Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 670/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(634/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 670
Ședința publică din 9.12.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Andreea Doris Tomescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Aurora Herold
Grefier -
- XX -
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de apelanta reclamantă, împotriva sentinței civile nr. 1751 din 4.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți Statul Român - prin Primăria sectorului 5 B, Statul Român - prin Consiliul General al Municipiului B, Statul Român - prin Primăria Municipiului B și Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice.
Cauza are ca obiect acțiune civilă pentru revendicare.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 25 noiembrie 2009, care face parte integrantă din prezenta, când pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la data de 2 decembrie, apoi la 9 decembrie 2009 și a decis următoarele:
CURTEA
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1751/04.12.2008, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a admis excepția lipsei de calitate procesuală pasivă invocată de pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Statul Român prin Primăria Sector 5 B, a respins acțiunea formulată de reclamanta îndreptată împotriva pârâților Statul Român prin Consiliul General al Municipiului B și Statul Român prin Primăria Municipiului B prin Primarul General, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că prin acțiunea înregistrată la 07.12.2007 la Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Statul Român prin Primăria Municipiului B prin Primarul General, Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului B și Statul Român prin Primăria Sector 5 B și a solicitat să fie obligați să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în B,-, sector 5, alcătuit din teren și casă de locuit cu subsol, parter, etaj și mansardă; totodată să fie obligați la plata de daune interese de 200 lei pentru fiecare zi de întârziere, începând cu 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărâri ce va fi pronunțată.
A mai solicitat reclamantul obligarea în solidar a pârâților la plata contravalorii lipsei de folosință asupra acestui imobil, în cuantum de 200.000 lei.
Tribunalul a constatat că imobilul din-, sector 5, aparținut în proprietate bunicilor reclamantei - și fiind naționalizat conform Decretului nr.92/1950, așa după cum se menționează în anexa la decret - poziția nr.3507.
Potrivit Decretului Consiliului de Stat nr.152/1980 acest imobil a fost demolat ca fond fix.
Reclamanta a promovat prezenta acțiune în revendicare întemeiată pe dreptul comun referitor la imobilul din B,-, sector 5, învederând că titlul său de proprietate este preferabil comparativ cu cel deținut de pârâți și care a fost construit printr-un abuz.
Raportul de expertiză topometrică întocmit în cauză la solicitarea reclamantei concluzionează că terenul revendicat este liber de construcții, însă în prezent este ocupat de utilitate publică, făcându-se referire în acest sens la rețeaua de termoficare și cea electrică.
În raport de aceste considerente, tribunalul a apreciazat că acțiunea introdusă de reclamantă nu este fondată, întrucât nu sunt îndeplinite cerințele art.7-9 din Legea nr.10/2001.
Tribunalul a admis excepția lipsei de calitate procesuală pasivă invocată de pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, întrucât din actele aflate la dosar nu rezultă că acest pârât în calitatea sa de reprezentant al Statului Român este proprietarul imobilului în litigiu.
Totodată va fost admisă și excepția lipsei de calitate procesuală pasivă a Primăriei Sectorului 5 B - aceasta nefiind proprietara imobilului în litigiu.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, criticând-o ca nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
- instanța de fond a încălcat principiul disponibilității și a schimbat temeiul de drept invocat de reclamantă prin acțiune. S-a analizat pe fond acțiunea raportat la dispozițiile Legii nr.10/2001, deși reclamanta a indicat ca temei de drept dispozițiile art.480 - 481 cod civil raportat la art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și la art.20 din Constituția României. Instanța de fond trebuia să analizeze acțiunea în revendicare prin comparare de titluri;
- acțiunea în revendicare este admisibilă chiar după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001, așa cum se reține și în decizia dată în recurs în interesul legii nr.33/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, fapt care a fost reținut de către instanța de fond care a respins implicit excepția inadmisibilității acțiunii pronunțându-se pe fondul cauzei.
Potrivit dispozițiilor art.297 Cod procedură civilă, Curtea va admite apelul pentru următoarele considerente:
Reclamanta a învestit instanța de fond cu o acțiune în revendicare întemeiată pe dispozițiile art.480 - 481 Cod civil raportat la dispozițiile art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel încât instanța avea obligația de a analiza acțiunea prin prisma acestor temeiuri de drept. Însă, Curtea, înainte de a verifica pe fond temeinicia acțiunii prin prisma acestor temeiuri de drept este obligată să analizeze admisibilitatea acțiunii în revendicare după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001, având în vedere că excepția inadmisibilității acțiunii a fost invocată de Municipiul B prin Primarul General.
Apelanta susține prin motivele de apel că acțiunea în revendicare este admisibilă chiar dacă a fost introdusă după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001.
În verificarea admisibilității acestei acțiuni, Curtea va reține trei aspecte: reclamanta nu a formulat notificare în baza Legii nr.10/2001 pentru redobândirea imobilului, imobilul în litigiu nu a fost înstrăinat de către stat prin Municipiul B unor terți și acțiunea a fost înregistrată la instanță ulterior intrării în vigoare a Legii nr.10/2001, respectiv la data de 07.12.2007.
În această situație, Curtea constată că acțiunea în revendicare este inadmisibilă întrucât persoanele cărora le sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.10/2001 nu au posibilitatea de a opta între calea prevăzută de acest act normativ și aplicarea dreptului comun în materia revendicării, respectiv dispozițiile art.480 Cod civil.
Aceasta este și regula instituită prin Decizia în interesul legii nr.33/09.06.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție care a reținut că numai persoanele exceptate de la procedura Legii nr.10/2001, precum și cele care, din motive independente de voința lor, nu au putut să utilizeze această procedură în termenele legale, au deschisă calea acțiunii în revendicare/retrocedare a bunului litigios, dacă acesta nu a fost cumpărat, cu bună-credință, cu respectarea dispozițiilor Legii nr.112/1995 de către chiriași.
Această soluție se impune ca fiind singura cale de a respecta principiul aplicării prioritare a legii speciale față de legea generală. În caz contrar, legea specială ar fi golită de conținut.
Respingerea ca inadmisibilă a acțiunii în revendicare de drept comun formulată după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001, privind imobilele ce intră sub incidența acestui act normativ, nu aduce atingere art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului care garantează protecția unui bun actual aflat în patrimoniul persoanei interesate sau a unei speranțe legitime cu privire la acel bun.
Ori, în jurisprudența CEDO, s-a subliniat că simpla solicitare prin acțiune de a obține un bun preluat de stat nu reprezintă un bun actual și nicio speranță legitimă, cu atât mai mult cu cât până la data de 07.12.2007 reclamanta a rămas în pasivitate dezinteresându-se de imobil.
Acțiunea în revendicare este imprescriptibilă dar această imprescriptibilitate nu o îndreptățește pe reclamanta - apelantă să ignore legile speciale adoptate de legiuitorul român și nici să se considere titulara unui drept de proprietate asupra bunului în absența unei hotărâri judecătorești anterioare prezentei acțiuni care să fi constatat nevalabilitatea titlului statului asupra imobilului în litigiu.
În consecință, Curtea va admite apelul, va schimba în tot sentința apelată în sensul că va respinge acțiunea ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta - reclamantă, cu domiciliul ales la avocat, în B,-,.1,.4, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1751 din 04.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți STATUL ROMÂN - prin PRIMĂRIA SECTORULUI 5 B, cu sediul în B,--31, sector 5, STATUL ROMÂN - prin CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI B, cu sediul în B, nr.291 - 293, sector 6, STATUL ROMÂN - prin PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B, cu sediul în B, nr.291 - 293, sector 6 și STATUL ROMÂN - prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5.
Schimbă în tot sentința apelată, în sensul că respinge acțiunea ca inadmisibilă.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 09.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
-
GREFIER
Red.
.
7 ex./28.04.2010
TB-3 -
Președinte:Andreea Doris TomescuJudecători:Andreea Doris Tomescu, Ioana Aurora Herold
