Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 145/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 145/A/2009
Ședința publică de la 09 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Gheorghina Nicoară vicepreședinte
JUDECĂTOR 2: Mihaela Florentina Cojan
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIAa fost reprezentat de
Procuror
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de către reclamantul împotriva sentinței civile nr.115 din 22 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar cu nr.unic - având ca obiect pretenții, în contradictoriu cu pârâtul intimat STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DGFP
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul apelant, lipsind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul este motivat și scutit de taxă.
Reclamantul apelant depune la dosar concluzii scrise.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reclamantul apelant solicită admiterea apelului și restituirea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Hunedoara pentru că a apărut o nouă lege. În continuare pune concluzii pe fondul cauzei, învederând că are dreptul la despăgubiri întrucât a fost condamnat pe nedrept, a fost deținut politic și a suferit din cauza comuniștilor.
Reprezentanta parchetului pune concluzii de respingere a apelului, motivat de faptul că legea a apărut după pronunțarea sentinței, iar în apel nu se poate schimba motivul pricinii.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului de față reține:
Prin cererea precizată înregistrată la acest tribunal la nr. 3761/97 din 19 septembrie 2007, reclamantul a chemat în judecată Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice - solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligat la plata sumei de - ron reprezentând - ron daune materiale și - ron daune morale (vezi: 1, 2, 70 precum și concluziile scrise depuse la dosar înăuntru termenului de pronunțare).
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, prin Sentința penală nr. 449/1949 a fostului Tribunal Sibiu și, respectiv, prin Sentința penală 325/1959 a Tribunalului Militar Brașov, a fost condamnat la 2 ani închisoare și respectiv la 15 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uneltire contra ordinii sociale, executând din prima pedeapsă un an și 11 luni, iar din a doua pedeapsă - în regim de muncă silnică - 5 ani o lună și 11 zile, fiind eliberat la 20.06.1964 de către formațiunea 0957.
A arătat că, prin Hotărârile nr. 410/1990 și nr. 221/1991, Comisia Județeană H pentru aplicarea Decretului 118/1990 i-a recunoscut calitatea de deținut politic, considerând vechime în muncă, perioada în care s-a aflat în executarea pedepselor penale. De asemenea, a arătat că prin Decizia nr. 4214/2003, Comisia Specială de pe lângă Ministerul Justiției i-a conferit calitatea de luptător în rezistența anticomunistă.
Sub aspectul despăgubirilor materiale pretinse, în motivarea cererii sale reclamantul a arătat că în perioada celor 7 ani de privare abuzivă de libertate, a fost complet lipsit de venituri, ceea ce echivalează cu un prejudiciu material egal cu suma de 2000 lei ( cel puțin) /lună x 84 luni și 11 zile = - lei - având în vedere calificarea sa de maistru și faptul de a fi ocupat și funcția de inginer.
În ce privesc daunele morale, reclamantul a arătat că în timpul lipsirii sale de libertate de peste 7 ani a executat pedeapsa penală în colonii de muncă, în condiții mizerabile, îndurând frig, foame, bătăi și umilințe, fiind lipsit de orice drept și fiindu-i interzisă orice legătură cu familia.
A arătat că, ulterior, după eliberare a fost marginalizat, împiedicat să-și întemeieze o familie fiindcă că purtat anatema unei condamnări politice, a fost persecutat și urmărit de securitate și, că, toate acestea reprezintă suferințe ce trebuie compensate.
În drept s-au invocat disp. art. 504, 505 Cod procedură penală, art. 52 din Constituție, art. 5 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului și a Libertăților Fundamentale și practica Curții Constituționale.
Pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice - reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului H, - a depus întâmpinare și concluzii scrise, cerând respingerea acțiunii reclamantului ca inadmisibilă întrucât acesta nu se regăsește în situațiile reglementate de art. 504 și următoarele din Codul d e procedură penală.
Prin sentința civilă nr.115/2009 Tribunalul Hunedoaraa respins acțiunea civilă precizată formulată de reclamantul, domiciliat în D, -,. 2,. 3,. 13, județul H, împotriva Statului Român - prin Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în B,-, sector 5 - reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului H cu sediul în D, str. - -, - parter, pentru pretenții.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut și motivat următoarele:
Reclamantul a fost condamnat penal pentru o faptă incriminată de către Codul penal în vigoare la acea dată, de către o instanță competentă a cărei imparțialitate și independență nu au fost puse în discuție vreodată.
Hotărârea de condamnare nu a fost dezavuată sau declarată nulă, iar reclamantul nu a fost achitat în urma exercitarea vreunei căi de atac extraordinare, în condițiile legii, după abolirea regimului politic comunist din România.
Pe de altă parte, reclamantul nu se poate prevala în susținerea acțiunii sale nici de Convenția Europeană pentru Drepturile Omului și a Libertăților Fundamentale și nici de practica Curții de la Strasbourg, întrucât faptele pentru care solicită daune prin acțiunea dedusă judecății în acest dosar, s-au consumat mai înainte de ratificarea acesteia de către România în condițiile Legii 30/1994.
Așadar, în acest context legislativ și având în vedere principiul elementar potrivit căruia judecătorului nu îi este îngăduit să judece legile, ci doar să le aplice, această instanță va aduce în cauză o soluție de respinge a acțiunii reclamantului astfel cum a fost precizată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie.
În expunerea criticilor reclamantul arată că după pronunțarea sentinței atacate a intrat în vigoare Legea 221/2009 publicată în MO 396/11 iunie 2009. Potrivit art.1 alin.2 din această lege constituie de drept condamnări cu caracter politic între altele condamnările pronunțate pentru faptele prev.de art.207-209 iar potrivit art.5 reclamantul este îndrituit a cere în instanță obligarea statului la plata unor despăgubiri.
Astfel, cum în prezent există temei de drept pentru obligarea statului la despăgubiri, se impune desființarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Intimatul nu a depus întâmpinare.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate Curtea constată apelul nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond corect a respins acțiunea formulată de către reclamant în temeiul dispozițiilor art.504 cod procedură civilă, constatând că în speță nu sunt întrunite cerințele acestui text legal.
Potrivit dispozițiilor art.504 alin.2 și 3 cod procedură civilă era imperios necesar să se facă dovada erorii judiciare prin hotărâre penală de achitare sau în condițiile alin.3 al art.504 cod procedură civilă, ceea ce în cauză nu s-a întâmplat.
E de necontestat că reclamantului i-a fost recunoscută calitatea de deținut politic prin Hot.410/1990 și 221/1991 pentru condamnările suferite în regimul comunist pentru infracțiunile de uneltire contra ordinii sociale prev.de art.209 Cod penal.
Reclamantul critică sentința de fond sub un singur aspect arătând că după pronunțarea hotărârii a intrat în vigoare o nouă lege iar în conformitate cu dispozițiile acesteia are dreptul la despăgubiri.
Într-adevăr, la data de 11 iunie 2009 s-a publicat în Monitorul Oficial nr.396 Legea 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Or, hotărârea atacată s-a pronunțat la data de 22 aprilie 2009, cu mult înainte de intrarea în vigoare a acestei legi.
Reclamantul a investit instanța de judecată cu o acțiune având ca obiect despăgubiri civile în temeiul art.504 cod procedură penală.
Instanța de fond a respectat dispozițiile art.129 alin.5 cod procedură civilă pronunțându-se asupra obiectului cererii.
Împrejurarea că ulterior pronunțării sentinței a intrat în vigoare o nouă lege care recunoaște dreptul reclamantului la despăgubiri pentru condamnările cu caracter politic suferite, nu impune desființarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Potrivit dispozițiilor art.294 cod procedură civilă în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi.
Prin urmare față de acest text legal, reclamantul nu poate direct în apel să schimbe cauza cererii sale de chemare în judecată prin invocarea altor dispoziții legale intrate în vigoare după pronunțarea sentinței și care nu au putut fi avute în vedere de instanța de fond.
Însă, reclamantul, în termenul statuat de art.5 din Legea 221/2009 poate formula o acțiune prin care să solicite instanței de judecată obligarea statului la acordarea unei despăgubiri.
Pentru considerentele expuse, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.296 cod procedură civilă va respinge ca nefondat prezentul apel.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.115/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 09 Octombrie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact.6 ex/19.10.2009
Jud.fond
Președinte:Cristina Gheorghina NicoarăJudecători:Cristina Gheorghina Nicoară, Mihaela Florentina Cojan
