Speta Legea 10/2001. Decizia 155/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă,de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 155/A/2009
Ședința publică din data de 11 mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Anca Adriana Pop
JUDECĂTOR 2: Silvia Nicorici
Grefier: - -
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, apelul declarat de reclamantul apelant împotriva sentinței civile nr. 119/26.02.2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe pârâtul intimat PRIMARUL MUNICIPIULUI C - N, având ca obiect plângere la Legea nr. 10/2001.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 4 mai 2009 a cărei încheiere face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr.119 din 26 februarie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamantul, împotriva pârâtului Primarul Municipiului C-N, având ca obiect plângere la Legea nr. 10/2001.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin dispoziția de respingere a notificărilor nr. 10344 din 28.11.2007, dată în soluționarea notificărilor înregistrate de reclamant sub nr. 1861/29.10.2001 la BEJ, nr. 202 și nr. 203 la BEJ, ce au format obiectul dosarelor interne nr. 1135 și 1135, a fost respinsă cererea reclamantului și a numitei privind acordarea de măsuri reparatorii pentru apartamentele nr. 1 și 3 din imobilul situat în- și pentru terenul în suprafață de 327 mp de la aceeași adresă administrativă, motivat de faptul că imobilul revendicat nu face parte din categoria imobilelor preluate în mod abuziv, iar revendicatorii nu fac dovada calității de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în condițiile Legii nr. 10/2001.
S-a reținut în considerentele dispoziției faptul că imobilul revendicat a trecut în proprietatea statului de la în baza certificatului de succesiune vacantă nr. S 275/1965 emis de notariatul de Stat Regional
Reclamantul înțeles să atace dispoziția emisă de pârât motivat de faptul că preluarea imobilului a fost una abuzivă în condițiile în care antecesorul său numitul a acceptat în mod tacit succesiunea locuind în imobilul preluat de stat și prin urmare nu devin incidente dispozițiile leale referitoare la succesiunea vacantă sau cele privind reglementarea situației bunurilor fără moștenitor sau fără stăpân.
Analizând conținutul cărții funciare nr. 3066 C, s-a constatat că imobilul identificat prin nr. top 9501 trecut în proprietatea Statului Român de la fiind înscris dreptul de proprietate al statului cu încheierea de cf 25 aprilie 1963 în baza certificatului de succesiune vacantă nr. S 275/1965 emis de Notariatul de Stat Regional
Acest certificat a fost emis astfel cum rezultă din conținutul său, în baza declarației autentificate nr.818/23.02.1963 dată de, în calitate de fiu al defunctei, prin care acesta arăta că nu a făcut nici un act de acceptare tacită, expresă sau forțată a succesiunii, față de care este străin și nu are nici o pretenție.
Prin urmare, față de aceste considerente nu se poate susține că imobilul face parte din categoria celor preluate abuziv în sensul dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 10/2001. Certificatul de vacanță succesorală a fost emis în baza dispozițiilor Decretului nr. 40/1953 privind procedura succesorală notarială, în vigoare la aceea dată, care reprezenta actul normativ de reglementare a procedurii de drept comun în materia dezbaterii succesiunii pe cale notarială.
Este adevărat că art. 2 lit. i din Legea nr. 10/2001 face referire la orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării precum și la cele preluate fără temei legal, însă aceste dispoziții nu își găsesc aplicabilitate în cazul de față în condițiile în care imobilul a trecut în proprietatea statului în baza certificatului de vacanță succesorală care a avut ca și temei declarația de renunțare expresă la succesiune a antecesorului reclamantului.
În condițiile în care aceste acte nu au fost atacate și nu s-a obținut anularea lor nu pot fi primite apărările contrare ale reclamantului în sensul acceptării tacite a succesiunii după antecesorul său.
Dispozițiile art. 4 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 care reglementează repunerea în termenul de acceptare a succesiunii pentru imobilele ce formează obiectul de reglementare al legii nu pot deveni incidente în situația reclamantului, acesta neputând veni prin reprezentare la succesiunea defunctei în condițiile în care locul antecesorului său pe care l-ar reprezenta nu este unul util, antecesorul renunțând în mod expres la succesiunea proprietarei tabulare.
Împotriva acestei sentințe reclamantul a declarat apel în termen legal, solicitând instanței admiterea acestuia, desființarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii civile așa cum a fost formulată.
In motivarea apelului reclamantul a arătat că dispoziția atacată este nelegală, deoarece în baza Legii nr.10/2001 reclamantul a formulat notificarea înregistrată sub nr.1861/29.10.2001 la, prin care a solicitat acordarea de despăgubiri bănești pentru apartamentele nr.1 și nr.3 din imobilul situat în C N,-. Acest imobil a constituit proprietatea tabulară a bunicii reclamantului, soția lui, născută. Fiul acesteia a decedat în anul 1993, iar reclamantul este unicul moștenitor al acestuia, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.3 și art.4 din Legea nr.10/2001 astfel încât reclamantul are calitatea de persoană îndreptățită la restituire.
În mod greșit prima instanță a stabilit că imobilul în litigiu nu a fost preluat abuziv, deoarece antecesorul reclamantului a acceptat tacit succesiunea după defuncta proprietară tabulară, însă a fost în imposibilitatea de a obține un certificat de moștenitor în condițiile în care taxele notariale și de timbru aveau un cuantum imens. Faptul că ultimul domiciliu al antecesorului reclamantului a fost în C N,-, unde a și decedat, este un argument pertinent în sprijinul ideii că acesta a acceptat tacit succesiunea.
Totodată, este absurd să se susțină că notarul de stat sau reprezentanții Sfatului popular nu au constatat existența unui moștenitor acceptant atâta timp cât antecesorul reclamantului exercita acte de folosință asupra imobilului cuprins în succesiune. Acesta este și motivul pentru care organele statului român nu au putut prelua imobilul în baza Decretului nr.111/1951. Prin urmare, prin întabularea certificatului de vacanță succesorală a statului român, autoritățile comuniste au dat o aparență legală pentru preluarea abuzivă a imobilului, acesta încadrându-se în prevederile art.2 lit.i din Legea nr.10/2001.
Pârâtul intimat Primarul mun.C N, prin întâmpinare a solicitat respingerea apelului ca nefondat și, în consecință, menținerea sentinței criticate ca fiind temeinică și legală (8-9).
În susținerea poziției procesuale intimatul a arătat că, apartamentele în litigiu au trecut în proprietatea statului român, de la, în baza certificatului de succesiune vacantă nr.275/1965 emis de Notariatul de stat regional C, în baza declarației autentificate nr.818/23.02.1963 dată de antecesorul reclamantului prin care acesta arată că nu a făcut nici un act de acceptare tacită, expresă sau forțată a succesiunii, față de care este străin și nu are nici o pretenție.
Având în vedere aceste aspecte, nu se poate susține că imobilul face parte din categoria imobilelor preluate abuziv în sensul art.2 din Legea nr.10/2001.
În condițiile în care certificatul de vacanță succesorală nu a fost atacat și nu s-a obținut anularea lui, nu pot fi primite apărările contrare ale reclamantului în sensul acceptării tacite a succesiunii după antecesorul său.
Dispozițiile art.4 alin.3 din Legea nr.10/2001 nu sunt aplicabile în speță deoarece reclamantul nu poate veni, prin reprezentare, la succesiunea defunctei în condițiile în care locul antecesorului său, care a renunțat expres la succesiune, nu este unul util.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate și a apărărilor formulate, Curtea în temeiul art.295 pr.civ. reține următoarele:
Prin notificarea înregistrată sub nr.1861/29.10.2001 la BEJ reclamantul a solicitat restituirea în echivalent sub forma despăgubirilor bănești a valorii.nr.1 și.nr.3 situate în imobilul din C N,-, înscris în CF nr.3066 C, nr.top.9501, în calitate de nepot de fiu al proprietarei tabulare, căsătorită (8 dosar fond).
Prin dispoziția nr.10344/28.11.2007 emisă de pârâtul Primarul mun.C N s-a respins notificarea nr.1861/29.10.2001 formulată de reclamantul pentru apartamentele nr.1 și nr.3 din imobilul situat în C N,- și s-au respins notificările nr.202 și nr.203/08.08.2001 formulate de d-na, pentru terenul în suprafață de 327 mp situat în C N,-, deoarece imobilul revendicat nu face parte din categoria imobilelor preluate în mod abuziv, iar revendicatorii nu fac dovada calității de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001 (6 dosar fond).
Asupra apartamentelor nr.1 și nr.3 situate în C N- (fosta-), înscrise inițial în CF col.nr.3066 C și transcrise ulterior în CF nr.-, nr.top.9501/I/A, CF nr.-, nr.top.9501/I/B și CF nr.-, nr.top.9501/III a fost înscris prin încheierea de CF 2620/29.10.1951, dreptul de proprietate în favoarea proprietarei tabulare soția lui, născută (9-18,.68-69 dosar fond).
a decedat la data de 21.05.1962, așa cum reiese din certificatul de deces anexat la dosar (60 dosar fond).
La data de 23.02.1963 fiul defunctei, a dat o declarație autentificată sub nr.818/23.02.1963 de Notariatul de Stat Regional C prin care a arătat că nu a făcut nici un act de acceptare tacită, expresă sau forțată, în ceea ce privește averea succesorală rămasă în urma mamei sale, decedată la 21.05.1962, cu ultimul domiciliu în C N-, astfel că este străin de masa succesorală față de care nu are nici o pretenție (89 dosar fond).
Prin certificatul de vacantă succesorală nr.275/09.03.1963 emis de Notariatul de Stat Regional C s-a certificat că în masa succesorală a defunctei, cu ultimul domiciliu în C N-, decedată la data de 21.05.1962 sunt incluse următoarele imobile:.nr.1, cu nr.top.9501/I și.nr.3 cu nr.top.9501/III cuprinse în CF ind.nr.19476 C și terenul în întindere totală de 630 mp. înscris în CF col nr.3066 C, cu nr.top.9501, proprietatea defunctei, soția lui, născută., fiu al defunctei, domiciliat în C N-, a depus declarația autentificată nr.818/23.02.1963 din care rezultă că nu a făcut acte de acceptare a succesiunii mamei sale. Ceilalți doi copii ai defunctei și, cu domiciliul necunoscut, nu au făcut nici un act de acceptare a succesiunii și au fost decăzuți din drepturi conform art.700 civ. Văzând că în termenul de 6 luni de la deschiderea succesiunii, succesibilii nu au făcut acceptarea succesiunii, în baza dispozițiilor art.26 din Decretul nr.440/1953 și art.724 civ. s-a dispus eliberarea certificatului de succesiune vacantă în baza căruia la 25.04.1963 statul român și-a întabulat în cartea funciară dreptul de proprietate asupra imobilelor, apartamentul nr.1 și nr.3 din C N- (89 dosar fond).
Fiul defunctei, numitul a decedat la 08.09.1993 iar reclamatul este fiul acestuia și nepotul de fiu al proprietarei tabulare, așa cum reiese din actele de stare civilă anexate la dosar (48-52 dosar fond).
Conform art.4 alin.2 și alin.3 din Legea nr.10/2001, de prevederile prezentei legi, beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite. care, după data de 6 martie 1945, nu au acceptat moștenirea sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi. Cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul prezentei legi.
Din interpretarea acestor norme juridice rezultă că, în cazul Legii nr.10/2001, termenul de acceptare a succesiunii pentru succesibilii care nu au acceptat succesiunea coincide cu termenul pentru depunerea notificării și este cel rezultat în urma prelungirii termenului inițial prevăzut de art.22 alin.1, respectiv de 12 luni de la intrarea în vigoare a legii, până la 14.02.2002.
Așa cum s-a arătat, reclamantul a înregistrat în termen legal notificarea nr.1861/29.10.2001 la BEJ prin care a solicitat acordarea despăgubirilor bănești pentru.nr.1 și.nr.3 din C N-.
Având în vedere că art.4 alin.3 din Legea nr.10/2001 face referire numai la succesibilii neacceptanți, per a contrario, rezultă că succesibilii renunțători nu beneficiază de prevederile legii.
Din această perspectivă, în mod greșit prima instanță a statuat că antecesorul reclamantului a renunțat la succesiunea defunctei astfel încât reclamantul nu poate veni prin reprezentare la succesiunea proprietarei tabulare.
Declarația dată de și autentificată sub nr.818/23.02.1963 de Notariatul de Stat Regional C nu echivalează cu o declarație expresă de renunțare la moștenire deoarece nu a fost făcută în termenul legal de opțiune succesorală, de 6 luni de la decesul defunctei, ci după mult timp de la deschiderea succesiunii, fiul defunctei arătând doar că nu a făcut nici un act de acceptare tacită, expresă sau forțată în privința averii succesorale a mamei sale.
Ținând seama de faptul că antecesorul reclamantului nu a acceptat moștenirea defunctei, reclamantul a fost repus în termenul de acceptare a succesiunii iar notificarea formulată în termen legal are valoare de acceptare a succesiunii, reclamantul venind la succesiunea defunctei prin retransmitere și nu prin reprezentarea tatălui său, așa cum în mod greșit a statuat prima instanță.
În aceste condiții, opțiunea de acceptare a moștenirii manifestată prin notificarea formulată în baza Legii nr.10/2001 are drept efect înlăturarea statului de la succesiunea pretins "vacantă" a antecesoarei reclamantului, lipsind de eficiență juridică însuși certificatul de vacantă succesorală și reactivând calitatea de succesor a reclamantului, imobilele în litigiu fiind preluate abuziv de statul român conform art.2 lit.i din Legea nr.10/2001.
În această situație particulară nu este necesară parcurgerea procedurii jurisdicționale și obținerea în prealabil a unei hotărâri judecătorești distincte privind constatarea nulității certificatului de vacantă succesorală.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, Curtea în temeiul art.296 pr.civ. va admite în parte apelul declarat de reclamant, va schimba hotărârea criticată în sensul că, în temeiul art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001 va admite în parte acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâtul Primarul mun.C N și, în consecință, va anula în parte dispoziția nr.10344/28.11.2007 emisă de Primarul mun.C
Potrivit art.1 alin.2 din Legea nr.10/2001, în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent. Măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea investită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Reținând în speță dispozițiile Deciziei XX/2007 ale ICCJ, prin care s-a soluționat recursul în interesul legii promovat de procurorul general al Parchetului de pe lângă conform cărora, instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond contestația formulată împotriva dispozițiilor de respingere a cererilor prin care s-a soluționat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, Curtea se va pronunța pe fondul acțiunii civile formulate de reclamant, motiv pentru care va respinge cererea reclamantului având ca obiect obligarea pârâtului la emiterea unei noi dispoziții de restituire prin echivalent a apartamentelor care au făcut obiectul notificării.
Având în vedere că prin însăși cererea de chemare în judecată reclamantul a învederat instanței că apartamentele în litigiu au fost înstrăinate de statul român în baza Legii nr.112/1995 și nu a promovat în termen legal o acțiune în anularea contractelor de vânzare cumpărare, împrejurare necontestată de pârât, Curtea în temeiul art.1 alin.2 coroborat cu art.18 lit.c și art.26 alin.1 din Legea nr.10/2001 va stabili dreptul reclamantului la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri acordate în condițiile legii speciale, Titlul VII din Legea nr.247/2005, pentru.nr.1 și.nr.3 din imobilul situat în C N-, înscrise în CF nr.3066 C, transcrise ulterior în CF nr.-, nr.top.9501/I/A, CF nr.-, nr.top.9501/I/B și CF nr.- nr.top.9501/III.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte apelul declarat de reclamantul în contra sentinței civile nr. 119 din 26 II 2009 dosar nr- a Tribunalului Cluj pe care o schimbă în sensul că admite în parte acțiunea reclamantului în contradictoriu cu Primarul Municipiului N și în consecință:
Anulează în parte Dispoziția nr. 10344/28 XI 2007 emisă Primarul Municipiului N în ceea ce îl privește pe reclamantul.
Stabilește dreptul reclamantului la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, în condițiile legii speciale, Titlul VII din Legea nr. 247/2005 pentru apartamentele nr. 1 și 3 din imobilul situat în C N, -, înscrise în CF nr. 3066 C, transcrise ulterior în CF nr. -, nr. top 9501/I/A, CF nr. -, nr. top 9501/I/B și CF nr. -, nr. top 9501/III
Decizia este definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 11 V 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
RED./MR
13.05.09/4 ex.
Jud.fond:
Președinte:Anca Adriana PopJudecători:Anca Adriana Pop, Silvia Nicorici
