reclamantă și de către ceilalți coproprietari a atributelor dreptului de proprietate. Încălcând această obligație (prin faptul folosirii fără drept a imobilului aflat în coproprietatea intimatei reclamante), în sarcina recurentei a izvorât o nouă obligație, prevăzută în art. 998 Cod civil, aceea de a repara prejudiciul produs. Acestei noi obligații îi corespunde dreptul decreanțăal coproprietarilor de a obține despăgubiri care să compenseze prejudiciul produs în patrimoniul acestora. Valorificarea acestui drept de creanță nu poate fi făcută de către unul dintre coproprietari pentru toți coproprietarii, ci de fiecare în parte, proporțional cu prejudiciul suferit.
Declarațiile date de ceilalți coproprietari, prin care au învederat faptul că sunt de acord cu promovarea acțiunii de către intimata reclamantă, nu sunt în măsură să producă efecte juridice în cauză, câtă vreme cererea de chemare în judecată nu a fost promovată de intimata reclamantă și în numele celorlalți coproprietari, ci numai în numele său.
În ce privește întrunirea în cauză a elementelor răspunderii civile delictuale acest aspect a fost analizat la fond și în apel. S-a stabilit că recurenta a folosit fără drept imobilul asupra căruia intimata reclamantă are un drept de coproprietate, o anumită perioadă de timp, situație în care datorează despăgubiri pentru prejudiciul astfel creat. Această stare de fapt nu poate fi reanalizată în calea de atac a recursului, unde, potrivit art. 304 Cod pr. civilă, pot fi deduse judecății numai aspecte de nelegalitate ale deciziei, nu și aspecte de netemeinicie.
. prejudiciului a fost stabilită de către instanța de fond prin administrarea probei cu expertiză contabilă. Recurenta pârâtă nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză.
În temeiul art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă, va fi admis recursul. Va fi modificată decizia cu privire la întinderea obligației de plată stabilită în sarcina recurentei, către intimata reclamantă, avându-se în vedere cota de 3/16 a intimatei reclamante din imobil. Cuantumul cheltuielilor de judecată cuvenite intimatei reclamante, pentru fond și apel, este de 2930,12 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtă SA B, împotriva deciziei civile nr.193 din 25 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă.
Modifică în parte decizia în sensul că, admițându-se în parte acțiunea, obligă pârâta către reclamantă la plata sumei de 27.047,40 lei (în loc de 144.253 lei), reprezentând contravaloare lipsă de folosință și dobândă legală, și la 2930,12 lei cheltuieli de judecată la fond și apel.
Menține restul dispozițiilor deciziei, respectiv cu privire la admiterea apelului.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 noiembrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
Red.jud.
Tehn.2 ex
1712.2009
Președinte:Paraschiva BelulescuJudecători:Paraschiva Belulescu, Paula Păun, Tatiana Rădulescu
