Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 1658/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1658/R/2009
Ședința publică din 25 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Sergiu Diaconescu
JUDECĂTORI: Sergiu Diaconescu, Laura Dima Eugenia Pușcașiu
- -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții, și împotriva sentinței civile nr. 1005 din 05.05.2008 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul civil nr-, privind și pe pârâții PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SĂLAJ, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, vând ca obiect pretenții.
dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 23 iunie 2009, încheiere care face parte din prezenta decizie.
CURTEA:
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1005 din 05.05.2008, pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosarul nr-, a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții, și, împotriva pârâților PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SĂLAJ, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, referitoare la obligarea pârâților de rândul 1-3 la plata actualizată la zi în raport de indicele de inflație a sumelor reținute lunar începând cu luna august 2007 și până la remedierea situației, prin aplicarea procentului de 9,5% reprezentând contribuția individuală de asigurări sociale la suma reprezentând venitul brut lunar realizat și nu la suma reprezentând de 5 ori salariul mediu brut; plata actualizată la zi în raport de indicele de inflație a sumelor reținute lunar în perioada 01.01.2007- 12.03.2007 cu titlu de contribuție individuală de asigurări socială peste limita de 512 lei; obligarea pârâtului de rândul 4 să aloce sumele necesare efectuării acestor plăți.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la calcularea și plata drepturilor rezultate din executarea sentințelor judecătorești definitive privind sporul de vechime și sporul pentru prevenirea și combaterea infracțiunilor de corupție s-a reținut contribuția pentru asigurările sociale în procent de 9,5 % în conformitate cu prevederile Legii nr.250/ 2007.
Astfel, potrivit art. 23 din Legea nr.19/2000, privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale,˝ Baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale în cazul asiguraților o constituie: a) salariile individuale brute, realizate lunar, inclusiv sporurile și adaosurile reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă, sau veniturile asiguraților prevăzuți la art.5 alin.(1) pct. I, II și VI; b) venitul lunar asigurat, prevăzut în declarația sau contractul de asigurare, care nu poate fi mai mic de o pătrime din salariul mediu brut lunar pe economie ˝.
În conformitate cu prevederile art.23 alin.3 din acest act normativ baza de calcul prevăzută la alin.( 1) și ( 2) nu poate depăși plafonul a de 3 ori salariul mediu brut lunar pe economie.
După modificarea Legii nr.19/2000 prin Legea nr.250/2007, alin.3 și art.23 a fost modificat în sensul că baza de calcul prevăzută la alin.1 și 2 este venitul brut realizat lunar.
Reținerea, calcularea și plata drepturilor salariale sunt operațiuni care se supun legislației fiscale. Normele de drept fiscal care au ca obiect de reglementare modalitățile de realizare a veniturilor publice la bugetul de stat prin perceperea de taxe și impozite sunt de natură imperativă spre deosebire de normele de drept civil care au caracter dispozitiv sau supletiv.
Același caracter imperativ îl au și normele juridice care reglementează modalitățile de realizare a veniturilor publice la bugetul asigurărilor sociale de stat prin perceperea unor contribuții din care urmează a se achita indemnizații, ajutoare și pensii etc.
Contribuția la asigurările sociale de stat are natura juridică a unei obligații financiar - bugetare întrucât este reglementată în mod asemănător cu alte obligații fiscale, este instituită în scop public iar neplata integrală și la termenele legale ale acestei contribuții atrage aplicarea dispozițiilor privind administrarea impozitelor, taxelor și contribuțiilor prevăzute la art. 1 alin.3 din Codul d e procedură fiscală.
Ulterior, a fost adoptată Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.91/2007, pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul protecției sociale prin care alin.3 al art.23 din Legea privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale a fost abrogat, iar procentul de 9,5% pentru calcularea contribuției de asigurări sociale este aplicat pentru magistrați la venitul lunar brut individual și nu, așa cum greșit precizează reclamanții de cinci ori salariul mediu brut.
De altfel, art.23 alin.3, care este abrogat începând cu data de 1 ianuarie 2008, nu stabilește baza de calcul, ci fixează limita dincolo de care această bază de calcul nu poate trece.
Bugetul asigurărilor sociale de stat este parte componentă a bugetului general consolidat, astfel cum a fost definit de art.2 pct. 7 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice - ansamblul bugetelor, componente ale sistemului bugetar, agregate și consolidate pentru a forma un întreg - și în aceste condiții îi sunt aplicabile normele de procedură fiscală, potrivit dispozițiilor art. 2 alin.2 din nr.OG92/ 2003 privind Codul d e procedură fiscală:"prezentul cod constituie procedura de drept comun pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor sume datorate bugetului general consolidat ˝. În combaterea susținerilor reclamanților, care apreciază că le-ar fi aplicabile dispozițiile în vigoare la data nașterii raporturilor juridice, se arată că potrivit art.5 din Codul d e procedură fiscală, interpretarea reglementărilor fiscale trebuie să respecte voința legiuitorului așa cum este exprimată în lege ˝.
În sensul celor expuse mai sus, a fost și circulara nr.96272 din 15.08.2007 emisă de Ministerul Justiției către curțile de apel și aparatul propriu în vederea aplicării unitare a legislației fiscale și a celei privind asigurările în care a fost reiterată obligativitatea respectării prevederilor actelor normative în vigoare în ceea ce privește modul de calcul, de reținere și de virare a impozitelor și contribuțiilor salariale.
În ceea ce privește susținerile reclamanților în sensul că aceste măsuri adoptate de legiuitor au un caracter discriminatoriu, s-a apreciat că acestea sunt nereale.
Raportat la dispozițiile art.16 din Constituția României, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.429/2003, potrivit cărora ˝ Cetățenii sun egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări˝, Curtea Constituțională a statuat constant în jurisprudența sa că prin lege pot fi instituite tratamente juridice diferite, în raport cu natura deosebită a raporturilor reglementate.
Astfel, s-a arătat că principiul egalității în fața legii nu înseamnă o uniformitate, așa încât dacă la situații egale, trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul nu poate fi decât diferit.
discriminarea presupune tratament inegal pentru persoanele aflate în aceeași situație, în baza unora din criteriile enumerate de art.2 din Ordonanța de Guvern nr.137/2000, respectiv rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alte criterii, care au ca scop restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege.
De altfel, și practica Curții Europene a Drepturilor Omului este constantă în a aprecia că a distinge nu înseamnă a discrimina și că diferența de tratament devine discriminare numai dacă intervine în cazuri similare.
Prin urmare ar exista discriminare dacă pentru o parte din procurori ar fi stabilită o bază de calcul, iar pentru o altă parte a procurorilor și judecătorilor s-ar folosi o altă bază de calcul a contribuției de asigurări sociale sau dacă drepturilor salariale datorate pe o perioadă anterioară intrării în vigoare a Legii nr.250/2007 le-ar fi aplicat procentul de 9, 5%, ceea ce nu este cazul în speță.
Ceea ce solicită de fapt reclamanții este ca instanța să le stabilească o altă bază de calcul decât cea în vigoare la data plății despăgubirilor pentru calcularea acestei contribuții. Acest lucru nu este posibil întrucât instanța investită cu un litigiu nu poate decât să interpreteze legea și să o aplice și în nici un caz să adauge la lege. Acordarea sporurilor solicitate este de competența exclusivă a puterii legislative.
În concluzie este evidentă voința legiuitorului de a stabili o anumită bază de calcul pentru contribuția de asigurări sociale, iar emiterea unui alt act prin care să se stabilească altă bază de calcul nu se poate face decât de către legiuitor.
Prin Legea nr. 250/2007, art.23 din Legea nr.19/200 a fost modificat astfel: "Baza de calcul prevăzută la alin.1 și 2 este venitul brut realizat lunar˝ Legea nr.250/2007 a intrat în vigoare la data de 22.07.2007, împrejurare în care angajatorul are obligația de a aplica pe viitor cota de 9,5 % la noua bază de calcul care este venitul brut realizat lunar.
În acest context legislativ este de observat că modalitatea de determinare a CAS este legală, iar criticile reclamanților sunt vădit nefondate. Ceea ce nu au avut în vedere reclamanții este faptul că prin plata contribuțiilor devin parte în raporturi de drept fiscal, compuse din drepturi și obligații, printre care și obligația de a plăti contribuția la bugetul asigurărilor sociale de stat, obligație ce se naște prin dobândirea periodică, lunară, a drepturilor salariale. sunt calculate, reținute și virate, odată cu plata drepturilor salariale, și singura concluzie logică este că li se aplică regimul legal în vigoare la momentul plății.
În acord cu principiul constituțional al neretroactivității legii, pentru plata drepturilor salariale începând cu luna august 2007 angajatorul a determinat CAS datorat de angajat folosind baza de calcul aplicabilă, potrivit legii, la data plății, respectiv venitul brut realizat lunar. Folosirea unei baze de calcul plafonată la 5 salarii medii brute pe economie excedează prevederilor legale în vigoare, încălcându-se totodată principiul neretroactivității legii, potrivit căruia ˝ Legea dispune numai pentru viitor cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile ˝. Prin urmare, principiul retroactivității legii este aplicabil, pe cale de excepție, numai în cazul legii penale sau contravenționale mai favorabile și nu celei fiscale incidente în prezenta cauză. Soluția propusă de reclamanți este cea a ultraactivității aplicării legii fiscale în timp, în mod selectiv, doar în privința unor dispoziții legale pe care le apreciază ca fiindu-le mai favorabile.
În concordanță cu principiul contributivității consacrat la art.2 lit.e) din Legea nr.19/2000 a fost reglementată obligația asiguraților în sistemul public de pensii de a plăti contribuția la asigurări sociale într-o cotă stabilită prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat având ca bază de calcul venitul brut realizat lunar. Conform art.23 alin.1 lit.a din Legea nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare ˝ Baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale în cazul asiguraților o constituie salariile individuale brute, realizate lunar, inclusiv sporurile și adaosurile, reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă, în cazul asiguraților prevăzuți la art.5 alin.( 1) pct.I, sau veniturile brute de natura drepturilor salariale realizate lunar de asigurații prevăzuți la art.5 alin.(1) pct.
Baza de calcul prevăzută la alin.(1) și (2) este venitul brut realizat lunar( art. 23 alin. 4 din Legea 19/ 2000 modificată).
Totodată, art.78 din Legea nr.19/2000 a fost modificat prin același act normativ, respectiv prin Legea nr.250/2007, alin.4 având următorul cuprins
(4) Punctajul asiguratului, stabilit conform prevederilor alin.(1) și (2), se calculează la nivelul veniturilor brute realizate pentru care s-au plătit contribuții de asigurări sociale.˝
Este de observat că între prevederile art.23 și cele ale art.78 din Legea nr.19/2000 există o proporționalitate, întrucât contribuția la bugetul asigurărilor sociale se raportează la venitul brut realizat lunar determină punctajul asiguratului care nu mai este plafonat.
Prin urmare, susținerile reclamanților potrivit cărora pensiile sunt plafonate la de 5 ori valoarea unui punct de pensie sunt nereale, cuantumul pensiilor de stat nemaifiind plafonate, calculul acestora făcându-se, începând cu intrarea în vigoare a Legii nr.250/2007, în raport cu contribuția plătită.
Pe de altă parte, având în vedere că reclamanții au calitatea de judecători aceștia beneficiază de pensie de serviciu în temeiul art.82 din Legea nr.303/304, modificată prin OUG nr.100/2007, pensie care se calculează în raport cu venitul brut lunar realizat și sporurile avute la momentul pensionării, și nu este plafonată la puncte de pensie.
Este adevărat că în cadrul pensiei de serviciu se calculează separat și pensia de asigurări sociale cuvenită, însă plata se face la nivelul pensiei de serviciu, diferența dintre pensia de serviciu și cea stabilită pe asigurări sociale fiind plătită din bugetul statului separat.
Împotriva acestei hotărâri reclamanții au declarat recurs prin care au arătat că n conformitate cu prevederile art. 23 din Legea 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum au fost în vigoare până la data de 22 iulie 2007, baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale în cazul asiguraților o constituia salariile individuale brute, realizate lunar, inclusiv sporurile și adaosurile reglementate prin lege/contractul colectiv de muncă, În cazul asiguraților prevăzuți la art. 5 alin. (1) pct. I sau veniturile brute de natura drepturilor salariale realizate lunar de către asigurații prevăzuți la art. 5 alin. (1) pct. II.
Baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale a fost plafonată. la 3 salarii medii brute utilizate la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat (pentru perioada 01.04.2001 - 31.12.2002) și la 5 salarii medii brute (pentru perioada 01.01.2003 - 31.07.2007), astfel cum este prevăzut în dispozițiile art. 23 alin. (3) din Legea nr. 19/2000. În concluzie, pentru veniturile care depășeau aceste niveluri nu se datora contribuție individuală de asigurări sociale.
Reclamanții beneficiază de o indemnizație brută care depășește de 5 ori salariul brut astfel că prin reținerea unei contribuții individuale de asigurări sociale calculată la întregul venit brut lunar, indemnizația lor lunară netă s-a diminuat cu sume cuprinse între 86 și 227 lei.
Modificarea art. 23 alin. 3 din Legea nr. 19/2000, cu efectul diminuării indemnizațiilor nete, contravine prevederilor art. 15 alin. 2 din Constituția României, care prevede că "legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile".
Dacă se respectă această prevedere din legea fundamentală, Legea nr. 250/2007 trebuia să prevadă că noul mod de calcul al contribuției individuale de asigurări sociale se aplică raporturilor juridice născute da la data intrării ei în vigoare, respectiv persoanelor care după intrarea în vigoare a acestei legi ajung să realizeze un venit brut care depășește de 5 ori salariul mediu brut.
Diminuarea indemnizației în lipsa unei sancțiuni disciplinare, încalcă principiul stabilității raporturilor juridice, principiu fundamental în orice societate democratică.
Diminuarea indemnizațiilor a circa 2000 de magistrați (căci nu toți magistrații beneficiază de indemnizații care să depășească de 5 ori salariul mediu brut) cu sume cuprinse între 86 și 227 lei, cum este cazul reclamanților, nu este o măsură necesară într-o societate democratică, bugetul asigurărilor sociale de stat neputând fi susținut cu aceste sume în vederea creșterii pensiilor pentru circa 4,5 milioane de pensionari din sistemul public de pensii, măsura fiind vădit disproporționată.
In plus pensiile sunt plafonate la nivelul a de 5 ori valoarea unui punct de pensie, astfel că este inechitabil și discriminatoriu a contribui la bugetul asigurărilor sociale cu o sumă mult mai mare decât cea de care poți beneficia la împlinirea vârstei de pensionare.
Noul sistem de calcul al contribuției individuale de asigurări sociale nu este unul echitabil, întrucât se bazează doar pe principiul solidarității, neluând în calcul venitul și contribuția diferită la bugetul statului pe care le au magistrații.
De asemenea, în perioada 1 ianuarie 2007 - 12 martie 2007, reclamanților li s-a diminuat indemnizația ca urmare a creșterii salariului mediu brut, contribuția individuală de asigurări sociale fiind majorată de la suma de 512 lei la suma de 603 lei, fără acordarea unei creșteri salariale, cum s-a acordat de altfel altor categorii de funcționari, efectul fiind tot de diminuare arbitrară a indemnizațiilor.
Astfel, începând cu data de 1 ianuarie 2007, deși contribuția individuală de asigurări sociale a rămas limitată la plafonul de 5 salarii medii brute, nivelul contribuției a crescut ca efect al majorării salariului mediu brut pe țară, iar magistrații au fost singura categorie de bugetari care nu au beneficiat de creșteri ale indemnizației, așa cum au beneficiat alte categorii de salariați, creșteri care ar fi dus la păstrarea indemnizației avute în luna decembrie 2006.
Creșterile salariale au fost acordate în mod discriminatoriu, în anul 2007, iar creșterea contribuției individuale de asigurări sociale nu a fost corelată cu măsuri care să conducă cel puțin la păstrarea indemnizației avute în luna decembrie 2006.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel va respinge recursul pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art.23.1 lit.a din Legea nr.19/2000 "baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale în cazul asiguraților o constituie . venitul brut realizat lunar, în situația asiguraților prevăzuți la art.5 ai.1 pct.I și II".
Prin urmare, în raport de abrogarea prin Legea nr.250/2007 a art.23 alin.3 din Legea nr.19/2000, care stabilea ca "baza de calcul prevăzută la alin.1 și 2 nu poate depăși plafonul a de 5 ori salariu mediu brut", nu există temei legal care să confirme justețea pretențiilor reclamanților.
Aplicarea unui text de lege abrogat depășește limitele atribuțiilor puterii judecătorești după cum și considerațiile reclamanților asupra formei și conținutului actului normativ excede operațiunii de interpretare, tinzând să creeze norme de drept, ceea ce este atributul exclusiv al legiuitorului primar sau delegat.
În fine, Curtea reține că înlăturarea pretinselor norme discriminatorii nu este posibilă în raport de caracterul obligatoriu al Deciziei nr.1325/2008 pronunțată de Curtea Constituțională care a statuat în sensul necompetenței generale a instanțelor judecătorești de a anula sau de a refuza aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Pentru considerentele expuse anterior. Curtea de Apel în baza art.312 alin.1 proc.civ. va respinge ca nefondat recursul reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, și împotriva sentinței civile nr. 1005 din 5 mai 2008 Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 25 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
în conc.odihnă în conc.odihnă în conc.dihnă
semnează Semnează Semnează
PREȘEDINTE PREȘEDINTE PRIM GREFIER
Red.SD
Dact./2ex./08.07.2009
Președinte:Sergiu DiaconescuJudecători:Sergiu Diaconescu, Laura Dima Eugenia Pușcașiu
