Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 141/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 141/A/2008
Ședința publică de la 26 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Gheorghina Nagy Nicoară vicePREȘEDINTE: Cristina Gheorghina Nagy Nicoară
JUDECĂTOR 2: Augustin Mândroc
Grefier -
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamanta Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - împotriva sentinței civile nr. 24/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-au depus note de ședință din partea apelantei reclamante și întâmpinare din partea intimatului pârât. Se mai referă că apelul este timbrat (8) și se solicită judecarea în lipsă.
Față de actele dosarului, instanța închide faza probatorie constatând cauza în stare de judecată, și rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față;
Prin acțiunea civilă precizată, reînregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub nr. 01417/11.07.2007, în baza deciziei nr. 97/2007 a Curții de APEL ALBA IULIA, reclamanta Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - B a chemat în judecată pe pârâta SRL, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 15.024,89 lei RON, reprezentând remunerație compensatorie datorată artiștilor interpreți și executanți pentru utilizarea fonogramelor, publicate în scop comercial, și suma de 3.773,12 lei RON reprezentând penalități de întârziere.
În motivarea acțiunii sale, reclamanta a arătat în esență că pârâta în calitate de distribuitor prin cablu nu și-a executat obligația legală de-a achita remunerația datorată în condițiile Legii 8/1996 artiștilor interpreți și executanți pentru utilizarea fonogramelor publicate în scop comercial pe perioada 1.01.2002-30.04.2005.
-//-
A invocat faptul că pârâta are calitate de membră a Asociației de Comunicație prin Cablu ().
De asemenea, a afirmat că notificarea pe care i-a adresat-o respectivei pârâte prin executor judecătoresc, la data de 20.04.2006, a rămas fără rezultat, ceea ce dovedește atât reaua credință a acesteia, cât și prejudiciul adus artiștilor interpreți sau executanți.
S-au invocat disp. Legii 8/1996 precum și HG 143/2003 privind aprobarea metodologilor pentru utilizarea fonogramelor și Decizia nr. 3474/2006 a ICCJ dată în dosar 6567/2004.
Prin sentința civilă nr. 24/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoaras -a admis în parte acțiunea civilă precizată formulată de Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți -, împotriva pârâtei SRL și în consecință, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 15.024,89 lei, actualizată cu indicele de inflație la momentul plății, cu titlu de remunerație compensatorie cuvenită artiștilor interpreți și executanți, pe perioada 1.01.2002-30.04.2005, și suma de 39,30 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut și motivat următoarele:
Este necontestat că în calitate de distribuitor prin cablu - membru a - pârâta SRL pe perioada 2002-2005 utilizat prestații muzicale fixate pe fonograme, publicate în scop comercial, fiind așadar obligată potrivit art. 106 din Legea 8/1996 la plata unei remunerații compensatorii către artiștii interpreți sau executanți.
Este necontestat cuantumul valoric a sumelor datorate cu acest titlu pe perioada solicitată prin acțiune, precum și faptul că metodologia de calcul al acestora este stabilită și aprobată prin HG nr. 143/2003.
Deci, pârâta are obligația legală de plată a remunerațiilor compensatorii către artiștii interpreți și executanți membrii ai, constituit în condițiile legii ca organism colectiv de gestiune și colectare a sumelor datorate de distribuitorii pin cablu, cu acest titlu, cuvenite artiștilor interpreți și executanți.
Prin urmare, tribunalul a admis în parte cererea reclamantei, pârâta fiind obligată la plata sumei de 15.024,89 lei reprezentând remunerație compensatorie pe perioada 1.01.2002-30.04.2005.
Totodată, a respins cererea sub aspectul obligării pârâtei la penalități de întârziere, instanța constatând că atare penalități nu sunt prevăzute în vreo clauză penală prestabilită de părți sau avută în vedere de acestea la momentul negocierii ori stabilirii metodologiei de plată a sumelor datorate și nici reglementată de actul normativ invocat ca temei a acțiunii civile.
De asemenea, a respins și capătul de cerere vizând dispoziția de publicare a hotărârii într-un ziar de tiraj național, pe cheltuiala pârâtei, apreciindu-se ca
-//-
fiind neîntemeiat, în condițiile în care o atare cerere poate fi justificată doar ca formă specifică ca reparație a unui prejudiciu moral adus titularului unei acțiuni civile pentru daune morale, ceea ce în speță, tribunalul a apreciat că nu este cazul.
Cum prin decizia nr. 97/2007 Curtea de APEL ALBA IULIAa stabilit natura civilă a cauzei dedusă judecății, în mod evident excepția netimbrajului corespunzător și excepția de prematuritate a cererii invocată de pârâtă, au fost respinse de către tribunal, constatând că taxa de timbru este cea prevăzută de art. 5 din Legea 146/1997, iar concilierea prealabilă nu este obligatorie.
Sub aspectul excepției prescripției dreptului la acțiune, tribunalul a constatat că prin HG 143/2003 s-a stabilit modalitatea de calcul și sumele datorate cu titlu de remunerație compensatorii de către distribuitorii prin cablu, inclusiv pentru anul 2002.
Prin sentința civilă nr. 808/2003, Curtea de Apel Bucureștia suspendat aplicarea acestei hotărâri și acest efect suspensiv a durat până la 23.06.2005, când ICCJ a pronunțat decizia nr. 3974, menținând hotărârea respectivă.
Pe cale de consecință, cum obligația de plată a sumelor datorate de distribuitorii prin cablu cu titlu de remunerație compensatorie era prevăzută prin Legea 8/1996 și cum cuantumul acestora era stabilit și aprobat prin HG nr. 143/2003, inclusiv pentru anul 2002, în mod evident apărarea pârâtei vizând prescripția dreptului la acțiune nu a fost primită, tribunalul apreciind că această obligație a fost doar prorogată pe perioada suspendării.
De altfel, s-a apreciat că reclamanta a încercat să-și recupereze sumele, prin mai mult demersuri în acest sens, inclusiv prin adresa nr. 1196/21.09.2005, insistând pentru o soluționare amiabilă a litigiului existent. Ca urmare, și această excepție a fost respinsă.
Față de cele ce preced și în considerarea Legii 8/1996, acțiunea precizată formulată de reclamantă s-a admis în parte, pârâta SRL fiind obligată la plata sumei de 15.024,89 lei reprezentând pretenții pe perioada 1.01.2002-30.04.2005, fiind respinsă în rest acțiunea civilă. Văzând și disp. art. 274 Cod pr. civ.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, recalificat în apel, arătând că hotărârea este parțial netemeinică și nelegală.
În expunerea criticilor apelanta susține că instanța a apreciat în mod greșit că pârâta nu datorează penalități de întârziere în contradicție cu dispozițiile punctului 13 din Normele metodologice de aplicare a Legii 8/1996 și respectiv HG 143/2003. Aceste penalități de întârziere se datorează în temeiul legii și sunt echivalente cu nivelul dobânzii de referință stabilit de
Prin întâmpinare, intimata SRL a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
-//-
La dosar s-au depus înscrisuri, respectiv copii după ordine de plată.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și față de disp. art. 295 Cod pr. civ. Curtea constată apelul fondat pentru următoarele considerente:
În mod corect prima instanță a obligat intimata la plata sumelor restante față de neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de Legea nr. 8/1996, respectiv de plată a remunerațiilor datorate artiștilor interpreți sau executanți pentru radiodifuzarea fonogramelor în scop comercial prin organismul de gestiune colectivă.
Însă, nelegal a respins capătul de cerere privitor la penalitățile de întârziere, reținând în mod greșit că aceste penalități nu sunt prevăzute în vreo clauză penală prestabilită de părți și nici reglementată de actul normativ invocat ca temei al acțiunii civile.
Potrivit pct. 13 din Anexa nr. 1 Hotărârii nr. 143 din 6 februarie 2003 pentru aprobarea metodologiilor privind utilizarea fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora, și a tabelelor cuprinzând drepturile patrimoniale cuvenite artiștilor interpreți sau executanți și a producătorilor de fonograme,pentru întârzieri la plată utilizatorii datorează penalitățiechivalente nivelului dobânzii de referință stabilit de Banca Națională a României, aferente sumelor neachitate la termen.
Prin urmare, aceste penalități de întârziere sunt prevăzute expres de lege astfel că numai sub acest aspect sentința atacată se impune a fi reformată.
În consecință, față de disp. art. 296 Cod pr. civ. Curtea va admite prezentul apel, va schimba în parte sentința atacată și va obliga pârâta să plătească reclamantei și suma de 3773,12 lei reprezentând penalități de întârziere. Celelalte dispoziții ale sentinței vor fi menținute neschimbate.
Față de disp. art. 274 Cod pr.c iv. intimata pârâtă va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate de către apelantă și justificate cu înscrisuri la dosar.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite apelul declarat de către reclamanta împotriva sentinței civile nr. 24/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar - pe care o schimbă în parte numai sub aspectul penalităților de întârziere și în consecință:
Obligă pârâta să plătească reclamantei și suma de 3773,12 lei reprezentând penalități de întârziere.
-//-
(continuarea dispozitivului deciziei civile nr. 141/A/2008 dată în dosar nr-)
Menține neschimbate celelalte dispoziții ale sentinței.
Obligă intimata SRL să plătească apelantei suma de 1190 lei, cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 26.09.2008.
Președinte, - - - - | Judecător, - - |
Grefier, - |
Red.
Tehnored. 4 ex/06.10.2008
-
Președinte:Cristina Gheorghina Nagy NicoarăJudecători:Cristina Gheorghina Nagy Nicoară, Augustin Mândroc
