Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 160/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.160/
Ședința publică din 19 februarie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta, domiciliată în T,-, împotriva deciziei civile nr.164 din 16 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
În lipsa părților, acestea nefiind citate.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea din 12 februarie 2008 - încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie - pronunțarea fiind amânată pentru astăzi, 19 februarie 2008.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 195 pronunțată la data de 17 aprilie 2006 de Judecătoria Toplița, a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul, de asemenea a fost admisă cererea reconvențională formulată de pârâtul și, în consecință s-a stabilit linia de hotar între terenul proprietatea pârâtului - reclamant reconvențional înscris în nr. 205 T, nr. cad 357 și terenul folosit de reclamanta, înscris în nr. 6884 T, nr. top 5121/1/2/b conform liniei punctate din planul de situație întocmit de expertul tehnic G și anume: la stradă pe o lățime de 0,58 față de gardul existent, la linia bucătăriei de vară pe o lățime de 0,48 față de gardul existent, la linia salciei vechi existente la hotar pe o lățime de 0,35 față de gardul existent, iar în fundul grădinii pe o lățime de 0,30 de gardul existent. De asemenea, s-a luat act de renunțarea din partea reclamantei la judecata capătului de cerere referitor la obligarea pârâtului să-i lase în liniștită și pașnică posesie și folosință terenul în suprafață de 75 și 60 - 40 cm lățime, cu cheltuieli de judecată.
Apelul formulat de reclamanta a fost admis prin Decizia civilă nr. 194 din 19 octombrie 2006 și, în consecință, a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamantă, s-a stabilit linia de hotar dintre imobilul reclamantei și imobilul pârâtului pe locul gardului existent conform liniei continue din planul de situație întocmit de expertul G; s-a respins cererea reconvențională și s-a luat act de renunțarea la judecată față de petitul 1 din acțiunea reclamantei, cu cheltuieli de judecată în sarcina pârâtului.
Recursul formulat de pârât a fost admis de Curtea de APEL TÂRGU MUREȘ, prin Decizia nr. 72/R din 31 ianuarie 2007, s-a casat decizia atacată și s-a dispus rejudecarea cauzei de către instanța de apel.
În esență, Curtea de APEL TÂRGU MUREȘa constatat incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, raportat la art. 167 alin.2 Cod procedură civilă și 105 alin.2 Cod procedură civilă, deoarece au fost administrate probe cu încălcarea principiului contradictorialității.
Prin Decizia civilă nr. 164 din 16 octombrie 2007, Tribunalul Harghitaa procedat la rejudecare și reanalizând probele administrate, a respins apelul reclamantei împotriva Sentinței civile nr. 195/17 aprilie 2006 Judecătoriei Toplița și a obligat reclamanta la cheltuieli de judecată.
Și această decizie a fost atacată cu recurs, reclamanta solicitând modificarea sa și, în consecință, admiterea acțiunii principale și stabilirea liniei de hotar pe actualul amplasament, cu cheltuieli de judecată.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, susținând că în mod greșit instanța de apel a reținut că ar fi coproprietară a imobilului. În realitate, susține reclamanta, este unică proprietară a imobilului, dovadă în acest sens fiind schița plan a construcției pe care nu ar fi putut-o obține dacă nu avea cota de 1/1 parte din imobil.
În altă ordine de idei, reclamanta susține că linia de hotar dintre cele două proprietăți trece prin aliniamentul gardului, așa cum a stabilit experta, concluziile celuilalt expert fiind greșite, în condițiile în care pârâtul este înscris în doar pentru 500 mp, și nu cu terenul de 2291 mp, măsurătorile și calculele nu corespund cu realitatea.
Verificând decizia atacată, prin prisma motivului de nelegalitate invocat, Curtea constată că recursul reclamantei este fondat, din următoarele considerente:
În fapt, reclamanta și pârâtul folosesc terenuri care se învecinează, delimitarea fiind făcută de un gard. Trebuie însă precizat că, atât reclamanta cât și pârâtul, sunt unici proprietari doar pentru o parte din terenul pe care îl folosesc și pentru care au solicitat stabilirea liniei de hotar.
Reclamanta are un drept de proprietate asupra terenului în suprafață de 1150 mp. înscris în 6716 T, dar în același timp este coproprietară în cotă de 250/4250 mp. pentru terenul înscris în 6884 T, nr. top 5121/1/2/
Pe de altă parte, pârâtul este proprietar doar pentru terenul în suprafață de 500 mp. conform titlului de proprietate nr. 57058 din 31.10.2002, dreptul său fiind întabulat în 205 T, doar pentru 500 mp. din totalul de 2291 mp.
Se observă din raporturile de expertiză că s-a cerut grănițuirea pentru toată parcela folosită de pârât de 2291 mp. deși este proprietar doar pe o parte din teren, respectiv pentru 500 mp.
De menționat este faptul că la atribuirea terenului pârâtului prin titlu de proprietate, nu s-a stabilit exact amplasamentul acestui teren de 500 mp. în parcela de 2291 mp. din cartea funciară.
La rândul său, reclamanta a cerut stabilirea liniei de hotar, nu doar pentru terenul de 1150 mp. pentru care este unic proprietar, dar și pentru restul, pentru care este coproprietară. Experții au identificat parcela folosită de reclamantă nu doar pentru cea înscrisă în 6716, ci și cea înscrisă în 6884 Dovadă în acest sens fiind cele două numere topografice din ambele cărți funciare, în care se află terenul folosit de reclamantă.
În consecință, Curtea constată că, atât reclamanta cât și pârâtul, au solicitat stabilirea liniei de hotar între proprietăți pe care nu le dețin ca unici proprietari. În aceste condiții, nu doar acțiunea reclamantei apare ca inadmisibilă pentru că tinde să stabilească drepturi și obligații pentru persoane care nu sunt părți în cauză, încălcându-se principiul contradictorialității, dar și cererea reconvențională a pârâtului reclamant.
Sub acest aspect, atât prima instanță cât și instanța de apel au pronunțat hotărâri cu încălcarea dispozițiilor legale în materie și, în consecință, Curtea va admite recursul, va modifica conform art. 312 alin.1 Cod procedură civilă decizia atacată, va admite apelul și va schimba hotărârea judecătoriei, în sensul respingerii cererii reconvenționale, cu consecința respingerii cererii de obligare a reclamantei la cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamanta, domiciliată în T,-, județul H, împotriva deciziei civile nr.164 din 16 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
Modifică decizia atacată în sensul că dispune admiterea apelului și în consecință, schimbă în parte sentința civilă nr.195 din 17 aprilie 2006 pronunțată de Judecătoria Toplița și respinge ca inadmisibilă acțiunea reconvențională formulată de reclamantul reconvențional, cu consecința respingerii cererii de obligare a pârâtei reconvenționale la cheltuieli de judecată.
Menține celelalte dispoziții din sentința civilă nr.195 din 17 aprilie 2006 pronunțată de Judecătoria Toplița.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 februarie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
2 exp./ 10.03.2008
Jud.fond.
Jud.tr.;
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
