Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 155/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 155/A/2008
Ședința publică de la 16 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Neamțiu președinte secție
JUDECĂTOR 2: Monica Farcaș
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 2063/21.06.2006 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr. 1716/2005, având ca obiect pretenții.
Procedura legal îndeplinită, fără citarea părților.
Se constată că s-a înregistrat la dosar, prin serviciul registratură al instanței, concluzii scrise formulate de reclamantul apelant.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 9 octombrie 2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față,
Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul Hunedoara, reclamantul a chemat în judecată pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Administrației și Internelor - Inspectoratul de Poliție a Județului H, solicitând obligarea acestora, ca în solidar să-i acorde despăgubiri în sumă de 500.000.000 lei reprezentând retribuția și compensările bănești ce i se cuveneau pe perioada trecerii sale în rezervă - 4.12.1997 - și până la data pronunțării hotărârii de achitare - 23.08.2003, reprezentând prejudiciu ce i-a fost cauzat ca urmare a condamnării sale pe nedrept. Prin precizarea de acțiune, reclamantul a mai solicitat obligarea pârâtelor la plata sumei de 100.000.000 lei reprezentând cheltuieli ocazionate în faza urmăririi penale și în timpul judecății la Tribunalul Militar Timișoara și la Curtea Supremă de Justiție, precum și la plata sumei de 10.000.000.000 lei cu titlu de daune morale pe perioada trecerii în rezervă și până în prezent. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în urma unei plângeri formulate împotriva sa la Parchetul Militar Craiova, a fost cercetat pentru infracțiunile prevăzute de art. 288 cod penal, art. 289 cod penal și art. 215 cod penal, iar pârâtul Inspectoratul de Poliție H, contrar prevederilor art. 88, 85 și art. 90 din Legea 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, l-a trecut în rezervă mai înainte de a exista o hotărâre definitivă de condamnare. În urma acestor abuzuri, reclamantul s-a internat în spital, s-a îmbolnăvit, iar familia sa a rămas fără venituri, a fost marginalizat de colegi etc. Secția Penală a Tribunalului Militar Craioval -a condamnat, după ce apelul și recursul au fost respinse.
Procurorul General al României a declarat recurs în anulare împotriva hotărârii de condamnare, în urma căruia prin decizia nr. 3935/23.09.2003 Curtea Supremă de Justiție a dispus achitarea sa. În aceste condiții reclamantul s-a adresat din nou Ministerul Administrației și Internelor, precum și Inspectoratul de Poliție H solicitând reîncadrarea sa în poliția română și repararea daunelor în temeiul art. 654 pct. 6 din Legea 360/2002, însă cererea a fost refuzată.
În drept s-au invocat art. 504 cod procedură penală.
Prin sentința civilă nr. 2063/2006 Tribunalul Hunedoara a respins acțiunea formulată de reclamantul, cu motivarea că prin decizia nr. 3935/23.09.2003 a Curții Supreme de Justiție a fost casată hotărârea de condamnare a reclamantului dată de Tribunalul Militar Timișoara, și a fost achitat pentru infracțiunile prevăzute de art. 215 alin. 2 cod penal, art. 26 raportat la art. 215 alin. 1 și de art. 26 raportat la art. 215 alin. 2 cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 13 cod penal. A fost menținută hotărârea de condamnare pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale și instigarea la săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale. Instanța de fond a reținut că față de această decizie nu sunt îndeplinite condițiile art. 504-506 cod procedură civilă. S-a mai reținut lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Administrației și Internelor, iar față de Inspectoratul General al Poliției Române și existența autorității de lucru judecat sub aspectul despăgubirilor.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul solicitând modificarea sentinței atacate în sensul casării cu trimitere spre rejudecare a cauzei.
În motivarea apelului, reclamantul susține că prima instanță nu a reușit să stabilească cadrul procesual și nici să pronunțe o hotărâre temeinică și legală, pe considerentul că în cauză au intrat mai mulți judecători și fiecare a dat altă interpretare acțiunii, au introdus în cauză Ministerului Administrației și Internelor, Inspectoratul General al Poliției B, Inspectoratul General al Poliției H astfel că la un moment dat fiecare invoca lipsa calității procesuale pasive. Conform art. 504-506 cod procedură penală, reclamantul a chemat în judecată Statul român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, deoarece persoana care a fost condamnată definitiv are dreptul la repararea de către stat a pagubei făcute dacă în urma judecării cauzei s-a pronunțat o hotărâre de achitare.
Apelantul susține că instanța de fond a apreciat greșit conținutul hotărârii, care a dispus achitarea sa în întregime pentru infracțiunile prevăzute de art. 215 alin. 2 cod penal, art. 26 raportat la art. 215 alin. 1 și art. 26 raportat la art. 215 alin. 2 cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 13 cod penal, hotărâre de achitarea pentru toate infracțiunile pentru care a fost condamnat, cu mențiunea că fapta sa este de natură contravențională prevăzută de legea vamală. În dosarul de fond a prezentat dovezi că nu a fost sancționat contravențional de Direcția Generală a Vămilor A și nici de altă instituție vamală.
Reclamantul afirmă că s-au administrat probe testimoniale, au fost invocate și soluționate excepții, a fost admisă proba cu expertiza contabilă, care inițial a fost admisă, a plătit avans pentru efectuarea ei, însă nu s-a mai efectuat, și se consideră prejudiciat. Mai susține că instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor excepțiilor invocate și nici asupra tuturor capetelor de acțiune, solicitând casarea cu trimiterea cauzei pentru rejudecare instanțe de fond. Consideră că nu este autoritate de lucru judecat față de Inspectoratul General al Poliției H pentru că acel litigiu a fost judecat în contencios administrativ și viza anularea unui act administrativ în urma căruia ar fi beneficiat și de repararea prejudiciului cauzat.
Prin întâmpinarea depusă, intimatul Inspectoratul General al Poliției Bas olicitat respingerea ca nefondat a apelului, susținând că s-a reținut corect lipsa calității procesual pasive a sa, întrucât pentru despăgubirile solicitate în temeiul art. 504-506 cod procedură penală are calitatea procesuală Statul Român prin Ministerul d e Finanțe. Între instituție și reclamant a existat o contestație care a fost respinsă.
Ministerul Administrației și Internelor a depus întâmpinare, cerând respingerea apelului ca nefondat, și arată că instanța a admis corect excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului. În procesul penal, Ministerul nu a fost parte, iar apelantul a fost trecut în rezervă prin ordinul 01563/4.12.1997 al inspectorului general al Inspectoratului General al Poliției Române, în temeiul art. 84 lit. j din Legea 80/1995 pentru comiterea unor abateri grave de la prevederile regulamentelor militare, iar potrivit dispozițiilor art. 7 din Legea 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române - Ministerul Administrației și Internelor, reprezentat prin Direcția Generală Reglementări Juridice și Contencios nu are calitate procesuală pasivă, cum corect a reținut instanța de fond.
Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului a solicitat prin întâmpinarea depusă respingerea apelului, cu motivarea că reclamantului nu i s-a produs nici o pagubă, în sensul art. 504 cod procedură penală, deoarece achitarea inculpatului s-a făcut în temeiul art. 10 alin. 1 lit. b din codul d e procedură penală, instanța apreciind că inculpatul a săvârșit o faptă care atrage răspunderea contravențională și a sesizat Direcția Regională Vamală Interjudețeană A pentru constatare contravențiilor prevăzute de art. 248 lit. c și art. 248 lit. d din Decretul 337/1981. Intimatul apreciază ca nejustificat și cuantumul despăgubirilor morale cerute de reclamant, întrucât acesta nu a suferit nici un prejudiciu de natură a justifica aceste daune.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, din oficiu și prin prisma motivelor de apel, Curtea reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 177/26.11.2001 pronunțată de Tribunalul Militar Timișoara, definitivă, a fost condamnat inculpatul la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prev de art. 291 cod penal, 1 an închisoare pentru instigare la săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale prev de art. 25 rap. la art. 288 alin. 1 cod penal, 1 an închisoare pentru instigare la săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 25 rap. la art. 288 alin. 1 cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal, 2 ani închisoare pentru art. 26 rap. la art.215 alin. 2 cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 13 cod penal.
Prin decizia nr. 3935/23.09.2003 pronunțată de secția penală a Curții Supreme de Justiție, a fost admis recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței penale nr. 177/2001 Pronunțată de Tribunalul Militar Timișoara, a deciziei nr. 54/28.02.2002 a Tribunalului Militar Teritorial și a deciziei nr. 225/25.06.2002 a Curții Militare de Apel privind mai mulți inculpați, printre care și. Au fost casate hotărârile atacate numai cu privire la inculpații, pentru infracțiunile de înșelăciune prev de art. 215 cod penal alin. 2 cu aplicarea art. 13 cod penal și respectiv complicitate la înșelăciune prev de art. 26 raportat la art. 215 alin. 2 cu aplicarea art. 41 alin. 23 și art. 13 cod penal. În baza art. 11 pct. 2 lit. "a" raportat la art. 10 lit. "b" cod procedură penală a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev de art. 215 alin. 2 cu aplicarea art. 13 cod penal și pentru infracțiunea prev de art. 26 raportat la art. 215 alin. 2 cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 13 cod penal. A fost înlăturată obligarea inculpaților la plata despăgubirilor civile către Direcția Regională a Vămilor Interjudețeană A și a fost sesizată această instituție pentru constatarea contravențiilor prevăzute de art. 248 lit. c și art. 248 lit. d din Decretul 337/1981.
Din examinarea dispozitivului acestei decizii rezultă că reclamantul a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 2 cod penal, în forma prevăzută de art. 26, art. 13 respectiv cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal, însă a fost păstrată condamnarea reclamantului pentru săvârșirea infracțiunii de fals și uz de fals prev. de art. 288 și respectiv art. 291 cod penal.
Susținerea reclamantului apelant în sensul că a fost sesizată Direcția Regională Vamală Interjudețeană A pentru constatarea contravențiilor prev. de art. 248 lit. "c" și art. 248 lit. "d" din Decretul 337/1981, este reală, însă nu a condus la achitarea inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunilor sus menționate. Dispozitivul deciziei nr. 3935/2003 a J - Secția penală, nu cuprinde mențiunea achitării inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 288 și respectiv art. 291 cod penal, nici aceea a schimbării încadrării juridice a infracțiunilor în contravenții. De aceea, se va reține că a fost menținută pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunile menționate. Această interpretare este confirmată și de sintagma din dispozitivul acestei decizii " Casează hotărârile atacate, numai cu privire la condamnarea inculpaților . pentru infracțiunile prev. de art. 215 alin. 2 cod penal, cu aplicarea art. 13 cod penal și respectiv prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. 2 cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 13 cod penal". Așadar a fost menținută pedeapsa și condamnarea pentru celelalte infracțiuni.
Potrivit art. 504 cod procedură penală, persoana care a fost condamnată definitiv, are dreptul la repararea de către stat a pagubei suferite, dacă în urma rejudecării cauzei, s-a pronunțat o hotărâre definitivă de achitare.
In speță, reclamantul chiar dacă în urma rejudecării a fost achitat de sub învinuirea săvârșirii unor infracțiuni, a rămas condamnat pentru săvârșirea altor infracțiuni. De aceea, nu sunt îndeplinite condițiile art. 504 cod procedură penală, pentru repararea pagubei, materiale sau morale, suferite în urma unei achitări, și urmează a fi menținută hotărârea instanței de fond sub acest aspect, ca fiind legală și temeinică.
Prin sentința civilă nr. 145/2005 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA - Secția Comercială și Contencios Administrativ, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâților Inspectoratul General al Poliției Române B și Inspectoratul de Poliție al Județului H, având ca obiect anularea Ordinului nr. 01563 emis la 4.12.1997 de pârâtul Inspectoratul General al Poliției; reîncadrarea reclamantului în funcția deținută în cadrul J H și obligarea pârâtului J H să-i plătească reclamantului toate drepturile bănești de care ar fi beneficiat conform funcției, gradului și vechimii în muncă, începând cu data de 04.12.1997 și până la data de 23.09.2003, precum și 10.000.000 lei daune morale. In motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că ordinul cu trecerea sa în rezervă a fost emis cu încălcarea prezumției de nevinovăție, având în vedere plângerea penală cu care a fost sesizat Tribunalul Militar Craiova. Inițial, în 20.10.1998 s-a dispus neînceperea urmăririi penale, soluția a fost infirmată și în urma trimiterii sale în judecată, Tribunalul Militar Timișoaraa dispus condamnarea sa, apoi J - Secția penală, în anul 2003, în urma admiterii recursului în anulare, l-a achitat. Deși a făcut numeroase demersuri, nu a fost reprimit la.J
Așa cum corect a reținut instanța de fond, potrivit art. 1201 cod civil, există autoritate de lucru judecat în prezenta cauză, față de sentința civilă nr. 145/2005 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA - Secția comercială și contencios administrativ în dosar nr. 1279/2005, pentru capetele de cerere prin care se solicită despăgubiri, reprezentând retribuția și compensarea bănești care i se cuveneau pe perioada trecerii sale în rezervă, respectiv 04.12.1997 până la pronunțarea hotărârii de achitare, 23.09.2003. Au fost invocate aceleași motive atât în prezenta cauză cât și în dosar nr. 1279/2005 al Curții de APEL ALBA IULIA - Secția comercială și de contencios administrativ, capetele de cerere fiind identice în ambele acțiuni, astfel că se va reține excepția prevăzută de art. 166 cod procedură civilă.
Corect au fost respinse și pretențiile reclamantului, referitoare la obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor ocazionate în faza urmării penale și în timpul judecății la Tribunalul Militar Timișoara și J, justificat tocmai de soluționarea respectivei cauze, respectiv achitării sale parțiale.
Față de toate aceste aspecte reținute, Curtea apreciază ca fiind legală și temeinică sentința civilă nr. 2063/2006 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, și urmează să o mențină, respingând ca nefondat apelul declarat de reclamant, potrivit art. 296 cod procedură civilă.
Pentru aceste motive:
In numele legii
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile 2063/2006 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția civilă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 16 octombrie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
.
Tehn.
6 ex/14.11.2008
-
Președinte:Anca NeamțiuJudecători:Anca Neamțiu, Monica Farcaș
