Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 1536/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1536/R/2009
Ședința publică din data de 16 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Lucia Ștețca președintele secției
JUDECĂTOR 2: Sergiu Diaconescu
JUDECĂTOR 3: Ana Ionescu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursl declarat de reclamantele, și împotriva sentinței civile nr. 731 din 15 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, privind și pe pârâții intimați TRIBUNALUL SĂLAJ, CURTEA DE APEL CLUJ, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, MINISTERUL JUSTIȚIEI și CNCD, având ca obiect litigiu de muncă - pretenții - 25 % spor permanență.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că intimatul Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP Saf ormulat întâmpinare, înregistrată la dosarul cauzei la data de 12 mai 2009.
Având în vedere că părțile au solicitat judecata în condițiile art. 242 proc.civ. Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 731 din data de 15 aprilie 2008 Tribunalului Sălajs -a respins ca nefondată acțiunea reclamanților, și, în contradictoriu cu pârâții: CURTEA DE APEL CLUJ, TRIBUNALUL SĂLAJ, MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII având ca obiect obligarea pârâților în solidar la calcularea și plata de despăgubiri în favoarea fiecărui reclamant echivalente cu drepturile salariale reprezentând 25% din valoarea salariului de bază începând cu data de 01.02.2005, iar pentru reclamanta începând cu data de 01.08.2007 și în continuare până la încetarea stării de discriminare, actualizate cu indicele de inflație de la data la care erau datorate, obligarea efectuării mențiunilor necesare în carnetele de muncă ale reclamanților și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată la data de 25.01.2008, reclamanții au solicitat instanței obligarea în solidar a pârâților Curtea De Apel Cluj, Tribunalul Sălaj, Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării la calcularea și plata de despăgubiri în favoarea fiecărui reclamant:, și echivalente cu drepturile salariale reprezentând 25% din valoarea salariului de bază, pentru perioada 1 februarie 2005 -1 februarie 2008 pentru reclamantele și, pentru reclamanta pe perioada 01.02.2005 - 31.12.2005, 01.07.2006 - 31.08.2006 și 02.07.2007 - 09.09.2007 pentru perioada 01 august 2007 - 1 februarie 2008 pentru reclamanta și în continuare până la încetarea stării de discriminare, obligarea în solidar a pârâților la calcularea și plata actualizată a sumelor datorate, prin aplicarea coeficientului de inflație, începând cu momentul nașterii dreptului la despăgubire, obligarea pârâtei Curtea de Apel Cluj la efectuarea mențiunilor necesare în carnetul de muncă al reclamanților conform celor ce vor fi dispuse, obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor necesare plății sumelor solicitate, cu obligarea pârâților la plata eventualelor cheltuieli de judecată.
Reclamanții au arătat în motivarea acțiunii că efectuează un program de permanență ce presupune ca periodic și consecutiv, după orele de program, timp de câte o săptămână, inclusiv în zilele nelucrătoare, să fie disponibili să se prezinte la sediul instanței pentru înregistrarea și eventual judecarea unor cauze ce presupun urgență, fiind obligați să nu părăsească localitatea pentru a se putea prezenta cât mai rapid la serviciu.
Reclamanții au avut sau au și în prezent calitatea de judecători ai Secției penale din cadrul Tribunalului Sălaj, activitate care presupune prezența acestora la instanță în afara orelor de program în zilele lucrătoare, precum și în zilele libere de sâmbătă și duminică, ori de sărbători legale.
reclamanților în materia dreptului penal implică și asumarea unor responsabilități privind respectarea normelor procesului penal, precum și asumarea statutului de judecător, fiind exclusă orice legătură între drepturile garantate de Constituția României și efectul programului de permanență invocat de către reclamanți, precum și orice discriminare dintre reclamanți și polițiști, care beneficiază de un spor de 25% din salariul de bază în baza nr.OG 38/2003, pe când salarizarea reclamanților este prevăzută de Legea nr. 303/2004.
Acțiunea reclamanților are ca obiect acordarea altor drepturi decât cele stabilite prin lege, legiuitorul fiind cel care are dreptul să reglementeze criteriile de acordare a sporurilor la indemnizațiile și salariile de bază, el fiind singurul care poate aprecia și stabili dacă și care anume sporuri se acordă anumitor categorii de salariați.
În acest sens a statuat și Curtea Constituțională, precizând că diferențierea indemnizațiilor și a salariilor de bază este opțiunea liberă a legiuitorului, ținând seama de importanța și complexitatea diferitelor funcții.
Referitor la faptul că reclamanții invocă instituirea unei discriminări în raport cu alte categorii profesionale, această critică privind salarizarea reclamanților nu fost reținută, întrucât aceștia nu se află într-o situație similară sau comparabilă cu a lucrătorilor de poliție ori a altor bugetari, care se bucură de un statut aparte reglementat de legi de organizare diferite și având legi proprii de salarizare.
Potrivit art. 53 din Constituția României, exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune pentru apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau libertății.
În Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești și în Statutul grefierului se specifică că asigurarea permanenței reprezintă o obligație de serviciu a judecătorilor și grefierilor, asumată de aceștia odată cu ocuparea funcției pe care o dețin.
Instanța a reținut că legiuitorul a impus restrângerea dreptului la libera circulație potrivit cerințelor impuse de Constituție, întrucât măsura este necesară și proporțională cu scopul urmărit, respectiv acela de înfăptuire a actului de justiție, de apărare a drepturilor și libertăților cetățenilor față de care se dispun măsuri procesuale cu caracter urgent.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamantele, solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
În drept, recursul este întemeiat pe motivele prev. de art. 304 pct. 7 și 9.pr.civ. raportat la art. 3041.pr.civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se învederează că instanța a reținut greșit starea de fapt, afirmând în considerente că reclamantele ar avea calitate de judecători la Tribunalul Sălaj. În fapt, reclamantele au calitatea de personal auxiliar de specialitate, îndeplinind funcția de grefier de ședință.
Prin hotărârea nr. 159/2004 a, s-a aprobat Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești care la art. 54 stabilește atribuțiile grefierului de ședință. Între acestea, nu este menționată obligația de a asigura serviciul de permanență.
Greșit s-a reținut că nu ar exista o discriminare în raport cu alte categorii profesionale, în speță cu polițiștii, această discriminare existând întrucât prin asigurarea permanenței.
Recursul nu este fondat.
Într-adevăr în considerentele sentinței instanța a reținut eronat că reclamantele ar avea calitatea de judecători ai Secției penale la Tribunalul Sălaj deși reclamantele făcuseră trimitere în acțiunea introductivă la statutul grefierului. Această greșită reținere a calității reclamanților nu impune însă modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.
Temeiul acțiunii reclamanților l-a constituit discriminarea în raport de categoria profesională a polițiștilor care, potrivit dispozițiilor art.11 din OG nr.38/2003 beneficiază de un spor de 25% din salariu pentru misiune permanentă.
Potrivit dispozițiilor OG nr.137/2000 prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, boală handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Astfel cum a reținut instanța de fond, reclamantele au pretins obligarea la plata de despăgubiri reprezentând drepturi salariale, respectiv un spor de 25% pentru asigurarea serviciului de permanență. Drepturile salariale pretinse de reclamante nu se regăsesc într-un act normativ astfel că, nu pot fi acordate prin raportare la drepturile unor alte categorii profesionale.
Prin Decizia nr.821 din 3 iulie 2008 Curții Constituționale s-a statuat în sensul că, prevederile art.1, art.2 alin.3 și 27 alin.1 din OG nr.137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe calea judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Dispozițiile acestei decizii sunt obligatorii fiind aplicabile cu caracter de principiu și în prezenta cauză, prima instanță apreciind corect că atâta vreme cât pretențiile reclamantelor nu au un suport legal, acțiunea urmează a fi respinsă.
Criticile aduse sentinței nefiind întemeiate în baza dispozițiilor art.312 alin.1 pr.civ. recursul declarat de reclamante va fi respins ca nefundat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantele, și împotriva sentinței civile nr. 731 din 15 aprilie 2009 Tribunalului Sălaj pronunțată în dosarul nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 16 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER,
- - Pt. - - Pt. - - - -
în semnează în semnează
VICEPREȘDINTELE VICEPREȘEDINTELE
CURȚII DE APEL CLUJ, CURȚII DE APEL CLUJ,
Red.
Dact./2 ex.27.07.2009
Jud.fond. și
Președinte:Lucia ȘtețcaJudecători:Lucia Ștețca, Sergiu Diaconescu, Ana Ionescu
