Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 1439/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1439/R/2009
Ședința publică din data de 5 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Valentin Mitea președinte al Curții de APEL CLUJ
JUDECĂTORI: Valentin Mitea, Lucia Ștețca Ana Ionescu președintele secției
- -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamantul recurent - împotriva deciziei civile nr. 648/A/20.11.2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr- privind reclamanta intimată - și pe pârâtul intimat STATUL ROMÂN prin CONSILIUL LOCAL AL MUN. C-N, și, având ca obiect revendicare imobiliară.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 29 mai 2009, când reprezentanta reclamantului recurent a pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată când s-a amânat pronunțarea pentru data de 5 iunie 2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Pârâții intimați și, au formulat și înregistrat prin serviciul de registratură al instanței, la data de 4 iunie 2009, concluzii scrise, aflate la filele 39-45 din dosar.
CURTEA
Deliberând asupra recursului declarat, reține:
Prin sentința civilă nr.5861/2008 a Judecătoriei Cluj -N s-a respins acțiunea exercitată de reclamanta ca fiind exercitată de o persoană fără calitate procesuală activă.
S-a admis excepția inadmisibilității acțiunii și s-a respins ca inadmisibilă acțiunea exercitată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Consiliul local al mun.C-N, și.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamantul a cumpărat în anul 1978 apartamentul nr.2 situat în C-N-. Acest apartament a fost trecut în proprietatea statului prin decizia nr.174 din 8 iulie 1989 Consiliului Popular al județului C emisă în baza Decretului 223/1974
Pârâții și au cumpărat apartamentul de la stat în anul 1996 întabulându-și dreptul de proprietate în cartea funciară.
Instanța a reținut că acțiunea în revendicare întemeiată pe dreptul comun este inadmisibilă față de existența unei reglementări speciale respectiv Legea 10/2001 și Legea 112/1995.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul, solicitând desființarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, arătând în motivare că în mod greșit acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă.
Prin decizia civilă nr. 648/20.11.2008, pronunțată de Tribunalul Cluja fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamant, acesta fiind obligat să plătească intimatei suma de 2380 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut în considerentele deciziei următoarele:
Decizia pronunțată în data de 9 iunie 2008 de către în dosar nr. 60/2007, dată în recurs în interesul legii și prin care s-a statuat cu privire la acțiunile întemeiate pe dispozițiile dreptului comun, având ca obiect revendicarea imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, formulate după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001, tribunalul a reținut că această decizie, în conformitate cu art.329 alin.3 pr.civ. este obligatorie pentru instanțe, motiv pentru care au fost înlăturate criticile din apel aduse sentinței din acest punct de vedere, neputându-se reține că această decizie ar fi subiectivă, iar instanțele este evident că nu au latitudinea de aoa plica sau nu, în funcție de alegațiile subiective ale fiecărui magistrat.
Avându-se în vedere că practic în prezenta cauză se încearcă pe dispozițiile dreptului comun a se revendica un imobil care a făcut obiectul Legii nr.10/2001, tribunalul a considerat că prima instanță a aplicat în mod corect dispozițiile deciziei date de ICCJ în recursul dat în interesul legii. Aceasta deoarece în decizia amintită s-a stabilit că "specialia generalibus derogant" și, prin urmare, în măsura în care sunt îndeplinite condițiile legii speciale, acestea trebuie aplicate și nu dreptul comun.
În speța de față, atâta timp cât imobilul din litigiu a fost preluat în baza Decretului nr. 223/1974, preluarea este abuzivă în sensul art. 2 lit. h din Legea nr.10/2001 și, prin urmare, apelantul trebuia să urmeze procedurile prevăzute de această lege specială. Or, atâta timp cât acesta nu a formulat notificare la Legea nr.10/2001 și, mai mult, nici la Legea nr. 112/1995 nu a înțeles să revendice acest imobil, este evident că în prezent este decăzut din dreptul de a mai revendica acest imobil.
Este adevărat că în partea a doua a soluției pronunțată de se precizează că poate fi admisă o acțiune în revendicare potrivit dreptului comun, dar numai în măsura în care nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securității raporturilor juridice.
Din punctul de vedere al tribunalului, este evident că în măsura admiterii apelului s-ar încălca dreptul de proprietate al intimaților și, de asemenea, s-ar aduce atingere și principiului securității juridice. Aceasta deoarece a se admite pur și simplu acțiunea în revendicare pe dreptul comun în condițiile în care foștii proprietari nu au revendicat niciodată imobilul, iar chiriașii au cumpărat în mod legal imobilele în care locuiau, ar duce la schimbări dramatice de situație, de răsturnări a dreptului de proprietate dobândit în mod legal de actualii proprietari, aspect care nu este permis tocmai în considerarea faptului că trebuie respectată și apărată securitatea circuitului juridic civil.
În ceea ce privește protecția dreptului de proprietate al apelantului din punctul de vedere al dispozițiilor art.1 din Protocolul nr.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, tribunalul a reținut că apelantul nu are un bun în sensul acestor dispoziții legale, respectiv nu are un bun actual, iar ingerința din partea statului nu se poate reține că a fost nejustificată. Aceasta deoarece atâta timp cât apelantul aproape 18 ani nu a formulat cerere de restituire, în baza Legii nr.112/1995 sau a Legii nr.10/2001, este evident că ingerința statului - în sensul vânzării apartamentului către intimații - a fost justificată deoarece fostul proprietar nu a revendicat niciodată acest imobil.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului, casarea în întregime a hotărârii atacate, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare.
În motivarea recursului se arată că decizia nu soluționează tranșant recursul în interesul legii lăsând la latitudinea instanței să analizeze potrivit specificului fiecărei cauze dacă are prioritate legea specială sau Convenția Europeană a drepturilor omului.
În opinia recurentului convenția are prioritate întrucât pârâții nu au un drept de proprietate legal constituit ei cumpărând imobilul de la un neproprietar.
Prin soluțiile pronunțate s-a adus atingere dreptului reclamantului de a-i fi judecat procesul în mod echitabil drept recunoscut de art.6 alin.1 din Convenție.
Potrivit dispozițiilor art.20 din Constituția României în situația în care există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturilor fundamentale ale omului la care România este parte și legile interne au prioritate reglementările internaționale.
În mod evident legea specială limitează accesul la justiție prin obligativitatea formulării unor acțiuni într-un anumit termen încălcându-se astfel art.6 alin.1 din Convenție.
Prin statuarea conform căreia neformularea notificării în termenul prevăzut de Legea 10/2001 atrage pierderea dreptului de a mai solicita măsuri reparatorii s-a adus atingere art.1 din Protocolul nr.1 la Convenție, fiindu-i încălcat dreptul reclamantului la un bun.
Instanța era datoare să interpreteze Legea 10/2001 într-un mod care să respecte "principiul fundamental al dreptului de proprietate".
instanțelor referitoare la lipsa demersurilor reclamantului după anul 1990 pentru restituirea imobilului nu pot fi primite întrucât dreptul de proprietate este absolut și inviolabil deplin și exclusiv perpetuu transmisibil și imprescriptibil.
La data de 03.03.2009, pârâtul Consiliul Local al municipiului C-N a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat ( 12).
Pârâții intimați au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul nu este fondat.
Reclamantul susține că prin respingerea acțiunii sale în revendicare ca inadmisibilă i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil prevăzut de art.6 alin.1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului.
Dreptul de acces la un tribunal nu este un drept absolut el poate permite limitări implicit admise întrucât prin natura sa este reglementat de stat. o atare reglementare statele se bucură de o anumită marjă de apreciere cu condiția ca restricțiile aplicate să nu limiteze accesul persoanei într-o asemenea manieră sau până într-acolo încât dreptul să fie atins în însăși substanța sa (paragraf 36 cauza Lungoci c/a României).
Valorificarea de către reclamant a dreptului său de proprietate a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art.480 civil care prevăd posibilitatea de a se bucura și de a dispune de bunul obiect al proprietății "în limitele determinate de lege".
Limitele determinate de legea română sunt cele prevăzute de art.6 din Legea 213/1998 precum și de dispozițiile Legii 10/2001. În sensul primelor dispoziții invocate bunurile preluate de stat fără titlu valabil pot fi revendicate în baza reglementărilor de drept comun dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparație. Legea 10/2001 reglementează în concret modalitățile de restituire a imobilelor preluate abuziv de Statul Român în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989.
Prin aceste reglementări Statul Român a stabilit limitele în care pot fi revendicate bunurile preluate abuziv fără a se putea aprecia că în acest mod s-ar aduce atingere liberului acces la justiție sau ar fi atinsă însăși substanța acestui drept.
Impunerea în sarcina persoanei îndreptățite la măsuri reparatorii pentru imobilele preluate abuziv să parcurgă o procedură administrativă prealabilă anterior unui acces concret și efectiv la un tribunal nu este contestată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (paragraf 35 cauza Faimblat c/a României).
Așa fiind respingerea acțiunii ca inadmisibilă, în lipsa oricărui demers al reclamanților de a-și redobândi proprietatea în condițiile prevăzute de legea specială nu relevă prin ea însăși o problemă din punct de vedere al Convenției, dacă în circumstanțele concrete ale speței procedura prevăzută de Legea 10/2001 ar apărea ca o cale de drept efectiv (paragraf 33 cauza Faimblat c/a României).
Referitor la prevalența Convenției respectiv a art.1 din Protocolul nr.1 raportat la dispozițiile art.20 din Constituția României reclamantul pretinde încălcarea dreptului său la un bun.
Caracterul discriminatoriu și abuziv al preluărilor de către Statul Român al imobilelor este prezumat de Legea 10/2001, iar pentru redobândirea unor astfel de bunuri sau obținerea unor măsuri reparatorii prin echivalent este necesară parcurgerea procedurii speciale prevăzute de această lege.
Chiar întemeiat pe dispozițiile dreptului comun ale art.480 civil la promovarea acțiunii în revendicare reclamantul trebuia să dovedească că are în patrimoniu un drept actual asupra imobilului revendicat.
Reclamantul și-a pierdut bunul prin preluarea acestuia de către stat, iar legitimă de a-l redobândi se putea realiza prin urmarea în termenele legale a procedurii reglementate de Legea 10/2001.
Pentru considerentele expuse criticile aduse deciziei nefiind întemeiate în baza dispozițiilor art.312 alin.1 proc.civ. recursul declarat de reclamant urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Cu majoritate de voturi
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 648 din 20 noiembrie 2008 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Cu opinie separată a doamnei judecător, în sensul admiterii recursului declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 648/20 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, desființează decizia, admite apelul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 5861 din 13 mai 2008 Judecătoriei Cluj N, dosar nr-, desființează sentința și trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
în concediu odihnă în concediu odihnă
Semnează semnează
VICEPREȘEDINTE VICEPREȘEDINTE: Valentin Mitea
Red.LȘ
Dact.
2ex./16.07.2009
Jud.apel:/
Jud.fond:
OPINIE SEPARATĂ
Apreciez că soluția care se impune este aceea de admitere a recursului, modificare a deciziei în sensul admiterii apelului, de desființare a sentinței atacate și trimitea cauzei pentru rejudecare, pentru următoarele considerente:
Așa cum rezultă din extrasul CF nr. 47704 C-N, reclamantul - a fost proprietarul imobilului apartamentul nr. 2 situat în C-N,-, scara I - parter.
Prin decizia nr. 174 din 8 iulie 1989 Consiliului Popular al județului C s-a dispus trecerea în proprietatea Statului Român a acestui imobil ca, urmare a cererii de plecare definitivă din țară a reclamantului în baza Decretului nr. 223/1974.
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 30251 din 25 septembrie 1996 pârâții și I au cumpărat de la Consiliul Local al municipiului C-N, apartamentul în litigiu.
În cauză reclamanții au formulat o acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 480.civil, solicitând ca, în urma comparării titlurilor părților să se dea preferință titlului lor asupra imobilului în litigiu.
Dispozițiile art. 6 alin. 2 din Legea nr. 213/1998 instituie într-adevăr dreptul foștilor proprietari de a-și revendica imobilele preluate de stat, fără un titlu valabil, doar dacă acestea nu fac obiectul unor legi speciale de reparație. Aceste dispoziții sunt în contradicție cu prevederile art. 21 alin. 1 din Constituție, potrivit cărora, "orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime".
Conform art. 20 din Constituție, "dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte".
Aceste dispoziții sunt în contradicție și cu dispozițiile art. 6 alin. 1 din Convenția pentru apărarea dreptului și libertăților fundamentale, potrivit cărora, "orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil".
În raport de aceste dispoziții, dreptul reclamanților de a avea acces la justiție pentru apărarea dreptului lor de proprietate ar fi unul abstract și iluzoriu dacă s-ar aprecia că prezenta acțiune este inadmisibilă.
De altfel, Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia din 9 iunie 2008 pronunțată în recurs în interesul legii reține că " concursul dintre legea specială și legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale, conform principiuluispecialia generalibus derongan,chiar dacă acesta nu este prevăzut expres în legea specială.
În aliniatul 3 al aceleiași decizii curtea a decis că "în cazul în care sunt sesizate neconcordanțe între legea specială, Legea nr.10/2001 și Convenția Europeană a Drepturilor Omului, convenția are prioritate. Această prioritate poate fi dată în cadrul unei acțiuni în revendicare întemeiată pe dreptul comun, în măsura în care, astfel, nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate, ori securității raporturilor juridice".
Din interpretarea acestui ultim alineat al deciziei, rezultă că acțiunea în revendicare întemeiată pe dispozițiile dreptului comun ar fi admisibilă atunci când vizează imobile înstrăinate prin acte de dispoziție foștilor chiriași de către unitatea deținătoare, caz în care trebuie procedat la compararea titlurilor de proprietate deținute de către părți.
Din perspectiva acestui aliniat, dispoziția instanței de fond de respinge acțiunea ca inadmisibilă și dispoziția instanței de apel dea respinge apelul, apare ca nelegală.
JUDECĂTOR 2: Lucia Ștețca Ana Ionescu
- -
în concediu odihnă
Semnează
VICEPREȘEDINTE
Red. IA dact. GC
2 ex/23.06.2009
Președinte:Valentin MiteaJudecători:Valentin Mitea, Lucia Ștețca Ana Ionescu
