Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 156/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civil,de munc și asigurri sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVIL NR. 156/A/2009
Ședința public din data de 11 mai 2009
Instanța constituit din:
PREȘEDINTE: Silvia Nicorici
Judector: - -
Grefier: - -
-a luat în examinare, în vederea pronunțrii, în rejudecare dup casare, apelul declarat de reclamanții apelanți și împotriva sentinței civile nr. 17 din 18 ianuarie 2008, pronunțat de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe pârâta intimat. -. SRL, având ca obiect revendicare imobiliar.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința public din 4 mai 2009, când prțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dat, încheiere care face parte integrant din prezenta hotrâre.
CURTEA:
Prin sentința civil nr.17/18.2008 pronunțat în Dosarul nr- al Tribunalului Cluj, s-a respins acțiunea reclamanților și, în contradictoriu cu pârâta - SRL B, având ca obiect revendicare, reclamanții fiind obligați s plteasc pârâtei suma de 14.494 lei cheltuieli de judecat.
Pentru a pronunța aceast soluție, instanța a reținut c prin Decizia civil nr.2.173/R/2005 a Curții de APEL CLUJ, urmare a admiterii în parte a recursului promovat de reclamanții, și modificrii deciziei civile nr.196/4.2000 a Curții de APEL CLUJ, în sensul admiterii în parte a apelului reclamanților, fost schimbat parțial sentința civil nr.571/13.XII.1999 a Tribunalului Cluj, admițându-se în parte acțiunea reclamanților împotriva pârâtului Consiliul Local al mun. C-
Astfel, s-a constatat c imobilul teren înscris inițial în CF 8825 C top. 4769/1 - 4769/4 a fost preluat de Stat fr titlu valabil, în baza Decretului 218/1960, respingându-se celelalte petite vizând construcțiile amplasate pe teren.
Prin aceeași decizie, s-a respins ca nefondat acțiunea reclamanților, împotriva pârâtelor - SA C, - SRL B și Banca Transilvania, pentru rectificare CF, constatarea calitții de moștenitori și constatarea nulitții absolute a contractului de vânzare-cumprare nr.1091/1.1997, încheiat între pârâtele societți comerciale.
În considerentele acelei decizii, s-a reținut c întrucât Decretele nr.218/1960 și nr.712/1966, nu au respectat prevederile în vigoare la acea dat, ale tratatelor internaționale la care România era parte, ale Codului civil și Declarației Universale a Drepturilor Omului, terenul înscris în CF 8825 C- și transcris în prezent în CF 113.284 C-N, în suprafaț total de 2094. a fost preluat de Statul Român, fr titlu valabil.
Nu același lucru s-a reținut în privința construcțiilor preluate de Statul Român și evidențiate în Nota de constatare nr.33.848/15.XII.1946, deoarece raportat la componența actual a cldirii aflate pe același teren, cele vechi nu mai exist, ori se regsesc prea puțin în componența actualelor construcții.
În prezenta cauz, reclamanții revendic doar terenul înscris inițial în CF 8825 C-N și apoi transcris în CF 113.284 C-N, solicitând predarea acestuia în natur, invocând prevederile art.480 Cod civil.
în continuare textul art.480 cod civil și art.2 alin.2 din Legea nr.10/2001, precum și doctrina de specialitate vizând acțiunea în revendicare, instanța a reținut c aceast acțiune este pus la dispoziția titularului dreptului de proprietate, care a pierdut posesia bunului su, dar a pstrat dreptul de dispoziție și în aceast calitate pretinde restituirea bunului.
Raportat la prevederile mai sus menționate și la condițiile de exercitare a acțiunii în revendicare, s-a apreciat c acțiunea reclamanților este neîntemeiat, în condițiile în care li s-a respins cererea de restituire în natur a imobilului în litigiu, pentru considerentele expuse în decizia examinat.
Nici raportat la dispozițiile textului legii speciale, reclamanții nu au redobândit dreptul de dispoziție, ca prerogativ a dreptului de proprietate, întrucât partea final a art.2 alin.2 din Legea nr.10/2001, prevede expres c proprietarul își exercit dreptul, dup primirea deciziei sau hotrârii judectorești de restituire, care în speț nu exist, fiindu-le respins irevocabil reclamanților cererea de restituire în natur.
În cuprinsul deciziei analizate, asupra cererii de restituire în natur, Curtea a statuat c imobilul în litigiu nu se mai gsește în proprietatea Statului Român, care a transmis înc în anii 1963 dreptul de administrare operativ fostei Intreprinderi Industriale "" C, devenit în prezent - SA C-N, care și-a intabulat dreptul de proprietate în baza Certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria - nr.1176/24.VI.1994, act administrativ care nu a fost atacat de reclamanți, astfel c a fost respins acțiunea reclamanților faț de aceast pârât.
Faț de împrejurarea c subdobânditoarea - SRL B, a fost de bun credinț la momentul încheierii contractului de vânzare-cumprare autentificat sub nr.1091/1.1997, imobilul fiind adjudecat la licitație public, Curtea a respins și captul de cerere vizând constatarea nulitții actului de înstrinare, precum și celelalte petite accesorii vizând rectificarea de CF.
Împotriva sentinței rezumate mai sus, reclamanții și au declarat apel în termen legal, solicitând schimbarea ei, în sensul admiterii acțiunii introductive.
În motivar, se arat c instanța nu a ținut cont de aspectele invocate de reclamanți, respectiv c acțiunea este una în revendicare bazat pe dreptul comun, prin compararea titlurilor de proprietate ale prților, contractul de vânzare-cumprare încheiat de pârât nu le este opozabil reclamanților și este lovit de nulitate absolut conform prevederilor art.21 alin.5 din Legea nr.10/2001.
Apoi, calitatea de proprietari ai antecesorilor reclamanților, nu a fost contestat, considerând c prin înscrierea lor în CF 8825 C, au și dovada opozabilitții calitții de proprietari faț de pârât, iar constatarea prelurii fr titlu de Statul Român a imobilului în litigiu, statuat prin decizia civil nr.2173/R/2005 a Curții de Apel Cluj, echivaleaz cu menținerea dreptului de proprietate a vechilor proprietari și cu inexistența dreptului de proprietate al pârâtei, asupra aceluiași imobil.
Prin compararea titlului de proprietate al reclamanților, dobândit prin moștenire, cu actul de vânzare-cumprare al pârâtei autentificat sub nr.1602/23.XI.2005, se apreciaz c acesta este preferabil titlului pârâtei, care fiind lovit de nulitate absolut, în speț erau aplicabile dispozițiile art.34 pct.1 din Legea nr.7/1996.
De asemenea, premisa avut în vedere de prima instanț, raportându-se la dispozițiile art.2 alin.2 din Legea nr.10/2001, este strin naturii pricinii de faț, deoarece nu suntem într-un proces bazat pe acest act normativ, iar pentru admisibilitatea acțiunii în revendicare, nu era necesar un alt titlu de proprietate decât cele depuse la dosar, constând în extras CF și certificate de moștenitor.
Prin preluarea abuziv, fr titlu valabil, Statul Român neputând transmite drepturile pe care nu le avea, antecesorii reclamanților au rmas proprietarii imobilului în litigiu, transmis prin moștenire reclamanților, drept opozabil fr înscriere la CF, fcând astfel dovada dreptului pretins.
Acțiunea reclamanților fiind în concordanț cu practica CEDO, respectiv cauz și Pduraru contra României, reclamanții prevalându-se de art.21 alin.1 și 2 din Constituție vizând accesul la justiție, concluzioneaz c soluția dat de prima instanț este în contradicție cu art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenție, art.44 din Constituție și art.480, 481 Cod civil.
Apelul reclamanților a fost admis inițial, prin Decizia civil nr.127/ 9.2008 a Curții de APEL CLUJdesființându-se sentința primei instanțe cu trimiterea cauzei spre rejudecare îns urmare a admiterii recursului pârâtei - SRL, prin Decizia nr.41/7.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, decizia pronunțat în apel a fost casat, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de apel, reținându-se c prima instanț a statuat în fapt și în drept asupra fondului procesului, astfel c în mod greșit a trimis instanța de apel cauza spre rejudecare.
Astfel, investit cu soluționarea unei cereri în revendicare întemeiat pe dispozițiile art.480 Cod civil, Tribunalul a reținut c reclamanții nu sunt titularii unui drept de proprietate actual, cât vreme imobilul în litigiu nu le-a fost restituit în natur, în cadrul procedurii prevzute de Legea nr.10/2001, situație în care nu beneficiaz de protecția oferit proprietarului, prin intermediul acțiunii în revendicare.
Soluția se impune și în raport de dispozițiile Deciziei civile nr.2173/2005 a Curții de APEL CLUJ, iar simpla trimitere, cu ocazia analizrii calitții de proprietari a reclamanților, la dispozițiile art.2 alin.2 din Legea nr.10/2001, nu echivaleaz cu o schimbare a obiectului sau a cauzei deduse judecții, Tribunalul a pronunțat hotrârea în limitele cadrului procesual, specific acțiunii în revendicare.
În rejudecare apelului, Curtea examinând actele și lucrrile dosarului, prin prisma motivelor invocateși ținând cont de staturile cuprinse în Decizia de casare nr.41/7.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,constat c apelul reclamanților este nefondat, pentru considerentele ce se vor arta în continuare.
Prin acțiunea introductiv de instanț, înregistrat în data de 19.IX.2007, reclamanții au învestit instanța de fond, cu o acțiune în revendicare pe dreptul comun, întemeiat pe dispozițiile art.480 Cod civil, art.44 din Constituție și art.1 din Protocolul nr.1 la Convenție.
În motivarea acțiunii introductive, reclamanții prevalându-se de Decizia civil nr.2173/R/2005 a Curții de APEL CLUJ, prin care s-a constatat preluarea fr titlu de Statul Român, a terenului înscris în CF 8825 C, preluare ce echivaleaz în opinia reclamanților, cu menținerea dreptului de proprietate al vechilor proprietari și inexistența dreptului de proprietate al pârâtei, consider c prin compararea titlurilor prților, titlul de proprietate al reclamanților dobândit prin moștenire, este preferabil, deoarece contractul de vânzare-cumprare încheiat de pârât în 2005, nu este opozabil reclamanților și este lovit de nulitate absolut, conform dispozițiilor art.21 alin.5 din Legea nr.10/2001.
În privința circumscrierii strii de fapt, instanța reține c într-adevr prin Decizia civil nr.2.173/10.2005 a Curții de APEL CLUJ, urmare a admiterii în parte a recursului reclamanților și apoi apelul acestora, s-a admis în parte acțiunea reclamanților din prezentul proces, împotriva Consiliului Local al mun. C-N, constatându-se c terenul în litigiu înscris în CF 8825 C-N top. 4769/1 - 4769/4, a fost preluat fr titlu valabil de stat, conform Decretului nr.218/1960.
În schimb, acțiunea în revendicare pe dreptul comun formulat de reclamanți, în același dosar, împotriva dobânditorilor subsecvenți - SA C, - SRL și Banca Transilvania C, pentru rectificare CF prin restabilirea situației anterioare, constatarea calitții de proprietari a reclamanților, prin moștenire și constatarea nulitții absolute contractului de vânzare-cumprare nr.1091/1.1997 încheiat între societțile comerciale, a fost respins ca nefondat, prin aceeași decizie a Curții de APEL CLUJ.
În prezenta cauz, reclamanții fcând abstracție de valabilitatea actelor succesive, prin care a avut loc transferul dreptului de proprietate, în favoarea - SA C și apoi în favoarea - SRL B și de respingerea petitului vizând constatarea calitții de proprietari a reclamanților, prin moștenire, revendic același imobil de la pârâta - SRL B, a treia dobânditoare subsecvent a imobilului în litigiu.
Or, valabilitatea titlului autoarei pârâtei din prezentul proces, fiind cenzurat irevocabil, prin decizia civil nr.2173/10. 2005 a Curții de APEL CLUJ, nu se poate reține în cauza de faț, nulitatea invocat pe cale de excepție, a actului subsecvent încheiat de pârât în 23.XI.2005, dup finalizarea primei acțiuni în revendicare prin decizia amintit.
Nulitatea actului menționat, nu opereaz în speț, cât vreme nu au fost împrocesuate ambele prți contractante, iar pe de alt parte, pârâta nu avea calitatea de unitate dețintoare, în sensul dispozițiilor art.21 alin.1 din Legea nr.10/2001, deoarece la data intrrii în vigoare a acestui act normativ, imobilul în litigiu se afla în patrimoniul altei societți comerciale, astfel c incidența dispozițiilor art.21 alin.5 din lege, invocate de reclamanți, este exclus în cauza dedus judecții.
În acest context, transferul dreptului de proprietate în favoarea pârâtei, având loc dup finalizarea primului proces, prin Decizia irevocabil mai sus indicat, menținându-se actele translative de proprietate anterioare, buna credinț a pârâtei fiind indiscutabil, apare cu evidenț faptul c inexistența dreptului de proprietate al pârâtei, întabulat sub B 8 în noua CF 987 C-N, nu poate fi reținut.
Chiar dac contractul de vânzare-cumprare încheiat de pârât, nu le este opozabil reclamanților în virtutea principiului relativitții efectelor actului juridic, nu se poate susține c evidențele de CF, care atest un drept de proprietate actual în favoarea pârâtei, nu le sunt opozabile reclamanților.
Adevrat c dreptul de proprietate al antecesorilor reclamanților, a fost întabulat în anii 1938 sub B 1-3 în CF inițial 8825 C, în prezent sistat, îns în condițiile în care prin Decizia amintit, s-a respins ca nefondat petitul vizând constatarea calitții de proprietari a reclamanților, prin moștenire, aceștia nu pot pretinde în prezentul proces, în virtutea art.26 alin.1 din Legea nr.7/1996, c au un drept de proprietate actual, care s justifice admiterea acțiunii în revendicare, iar cele trei certificate de calitate de moștenitori din 28.VI.2000 și 27.2003, în care nu apare nici un fel de imobil, nu reprezint probe concludente în aceast privinț.
Ca atare, constatarea prelurii imobilului în litigiu fr titlu, de ctre Statul Român, nu echivaleaz automat cu menținerea dreptului de proprietate al vechilor proprietari, cât vreme proprietatea asupra aceluiași imobil, a fost transmis succesiv, celor trei societți comerciale evidențiate cronologic la CF. Chiar dac inițial, proprietatea a fost transmis de ctre un neproprietar, în persoana Statul Român, prin Decizia menționat mai sus, pstrându-se actele de înstrinare subsecvente, ca fiind încheiate cu bun credinț, s-a acordat eficienț juridic teoriei aparenței creatoare de drept ("error communis facit just"), astfel c al treilea act de înstrinare subsecvent, în discuție în prezenta pricin, urmeaz aceeași soart cu cele anterioare.
În concluzie, titlul de proprietate al antecesorilor reclamanților datând din anii 1938, nu reflect un drept actual, astfel c în operațiunea de comparare cu titlu pârâtei, care este al treilea dobânditor subsecvent, acesta din urm este preferabil, fiind dobândit de la autoarea a crui titlu a fost cenzurat printr-o decizie irevocabil, neputându-se face abstracție de staturile acelei decizii, intrat în puterea lucrului judecat, iar practica CEDO invocat de reclamanți, se refer la alt situație decât cea existent în speț.
Pe cale de consecinț, Curtea neputând reține incidența dispozițiilor art.34 pct.1 din Legea nr.7/1996 faț de considerentele expuse mai sus, va respinge ca nefondat apelul reclamanților, care fiind în culp procesual vor fi obligați în conformitate cu art.274 pr.civ. s plteasc intimatei suma de 15.470 lei cheltuieli de judecat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanți și mpotriva sentinței civile nr. 17 di n 18.2008 a Tribunalului Cluj, pronunțat în dosar nr-, pe care o menține.
Oblig pe numiții apelanți s plteasc intimatei -. SRL suma de 15.470 lei, cheltuieli de judecat în apel.
Decizia este definitiv și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dat și pronunțat în ședința public din 11 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECATOR GREFIER
- - - - -
Red./Dact.
5 ex./22.05.2009
Președinte:Silvia NicoriciJudecători:Silvia Nicorici, Traian Dârjan
