Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 1696/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1290/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1696
Ședința publică din 9.12.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Andreea Doris Tomescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Aurora Herold
Judecător -
Grefier -
- XX -
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de recurenții reclamanți, și, împotriva deciziei civile nr. 371 din 13.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți Municipiul B prin Primarul General și Primăria Municipiului B - Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001.
Cauza are ca obiect acțiune civilă pentru revendicare.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 25 noiembrie 2009, care face parte integrantă din prezenta, când pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la data de 2 decembrie, apoi la 9 decembrie 2009 și a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea formulată la data de 13.02.2007 înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 B sub nr-, reclamanții, au chemat în judecata pe pârâții Municipiul B prin Primar General, Primăria Municipiului B - Comisia de Aplicare a Legii nr.10/2001, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligate pârâtele sa le lase în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 69,01 mp situat în B, sos.- nr.14 sector 1, cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii se arată că la data de 30 septembrie 1936 prin actul de vânzare nr.2450, eac umpărat suprafața de teren de 544 mp și conform actului de vânzare cumpărare 1050/17.03.1937 a cumpărat suprafața de teren de 53, 39 mp situat în șos.-, sectorul 1, unde s-a edificat o clădire compusă din parter și etaj.
Se arată că în anul 1937 în temeiul autorizației nr.98 a construit imobilul la acea adresă, imobil care există și în prezent.
Se arată că în anul 1949 conform dispoziției organului local din proprietatea lui e s-a preluat fără temei o suprafață de 112 mp fiind desființat gardul care despărțea strada de imobil și care delimita proprietatea lui e pentru lucrări de sistematizare a șoselei -.
Se arată că la 31.10.2001 numiții și au notificat pârâtele prin BEJ, Municipiul B solicitând ca în temeiul Legii nr.10/2001 să restituie terenul în suprafață de 69,01 mp moștenit de la defunctul
Se arată că prin Dispoziția nr.6296/2006 s-a respins cererea de restituire a acestei suprafețe de teren, cu motivarea că terenul a cărei restituire se solicită este ocupat parțial de elemente de sistematizare, respectiv carosabil și stradă. Arată reclamanții că au formulat contestație împotriva deciziei de respingere a cererii, dar nu au primit răspuns la această contestație.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 480 și art. 483 Cod civil.
Prin sentința civilă nr.11644/30.09.2008, Judecătoria Sectorului 1 Baa dmis acțiunea privind pe reclamanții, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul B prin Primarul General, Primăria Municipiului B - Comisia de Aplicare a Legii 10/2001, a obligat pârâtele să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 68,66, suprafață situată în B, șos. - nr. 14, sectorul 1, identificat conform raportului de expertiză, a omologat raportul de expertiză întocmit de expert și a obligat pârâtele la plata către reclamanți a sumei de 2100 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat și onorariu expert.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că terenul în litigiu în suprafață de 544 mp a fost cumpărat la 13.09.1936 de către e și în baza autorizației de construcție nr.98/1937 s-a construit imobilul care există și în prezent. La data de 17.03.1937 numitul a cumpărat de la imobilul în suprafață de 53,39 mp situat in comuna suburbana a Municipiului B, așa cum rezultă din actul de vânzare autentificat sub nr.10260/17.03 1937. Așa cum rezultă din declarația pentru stabilirea impozitului din anul 1958 moștenitorii lui e au declarat că ei dețin 278 mp teren viran în B, șoseaua - nr.14.
Din istoricul de rol fiscal emis de sector 1 rezultă că, conform procesului verbal de stabilire a impozitului din 1963, pentru adresa în litigiu a figurat înscrisă numita cu teren clădit și neclădit în suprafață de 300 mp situat în B, șoseaua - nr. 14.
Conform certificatului de moștenitor nr.473/24.11.1976 de pe urma numitei, numitele și a dobândit fiecare câte o cota de 1/2 din cota de 1/4 din cota parte indiviză din imobilul situat în B, Soseaua - nr. 14, imobil compus din 300 mp teren și construcție.
Din declarația de stabilire a impozitului numitele si au declarat că dețin începând cu 24.11.1976 imobilul compus din construcție și teren în suprafață de 320, 42 mp.
Conform certificatului de moștenitor nr.7/29.01.2007 de pe urma defunctei numita a dobândit cota de 2/8, iar numiții și au dobândit fiecare cota de 3/8 din 4/8 din cota parte indiviză din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în B, șoseaua - nr.14 sector 1.
Așa cum susțin reclamanții, din terenul în litigiu suprafața de 112, 97 mp a fost preluată de stat în anul 1949 și a fost folosită pentru lărgirea șoselei -.
S-a reținut că prin dispoziția Primarului General nr. 6296/14.08.2006 s-a respins cererea reclamanților privind restituirea în natură a suprafeței de teren de 69,01 mp cu motivarea ca acesta este ocupat de detalii de sistematizare.
Față de susținerile Primăriei Municipiului B conform cărora terenul în litigiu aste afectat de detalii de sistematizare fără a se indica despre ce fel de detalii de sistematizare este vorba și văzând conținutul adresei emise de sector 1 potrivit căreia nu se poate stabili dacă imobilul în litigiu este afectat sau nu de lucrări de interes public văzând concluziile raportului de expertiză, văzând concluziile cercetării locale dispuse în cauză, instanța a apreciat că reclamanții au făcut dovada prin materialul probator administrat în cauză a faptului că terenul în litigiu le-a aparținut și că el este liber de construcții, nefiind afectat de detalii de sistematizare sau de lucrări de interes public, urmând ca în temeiul art.480 și urm. cod civil să admită prezenta acțiune și să oblige pârâtele să lase reclamanților în deplină proprietate suprafața de teren în litigiu.
Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, prin decizia civilă nr.371/A/13.03.2009 pronunțată în dosarul nr-, a admis apelul declarat de apelantul pârât MUNICIPIUL B prin Primarul General, a schimbat în tot sentința, în sensul că a respins acțiunea ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că:
Intimații reclamanți din prezenta cauză au urmat procedura administrativă prevăzută de Legea nr.10/2001 și s-a emis dispoziția de acordare a despăgubirilor, iar în prezenta cauză au înțeles să solicite restituirea în natură a terenului.
Tribunalul a considerat că este inadmisibil a se urma două căi, în paralel, și a se obține despăgubiri atât în natură, cât și în echivalent.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanții.
Prin motivele de recurs se arată că hotărârea instanței de apel încalcă decizia în interesul legii nr.33/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a stipulat că este inadmisibilă acțiunea în revendicare, numai dacă prin admiterea ei s-ar aduce atingere altui drept de proprietate al altei persoane fizice sau juridice, dar că în cauză, terenul nefiind vândut, nu se aduce atingere nici dreptului de proprietate aparținând altei persoane și nici securității raporturilor juridice, deoarece nu se pune în discuție desființarea vreunui titlu de proprietate, mai ales că în fapt terenul nu a fost trecut niciodată în proprietatea statului.
El s-a aflat, susțin recurenții, în posesia și folosința lor, deoarece este în curtea lor și în prelungirea imobilului proprietatea lor.
În finalul motivelor de recurs se arată că prin menținerea excepției inadmisibilității acțiunii, li s-ar elimina accesul la justiție, fapt în contradicție cu Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Recursul este fondat.
acțiunea în revendicare, reclamanții au dedus judecății încălcarea dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, solicitând restabilirea acestui drept, preluat abuziv de Statul Român.
Văzând considerentele Deciziei nr.33/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, nu se poate concluziona în sensul că o acțiune în revendicare introdusă după apariția Legii nr.10/2001 este inadmisibilăde plano".
În acest sens, în hotărârea menționată se reține faptul că nu se poate aprecia că existența Legii nr.10/2001 exclude în toate situațiile, posibilitatea de a se recurge la acțiunea în revendicare, căci este posibil ca reclamantul într-o atare acțiune să se poată prevala la rândul său de un bun în sensul art.1 din Primul Protocol adițional și trebuie să i se asigure accesul la justiție.
Totodată, este însă necesar a se analiza, în funcție de condițiile specifice ale fiecărei spețe, în ce măsură legea internă intră în conflict cu Convenția Europeană a Drepturilor Omului și dacă admiterea acțiunii în revendicare nu ar aduce atingere unui alt drept de proprietate, de asemenea ocrotit, ori securității raporturilor juridice.
Așadar, din această perspectivă se impune verificarea admisibilității acțiunii reclamantelor.
Soluționând acțiunea în revendicare pe excepția inadmisibilității acțiunii, fără să se stabilească dacă legea specială este aplicabilă în raport de circumstanțele concrete ale cauzei, precum data preluării imobilului, modalitatea și valabilitatea titlului, precum și împrejurarea dacă într-adevăr, imobilul s-a aflat în posesia reclamanților sau dacă prin admiterea acțiunii s-ar vătăma interesele altor persoane, ambele instanțe au pronunțat hotărâri nelegale.
De asemenea, faptul că prin dispoziția nr.6296/14.08.2006 (fila 34) s-a stabilit că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent, nu conduce la inadmisibilitatea prezentei acțiuni, deoarece până în prezent aceștia nu au beneficiat de nici o măsură reparatorie.
Acțiunea în revendicare este admisibilă cu atât mai mult cu cât practica recentă a Curții Europene a Drepturilor Omului a reținut că Fondul Proprietatea nu este funcțional.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.312 Cod de procedură civilă, recursul declarat de recurenții reclamanți va fi admis, cu consecința casării deciziei și trimiterii cauzei spre rejudecare instanței de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenții reclamanți, și, împotriva deciziei civile nr.371 din 13.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B - COMISIA DE APLICARE A LEGII NR. 10/2001.
Casează decizia și trimite cauza spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 ex/28.01.2010
---------------------------------------------
- Secția a IV-a -
-
Jud.Sector 1 -
Președinte:Andreea Doris TomescuJudecători:Andreea Doris Tomescu, Ioana Aurora Herold
