Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 172/2009. Curtea de Apel Timisoara

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928

SECȚIA CIVILĂ

DOSAR NR-

DECIZIA CIVILĂ nr. 172

Ședința publică din 25 februarie 2009

PREȘEDINTE: G -

JUDECĂTOR 1: Gheorghe Oberșterescu

JUDECĂTOR 2: Rujița Rambu

GREFIER: - -

S-a luat în examinare recursul formulat de pârâții recurenți și împotriva deciziei civile nr.182/20.11.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați și, având ca obiect grănițuire și revendicare imobiliară.

La apelul nominal, se constată lipsa părților.

Procedura legal îndeplinită.

Recursul a fost declarat în termen și este legal timbrat cu suma de 35 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.

dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 19.02.2009, când pronunțarea a fost amânată pentru acest termen, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

CURTEA

Deliberând asupra recursului, constată:

Prin sentința civilă nr.380/13.02.2008, pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Reșița a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții și împotriva pârâților și -.

A stabilit linia de hotar dintre imobilul - proprietatea reclamanților, înscris în CF nr.6507, nr.cadastral 1185/1, loc de casă, în suprafață de 3360 mp, și imobilul - proprietatea pârâților, înscris în CF nr.7074, nr.cadastral 1185/3/1, teren pentru construcție în intravilan, în suprafață de 2000 mp, ca fiind linia ce unește punctele B-E-6-5-4 din planul cadastral al imobilelor în litigiu - anexă nr.1 la raportul de expertiză întocmit în cauză de expert, ce face parte integrantă din hotărâre.

A obligat pe pârâți să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie suprafața de 117 mp, pe care aceștia o folosesc din terenul proprietatea reclamanților, notată cu punctele 21-B-E din aceeași anexă.

A respins celelalte pretenții ale reclamanților.

A respins acțiunea civilă formulată de reclamanți împotriva pârâtei.

A obligat pe pârâții și -, în solidar, să plătească reclamanților suma de 1673,05 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a cumpărat în anul 1982 o suprafață de teren de la numitul, ocazie cu care au întocmit un înscris intitulat " de vânzare-cumpărare", iar din acel moment a intrat în posesia imobilului.

Data încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare se situează în perioada restricțiilor impuse circulației juridice a terenurilor, aflată sub incidența dispozițiilor Legilor nr.58 și 59/1974. După abrogarea acestor legi, vânzătorul, împreună cu celălalt coproprietar tabular, Românu -, au procedat la dezmembrarea terenului cu suprafața de 14.386 mp, înscris în CF nr.669, nr.top 1185, arabil în, în trei parcele. Prima parcelă, cu nr.top 1185/1, în suprafață de 3.360 mp, a fost vândută reclamanților prin actul de dezmembrare, ieșire din indiviziune și contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.12165/13.12.1993. Dreptul de proprietate astfel dobândit de reclamanți a fost înscris în CF nr.6507, sub nr.cadastral 1185/1.

În anul 1994 fost dezmembrată și cea de a treia parcelă, cu nr.top 1185/3, în trei subparcele, iar subparcela nou formulată cu nr.top 1185/3/1, în suprafață de 2000 mp, a fost vândută de către proprietarul Românu - numitului, care, la rândul său, a vândut-o în anul 2002 pârâților și -, născută, după cum rezultă din CF nr.7074.

În urma identificării imobilelor și efectuării măsurătorilor terenurilor limitrofe, precum și a studiului planului cadastral cu lucrările topografice anterioare, prima instanță a constatat că în conformitate cu planul de încadrare în zonă, întocmit de către ing. la data de 05.11.1993 și care a stat la baza documentației de dezmembrare a parcelei inițiale cu nr.top 1185, imobilul reclamanților ar avea o suprafață de 3249 mp, deci cu 111 mp mai puțin decât suprafața tabulară, care este de 3360 mp; pentru a se întregi suprafața tabulară, acestora li s-a atribuit diferența de 111 mp, notată în planul de situație - anexa nr.1 la raportul de expertiză topografică cu E-6-5-4-30-31-E, suprafață pe care de altfel reclamanții o folosesc încă de la cumpărarea terenului.

Pârâții și folosesc o suprafață de 117 mp din parcela reclamanților, notată în planul de situație - anexa nr.1 cu 21-B-E, pe care antecesorul acestora -, a ocupat-o efectiv prin mutarea gardului către proprietatea reclamanților, micșorând astfel distanța de 31,50 a fațadei imobilului, cum exista la data cumpărării imobilului de către reclamanți.

Referitor la cererea reclamanților îndreptată împotriva pârâtei, instanța a respins-o, având în vedere faptul că aceasta nu are calitatea de proprietară tabulară, nu are teren limitrof și nici nu folosește porțiunea de teren revendicată.

Împotriva sentinței civile nr.380/13.02.2008 a Judecătoriei Reșița au declarat apel pârâții și -, care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr.182/20.11.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.

Tribunalul C-S a reținut că varianta de grănițuire aleasă de prima instanță se coroborează cu planul de carte funciară și cu declarațiile martorilor audiați în cauză, iar limitele imobilelor părților au fost stabilite în urma rejudecării printr-o nouă expertiză, care nu a mai fost contestată.

Împotriva deciziei civile nr.182/20.11.2008 a Tribunalului C-S au declarat recurs în termenul legal pârâții și -.

În motivarea recursului, au susținut că ambele hotărâri judecătorești sunt nelegale, fiind date cu interpretarea greșită a dispozițiilor art.201-214.pr.civ. referitoare la proba cu expertiza.

În acest context, au arătat că ambele expertize, întocmite de experții și, sunt incomplete, și că s-ar fi impus o contraexpertiză efectuată de trei experți.

Varianta a II-a din raportul de expertiză întocmit de, aleasă de instanțe, îi prejudiciază, au arătat pârâții recurenți, întrucât le diminuează fără nici un drept cu 111 mp suprafața de teren asupra căreia sunt proprietari, deși folosesc o suprafață mai mică decât cea tabulară, iar reclamanții folosesc o suprafață mai mare decât cea tabulară.

În concluzie, au solicitat în principal stabilirea liniei de hotar conform variantei I din raportul de expertiză, iar în subsidiar au solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul C-S pentru efectuarea unei noi expertize de către trei experți.

Prin întâmpinare, reclamanții intimați și au solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, cu motivarea că linia de hotar a fost corect stabilită în varianta a II-a a raportului de expertiză întocmit la rejudecare, care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu conform art.306 al.2 pr.civ. față de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul pârâților este întemeiat, urmând a fi admis pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Imobilele ambelor părți în proces provin din aceeași parcelă cu nr.top 1185, de 14.386 mp, înscrisă în CF 669, proprietatea numiților și Romanu -.

Cei doi le-au vândut reclamanților și, după o dezmembrare în trei subparcele, parcela nr.top 1185/1 de 3.360 mp.

Ulterior, parcela nr.1185/3, de 9.675 mp, rămasă în proprietatea lui Romanu -, a fost la rândul ei dezmembrată în trei subparcele, iar parcela cu nr.top 1185/3/1 de 2000 mp a fost vândută lui, care apoi a vândut-o pârâților și -.

Expertul, al cărui raport de expertiză a fost avut în vedere de către instanțe la rejudecare, a constatat, în urma măsurătorilor topografice efectuate în teren a imobilelor din cauză și întocmirii planului de situație anexat că reclamanții folosesc suprafața notată cu cifrele 1-2-3-4-5-6-7-8 de 3.514 mp și au un plus de suprafață de 3.514 mp - 3.360 mp = +154 mp. iar pârâții folosesc suprafața de teren notată în plan cu cifrele 5-4-9-10-11-12-13-14-15-16-17-18-19-21-6 de 2.192 mp - 278 mp = 1.914 mp și au un minus de suprafață de 2.000 mp - 1.914 mp = -86 mp.

Pe de altă parte, expertul a constatat că s-a făcut o greșeală încă de la prima dezmembrare din 1993, când parcela cu nr.top 1185/3 a fost intabulată cu o suprafață de 9675 mp, iar nu cu 8.986 mp, cum era corect.

Pornind de aici, a ajuns la concluzia că reclamanților le lipsește o suprafață de 111 mp, care nu le-a fost asigurată încă de la cumpărarea terenului de la Romanu -, și a propus oad oua variantă de stabilire a liniei de hotar, care a fost aleasă de către prima instanță și instanța de apel, conform căreia pârâții au fost obligați să le lase reclamanților în deplină posesie și proprietate o suprafață de 111 mp, urmând ca reclamanții, conform aceluiași raport de expertiză, să-și compenseze terenul lipsă cu o suprafață de 203 mp de la imobilul cu nr.top 1185/3/3, proprietatea lui Romanu -, cel de la care și ei au cumpărat.

Curtea consideră că prin interpretarea greșită a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, în materie de grănițuire și revendicare, a fost aleasă această variantă de stabilire a liniei de hotar.

În cauză s-a constatat în mod clar prin același raport de expertiză că reclamanții folosesc în realitate o suprafață mai mare decât cea tabulară, pe care de altfel au cumpărat-o, iar pârâții folosesc mai puțin decât suprafața tabulară asupra căreia sunt înscriși ca proprietari.

Pe de altă parte, nu s-a făcut dovada că pârâții au ocupat și folosesc o suprafață de teren din proprietatea reclamanților.

Dimpotrivă, au fost obligați să le cedeze reclamanților o parte din terenul proprietatea lor, făcându-se mențiune în raportul de expertiză că cei 203 mp care le lipsesc se vor compensa cu teren din parcela nr.top 1185/3/3, proprietatea lui Romanu -, cel care trebuia să le asigure suprafața vândută.

O asemenea variantă nu poate fi viabilă, în condițiile în care imobilele sunt folosite în forma actuală de ambele părți încă de la data cumpărării, actele de vânzare-cumpărare nu au fost contestate, iar Romanu - nu este parte în proces.

Varianta corectă de grănițuire este deci varianta I din raportul de expertiză întocmit de expertul, conform folosinței actuale, care exclude revendicarea, întrucât pârâții nu au ocupat teren din terenul proprietatea reclamanților.

Față de aceste considerente, în baza art.304 pct.9 pr.civ. raportat la art.584 și 480.civ. a art.312 al.3 pr.civ. Curtea va admite recursul declarat de pârâții și - împotriva deciziei civile nr.182/20.XI.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții și.

Având în vedere și art.296 pr.civ. va modifica în totalitate decizia recurată, în sensul că va admite apelul declarat de pârâții și împotriva sentinței civile nr.380/13.II.2008, pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr-.

Va schimba în parte sentința apelată, în sensul că va stabili linia de hotar dintre imobilul proprietatea reclamanților, înscris în CF nr.6507, și imobilul proprietatea pârâților, înscris în CF nr.7074, pe linia ce unește punctele 7-21-E-6-5-4, conform variantei I din raportul de expertiză.

Va respinge capătul de cerere având ca obiect revendicarea.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

În baza art.274 al.1 și art.277 pr.civ. va obliga reclamanții, în solidar, la plata în favoarea pârâților a sumei de 825,15 lei, reprezentând cheltuielile de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâții și - împotriva deciziei civile nr.182/20.XI.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții și.

Modifică în totalitate decizia recurată, în sensul că admite apelul declarat de pârâții și împotriva sentinței civile nr.380/13.II.2008, pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr-.

Schimbă în parte sentința apelată, în sensul că stabilește linia de hotar dintre imobilul proprietatea reclamanților, înscris în CF nr.6507, și imobilul proprietatea pârâților, înscris în CF nr.7074, pe linia ce unește punctele 7-21-E-6-5-4, conform variantei I din raportul de expertiză.

Respinge capătul de cerere având ca obiect revendicarea.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Obligă reclamanții, în solidar, la plata în favoarea pârâților a sumei de 825,15 lei, reprezentând cheltuielile de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 25 februarie 2009.

Președinte, Judecător, Judecător, G - - - - -

Grefier,

- -

Red.RR/11.03.2009

Tehnored.MM/2 ex/16.03.2009

Instanță fond: Judecătoria Reșița - jud.

Inst.apel: Tribunalul C-S - jud. A,

Președinte:Gheorghe Oberșterescu
Judecători:Gheorghe Oberșterescu, Rujița Rambu, Florin Șuiu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 172/2009. Curtea de Apel Timisoara