Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 691/2009. Curtea de Apel Ploiesti
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE-
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 691
Ședința publică din 12 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Paula Brotac
JUDECĂTOR 2: Andra Corina Botez
Judecător - - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în Câmpina, Calea nr. 52, jud.P, împotriva deciziei civile nr. 115/13.02.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții, domiciliați în Câmpina,-, jud.P și, domiciliată în Câmpina, Calea nr. 82, jud.
Recurs timbrat cu 9,5 lei taxă judiciară de timbru și 0,5 lei timbru judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică la prima strigare a cauzei, dosarul fiind solicitat la amânare, au răspuns recurentul-reclamant, intimații-pârâți și, reprezentați de avocat din Baroul Prahova, potrivit împuternicirii avocațiale aflată la fila 10 dosar, lipsind intimata-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se învederează instanței că intimații-pârâți nu au formulat întâmpinare.
Recurentul-reclamant depune la dosar chitanța seria - nr. -/12.10.2009 în valoare de 9,5 lei și timbru judiciar de 0,5 lei, solicitând amânarea cauzei pentru a-și angaja apărător ales.
Avocat pentru intimații-pârâți și depune la dosar împuternicire avocațială și chitanța nr.60/9.10.2009 în valoare de 500 lei, reprezentând onorariu de avocat și având cuvântul, declară că se opune amânării cauzei la cererea pentru lipsă de apărare formulată de reclamant, având în vedere atât data declarării recursului, cât și împrejurarea că pe rolul Curții a fost înregistrat un alt dosar, care a fost suspendat până la soluționarea prezentei pricini, în ambele cauze fiind angajat același apărător.
Curtea, constatând că prezentul recurs a fost declarat la data de 14.07.2009, iar dovada de îndeplinire a procedurii de citare datează din 11.09.2009, având în vedere și poziția apărătorului părților adverse care a declarat că se opune acordării unui nou termen la cererea reclamantului pentru lipsă de apărare, Curtea respinge ca neîntemeiată cererea de amânare formulată de recurent, apreciind că nu sunt întrunite condițiile cerute de art. 156 alin.1 Cod proc.civilă, dispunând lăsarea cauzei la ordine.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare a cauzei au răspuns recurentul-reclamant, intimații-pârâți și, reprezentați de avocat din Baroul Prahova, lipsind intimata-pârâtă.
La solicitarea instanței părțile prezente având pe rând cuvântul, personal și respectiv prin apărător ales, declară că nu au cereri de formulat.
Curtea ia act că nu s-au formulat cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurentul-reclamant, având personal cuvântul, solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat. Arată recurentul că instanța de fond reține în mod greșit că drumul de acces din contractul de vânzare-cumpărare este situat pe același aliniament reținut și în expertiza topo, fără a se avea în vedere că fam. și au formulat plângere împotriva unui vecin care a acaparat în realitate suprafața de teren în discuție. Solicită a se avea în vedere că această cale de acces nu a fost folosită niciodată de fam., aceștia intrând pe o ușă cu lățime de 80 cm, având un culoar de 107 cm, iar prin crearea acestei servituți reclamantul nu-și mai poate parca în C mașinile.
Precizează în continuare recurentul că nu mai locuiește din anul 2002 în imobil și nici nu a fost de acord vreodată cu o atare cerere, apreciind că față de a ieșit din indiviziune.
Pentru motivele depuse în scris la dosar și față de concluziile orale, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru rejudecare.
Avocat, având cuvântul pentru intimații și, solicită respingerea recursului declarat de reclamant ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
În apărare, arată că nu există temei legal pentru casarea hotărârilor, așa cum susține recurentul.
Pe fond, solicită a se avea în vedere că reclamantul solicită ieșirea din indiviziune asupra terenului fostei sale soții, -, în acest sens pârâții invocând în fața instanței de fond inadmisibilitatea acțiunii, apreciind că există un drept de superficie cu privire la terenul de sub casă și potrivit principiului disponibilității, constatând că reclamantul nu i-a chemat în judecată pe pârâții, instanța de fond a admis în mod corect excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei pârâte.
Apreciază că pârâții nu pot fi obligați să iasă prin spate, așa cum dorește reclamantul. De altfel, solicită a se avea în vedere că nici în dosarul aflat pe rolul Curții, suspendat până la soluționarea pricinii de față, reclamantul nu a obținut rezultate favorabile.
Învederează că instanțele au dat ceea ce s-a cerut, respectiv o ieșire din indiviziune pe o servitute creată încă din anul 1926, pârâții ocupând partea finală a imobilului, neavând relevanță că reclamantul nu mai locuiește la acea adresă, ci pe o stradă paralelă, acesta parcându-și în realitate autoturismele pe terenul indiviz.
Precizează că părțile s-au judecat anterior cu vecinul din stânga, iar acțiunea care a fost promovată în comun de toți coindivizarii a fost în final respinsă de instanțe.
Recurentul-reclamant, având cuvântul, precizează că servitutea de trecere nu se află pe același aliniament, aceasta fiind de altfel și rațiunea pentru care l-au chemat în judecată pe vecinul. Solicită a se vedea schița de plan. Totodată, învederează că la actuala adresă locuiește cu chirie, în schimb, pentru imobilul în litigiu are drept de proprietate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina sub nr- reclamantul a chemat în judecată pe pârâții, și pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună ieșirea din indiviziune asupra terenului situat în Municipiul Câmpina, conform actelor de proprietate ale părților și să se stabilească pentru primii doi pârâți drum de acces la imobilul proprietatea lor, pe terenul proprietatea pârâtei, urmând a fi obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a cumpărat de la numita suprafața de 96 mp indiviz din 275 mp, iar prin actul autentic nr.2216/1996 împreună cu pârâta a cumpărat de la SC SRL cota de l/3 din același teren de 275 mp împreună cu construcția.
Reclamantul a mai precizat că pârâtul a cumpărat de la suprafața de 68 mp indiviz din terenul de 275 mp și că între acesta și pârâta a existat un proces de ieșire din indiviziune asupra terenului de 275 în care primii pârâți nu au fost parte.
A menționat reclamantul că are neînțelegeri cu pârâții privind folosirea terenului, aceștia folosind mai mult teren decât au dreptul, iar în ceea ce privește al doilea capăt de cerere consideră că accesul pârâților trebuie să se facă pe terenul pârâtei,datorită existenței acestor animozități.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe disp.art.728 cod civil, 616 cod civil, 274 Cod proc.civilă.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus în copie la dosar contractul de vânzare-cumpărare nr.2216/1996, contractul de vânzare-cumpărare nr.3605/1996.
Pârâții au formulat conform disp.art.115 Cod pr.civilă întâmpinare, prin care au invocat excepția inadmisibilității capătului de cerere de ieșire din indiviziune și a lipsei calității procesuale pasive a pârâtei .
Pe fond, pârâții au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că în dosarul nr. 703/2006 al Judecătoriei Câmpinas -au judecat cu reclamantul pentru a fi obligat să le permită accesul pe servitutea de trecere creată de autorul lor prin actul de partaj din anul 1926.
Totodată pârâții au precizat că este imposibil de creat o nouă cale de acces pe terenul pârâtei, întrucât li s-ar încălca flagrant drepturile.
La termenul din 22.01.2007 instanța a unit excepția inadmisibilității acțiunii și a lipsei calității procesuale pasive a pârâtei cu fondul cauzei.
Au fost solicitate de ambele părți și administrate probe cu înscrisuri, interogatoriu și expertiză topometrică, respingându-se ca inutilă proba cu cercetare locală solicitată de reclamant.
La data de 14.04.2008 reclamantul și-a completat acțiunea în sensul obligării pârâților la plata servituții de trecere și a lipsei de folosință în cazul în care s-ar crea servitutea de trecere pe terenul lui.
Pârâții au formulat întâmpinare la completarea acțiunii, susținând că acesta nu s-a făcut cu respectarea disp art.132 Cod proc.civilă iar pe fond solicită respingerea ca neîntemeiată.
La data de 12 mai 2008 cererea completatoare a fost disjunsă, formându-se un dosar nou.
La data de 23.07.2008 Judecătoria Câmpinaa pronunțat sentința civilă nr. 2248 prin care admis excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâta și a respins acțiunea de ieșire din indiviziune împotriva acesteia ca formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A fost respinsa exceptia inadmisibilității acțiunii de ieșire din indiviziune invocată de pârâții și.
S-a admis in parte acțiunea formulată de reclamantul, si s- dispus iesirea din indiviziune a părților conform variantei unice din expertiza refacere, cu ieșire la calea publică a pârâților prin servitutea de trecere delimitată prin punctele d, e, f, 16, b, 3, 2, d (188-190).
S- respins cererea reclamantului de stabilire pentru pârâții a unei căi de acces la locuința lor pe proprietatea pârâtei, ca neîntemeiat, fiind obligat reclamantul să plătească pârâților și suma de 193 lei cheltuieli de judecată, rest după compensare
Pentru pronunța această sentință, instanța de fond reținut că, așa după cum au menționat ambii experți, și, în rapoartele de expertiză întocmite în cauză reclamantul și pârâta sunt proprietari exclusivi ai terenurilor dobândite prin hotărârea de partaj bunuri comune (sentința civilă nr.9478/22.12.2004 a Judecătoriei Sibiu ), motiv pentru care proprietățile lor nu se mai găsesc în stare de indiviziune.
În această situație judecătorul fondului a stabilit că excepția invocată de către pârâta este întemeiată, aceasta neavând calitate procesuală pasivă în ceea ce privește primul capăt de cerere, având ca obiect ieșirea din indiviziune a părților.
În ceea ce-i privește pe pârâții și, instanța a reținut că aceștia sunt, împreună cu reclamantul, proprietari în indiviziune asupra terenului de 275 ( pârâții deținând o suprafață de 68 indiviz din totalul de 275 pl. conform contractului de vânzare-cumpărare nr.6505/1994) și că singura posibilitate de sistare a stării de indiviziune este cea concretizată în varianta unică din raportul de expertiză întocmit de ing..
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal reglementat de art. 284 alin.1 Cod pr.civilă,reclamantul, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Apelantul a susținut că instanța de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut, stabilind o servitute de trecere pe terenul său, deși prin acțiune solicitase ca servitutea să fie creată pe terenul pârâtei.
S-a solicitat admiterea apelului, iar în subsidiar înlăturarea din dispozitiv a mențiunii "cu ieșire la calea publică a pârâților prin servitutea de trecere delimitată de punctele d,e,f,16, g,b,3,2,d".
În drept apelul a fost întemeiat pe disp.art.282 Cod pr.civilă.
Intimații, și reprezentați în instanță de avocatul ales și respectiv intimata, prezentă în instanță nu au depus întâmpinare, dar au solicitat, prin concluziile orale formulate respingerea apelului ca nefundat, intimații solicitând și obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.
La data de 13.02.2009 Tribunalul Prahovaa pronunțat decizia civilă nr.115 prin care a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant, fiind obligat acesta să plătească intimaților și suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a stabilit că în cauză nu se poate susține că instanța de fond ar fi modificat obiectul acțiunii, deoarece, dispunând sistarea stării de indiviziune, a constatat că anterior s-a stabilit cui autoritate de lucru judecat, prin sentința civilă nr.2616/2006 a Judecătoriei Câmpina, definitivă și irevocabilă, că ieșirea la calea publică a intimaților, se face pe o cale de acces înființată printr-un act juridic, cu titlu gratuit, ce a fost transmisă prin acte autentice ulterioare și care grevează terenul apelantului.
În aceste condiții, reține tribunalul, nu se pune problema creării unei alte servituți, care ar fi mai lungă și ar necesita amenajări costisitoare și, deasemenea, nu poate fi înlăturată nici mențiunea din dispozitiv referitoare la traseul servituții de trecere, întrucât astfel s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat, a sentinței civile nr.1616/2006 a Judecătoriei Câmpina.
Împotriva deciziei a declarat recurs, în termen legal reglementat de art.301 Cod pr.civilă reclamantul criticând-o ca nelegală.
Recurentul a susținut că instanța de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut, întrucât nu a solicitat prin acțiune ca servitutea de trecere să fie stabilită pe terenul său.
În al doilea motiv de recurs s-a arătat că în mod greșit s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, întrucât nu are nicio relevanță hotărârea judecătorească pronunțată în partajul de bunuri comune.
Precizează recurentul în cadrul acestui de-al doilea motiv de recurs, că instanțele nu au avut în vedere că prin cel de-al doilea capăt de cerere solicită ca servitutea să se creeze pe terenul intimatei, fiind evident că aceasta avea astfel calitate procesuală pasivă.
Se solicită admiterea recursului, în principal casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, iar în subsidiar modificarea în tot a deciziei, în sensul admiterii apelului, respectiv excepția lipsei calității procesuale a pârâtei și a înlăturării din dispozitiv a mențiunilor referitoare la servitutea de trecere.
În drept recursul a fost întemeiat pe pct.6,8 și 9 ale art.304 Cod pr.civilă.
Intimații și, reprezentați în instanță de avocatul ales, nu au depus întâmpinare, dar au solicitat prin concluziile orale formulate, respingerea recursului ca nefundat și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată,
Intimata nu s-a prezentat în instanță și nu a depus întâmpinare, deși a fost citată cu această mențiune, conform disp.art. 3078 alin.2 Cod pr.civilă.
Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de normele procedurale incidente, Curtea constată că recursul este nefundat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Primul motiv de recurs, încadrabil în drept pe disp. pct.6 al art. 304 Cod pr.civilă, " instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut"- nu este fondat, întrucât recurentul a investit instanța de fond cu o cerere de ieșire din indiviziune, iar din raportul de expertiză topografică efectuat în fața primei in stanțe a rezultat că singura modalitate de sistare a stării de indiviziune, în condițiile în care lotul pârâților constituie loc înfundat, conform disp.art. Cod civil, o reprezintă varianta prin care servitutea de trecere are traseul poziționat în perimetrul identificat prin punctele d,e,f, 16, g, b, 3, 2 și d1, schiță anexă ( fila 120 ).
În acest context, reținând că existența căii de acces pentru lotul intimaților, pe terenul recurentului a fost recunoscută anterior prezentului proces prin sentința civilă nr.2616/15.12.2006 pronunțată de Judecătoria Câmpina ( filele 71-73 ), hotărâre definitivă și irevocabilă în care se menționează expres că această servitute a luat naștere prin acordul de voință al foștilor proprietari ai terenurilor în litigiu, încă din anul 1926, fiind stipulată expres în actul autentic înregistrat sub nr. 3931 la Judecătoria Ocolului Rural Câmpina, Curtea constată că în cauză nu ne aflăm în prezența cazului de modificare reglementat de pct.6 al art.304 Cod pr.civilă, nefiind îndeplinire condițiile textului de lege menționat.
Astfel, raportat la situația de fapt și de drept expusă în paragrafele precedente, nu se poate considera că prin sistarea stării de indiviziune în varianta întâi din raportul de expertiză, instanța de fonda ar fi acordat ceea ce nu sa cerut, în condițiile în care lotul intimaților constituie loc înfundat - situație necontestată de niciuna dintre părți, pentru sistarea stării de indiviziune era absolut necesar crearea unei căi de acces în favoarea acestui lot, iar această cale de acces exista anterior introducerii cererii de chemare în judecată în sarcina lotului reclamantului-recurent și fusese înființată din anul 1926.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs formulat de reclamant se impune a se preciza că această critic0ă a fost formulată pentru prima dată în recurs, apelul declarat împotriva sentinței conținând doar critici legate de pretinsa acordare a ceea ce nu s-a cerut (fila 13 dosar apel), situație în care acest motiv de recurs nu poate face obiectul analizei instanței de recurs, fiind formulat omisso medio.
În considerarea celor menționate în paragrafele precedente, constatând că recurentul nu a dovedit incidența cazurilor de modificare pe care și-a întemeiat calea de atac exercitată, C, în temeiul disp.art.3123 alin.1 Cod pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat.
În baza disp.art. 264 Cod pr.civilă Curtea îl va obliga pe recurent să plătească intimaților și suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentînd onorariu de avocat în recurs, conform chitanței aflate la fila 11 dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, domiciliat în Câmpina, Calea nr. 52, jud.P, împotriva deciziei civile nr. 115/13.02.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții, domiciliați în Câmpina,-, jud.P și, domiciliată în Câmpina, Calea nr. 82, jud.
Obliga pe recurent sa plătească intimaților și suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 12 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - --- - - -
GREFIER,
/VM
6 ex/15.10.2009
nr- Judecătoria Câmpina
.
nr- Tribunalul Prahova
,
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
Președinte:Cristina Paula BrotacJudecători:Cristina Paula Brotac, Andra Corina Botez