Drepturi salariale (banesti). Decizia 6681/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6681
Ședința publică de la 24 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Șelea
JUDECĂTOR 2: Marin Panduru
JUDECĂTOR 3: Ioana Moțățăianu
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanții -, R, împotriva sentinței civile nr.1040/19.03.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI, TRIBUNALUL DOLJ, CURTEA DE APEL CRAIOVA, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că, părțile au solicitat judecarea în lipsă, conform art.242 Pr.Civ. după care, apreciindu-se cauza în stare judecată, s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Tribunalul Dolj, prin sentința civilă nr.1040/19.03.2009 a respins cererea formulată de reclamanții --, -, R, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, TRIBUNALUL DOLJ, CURTEA DE APEL CRAIOVA, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCIMINĂRII.
Reclamanții, personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Calafat au învestit instanța cu o acțiune ce vizează obligarea pârâților la plata drepturilor bănești constând în stimulente primite în perioada 2006 - 2008 de consilieri juridici asimilați magistraților din cadrul Ministerului Justiției, drepturi care,așa cum apreciază reclamanții, li se cuvin în virtutea principiului nediscriminării consacrat de prevederile OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Într-adevăr, actul normativ care consacră procedura în fața instanței de judecată pe care o persoană care se consideră discriminată o poate urma este OG nr.137/2000 pentru prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Prin decizia nr. 818/03.07.2008, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin 3 și art. 27 alin1 din OG nr. 137/2000, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În speța dedusă judecății, reclamanții au urmărit, față de neprevederea în ordinele emise de ministrul Justiției a stimulentelor solicitate, instituirea de norme juridice nediscriminatorii și aplicarea dispozițiilor prevăzute în aceste acte normative și magistraților.
Prin decizia nr. 819/03.07.2008 Curtea Constituțională a statuat că înțelesul prevederilor OG 137/2000 prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative este neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor consacrat în art.1 alin 4 din Constituție și în art.61 alin 1 în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare.
De altfel, Curtea Constituțională, în considerentele deciziei sus menționate, a arătat faptul că misiunea instanțelor judecătorești este aceea de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Împotriva sentinței tribunalului au declarat recurs reclamanții -, R, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arâtând următoarele:
În primul motiv de recurs, reclamanții apreciază că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a legii și a pronunțat o hotărâre greșită, deoarece practica judiciară în materie a statuat că reclamanții au calitate de personal de specialitate în cadrul Judecătoriei Calafat, iar pentru această categorie s-a creat o situație discriminatorie de tratament, în sensul că deși erau angajați al aceluiași pârât, totuși nu au beneficiat de stimulente ca și celelalte categorii de personal din cadrul aceleiași instanțe.
În cel de-al doilea motiv de recurs au arătat că instanța de fond nu a cercetat fondul cauzei - fiind un litigiu de muncă, în care reclamanții au solicitat judecarea în lipsă, instanța nu a dat dovada de rol activ, nu a făcut probe din care să rezulte dacă reclamanții au sau nu pe statul de plată aceste indemnizații, din ce categorie de salariați fac parte reclamanții, daca ar avea sau nu aceste drepturi, etc.
Curtea constată a fi nefondat recursul, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art.2 al.1 din OG 137/2000, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenența la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterea, folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social, cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Potrivit al. 3 al aceluiași articol sunt discriminatorii potrivit acestei ordonanțe prevederile, criteriile sau practicile neutre care dezavantajează anumite persoane pe baza criteriilor prevăzute la alin.1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate sau necesare.
Bugetul Curților de Apel al Specializate și al Judecătoriilor este gestionat de Ministerul Justiției, ministrul justiției având calitatea de ordonator principal de credite, președinții curților de apel având calitatea de ordonator secundar de credite, iar cei ai tribunalelor având calitatea de ordonator terțiari de credite, așa cum prevăd dispozițiile Legii 304/2004.
Faptul că ordonatorul principal de credite a acordat stimulente numai unor categorii de personal, nu conduce la concluzia existenței unei fapte de discriminare a acestora.
Aceasta deoarece din interpretarea dispozițiilor Legii 146/1997 menționate mai sus, rezultă că acordarea acestor stimulente nu este obligatorie, rămânând la latitudinea ordonatorului principal de credite, dacă acordă sau nu aceste beneficii.
Pe de altă parte, stimulentul financiar nu este un drept conferit de lege cu caracter absolut, obligatoriu nefăcând parte din componentele salariului, așa cum sunt definite de art.155 din, iar acordarea sa depinde de o multitudine de factori în raport de care, ordonatorul principal de credite poate aprecia ca în funcție de realizarea obiectivelor propuse să repartizeze fondurile colectate potrivit art.25 din Legea 146/1997 anumitor categorii de personal.
Sunt argumentele pentru care, Curtea în temeiul art.312 pr.civilă va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții -, R, împotriva sentinței civile nr.1040/19.03.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI, TRIBUNALUL DOLJ, CURTEA DE APEL CRAIOVA, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.Jud.CȘ
Tehn.MM/2ex/11.12.2009
Președinte:Camelia ȘeleaJudecători:Camelia Șelea, Marin Panduru, Ioana Moțățăianu
