Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 150/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- ( 663/2008)
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE
CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr.150
Ședința publică de la 09.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cristina Nica
JUDECĂTOR 2: Mariana Haralambe
GREFIER: - -
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulate de apelanții-pârâți, împotriva sentinței civile nr. 1712/20.12.2007 pronunțată de către Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți -, -, -.
Obiectul cauzei - revendicare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat, în calitate de reprezentant al apelanților - pârâți, (personal), în baza împuternicirilor avocațiale nr. -, -, - și nr. - din 2008, eliberate de Baroul București - Cabinet Individual, intimații - reclamanți -, -, - reprezentați de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/2008, emise de Baroul București - Cabinet Individual.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul intimaților depune un set de înscrisuri în susținerea calității procesuale active și în combaterea apelului, respectiv notificarea formulată de reclamanți la data de 10.05.2001, privind imobilul în litigiu situat în B,-, sector 1, înregistrată și comunicată prin intermediul Biroului Executorului Judecătoresc " " și dovada comunicării; cererea formulată de reclamanți și înregistrată sub nr. 10750/1996 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 B, având ca obiect retrocedarea imobilului în speță; cererea formulată de Consiliul Local al Municipiului B, în calitate de pârât în dosarul nr.10750/1997, prin care invocă exceția necompetenței materiale și excepția lipsei calității procesuale active; cerere de intervenție în interesul Consiliului General al Municipiului B, cerere formulată de pârâți în aceeași cauză; încheierile de ședință din data de 11.10.1999 și 15.11.1999, pronunțate de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr.3478/1999.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, probe de administrat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în susținerea și combaterea apelului.
Apărătorul apelanților - pârâți solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, desființarea în tot a sentinței apelate, în sensul respingerii acțiunii principale, ca inadmisibilă, față de următoarele considerente:
Consideră că prezenta cerere nu este admisibilă prin raportare la dispozițiile Legii nr. 10/2001, la Decizia nr.33/2008, pronunțată în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și față de prevederile Legii nr.1/2009 de modificare a Legii nr. 10/2001.
La invocarea excepției inadmisibilității acțiunii introductive, a avut în vedere condițiile impuse de legiuitor.
În raport de data introducerii acțiunii, soluția legală este inadmisibilitatea acțiunii în revendicare, după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001, moment în care rămân fără aplicare dispozițiile dreptului comun referitoare la imobilele ce formează obiectul acestei legi.
Un alt aspect al caracterului inadmisibil al acestei acțiuni este cel referitor la formularea unei notificării într-un termen de 6 luni (termen prelungit până la 14.08.2002), către persoana deținătoare a imobilului sau către primăria în a cărei rază teritorială se află imobilul, sancțiunea nerespectării acestei obligații fiind pierderea dreptului de a solicita, în justiție, măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
În ultimul rând, pârâții au dobândit imobilul printr-un titlu, în temeiul Legii nr. 112/1995, ce nu mai poate fi anulat în acest moment, întrucât reclamanții nu au solicitat constatarea nulității absolute a titlului.
De altfel, singura măsură de dobândire a imobilului, în această situație, este numai măsura reparatorie prin echivalent și nu restituirea în natură a bunului.
Consideră că se impune reinvocarea excepției autorității de lucru judecat privind calitatea procesuală activă a reclamanților în promovarea acțiunii în revendicare, cât și a cererii incidente de constatare a nulității absolute a contractelor de vânzare - cumpărare în baza cărora pârâții au dobândit proprietatea.
Autoritatea de lucru judecat este invocată față de sentința civilă nr. 1775/2002 pronunțată de Tribunalul București, definitivă și irevocabilă, cu privire la: - inadmisibilitatea unei cereri în revendicare formulate direct în instanță, atâta vreme cât se află în curs de soluționare cererea întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001; - constatarea ca nefondate a cererilor reclamanților privind constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare - cumpărare încheiate între pârâți și Primăria Municipiului B prin mandatar "Herăstrău Nord" și - restituirea imobilului reclamanților.
În raport de obiectul cauzei, consideră că s-a pronunțat o hotărâre ce a intrat în putea lucrului judecat.
Sub un alt aspect, apreciază că nu s-a făcut dovada calității de moștenitori a reclamanților față de, nefiind depus certificatul de moștenitor nr. 1985/1987.
Arată că se impune reinvocarea și a excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților, în baza sentinței civile nr. 3478/1999, respinsă prin sentința civilă nr. 1313/1999 de Tribunalul București și în raport de care intervine puterea lucrului judecat, cauză în care nu a fost depus certificatul de moștenitor nr. 1985/1987.
Consideră că instanța de control judiciar trebuie să analizeze profund și legal aceste excepții.
Invocă, în apărare, dispozițiile Legii nr. 112/1995, drept apărat prin prescripție de dispozițiile art. 45 din Legea nr.10/2001. Astfel, reclamanții nu pot uza de dispozițiile art. 480 - 481 din Codul civil, atâta vreme cât o lege specială a suprimat aplicabilitatea acestor texte.
În favoarea proprietarului au existat două termene în valorificarea dreptului de proprietate; - dispozițiile art. 22 din Legea nr.10/2001 - instituind un termen de decădere și art. 45 alin. 5 din aceeași lege, care stabilește un termen de prescripție.
Mai arată că instanța nu poate proceda la compararea titlurilor de proprietate.
Concluzionând, reclamanții nu s-au folosit de procedura specială prevăzută de Legea nr. 10/2001, motiv pentru care acțiunea în revendicare întemeiată pe dispozițiile art. 480 - 481 din Codul civil nu este întemeiată.
Solicită cheltuieli de judecată, depune chitanțele nr. -, - și - din 08.04.2008.
Apărătorul intimaților - reclamanți -, - și - solicită respingerea apelului, având în vedere următoarele argumente:
Sub un prim aspect, solicită a se constata că a formulat și cerere de suspendare a cauzei, dar această cerere a rămas fără obiect, sens în care s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție.
Având în vedere obiectul cauzei - revendicarea imobilului situat în B,-, sector 1, reclamanții, prin toate mijloacele prevăzute de lege, au încercat să redobândească bunul.
Solicită respingerea excepției inadmisibilității și a excepției autorității de lucru judecat.
Având în vedere excepția inadmisibilității arată că, în cazul în care bunul a fost vândut chiriașului, statul urmează a despăgubi bănește adevăratul proprietar, sau prin alte măsuri echivalente.
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat prin raportare la sentințele civile nr. 1313/1999 și nr. 1775/2002, pronunțate de către Tribunalul București - Secția a III-a Civilă și respectiv Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, consideră că aceasta nu poate fi reținută, întrucât în ceea ce privește sentința civilă nr. 1313/1999, aceasta a soluționat cauza pe calea excepției lipsei calității procesuale active și nu pe fond, iar între sentința civilă nr. 1775/2002 și prezenta cauză nu există identitate de părți,
Calitatea procesuală activă a fost dovedită prin actele de stare civilă depuse, în sensul că sunt moștenitori de pe urma lui.
Imobilul în cauză a fost preluat de către stat de la în baza Decretului nr. 92/1950 - anexa 7745, fiind formulată și cerere în temeiul Legii nr. 10/2001. Primăria Municipiului Bav ândut apartamentele nr. 1, 2, 5 și 8 din imobil pârâților, în baza Legii nr.112/1995, în perioada 1999 -2001.
Pe de o parte, se poate observa că titlul reclamanților provine de la proprietarul inițial al imobilului -, care a cumpărat terenul și a edificat imobilul, iar pe de altă parte, titlul pârâților reprezintă contractele de vânzare - cumpărare încheiate cu Primăria Municipiului B, care deținea imobilul de la stat, iar statul l-a preluat în baza Decretului nr. 92/1950 de la și deci pârâții dețin imobilul de la un neproprietar.
Solicită Curții a avea în vedere că nicio acțiune promovată de pârâți nu a fost soluționată în fond.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 01.09.2004 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 B sub nr. 15668/2004 (număr în format nou -), reclamanții, și, reprezentată de, au chemat în judecată pe pârâții, și, solicitând instanței obligarea acestora de a lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în B,-, sector 1.
La data de 6.10.2004 pârâții au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția inadmisibilității cererii, în motivarea căreia s-au referit și la autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 1775/06.12.2002, pronunțate de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr. 5825/2002, excepția lipsei calității procesuale active, în motivarea căreia s-au referit și la sentința civilă nr. 1313/15.11.1999 pronunțată în dosarul nr. 3478/1999 și excepția prescripției dreptului de a cere anularea contractelor de vânzare - cumpărare, care au fost respinse prin încheierea din 19.-, mai puțin excepția lipsei calității procesuale active, care a fost unită cu fondul. Ulterior, la termenul din 30.11.2004, a fost invocată excepția de netimbrare a cererii de chemare în judecată, respinsă de instanță prin încheierea de la acea dată.
La termenul din 11.01.2005 instanța a dispus, din oficiu, introducerea în cauză în calitate de pârât a numitului, iar prin încheierea din 15.02.2005 a dispus conexarea la prezenta cauză a dosarului nr. 22557/2004, având ca obiect revendicarea formulată de aceeași reclamanți împotriva pârâtului, având în vedere strânsa legătură dintre cele două cauze și pentru a se evita pronunțarea unor hotărâri contradictorii.
La termenul din 15.02.2005, pârâții au invocat direct excepția autorității de lucru judecat, în raport de sentința civilă nr. 1313/15.11.1999 pronunțată în dosarul nr. 3478/1999 de către Tribunalul București - Secția a III-a Civilă și de sentința civilă nr. 1775/6.06.2002 pronunțată în dosarul nr. 5825/2002 de către Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, care a fost respinsă de instanță prin încheierea de la aceeași dată.
Prin sentința civilă nr. 2609/22.03.2005, Judecătoria Sectorului 1 Bar espins excepția lipsei calității procesuale active ca neîntemeiată; a admis cererile așa cum au fost conexate, formulate de reclamanții, și, reprezentată de, în contradictoriu cu pârâții și; a obligat pârâții să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie apartamentele situate în imobilul din B,-, sector 1, astfel: pârâții și, apartamentul nr.1, etaj 1, pârâta, apartamentul nr. 2, demisol, pârâții și, apartamentul nr. 5, mansardă și pârâții și apartamentul nr. 8, mansardă și a respins cererea reclamanților privind cheltuielile de judecată ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești la data de 10.05.2005 au declarat apel pârâții, și la data de 30.08.2005 și pârâtul, care au fost înregistrate pe rolul Tribunalul București - Secția a V-a Civilă la data de 18.07.2005 sub 3052/2005 (număr în format nou -).
Prin decizia civilă nr. 615/24.03.2006, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis apelurile formulate de apelanții-pârâți, și în contradictoriu cu intimații-pârâți, și; a anulat sentința apelată; a constatat competența Tribunalului București pentru soluționarea cauzei și a înaintat dosarul în vederea repartizării aleatorii.
Pentru a decide astfel, analizând competența materială a instanței care a soluționat pricina, a constatat că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 2 lit. b și art. 297 Cod procedură civilă, în sensul că hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe, întrucât valoarea de impunere a imobilului în litigiu este de 5 miliarde lei și competența materială a soluționării litigiului revine Tribunalului București.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, la data de 11.04.2006, au declarat recurs reclamanții, care a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a IV-a Civilă la 21.09.2006. Prin decizia civilă nr. 579/22.03.2007, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a IV-a Civilă a respins ca nefondat recursul.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a Civilă la data de 20.06.2007, sub nr-.
Pârâții au reluat excepțiile invocate în fața tribunalului după stabilirea competenței de soluționare a cauzei pentru această instanță. Tribunalul a soluționat aceste excepții prin respingerea lor la termenul din data de 20.11.2007 și a unit cu fondul excepția lipsei calității procesuale active.
Astfel, cu privire la excepția netimbrării, a reținut că sunt incidente dis part. 15 lit. r din Legea nr. 146/1997.
Referitor la excepția autorității de lucru judecat în raport de sentința civilă nr. 1775/6.12.2002 pronunțată de către Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, definitivă, și decizia civilă nr. 1175/A/2.06.2004 a Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă, a arătat că nu este întrunită condiția identității de părți și nici cea a identității de obiect și cauză, întrucât în prezentul dosar se solicită revendicarea în temeiul art. 480 Cod civ. iar în cauza anterioară s-a solicitat a se consta că imobilul s-a preluat fără titlu valabil și a se consta nulitatea absolută a contractelor de vânzare cumpărare. Față de sentința civilă nr. 1313/1999 pronunțată de către Tribunalul București - Secția a III-a Civilă nu există autoritate de lucru judecat, având în vedere că s-a soluționat cauza pe excepție.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii în revendicare prin compararea de titluri, Tribunalul a respins-o ca nefondată, întrucât nicio prevedere a Legii nr. 10/2001 nu interzice utilizarea acțiunii în revendicare întemeiată pe dispozițiile Codului civil.
Prin sentința civilă nr. 1712/20.12.2007, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților; a admis ca fondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții, și, prin reprezentant legal împotriva pârâților,; a admis, ca fondată, cererea conexă formulată de reclamanți împotriva pârâtului; i-a obligat pe pârâții și să lase în deplină proprietate și posesie reclamanților apartamentul nr.1, situat în B,-, sector 1, pe pârâta să lase în deplină proprietate și posesie apartamentul nr. 2 situat în B,-, sector 1, pe pârâții și să lase în deplină proprietate și posesie apartamentul nr. 5, situat în B,-, sector 1 și pe pârâții și să lase în deplină proprietate și posesie apartamentul nr. 8, situat în B,-, sector 1.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, potrivit actului de vânzare-cumpărare autentificat la nr. 16935 din data de 10.06.1926, la secția notariat a Tribunalului Ilfov, a cumpărat terenul în suprafață de 320. situat în Parcul,- cu str. - - - nr. 2, de la .
La data de 1 iunie 1926 s-a emis autorizația cu nr. 227, de către Direcțiunea Lucrărilor Tehnice - secția autorizări, pentru construirea pe acest teren a unei clădiri cu subsol, parter și etaj.
În anul 1933, Primăria Municipiului B - Direcția generală de cadastru și sistematizare a renumerotat numerele, astfel că imobilul în cauză a devenit nr.12 de pe str. -, așa cum rezultă din înscrisul depus în copie la dosar și care poartă nr. 2432 din anul 1933.
Așa cum rezultă din actele de stare civilă depuse la dosarul cauzei, în copie, respectiv certificatul de naștere și de căsătorie, precum și din declarațiile lui, dată în fața notarului public la data de 02.04.2001 și a lui, dată la 10.12.2007, rezultă că este aceeași persoană cu, despre care se fac mențiuni în certificatul de moarte și în certificatul de moștenitor nr. 6 din data de 16.02.2000, eliberat de.
S-a constatat că este una și aceeași persoană pentru că sunt aceleași mențiuni cu privire la părinți și la locul nașterii, fiind evidente erorile materiale cu privire la nume și la prenume.
Potrivit certificatului de moștenitor nr. 6 din data de 16.02.2000 eliberat de, în urma decesului lui au rămas ca moștenitori, decedată la data de 23.01.1985, în calitate de soră, nepoată de frate și, nepot de frate.
Potrivit declarației autentificate la nr. 8927 din data de 8 iulie 1965, a acceptat succesiunea de pe urma mătușii sale.
a lăsat un testament autentificat la data de 16.04.1984 în favoarea nepotului de frate. Calitatea acestuia de moștenitor testamentar a fost constatată prin certificatul de moștenitor nr. 1410 din data de 26.09.1985 întocmit de fostul Notariat de Stat al sectorului 2
a decedat la data de 30.01.1995 și a lăsat ca moștenitori legali conform certificatului de moștenitor nr. 68 din data de 22.04.1996 întocmit de pe reclamanți.
instanța a constatat pe baza acestor înscrisuri depuse la dosar în fața primei instanțe de fond, dar și în fața tribunalului, că reclamanții și-au dovedit calitatea de moștenitori ai lui și, pe cale de consecință, și calitatea procesuală activă în cauză.
Prin urmare, a fost respinsă ca nefondată excepția invocată de către pârâți referitoare la lipsa calității procesuale active a reclamanților.
Tribunalul a mai reținut că imobilul în litigiu a fost preluat de stat de la în baza Decretului nr. 92/1950, conform anexei la acesta, la poziția 7745, așa cum rezultă din adresa nr. - D din data de 6.01.2005 eliberată de Primăria Municipiului B - Direcția evidenței imobiliare și cadastrale. Din această adresă rezultă că s-a formulat și cerere în baza Legii nr. 10/2001.
În baza Legii nr.112/1995, pârâții și au cumpărat de la Primăria Municipiului B, prin Herăstrău Nord, apartamentul nr. 1, etaj 1, din imobil, potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr. 4032/27444, din data de 23.04.1999.
În baza aceleiași legi a cumpărat și pârâta apartamentul nr. 2, demisol din imobil, conform contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. 1910 din data de 25.10.2000, încheiat cu Primăria Municipiului
Pârâții și au cumpărat apartamentul nr. 5, mansardă din imobil conform contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. 1958 din data de 10.01.2001, încheiat cu Primăria Municipiului
La data de 16.01.2001 au cumpărat apartamentul nr. 8, mansardă din imobil pârâții și, conform contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. 1909, încheiat cu Primăria Municipiului B și actului adițional la acesta încheiat la data de 8.03.2001.
Temeiul juridic invocat de către reclamanți în susținerea acțiunii lor este art. 480 Cod civil, care prevede că "Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și a dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege". În continuare, art. 481 cod civil prevede că "Nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică și primind o dreaptă și prealabilă despăgubire."
Acest temei juridic impune analiza titlurilor de proprietate invocate ca argument în dovada proprietății de către reclamanți, pe de o parte, și de către pârâți, pe de altă parte, prin compararea acestora și stabilirea de către instanță a celui mai bine caracterizat.
Titlul reclamanților provine de la proprietarul inițial al imobilului, respectiv, care a cumpărat terenul și care a construit casa situată în B-.
Titlurile de proprietate ale pârâților sunt întemeiate pe contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu Primăria Municipiului B, care deținea imobilul în baza Decretului nr. 92/1950, prin care a fost preluat de la.
Tribunalul a constatat că această preluare a fost abuzivă în raport de prevederile Constituție României din 1949, care garanta dreptul de proprietate, de prevederile Codului civil român, care la art. 481 prevede că nimeni nu poate fi obligat la cedarea proprietății sale decât în anumite condiții și cu o justă despăgubire, ceea ce în cauză nu s-a întâmplat.
Prin urmare, pârâții au cumpărat de la un neproprietar, astfel că titlurile lor de proprietate sunt mai puțin caracterizate față de cel prezentat de reclamanți.
Instanța a mai reținut că niciuna dintre acțiunile formulate până în prezent de către reclamanți și care s-au soluționat nu au vizat analiza pe fond a dreptului reclamanților, fiind formulate fie împotriva unor instituții ale statului, fie nu și-au justificat calitatea procesuală activă, dar care nu determină imposibilitatea ca reclamanții să poată promova o altă acțiune în care să facă aceste dovezi.
Împotriva acestei hotărâri, la data de 12.02.2008 au declarat apel pârâții, și, la data de 14.02.2008 au declarat apel pârâții și, iar la data de 18.02.2008 pârâta, care a fost înregistrate pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie la data de 18.03.2008.
În motivarea cererii lor, apelanții pârâți, și au arătat că instanța de fond a respins toate excepțiile invocate, însă fără să motiveze în concret de ce le-a respins argumentele în susținerea excepției, astfel că sunt nevoiți să reitereze aceste excepții, după cum urmează:
Excepția inadmisibilității cererii introductive pe care o reinvocă sub toate cele trei aspecte ridicate.
1. Au susținut, și nu s-a motivat pe texte legale și invocând practica de ce s-a respins susținerea lor în sensul că acțiunea în revendicare formulată pe temeiul dispozițiilor art. 480 Cod civil este admisibilă, după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001, dacă se analizează în raport cu data introducerii acțiunii, dată care trebuia să fie anterioară intrării în vigoare a Legii nr.10/2001.
2. C de-al doilea aspect al inadmisibilității cererii introductive este cel al nerespectării de către reclamanți a dispozițiilor art. 21 (1) din Legea nr.10/2001.
Legea nr. 10/2001 a prevăzut, ca o condiție obligatorie și prealabilă a oricărei restituiri în natură sau despăgubiri, necesitatea formulării și comunicării prin intermediul executorilor judecătorești înlăuntrul unui termen inițial de 6 luni - prelungit ulterior până la 14 august 2002 - a unei notificări către persoana deținătoare a imobilului sau, dacă aceasta nu este cunoscută, către primăria în a cărei rază se află imobilul.
3. C de-al treilea aspect al inadmisibilității cererii introductive se referă la faptul că apelanții-pârâți au un titlu de proprietate dobândit conform Legii nr.112/1995 asupra imobilului revendicat de către intimații-reclamanți, titlu ce nu mai poate fi anulat.
Dacă sunt proprietari (dobândirea proprietății prin lege este un mod de dobândire a dreptului de proprietate potrivit legii civile), iar titlurile acestora nu sunt anulate și nici nu s-a cerut de către reclamanți constatarea nulității lor, nu pot fi obligați să lase altuia, posesia și proprietatea.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă afirmă clar: "Acțiunea în revendicarea imobilului naționalizat în baza Decretului nr. 92/1950 este condiționată de admiterea cererii de constatarea nulității contractului prin care statul a vândut chiriașului imobilul naționalizat, chiar dacă bunul a fost preluat fără titlu valabil" - Decizia nr.417/25.01.2005.
Instanța de fond s-a pronunțat (în motivarea sentinței) în sensul că "niciuna dintre acțiunile formulate până în prezent de către reclamanți și care s-au soluționat, nu au vizat analiza pe fond a dreptului reclamanților, fiind formulate fie împotriva unor instituții ale statului, fie nu și-au justificat calitatea procesuală activă, dar care nu determină imposibilitatea ca reclamanții să poată promova o altă acțiune în care să facă asemenea dovezi" - aceasta în legătură cu susținerea lor că prin alte acțiuni anterioare s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat (pe lângă faptul că reclamanții nu și-au dovedit calitatea procesuală activă), că titlurile lor sunt valabile.
Se impune astfel reinvocarea excepției autorității lucrului judecat privind calitatea procesuală activă a reclamanților, a formulării acțiunii în revendicare și implicit a cererii incidente de constatare a nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare prin care apelanții-pârâți au dobândit proprietatea, excepție asupra căreia instanța de fond nu s-a pronunțat motivat.
Astfel, sentința nr. 1775/06.12.2002 a devenit definitivă și irevocabilă - intrând în autoritate de lucru judecat cu privire la:
- inadmisibilitatea unei cereri de revendicare adresate direct instanței, atâta vreme cât este în soluționare cererea bazată pe revendicarea Legii nr.10/2001;
- constatarea ca nefondate, a cererilor reclamanților în ceea ce privește constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare între apelanții-pârâți și Primăria Municipiului B prin mandatarul său, "HERĂSTRĂU NORD" și restituirea imobilului către reclamanți.
Cu toate că a trecut un ciclu de judecată și fondul din cel de-al doilea ciclu, în cauză, nu s-a făcut dovada calității de moștenitori a reclamanților față de, refuzându-se depunerea la dosar a Certificatului de moștenitor nr.1985/1987 - pe care l-au invocat reclamanții ca dovadă a calității lor de moștenitori în dosarul nr. 3478/1999.
S-a depus la dosar la ultimul termen o declarație a lui, care se referă la acceptarea succesiunii rămase de pe urma defunctei - venind la moștenire prin reprezentare ca fiică a lui, frate al decedatei, iar în cauză se face referire la un certificat de moștenitor (nr. 6) prin care a lăsat moștenirea către, care la rândul ei a lăsat moștenire lui și nicidecum nu s-a pomenit de sau de tatăl acesteia,.
este creat, instanța nu a l-a lămurti, de aceea apelanții-pârâți au reinvocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților-intimați.
În susținerea excepției, aceștia au făcut trimitere tot la o sentință definitivă și irevocabilă, și anume sentința nr.1313/15.XI.1999, pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. 3478/1999, cauză în care aceiași reclamanți au chemat în judecată Consiliul General al Municipiului B iar intimații - pârâți din această cauză au avut calitatea de intervenienți în interes propriu.
Cererea acelorași reclamanți a fost respinsă prin sentința nr. 1313/1999 (rămasă definitivă și irevocabilă), prin admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților ridicate de. Cum sentința s-a pronunțat și în contradictoriu cu apelanții-pârâți, rezultă că această sentință care a reținut că reclamanții nu au calitate procesuală activă a intrat în puterea lucrului judecat și este opozabilăerga omnes, chiar și instanței în fața căreia se află.
În această acțiune în care reclamanții i-au chemat pe pârâți în judecată, proba calității procesuale active a fost făcută cu 2 (două) certificate de moștenitor și anume: Certificatul de moștenitor nr. 68/22.04.1996 și certificatul de calitate de moștenitor nr. 6/16.02.2002, cât și cu un testament.
Potrivit acestor acte, a prin testament nepotului său - universalitatea bunurilor sale. La decesul acestui - se eliberează certificatul de moștenitor nr. 68/16.02.2000 - care nu cuprinde în masa succesorală bunul revendicat, fapt care îl face inutil pentru cauză, chiar dacă moștenitorii sunt cei trei reclamanți.
Nici din certificatul de calitate de moștenitor nr. 6/16.02.2000 nu rezultă că acest imobil ar face parte din masa succesorală.
O anume ciudățenie - care creează un dubiu serios asupra calității procesuale - este că în cererea introductivă de instanță în care s-a pronunțat sentința nr. 1313/15.XI.1999, aceiași reclamanți susțin că sunt moștenitorii acestui imobil în temeiul certificatului de moștenitor nr. 1985/1987 - care nu mai apare la dosarul cauzei de față.
Întrucât instanța de fond nu a luat în considerare niciuna din susținerile apelanților-pârâți cu privire la excepția inadmisibilității, aceștia au reiterat-ă prin motivele de apel, arătând că Legea nr.10/2001, lege specială derogatorie de la dreptul comun, neinvocată de reclamanți tocmai pentru faptul că nu au luat în considerație dispozițiile acesteia, nu prevede posibilitatea vreunui conflict între proprietarul revendicat și chiriașul care a cumpărat casă în temeiul Legii nr.112/1995, în afara celui întemeiat pe dispozițiile art. 46 (azi 45), privind nulitatea contractului.
unui conflict juridic, ignorând dispozițiile legii speciale, cu trimitere la dispozițiile art. 480-481 Cod civil este inadmisibilă, soartă ce trebuie să o aibă și prezenta acțiune.
Apelanții și nu și-au motivat cererea de apel, astfel că, potrivit dispozițiile art. 292 alin. 2.pr.civ. Curtea se va pronunța pe baza mijloacelor de apărare invocate în fața primei instanțe și de către aceștia.
La termenul din 9.02.2009, apelanții pârâți au depus o cerere prin care au solicitat ca apelul lor să fie soluționat în conformitate cu dispozițiile de imediată aplicare ale Legii nr. 1/2009.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate și în conformitate cu prevederile art. 294 alin. 1.pr.civ. Curtea reține următoarele:
Puterea lucrului judecat, reglementată prin art. 1201 Cod civ, are la baza regula că o acțiune nu poate fi judecată decât o singură dată și că o constatare făcută printr-o hotărâre judecătorească nu trebuie să fie contrazisă de o alta, aceasta în scopul de a se realiza o administrare uniformă a justiției. Potrivit art. 166.pr.civ. pentru a ne afla în situația autorității de lucru judecat, este necesar să exista tripla identitate cu privire la părți, obiect și cauză.
1. Din cuprinsul sentinței civile nr. 1313/15.11.1999 pronunțate de Tribunalul București - Secția a III-a civilă în dosarul nr. 3478/1999 reiese că prima cerere a fost formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâtul Consiliul General al Municipiului B și cu intervenienții, și.
Este lipsita de relevanta sub aspectulidentității de părțiîmprejurarea că în prezenta acțiune, și figurează în calitate de pârâți, spre deosebire de prima cauză, în care au stat în judecată ca intervenienți în interesul pârâtei, la acea dată fiind chiriași, toate contractele de vânzare cumpărare încheiate în temeiul Legii nr. 112/1995 fiind ulterioare. Sunt părți în procesul civil nu numai reclamantul și pârâtul, ci și intervenienții, întrucât intervenția este reglementată în capitolul III al titlului I, intitulat "Părțile", din Cartea II a Codului d e procedură civilă.
Mai mult decât atât, pârâții sunt succesori cu titlu particular ai Municipiului B, ca urmare a încheierii contractelor de vânzare cumpărare nr. 4032/27444/23.04.1999, 1910/25.10.2000, 1958/10.01.2001 și 1909/16.01.2001.
2. Ambele acțiuni au avut caobiectrevendicarea imobilului situat în B,-, sectorul 1.
3. Cauza, care rezidă în fundamentul juridic al acțiunii și se materializează în situația de fapt calificată juridic, este aceeași și anume calitatea reclamanților de proprietari ai imobilului sus menționat, dobândit prin moștenire de la și dispozițiile legale care recunosc implicit acțiunea în revendicare drept mijlocul cel mai energic de apărare a acestui drept, respectiv art. 480 și urm. Cod civil.
II. Într-adevăr, astfel cum a reținut și prima instanță, puterea lucrului judecat presupune că litigiul a fost soluționat în fond.
În raport de considerentele expuse anterior privind rațiunea reglementării acestei excepții,soluționarea cauzei în fond înseamnă însă că anterior a mai fost stabilită existența sau, din contră, inexistența situației de fapt pretinse de către reclamant și, în primul caz, a fost subsecvent analizată aplicarea dispozițiilor legale la respectiva situație.În asemenea condiții, o hotărâre ulterioară ar putea contrazice drepturile recunoscute sau, din contră, consolidate prin prima hotărâre.
Ipoteza este diferită atunci când cererea anterioară a fost respinsă pentru aspecte de ordin procedural, cum sunt neîndeplinirea obligației de plată a taxei de timbru sau lipsa semnăturii reclamantului. După împlinirea lipsurilor constatate prin prima hotărâre, instanța sesizată ulterior va analiza alte aspecte, respectiv fondul cauzei, fără ca cele două hotărâri să conțină elemente prin care s-ar putea contrazice. În aceste cazuri, este evident că nu există autoritate de lucru judecat.
Rezolvarea dată în cauza de față excepției lipsei calității procesuale active se include în prima categorie, întrucât eventuala respingere a acestei excepții în cadrul prezentului dosar ar însemna fie a reține o altă situație de fapt, ca izvor al raporturilor juridice puse în discuție, fie a aduce o altă interpretare textelor legale incidente situației din speță, ceea ce nu poate fi admis.
III. 1. Prin sentința civilă nr. 1313/15.11.1999 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr. 348/1999 a fost admisă excepția invocată de pârâta și a fost respinsă cererea ca fiind formulată de persoane fără calitate procesuală activă și anume și în contradictoriu cu pârâta Consiliul General al Municipiului B și intervenienții și, și, și, și.
Hotărârea judecătorească invocată în susținerea excepției autorității de lucru judecat nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, întrucât la acel moment Codul d e procedură civilă fusese modificat prin nr.OG 13/1998 - abrogată ulterior prin nr.OUG 290/2000 -, astfel că potrivit art. 261 alin. 4 redactarea acelor motive intervenea numai în cazul declarării unei căi de atac de către părțile în proces, ceea ce în cauza de față nu s-a întâmplat.
cererea de chemare în judecată introdusă la data de 25.07.1996, în cuprinsul căreia reclamanții au invocat certificatul de moștenitor nr. 1985/1987, despre care pârâtul și intervenienții din acea cauză au arătat că se referă la stabilirea calității acestora de succesori ai mamei lor, iar nu ai defunctei, cu împrejurarea că certificatul de calitate de moștenitor de care se folosesc în prezenta cauză în probarea acestei calități, întocmit de notarul public sub nr. 6/16.02.2000, nu exista la data pronunțării primei hotărâri, se poate deduce însă că admiterea excepției invocate de către pârât s-a datorat nedovedirii calității de moștenitori ai proprietarei deposedate în mod abuziv de către stat.
2. Din modul în care este reglementată instituția juridică a puterii lucrului judecat rezultă căsuplimentarea mijloacelor de dovadă a pretenției promovate în justiție în cadrul celei de-a doua cereri de chemare în judecatănu poate înlătura incidența acestei excepții procesuale de fond.
A admite soluția contrară ar însemna că prezumția legală și irefragabilă de conformitate a hotărârii cu adevărul, reglementată de art. 1200 pct. 4 Cod civil, ar putea fi combătuta, deschizându-se părților posibilitatea de a repune in discuție situația constatată în cuprinsul acesteia prin administrarea unor probe noi, iar finalitatea urmărită de legiuitor, de a preîntâmpina oad oua judecată, care răspunde necesității stabilității raporturilor sociale, ar fi pusă în pericol.
În acest sens există o prevedere legală expresă, și anume art. 1202 alin. 2 Cod civ. conform căruia: "Nici o dovadă nu este primită împotriva prezumției legale, când legea, în puterea unei asemenea prezumții, anulează un act oarecare, sau nu dă drept de a se reclama în judecată, afară numai de cazurile când legea a permis dovada contrarie -", o prezumție cu astfel de consecințe, deci care afectează exercițiul dreptului la acțiune, fiind și cea reglementată de art. 1202 Cod civ. și art. 166.pr.civ.
IV. Prin urmare, hotărârea judecătorească invocată de către apelanții intimați în susținerea excepției a rezolvat problema calității intimaților reclamanți și de moștenitori ai defunctei, iar respectiva hotărâre se opune formulării unei a doua acțiuni în revendicare justificate pe această calitate.
Ca atare, constatarea făcută în cuprinsul certificatului de moștenitor nr. 6/16.02.2000 eliberat de notar public cu privire la acest aspect nu poate fi avută în vedere în contra a ceea ce s-a reținut prin hotărârea judecătorească.
Curtea a mai constatat că, prin actele depuse în susținerea cererii de chemare în judecată, reclamanții au urmărit să justifice nu numai calitatea lor de moștenitori direcți ai defunctei, ci și pe aceea de succesori ai lui, la rândul său moștenitor al numitei, care este menționată în certificatul la care s-a făcut referire anterior.
Operarea acestei moșteniri prin retransmitere, invocate implicit prin mijlocele de probă de care s-au folosit reclamanții, constituie un aspect care, într-adevăr, nu a fost supus discuției și analizei făcute de către instanța care a pronunțat sentința civilă nr. 1313/15.11.1999.
Cu toate acestea, certificatele de moștenitor depuse la dosar nu probează transmiterea nici pe această cale a dreptului de proprietate asupra imobilului situat în B,-, sector 1 din patrimoniul defunctei în cel al reclamanților.
Astfel, potrivit certificatului, decedată la 23.01.1985, este moștenitoare a defunctei, căreia, în calitate de soră, i-a revenit cota parte indiviză de 2/4 din masa succesorală. Conform certificatului de moștenitor nr. 1410/26.09.1985 eliberat de fostul Notariat de stat al sectorului 2 B, la data de 23.01.1985 a decedat, lăsându-l ca legatar universal pe -. Certificatului de moștenitor nr. 68/22.04.1996 eliberat de notar public confirmă, în schimb, doar împrejurarea că reclamanții, în calitate delegatari cu titlu particular, au dobândit numai anumite bunuri individual determinate din moștenirea defunctului -, între care nu se regăsește și imobilul în litigiu.
VI. 1. Referitor la faptul cănerespectarea autorității de lucru judecat constituie o încălcarea a dreptului la un proces echitabil, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în cauzaAmurăriței împotriva României, prin hotărârea din 23 septembrie 2008.
Curtea a statuat, în cuprinsul hotărârii pronunțate, că: "- instanțele ar fi trebuitsă țină cont de constatările făcute anterior de instanțe asupra situațieiterenuluide la. - În primul rând, argumentele lui, inclusiv schema locului, au fost examinate atât de instanțele care au judecat pe fond partajul cât și de cele care au respins cererea de revizuire. Or, în acest caz,repunerea pe rol, în cadrul unei acțiuni în revendicare, a hotărârii definitive și irevocabiledin data de 25 octombrie 1991 executată la data de 7 august 1995,nu se poate justifica din punct de vedere al art. 6 alin. 1 din Convenție(a se vedea, mutatis mutandis, împotriva Rusiei, nr. 52854/99, paragraful 52, 2003-IX). Instanțele sesizate cu acțiunea în revendicare ar fi trebuit să ia în considerare faptul că în momentul partajului, bazându-se pe expertizele și celelalte probe pe care părțile au înțeles să le folosească, instanțele ar fi soluționat definitiv situația terenului de 1.600 m. De aceea, instanțele sesizate cu acțiunea în revendicare nu ar fi trebuit să rejudece constatările instanțelor precedente - Aceste elemente sunt suficiente Curții pentru a concluziona că permițând admiterea acțiunii în revendicare pe baza argumentelor prezentate deja în cadrul altor litigii dintre părți, sistemul pus la dispoziția părților nu a îndeplinit cerințele prevăzute la art. 6 alin. 1 din Convenție interpretat în lumina principiului securității raporturilor juridice. Instanțele au încălcat astfel dreptul reclamantei la un proces echitabil în sensul art. 6 alin. 1 din Convenție".
2. De asemenea, în ceea ce privește posibilitatea carespingerea unei cereri ca urmare a admiterii excepției autorității de lucru judecat să constituie o încălcare a dreptului de acces la justiție, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în cauzaLungoci împotriva României, prin hotărârea din 26 ianuarie 2006.
În acest caz, Curtea a arătat că: "Prima acțiune în revendicare a fost respinsă de către instanțele naționale pe motiv că reclamanta nu și-a dovedit dreptul de proprietate asupra apartamentelor în cauză -. Deși în urma acțiunii în constatare ea a obținut o sentință rămasă definitivă prin care se constată dreptul său de proprietate asupra apartamentelor respective - ea nu și l-a putut demonstra în cadrul celei de-a doua acțiuni în revendicare: aceasta a fost respinsă de către instanțele naționale pe motiv de autoritate de lucru judecat -chiar dacă reclamanta a invocat un nou temei pentru acțiunea sa".
3. Prin urmare, în cadrul unei hotărâri ulterioare nu pot fi contrazise constatări ale instanțelor cu privire la o anumită situație de fapt; în schimb, este obligatorie analizarea unui alt temei juridic, cum ar fi, în speță, calitatea de succesor dobândită pe calea unei retransmiteri a moștenirii, neinvocate în prima acțiune.
temei juridic se raportează la invocarea unui alt raport juridic, cum este cazul hotărârii care a constatat dreptul de proprietate al reclamantei, ținând locul unui proces verbal în temeiul căruia operează transferul acestui drept, în cauzaLungoci împotriva României.Certificatul de moștenitor nu dă naștere însă unei situații juridice noi între părți, ci are caracter de act constatator (art. 81 și 83 din Legea nr. 36/1995), fiind în esență un instrument probator.
VII. În raport de cele expuse anterior, care conduc la admiterea excepției autorității de lucru judecat, a devenit inutilă cercetarea celorlalte critici aduse hotărârii primei instanțe prin motivele de ape.
Față de aceste considerente, reținând că prin hotărârea atacată instanța a făcut o greșită aplicare a legii, în temeiul art. 296.pr.civ. Curtea urmează să admită apelurile și să schimbe în tot sentința apelată în sensul că va admite excepția autorității de lucru judecat și va respinge acțiunea pentru autoritate de lucru judecat.
De asemenea, în temeiul art. 298 rap. la art. 274.pr.civ. va obliga intimații-reclamanți, care se află în culpă procesuală, să achite cheltuieli de judecată în sumă de câte 500 RON pentru fiecare familie d e apelanți, respectiv pentru apelanta-pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de apelanții-pârâți și, ambii domiciliați în B,-,.1, sector 1, domiciliată în B,-,. 2, sector 1, și, ambii domiciliați în B,-,. 5, sector 1, și, ambii domiciliați în B,-,. 8, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1712/20.12.2007, pronunțate de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, și, prin reprezentant legal, cu toții domiciliați în C,-, județ D și cu domiciliul ales la Cabinetul Individual de Avocatură, cu sediul în B,-, --1,. 1,. 6,. 34, sector 1.
Schimbă în tot sentința apelată în sensul că admite excepția autorității de lucru judecat și respinge acțiunea pentru autoritate de lucru judecat.
Obligă intimații-reclamanți să achite cheltuieli de judecată în sumă de câte 500 RON pentru fiecare familie d e apelanți, respectiv pentru apelanta-pârâtă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER
A
Red. /Th. dact. /13 ex./23.04.2009
- Secția a III-a Civ. -
Președinte:Cristina NicaJudecători:Cristina Nica, Mariana Haralambe
