Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 1409/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
INSTANȚĂ DE RECURS
DECIZIE Nr. 1409
Ședința publică de la 26 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paraschiva Belulescu
JUDECĂTOR 2: Paula Păun
JUDECĂTOR 3: Tatiana Rădulescu
Grefier: - - - -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 355 din 26 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și sentinței civile nr.19124 din 05 decembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți și, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal au răspuns recurenții reclamanți și, ambii reprezentați de avocații și - și intimații pârâți și, ambii reprezentați de avocat.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Avocat, pentru intimații pârâți și, a depus chitanța nr.1251 din 27.10.2009, în cuantum de 714 lei, reprezentând onorariu avocat.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat faptul că, prin încheierea din 29 octombrie 2009, instanța a repus cauza pe rol, pentru a se pune concluzii pe fondul recursului, stabilind ca în cauză nu sunt incidente dispoz. art. 2821Cod procedură civilă, în mod corect Tribunalul calificand și soluționand calea de atac împotriva sentinței atacate, ca apel.
Avocat, pentru recurenții reclamanți și, a arătat că instanța de apel a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului.a contrario,instanța nu a motivat în nici un fel soluția cu privire la starea de fapt și considerentele pentru care în cauză s-ar aplica dispozițiile art.494 Cod civil, coroborate cu dispozițiile art.492 Cod civil. În mod eronat, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra criticilor formulate la punctul 2 din motivele de apel, privitoare la modul de soluționare al capătului subsidiar al cererii, prin care reclamanții au solicitat despăgubirea pentru prejudiciul cauzat prin menținerea acestei stări de fapt, respectiv existența pivniței pe terenul proprietatea reclamanților; în realitate, instanța de fond s-a pronunțat pe acest capăt de cerere.
Avocat -, pentru recurenții reclamanți, a considerat că soluția instanței de apel cuprinde motive contradictorii și este pronunțată cu greșita interpretare și aplicare a legii, cauze de nelegalitate prevăzute de art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă. A arătat că, Codul civil român, prin maniera de reglementare a accesiunii imobiliare, împărtășește teza potrivit căreia lucrul principal este terenul și că, prin accesiune, proprietarul terenului devine și proprietarul construcției sau plantației, potrivit principiuluisuperficies cedit.
Astfel, în condițiile în care recurenții au dobândit un imobil liber de orice sarcini, iar intimații pârâți au dobândit o construcție, din care o parte din aceasta se prelungește pe terenul proprietatea recurenților, solicitarea recurenților, de a se constata calitatea de proprietari, în virtutea accesiunii, este pe deplin legală și nu este de natură a atinge dreptul intimaților pârâți.
A considerat că aplicarea dispozițiilor art.494 Cod civil, presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența calității de proprietar al terenului în persoana celui ce invocă drept de proprietate în temeiul accesiunii imobiliare și existența pe teren sau în teren a unei lucrări sau plantații aparținând unei terțe persoane.
A solicitat, într-o primă teză, admiterea recursului, casarea deciziei civile recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel. Într-o a doua teză, a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei civile atacate, în sensul admiterii apelului, schimbării sentinței civile pronunțată de Judecătoria Craiova și admiterea cererii de chemare în judecată.
Avocat, pentru intimații pârâți și, a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârilor atacate, ca temeinice și legale, cu cheltuieli de judecată A arătat că în cauză, față de criticile formulate, nu există motive de nelegalitate, din cele prevăzute expres de art.304 Cod procedură civilă, pentru promovarea recursului.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
La data de 24.09.2007, s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Craiova, sub nr-, acțiunea în constatare formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâții și -, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate dreptul de proprietate asupra beciului aflat sub construcția acestora, rectificarea cărții funciare,iar într-o teza subsidiara, obligarea pârâților la plata cu titlu de despăgubiri a prejudiciului produs prin folosința terenului proprietatea lor și pe care este amplasat beciul.
În motivarea acțiunii, s- arătat că reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în C,-, județul prin contractul de vânzare -cumpărare autentificat sub nr. 2240 /12.07.2006 la BNP -, imobil ce a făcut parte dintr-un singur corp de proprietate aparținând lui și care a fost împărțit și vândut în mai multe bucăți, pentru care a fost întocmit actul de dezmembrare autentificat sub nr.1137/ 28.03.2006 la BNP -.
Au mai arătat că pârâții au dobândit dreptul de proprietate pentru corpul 2 de clădire prin contractul de vânzare -cumpărare autentificat sub nr. 2240 /12.07.2006 la BNP -, iar beciul, ce are o lungime de aproximativ 9. se află situat sub una din camerele imobilului proprietatea reclamanților.
De asemenea au mai arătat că, datorita situării beciului sub una din camerele imobilului proprietatea lor, reclamanții sunt prejudiciați grav, întrucât pârâții nu întrețin pivnița corespunzător, fiind într-o stare avansata de degradare.
La data de 02.11.2007, pârâții au depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii promovate de reclamanți, ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr.19124/5 decembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanți, fiind obligați la plata sumei de 595 lei cheltuieli de judecată, către pârâți.
Pentru se pronunța astfel, instanța reținut că, atât reclamanții cât și pârâții, au cumpărat câte J dintr-un imobil C1, situat în C,- ( fost 47) care a fost dezmembrat - act de dezmembrare autentificat sub nr. 1753/02.11.2005 la BNP și care a făcut obiectul unor vânzări succesive. Instanța a reținut că în actul de vânzare-cumpărare al fiecărei părți, s-a individualizat în amănunt, prin măsurători și vecinătăți, prin descrierea amănunțită a fiecărei corp de clădire,cu denumirea corespunzătoare, bunul imobil cumpărat și că reclamanții au cumpărat partea din C1, compusa din 2 camere, hol, baie si antreu, iar pârâții au cumpărat partea din C1, compusa din 2 camere, hol, bucătărie și beci, deci nu a existat vreo nemulțumire în legătura cu beciul care se afla în construcție.
Din constatările expertizei efectuate în cauză, instanța reținut că beciul are o suprafața de 13,49 mp, din care 8,9 mp se găsește sub locuința reclamanților, iar 4,58 mp se găsește sub locuința pârâților, cu acces din locuință.
Instanța apreciat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile prevăzute de art.494 din Codul civil, deoarece pârâții au cumpărat, în condițiile legii civile, beciul, care are o parte sub proprietatea reclamanților, având în vedere unitatea locativă în ansamblu, corpul întreg de construcție fiind dezmembrat și vândut pe bucăți, fiecare cumpărător acceptând condițiile celor de la care au cumpărat.
Cu privire la eventualele prejudicii, pe care reclamanții le-ar avea de suportat din cauza beciului, instanța a apreciat că expertul a făcut o înșiruire pur teoretica, fără să precizeze dacă, în concret, locuința proprietatea reclamanților este afectată efectiv.
Împotriva acestei sentințe, au declarat apel reclamanții și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În privința nelegalității, au arătat că instanța făcut interpretare eronată dispozițiilor art.494 cod civil și nu a făcut o verificare următoarelor condiții cerute de art.494 Cod Civil - calitatea de proprietar al terenului în persoana celui care invocă dreptul de proprietate asupra construcțiilor și existența pe teren sau în teren a unei lucrări sau plantații aparținând unei alte persoane.
Au mai arătat că, faptul că intimații pârâți au dobândit prin contract de vânzare-cumpărare o pivniță care este situată sub imobilul proprietatea lor, nu exclude, pentru proprietarul terenului, posibilitatea de a invoca, pe calea accesiunii imobiliare, dobândirea unui drept de proprietate asupra unei construcții. Intimații nu au dobândit terenul de sub construcția în litigiu, așa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare nr.1137/2006.
În continuarea expunerii motivelor de apel, apelanții au prezentat interpretare proprie dispozițiilor legale invocate.
În privința netemeiniciei sentinței, au arătat apelanții că instanța nu a analizat probatoriul administrat, în special raportul de expertiză, care confirmă lipsa de folosință terenului.
Prin decizia civilă nr.355 din 26 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a respins apelul declarat de reclamanți și s-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată, de către intimați.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut următoarele;
Prima instanță a făcut o corectă apreciere a materialului probator și, de asemenea, aplicarea, la situația de fapt, a dispozițiilor legale invocate de către reclamanți, prin apărătorul ales.
Motivele de nelegalitate invocate în apel, nu pot fi reținute, reprezentând interpretarea proprie art. 494 Cod Civil, făcută de către apelanți,ce nu poate fi acceptată, în raport de dispozițiile Codului Civil.
Astfel, art. 494 Cod Civil, trebuie privit în coroborare cu art. 492 Cod Civil potrivit căruia: "Orice construcție, plantație sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ, cu cheltuiala sa și că sunt ale lui, până ce se dovedește din contra."
"Contrariul " prevăzut de lege, rezultă tocmai din împrejurarea dovedită, că reclamanții au cumpărat imobilul teren și construcție, prin contractul de vânzare-cumpărare nr.2240/12 iulie 2006, iar intimații-pârâți, prin contractul de vânzare-cumpărare nr.1137/28 martie 2006, teren intravilan și construcție ce include și beciul.
Apelanții reclamanți, nu numai că nu pot invoca inconveniente de natură practică, pe calea invocării accesiunii imobiliare artificiale, dar art. 494 civ. nu poate fi aplicat în mod mecanic, așa cum rezidă din sintetizarea motivelor de apel.
Îndeplinirea condiției proprietății asupra terenului și cea privind existența unei construcții, nu sunt suficiente, în speță fiind vorba de imobile distincte, cumpărate prin acte autentice (și nu realizate ) cu proprietari diferiți, astfel că art. 494 civ. nu poate constitui un prilej de încălcare dreptului de proprietate al intimaților - pârâți și nici de plată a unor despăgubiri, pentru lipsa de folosință a terenului.
Celelalte aspecte invocate în apel, în legătură cu consecințele asupra camerei aflată deasupra beciului, nu au fost supuse analizei primei instanțe și nu pot fi analizate pentru prima oară în apel, contrar art. 294 pr.civ.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs reclamanții și, motivând, în esență, următoarele:
Instanța de apel a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, prin faptul că soluția este practic nemotivată cât privește aplicabilitatea în speță a dispoz.art.494 civ. iar, pe de altă parte, Tribunalul nu s-a pronunțat asupra criticilor ce vizează modul de soluționare al capătului subsidiar de cerere referitor la despăgubiri, reținând în mod greșit că este vorba de o cerere nouă.
Soluția instanței de apel conține motive contradictorii și este pronunțată cu greșita interpretare și aplicare a legii, cauze de nelegalitate prevăzute de art.304 pct.7 și 9 pr.civ.
Sub acest aspect, s-a arătat, în esență, că s-a dat o interpretare eronată dispoz.art.492-494 civ. contrară instituției juridice a accesiunii imobiliare artificiale, de esența căreia este tocmai faptul că proprietatea construcției sau plantației edificate pe teren, aparține unei alte persoane, condiție care, în speță, este îndeplinită; codul civil român împărtășește teza potrivit cu care lucrul principal este terenul și că, prin accesiune, proprietarul terenului devine și proprietarul construcției sau plantației, potrivit principiului superficies credit, așa încât, față de prev.art.494 civ. reclamanții, în calitate de proprietari ai terenului, dobândesc dreptul de proprietate și asupra construcției; recurenții au dobândit un imobil liber de orice sarcini, iar intimații, o construcție care, în parte, se prelungește pe terenul proprietatea recurenților, astfel încât, și din acest punct de vedere, solicitarea reclamanților este întemeiată; instanța de apel nu a examinat aplicarea în speță a dispoz.art.494 civ. prin prisma criticilor formulate de reclamanți, raportat la materialul administrat în cauză, ci, în conținutul considerentelor deciziei recurate, a dat o lămurire vagă și total străină de fondul cauzei; în ceea ce privește inconvenientele de natură practică, la care se face trimitere în motivarea deciziei, acestea sunt înlăturate tocmai prin instituția ac/censiunii imobiliare.
Recursul nu este fondat.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate de recurenții reclamanți, se constată că în cauză nu subzistă nici unul din motivele de casare sau modificare a hotărârilor, expres și limitativ prevăzute de art.304 pct.1-9 pr.civ.
Astfel, aplicarea dispoz.art.312 alin.5 pr.civ. respectiv casarea deciziei Tribunalului și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, pe considerentul soluționării greșite a procesului fără a se intra în cercetarea fondului, impune ca instanța de apel să fi soluționat cauza pe excepție, ceea ce înseamnă că, efectiv, instanța nu a examinat și nu s-a pronunțat pe fondul litigiului, mai exact pe fondul criticilor formulate în apel.
Textul citat vizează deci soluționarea procesului fără a se examina pe fond apelul, și nu rezolvarea dată, respectiv modul în care instanța își motivează soluția față de criticile formulate de apelant.
În speță, Tribunalul a examinat și s-a pronunțat asupra criticilor formulate de reclamanți în apel, iar eventualele deficiențe în motivare nu echivalează cu nemotivarea hotărârii și, mai mult, necercetarea fondului, care ar atrage casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În ceea ce privește modul de soluționare al capătului de cerere subsidiar, referitor la despăgubiri, critica formulată de reclamanți în apel, a fost corect calificată de Tribunal ca fiind o solicitare nouă, întrucât, la instanța de fond, atât prin cererea de chemare în judecată, cât și prin concluziile puse cu ocazia judecății, reclamanții au solicitat despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenului, iar în apel au criticat sentința și sub aspectul neacordării despăgubirilor în legătură cu consecințele asupra camerei situată deasupra beciului.
Prin urmare, criticile recurenților vizând necercetarea fondului cauzei, de către instanța de apel, sunt neîntemeiate, și, ca atare, soluția de casare a deciziei și trimitere a cauzei spre rejudecare, nu se justifică.
În ceea ce privește nelegalitatea hotărârii - cu trimitere la dispoz.art.304 pct.7 pr.civ.-, critica este de asemenea nefondată, întrucât textul vizează explicit numai situațiile în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, ceea ce nu este cazul în speță. Eventualele vicii ale unei motivări, care, de exemplu, nu este suficient de exhaustivă, clară sau convingătoare, nu echivalează cu lipsa motivării, care să atragă automat admiterea recursului și modificarea hotărârii, chiar dacă soluția atacată, este legală.
În ceea ce privește criticile referitoare la interpretarea și aplicarea greșită a legii, respectiv art.494 civ. - motiv de nelegalitate prev.de art.304 pct.9 pr.civ. - acestea sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente:
Astfel, accesiunea imobiliară artificială este reglementată de art.492-494 civ. care vizează construcțiile, plantațiile și lucrările făcute pe terenul proprietatea unei anume persoane, care, în principiu, până la proba contrară, sunt proprietatea aceluiași proprietar al terenului - ce este dator să plătească despăgubiri, în cazul în care a folosit materiale străine - dar pot fi și ale altei persoane, caz în care proprietarul terenului poate să și le însușească - (devenind și proprietarul acelor construcții, plantații, lucrări) sau să îndatoreze persoana care le-a făcut, să le ridice.
Prin urmare, raporturile care se creează în cadrul instituției accesiunii imobiliare artificiale, vizează numai pe proprietarul terenului și persoana care, eventual, a efectuat construcții, plantații sau alte lucrări pe terenul său.
Or, în speță, pârâții nu au efectuat nici o astfel de lucrare pe terenul proprietatea reclamanților, au dobândit construcția, între care și beciul în litigiu, în baza unui contract de vânzare-cumpărare încheiat cu alte persoane (în calitate de vânzători și respectiv proprietari ai construcției), așa încât nu există nici un raport juridic, între reclamanți și pârâți, cu privire la beciul în litigiu.
Prin urmare, din acest punct de vedere, în speță nu sunt incidente dispozițiile Codului civil, referitoare la accesiunea imobiliară artificială, așa încât, soluția de respingere a acțiunii întemeiată pe art.494 civ. este legală.
Pe de altă parte, pârâții justifică dreptul de proprietate asupra beciului în litigiu printr-un titlu de proprietate, anterior titlului de proprietate al reclamanților asupra unei părți din terenul pe care este amplasat beciul, respectiv contractul de vânzare-cumpărare autentic din 12 martie 2006, anterior contractului de vânzare-cumpărare al reclamanților, care datează din 12 iulie 2006.
Reclamanții aveau cunoștință de situația imobilului - împărțit în mai multe corpuri de clădire, prin actul de dezmembrare din 2 noiembrie 2005, și vândut mai multor persoane - din care au cumpărat partea de construcție și teren, deși știau că beciul - ce se află, în parte, pe terenul cumpărat de ei - face parte din corpul de clădire cumpărat de pârâți.
Ca atare, reclamanții, încheind contractul de vânzare-cumpărare în cunoștință de cauză, cu referire la proprietarul beciului, și acceptând această stare de fapt și de drept, impusă de vânzător - operând principiul libertății de voință la încheierea actelor juridice - nu poate pretinde să i se recunoască un drept de proprietate asupra aceluiași bun, sau despăgubiri, încălcând astfel principiul bunei credințe, al echității și stabilității raporturilor juridice, ca și aspectele de ordin practic, atâta timp cât accesul la beci se face din locuința pârâților.
În consecință, interpretarea dată dispozițiilor legale în materie, de către cele două instanțe - în sensul inaplicabilității acestora în speța de față - este corectă, și, ca atare, interpretarea dată de recurenți - în sensul aplicabilității în speță - nu va fi primită.
Față de considerentele expuse, soluția de respingere a acțiunii, având ca obiect, în principal, constatarea dreptului de proprietate asupra beciului, în baza art.494 civ. și rectificarea cărții funciare, iar, în subsidiar, despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenului, pe care este amplasat beciul, este legală.
În consecință, în baza art.312 pr.civ. recursul va fi respins, iar în baza art.274 pr.civ. recurenții reclamanți vor fi obligați la 714 lei cheltuieli de judecată, către intimații pârâți, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 355 din 26 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și sentinței civile nr.19124 din 02 decembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți și.
Obligă recurenții, către intimații pârâți, la 714 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 noiembrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
Red.jud.-/08.12.2009
Tehn.MC/2 ex.
Președinte:Paraschiva BelulescuJudecători:Paraschiva Belulescu, Paula Păun, Tatiana Rădulescu
