Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 149/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE-
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 149
Ședința publică din data de 12 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Veronica Grozescu
JUDECĂTORI: Veronica Grozescu, Cristina Paula Brotac
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanta, domiciliată în B, sector 4,-,.30,. B,. 10,.79, împotriva sentinței civile nr.271/30.01.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții, R, toți domiciliați în S,-, jud.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 5 octombrie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie când, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a amânat pronunțarea pentru astăzi, data de mai sus, dând următoarea hotărâre:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții, R si, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligați pârâții să-i lase în deplină proprietate și posesie imobilul, teren și construcții, situat în S,-, fostă, nr.2, jud.P, prin comparare de titluri.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că imobilul de mai sus a fost proprietatea autoarei sale, iar în baza Decretului nr.92/1950, a fost naționalizat și trecut în proprietatea statului, figurând la poziția 4130 anexei la decret.
A precizat reclamanta că ulterior preluării, imobilul a intrat în administrarea Ministerului Sănătății, clădirea fiind transformată în locuințe de serviciu, care în perioada 2006-2007 au fost vândute pârâților, astfel că în prezent pârâții ocupă fiecare câte un apartament, iar numita, în calitate de chiriaș ocupă suprafața de 31,5. de la parter.
A mai susținut reclamanta că a efectuat demersuri în temeiul Legii nr.10/2001, dar notificarea a fost respinsă prin dispoziția nr.805/16.12.2005.
Pârâții în baza art. 115 Cod proc. civilă au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția netimbrării acțiunii și excepția lipsei calității procesuale active a
reclamantei, deoarece prin actele depuse aceasta nu a dovedit filiația față de fostul proprietar.
Totodată, pârâții au invocat și excepția inadmisibilității acțiunii, motivat de faptul că după intrarea în vigoare a Legi nr.10/2001 acțiunea în revendicare a imobilelor preluate în perioada 06.03.1945 - 22.12.1989 întemeiată pe dreptul comun a devenit inadmisibilă.
La data de 19.09.2008, reclamanta a formulat cerere de introducere în cauză a Orașului S prin Primar, cerere întemeiată pe împrejurarea că cei șase actuali proprietari au cumpărat apartamentele și terenul de sub clădirea unde sunt situate acestea, astfel că proprietarul terenului de lângă clădire este orașul S, imobilul fiind trecut în patrimoniul privat al orașului prin nr.HG866/2002.
În atare situație, s-a solicitat admiterea acțiunii în revendicare în contradictoriu și cu acest pârât, pentru ca, în urma comparării titlului său cu cel al Statului Român, să se dispună a i se lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 5000 mp, situat în S și apartamentele nevândute din construcția existentă pe teren, întrucât titlul său este mai bine caracterizat.
În ședința din 17.10.2008, instanța a dispus introducerea în cauză în calitate de intervenient a Orașului S prin Primar.
Prin sentința civilă nr. 271/30 ianuarie 2009, Tribunalul Prahovaa respins excepția netimbrării și excepția lipsei calității procesuale active invocate de pârâți, ca neîntemeiate și a admis excepția inadmisibilității invocată de pârâți, iar pe fond a respins acțiunea formulată de reclamantă, ca inadmisibila, fiind obligată aceasta să plătească pârâților, R și, suma de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, în speță, cererea de chemare în judecată este scutită de plata taxei de timbru, conform art. 15 lit.r din Legea nr. 146/1997, iar prin actele de stare civilă depuse la dosar reclamanta a făcut dovada legăturii de rudenie cu proprietarul inițial al imobilului revendicat, astfel că cele două excepții vizând netimbrarea acțiunii și lipsa calității procesuale active sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității, Tribunalul Prahovaa conchis că aceasta este întemeiată și a procedat pe cale de consecință la respingerea acțiunii ca inadmisibilă, pe motiv că, în speță, imobilul în litigiu a fost cumpărat de către chiriași-persoane fizice cu bună-credință, deoarece nu s-a stabilit nelegalitatea contractelor lor de vânzare-cumpărare, iar reclamantei i-a fost respinsă notificarea formulată în temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001.
Având în vedere considerentele deciziei nr. 33/9.06.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recurs în interesul legii, prin care s-a concluzionat că dispozițiile Legii nr. 10/2001 suprimă posibilitatea recurgerii la dreptul comun în cazul ineficacității actelor de preluare a imobilelor naționalizate, prevăzându-se cu titlu de excepție că numai persoanele exceptate de la această procedură precum și cele care, din motive independente de voința lor, nu au putut să uzeze de această cale în termenele legale, au deschisă calea acțiunii în revendicare a bunului litigios, dacă acesta nu a fost cumpărat cu bună-credință și cu respectarea Legii nr. 112/1995 de către chiriași, instanța, raportat la specificul concret al speței dedusă judecății, a
reținut că reclamanta nu mai are deschisă calea acțiunii în revendicare pe dreptul comun.
Împotriva sentinței mai sus menționate a declarat apel reclamanta, în cuprinsul căruia a învederat că instanța a procedat eronat atunci când a soluționat acțiunea în baza excepției inadmisibilității, deoarece nu s-a analizat decât situația apartamentelor din imobil care au fost vândute către foștii chiriași, fără a se reține că prin precizarea formulată la 19.09.2008 a solicitat introducerea în cauză a Orașului S-prin primar, în calitate de proprietar al părții din imobil care nu a fost vândută chiriașilor (respectiv teren în suprafață de 5000 mp și eventualele apartamente nevândute), față de care a solicitat a se constata că titlul său este preferabil.
A învederat reclamanta că, dacă instanța ar fi tratat problema inadmisibilității ca pe o chestiune ce ține de fond, nu s-ar fi pronunțat o soluție care să aibă în vedere doar cele șase apartamente din clădire, lăsând nesoluționată situația părții din imobil care în prezent se află în proprietatea Orașului S și pentru care acțiunea în revendicare apare ca fiind admisibilă.
Apreciind că instanța a procedat greșit prin admiterea excepției inadmisibilității, fără a cerceta fondul cauzei, iar o atare situație a dus la pronunțarea unei hotărâri nelegale și netemeinice, care nu soluționează capătul de cerere precizator formulat în contradictoriu cu Orașul S, reclamanta a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimații R, și au invocat excepția netimbrării acțiunii în revendicare, motivat de faptul că, în opinia lor, cererea este evaluabilă în bani, iar disp.art. 15 lit.r din Legea nr. 146/1997 nu sunt incidente pricinii dedusă judecății.
Totodată, s-a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, pe considerentul că aceasta, pentru a putea iniția prezentul demers judiciar, trebuia să dețină un certificat de moștenitor, în care să se menționeze imobilul revendicat și actul de proprietate al autorului său, ea nefăcând de altfel nici dovada că este titularul exclusiv al dreptului de proprietate al bunului în litigiu.
Pe fond, s-a solicitat de către intimați respingerea apelului întrucât, din moment ce imobilul în discuție a făcut obiectul Legii nr. 10/2001 și a fost înstrăinat cu respectarea dispozițiilor legale către chiriași, câtă vreme nu s-a constatat pe cale judecătorească nulitatea actelor de înstrăinare, iar apelanta a primit măsuri reparatorii prin echivalent, conform art. 18 lit.c din Legea nr. 10/2001, acțiunea sa apare ca inadmisibilă.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor invocate, în raport de actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată următoarele:
Reclamanta a învestit inițial instanța cu o cerere prin care solicita obligarea pârâților persoane fizice să-i lase în deplină proprietate și posesie imobilul situat în S,-, compus din construcție cu destinația de locuință și suprafața aferentă de 5000 mp.
Ulterior, în raport de apărările formulate de pârâți prin întâmpinare (referitor la terenul în litigiu), reclamanta a cerut la data de 19.09.2008 (filele 63,64 dosar fond)
introducerea în cauză a Orașului S-prin primar, urmând ca în baza art. 480 Cod civil, instanța, în raport și cu acest pârât, în urma comparării titlului său de proprietate cu cel al Statului Român, să dispună a i se lăsa în deplină proprietate și posesie terenul de 5000 mp și eventualele apartamente nevândute din construcția aflată pe teren.
Procesul civil este caracterizat de disponibilitate, care, în sens material, circumscrie dreptul părții de a determina limitele cererii de chemare în judecată și de a dispune pe cale incidentală de obiectul procesului.
, instanța este ținută să se pronunțe asupra tuturor cererilor care formează obiectul pricinii, iar în virtutea rolului activ reglementat de art. 129 Cod proc.civilă, are obligația de a judeca pricina în cadrul legal corespunzător pretențiilor formulate, ținând cont de natura dreptului și scopul urmărit prin exercitarea acțiunii în justiție.
Dreptul la un proces echitabil, prevăzut de art. 6.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului include, printre altele, dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor.
Întrucât Convenția nu are ca scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci a unora concrete și efective, acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă observațiile părților sunt în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanța sesizată.
Sub acest aspect, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Albina contra României a statuat că art. 6 implică în sarcina instanței obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența, iar în cauza Rotaru contra României a subliniat că omisiunea instanței de a examina o cerere cu care a fost învestită aduce atingere dreptului reclamantei la un proces echitabil.
În speță, prin sentința atacată, instanța de fond a respins excepția netimbrării acțiunii și lipsei calității procesuale active a reclamantei invocate de pârâți și urmare a admiterii excepției inadmisibilității a respins acțiunea în revendicare. Lecturând conținutul hotărârii, se observă că, dacă în ceea ce privește capătul de cerere vizând revendicarea formulat în contradictoriu cu persoanele fizice, proprietari sau chiriași, ale apartamentelor situate în imobilul în litigiu, instanța motivează cu lux de amănunte motivele pentru care în opinia sa acțiunea apare ca inadmisibilă, în ceea ce privește cererea reclamantei prin care în contradictoriu cu Orașul S-prin primar revendică suprafața de 5000 mp aferentă construcției și apartamentele nevândute, nu se face absolut nicio precizare referitor la argumentele pentru care o atare solicitare nu ar putea fi primită, ceea ce echivalează cu o soluționare a cauzei fără a se cerceta pretențiile părții în raport cu pârâtul Orașul S-prin primar.
În scopul de a asigura salvgardarea principiului dublului grad de jurisdicție, art. 297 alin.1 Cod proc.civilă consacră una din situațiile în care litigiul se impune să fie trimis spre rejudecare la prima instanță și anume acela când prima instanță în mod greșit a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului.
Constatând că în pricina dedusă judecății, Tribunalul Prahovaa respins acțiunea ca inadmisibilă, prin raportare doar la cererea în revendicare formulată în contradictoriu cu persoanele fizice, fără a analiza în nicio modalitate capătul de cerere
privind revendicarea în contradictoriu cu Orașul S, Curtea consideră că o atare neregularitate procedurală poate fi inclusă în conținutul art. 297 Cod proc.civilă și în această situație apelul formulat apare ca fondat, urmând a fi admis, desființată sentința primei instanțe și trimisă cauza spre rejudecare, pentru a se asigura o examinare concretă a tuturor pretențiilor formulate de reclamantă, raportat la modul în care aceasta a înțeles să-și conceapă susținerile, la temeiul juridic invocat și la cadrul procesual pe care l-a fixat în privința participanților la proces, pentru a se realiza o judecată unitară, cu respectarea dublului grad de jurisdicție pentru toate cererile.
Pe de altă parte, Curtea apreciază că prin modul în care instanța de fond a înțeles să soluționeze pricina (fără a se pronunța în nici un fel asupra solicitării de revendicare formulată împotriva Orașului S-prin primar) s-a încălcat dreptul reclamantei la un proces echitabil, astfel cum a fost expus anterior, iar în vederea respectării sale se justifică o atare soluție.
În ceea ce privește cele două excepții vizând netimbrarea acțiunii și lipsa calității active a reclamantei, deși analiza acestora era prioritară conform art. 137 Cod proc.civilă, instanța nu a mai procedat la examinarea lor pentru argumentele ce se vor expune în continuare:
Prin sentința apelată, tribunalul a respins cele două excepții menționate anterior, considerând că reclamanta, prin actele de stare civilă, a făcut dovada calității sale procesuale active, iar demersul său judiciar este scutit de plata taxei de timbru, conform art. 15 lit. r din Legea nr. 146/1997.
Deși pârâții aveau posibilitatea să-și valorifice nemulțumirea cu privire la modul de soluționare a acestor excepții prin declararea căii de atac a apelului, nu au făcut acest lucru, ci au procedat la invocarea lor din nou în fața instanței de control judiciar.
Art. 296 teza a II-a Cod proc.civilă consacră principiul "non reformatio in pejus", care presupune ca părții care a exercitat o cale de atac să nu i se agraveze, prin soluția dată de instanța de control judiciar, situația stabilită prin hotărârea atacată. Prin urmare, hotărârea atacată poate fi schimbată numai în favoarea părții care a exercitat apelul.
Câtă vreme aceste excepții nu vizează încălcarea unor norme de organizare judiciară, de competență sau nerespectarea unor elemente ale hotărârii judecătorești prevăzute sub pedeapsă de nulitate, ci presupun ca instanța de apel să se pronunțe asupra drepturilor deduse judecății, Curtea, raportat la principiul enunțat anterior, al "neagravării situației în propria cale de atac", la împrejurarea că este învestită doar cu apelul reclamantei, care apare ca fondat, iar pârâții nu și-au valorificat nemulțumirea prin formularea căii de atac împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond, referitor la modul de soluționare a acestor excepții, nu va mai proceda la analiza lor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanta, domiciliată în B, sector 4,-,.30,. B,. 10,.79, împotriva sentinței civile nr.271/30.01.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții, R, toți domiciliați în S,-, jud. P și în consecință:
Desființează sentința civilă nr. 271/30.01.2009 și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Prahova.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 octombrie 2009.
Președinte, JUDECĂTOR 2: Cristina Paula Brotac
- - --- -
Grefier,
- -
Red.VG
Tehnored.CC
10 ex/20.10.2009
nr- Tribunalul Prahova
operator de date cu caracter personal
notificare nr. 3120/2006
Președinte:Veronica GrozescuJudecători:Veronica Grozescu, Cristina Paula Brotac
