Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 173/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 173/A/2008
Ședința publică de la 31 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Mărginean
JUDECĂTOR 2: Cristina Gheorghina Nagy Nicoară vicepreședinte
Grefier: - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 67/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr-.
dezbaterilor și concluziile părților au avut loc la termenul de judecată din 17 Octombrie 2008 și au fost consemnate în încheierea de amânare inițială a pronunțării întocmită la acea dată, care împreună cu încheierea de amânare ulterioară a pronunțării întocmită în data de 17 Octombrie 2008, fac parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, față de actele și lucrările dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față,
Prin acțiunea civilă precizată și completată, înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub dosar nr-, prin declinarea de competență pronunțată de Tribunalul București, prin sentința civilă nr. 306/22.02.2007, reclamantul a chemat în judecată pârâții:
- Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor;
- Ministerul Afacerilor Externe pentru Misiunea Diplomatică Consulatul Român din SUA;
- Primăria D prin Biroul de Stare Civilă;
- Direcția Generală de Pașapoarte B;
- Instituția Prefectului din Județul H - Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor Simple D solicitând:
- Obligarea în solidar a pârâților la plata sumei de 168.744,87 USD, respectiv 495.401,67 RON reprezentând daune materiale.
În concluziile scrise, prin împuternicitul său, reclamantul a majorat această sumă la 190.022 USD, respectiv la 55.764, 46 RON, solicitând obligarea în solidar a pârâților și la plata sumei de 2.000.000 USD daune morale.
A mai solicitat obligarea Serviciului Public pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor Simple D la eliberarea pașaportului românesc simplu, cu mențiunea domiciliului său în străinătate.
Reclamantul a solicitat ca Direcția Generală de Pașapoarte B să precizeze în scris situația juridică privind cetățenia sa.
Prin sentința civilă nr. 67/2008 Tribunalul Hunedoaraa respins acțiunea civilă formulată de reclamantul, cu domiciliul ales în,-, jud. T, împotriva pârâților Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, Ministerul Afacerilor Externe pentru Misiunea Diplomatică - Consulatul României din - SUA, Primăria Municipiului D - Biroul de Stare Civilă, Direcția Generală de Pașapoarte B, Instituția Prefectului H - Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor Simple D pentru pretenții și emiterea pașaportului.
S-a respins cererea de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut și motivat următoarele:
Excepția lipsei de competență cu privire la capătul II de cerere invocată de către Ministerul Afacerilor Externe se va respinge având în vedere că eliberarea actului administrativ nu se cere de la această instituție pentru a atrage competența Curții de Apel ci de la Instituția Prefectului - Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor Simple
Excepția lipsei capacității procesuale și a calității procesuale pasive invocată de pârâta Primăria municipiul D este întemeiată.
Biroul de Stare Civilă este o structură funcțională din cadrul Serviciului public comunitar pentru eliberarea și evidența pașapoartelor înființată în subordinea Consiliului Local al municipiului D în conformitate cu prev. OG nr.84/2001 cu completările și modificările ulterioare.
Activitatea acestui serviciul este coordonată și controlată din punct de vedere metodologic de către Serviciul public comunitar județean.
Reclamantul a chemat în judecată Primăria D - Biroul de Stare civilă.
Potrivit art.77 din Legea nr.215/2001 a administrației publice locale, republicată, primăria reprezintă o structură funcțională formată din primar, viceprimar și secretar și aparatul de specialitate al primarului.
Față de acestea se constată că atât Primăria cât și Biroul de Stare civilă ca structură funcțională nu au capacitate juridică și nici calitate procesuală.
Acțiunea reclamantului se axează pe trei împrejurări distincte:
- demersurile făcute de reclamant în anul 2003 către Consulatul General al României din pentru a i se elibera pașaport simplu de cetățean român cu domiciliul în străinătate, eliberarea actului fiind refuzată în ianuarie 2004 de această instituție pe motiv că certificatul de căsătorie mixtă româno-americană nu a fost transcris în registrul stării civile române.
- demersurile făcute de reclamant la Serviciul de Stare Civilă al municipiului D în perioada martie ianuarie 2006 pentru transcrierea certificatului de căsătorie româno-american, transcriere finalizată în ianuarie 2006;
- deN. de a depune dosarul pentru eliberarea pașaportului la Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor Simple D nefinalizat datorită cererii, considerată de reclamant injustă de a depune două fotografii;
Reclamantul a solicitat obligarea în solidar a pârâților la plata despăgubirilor pretinse, constând în daune materiale și morale.
Prin obligație solidară pasivă se înțelege acea obligație cu mai mulți debitori la are creditorul este îndreptățit să ceară oricărui creditor executarea integrală a prestației care formează obiectul obligației.
Conform art.1039 cod civil obligația este solidară din partea debitorilor când toți s-au obligat pentru același lucru, astfel că fiecare poate fi constrâns pentru totalitate.
solidarității pasive sunt voința părților ori legea.
În dreptul civil solidaritatea trebuie să fie stipulată expres, ea nu se prezumă, ceea ce înseamnă că trebuie să fie dovedită de cel care o invocă.
Potrivit art.1003 Cod civil cei care au cauzat în comun, prin fapta lor ilicită, un prejudiciu, răspund solidar față de victimă.
Prin acțiunea reclamantul descrie mai multe acțiuni și inacțiuni ale pârâților (fapte) susținând că i-au adus un prejudiciul însă reiese cu evidență că acestora li se impută fapte distincte unele de altele, ori chiar dacă s-ar dovedi că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale nu există o răspundere solidară între pârâții chemați în judecată.
În ipoteza admiterii acțiunii în privința fiecărui pârât care are calitate procesuală pasivă ar opera principiul solidarității debitorilor în temeiul art.1000 al.3 Cod Civil respectiv al răspunderii comitenților pentru prepuși lor.
În conformitate cu disp.art.998 cod civil orice faptă care cauzează altora un prejudiciu obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara.
Din dispozițiile legale citate rezultă că răspunderea delictuală presupune existența cumulativă a următoarelor condiții: prejudiciu, faptă ilicită, raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, și culpă.
Raportul de cauzalitate trebuie să existe între fapta păgubitoare (ilicită) și prejudiciu. Această faptă trebuie să fie imputată celui care săvârșit- Fără pagubă nu poate lua naștere obligația de despăgubi.
Conform art.52 al.1 din Constituția României persoana vătămată într-un drept cu interes legitim de o autoritate publică printr-un act administrativ ori prin nesoluționarea în termen legal a unei cereri este îndreptățită să obțină recunoașterea dreptului pretins sau interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei.
Reclamantul impută Consulatului din faptul că i-a solicitat certificatul de căsătorie transcris deși reclamantul nu schimbase numele prin căsătorie cum și faptul că transcrierea nu s-a făcut de către Consulat.
nu contestată că în anul 2003 reclamantul s-a adresat Consulatului General al României din în vederea eliberării certificatului românesc.
Art.43 al.3 din Legea nr.119/1996 în forma în vigoare în 2003 prevede că actele de stare civilă ale cetățenilor români întocmite la autoritățile străine au putere doveditoare în țară numai dacă sunt transcrise în registrele de stare civilă române.
Reclamantului i s-a comunicat ce acte sunt necesare pentru obținerea pașaportului (29 dosar nr- al Tribunalului București ) iar faptul că certificatul de căsătorie trebuia transcris rezultă din dispozițiile legale menționate.
Este adevărat că art.42 al.2 din Legea nr.94/2004 se prevede că cetățenii români aflați în străinătate pot solicita transcrierea în registrele de stare civilă române de la misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României a certificatelor de stare civilă eliberare de autoritățile străine care îi privește, în cazul în care înregistrarea actului sau faptului de stare civilă a fost făcută în prealabil la autoritatea din statul în care aceștia se află, însă Legea nr.94/2004 a intrat în vigoare în 5 aprilie, ori reclamantul s-a adresat Consulatului când aceste dispoziții nu intraseră în vigoare.
Pretențiile reclamantului referitoare la tergiversarea transcrierii certificatului de căsătorie în registrele de stare civilă de la ultimul domiciliul nu vor fi analizate pe fond deoarece pârâta Primăria municipiului D nu are capacitate juridică, capacitate procesuală și prin urmare nici calitate procesuală.
În legătură cu obligarea pârâților 4 și 5 respectiv Direcția Generală de Pașapoarte B și Instituția Prefectului-Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor Simple să elibereze reclamantului pașaport simplu românesc cu mențiunea stabiliri domiciliului în străinătate:
Potrivit art.34 din Legea nr.248/2005, cetățeanul român care și-a stabilit domiciliul în străinătate poate depune personal sau prin mandatar, cererea pentru eliberarea unui pașaport simplu cu mențiunea țării de domiciliu, la misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României, iar când se află temporar în țară, la serviciile publice comunitare pentru evidența persoanelor ori la serviciile publice comunitare pentru eliberarea pașapoartelor simple pe a căror rază a avut ultimul domiciliu sau după caz, reședința, ori la sediul Direcției Generale de Pașapoarte
În temeiul acestor prevederi cetățeanul român aflat într-una din situațiile prevăzute la art.34 lit.a- poate opta în a solicita pașaportul uneia dintre instituțiile menționate, prin urmare pârâții Direcția Generală de Pașapoarte B și Instituția Prefectului - Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor Simple nu ar putea fi obligați împreună la eliberarea unui asemenea act așa cum se cere.
Instanța nu poate obligata pârâta Direcția Generală de Pașapoarte B la eliberarea pașaportului către reclamant în condițiile în care la această instituție nu este depusă o cerere în acest sens, însoțită de actele necesare și totodată nu se poate reține existența vreunei fapte cauzatoare de prejudiciu a acestei instituții față de reclamant.
Direcția Generală de Pașapoarte are obligația atestării cetățeniei române numai în condițiile art.35 din Legea nr.248/2005, situația neregăsindu-se în speța de față.
De altfel, în întâmpinarea depusă de Primăria municipiului D se arată că prin actul de naștere nr.494/1973 al reclamantului nu există nici o mențiunea că acestuia i s-a retras cetățenia română.
Acțiunea reclamantului având inclusiv un capăt de cerere privind obligarea pârâților Direcția Generală de Pașapoarte și Biroul de Pașapoarte a județului H la eliberarea pașaportului românesc a fost înregistrată la Tribunalul București la 8.03.2006.
La 27.02.2006 reclamantul a înregistrat la Judecătoria Devao cerere de ordonanță președințială solicitând obligarea pârâtului la preluarea documentelor depuse la 30.01.2006 la Serviciul de pașapoarte D în vedere eliberării pașaportului românesc.
Prin sentința civilă nr.1124/CA/2006 urmare a declinării, pronunțată de Tribunalul Hunedoara, irevocabilă prin decizia civilă nr. 1847/CA/2006 a Curții de Apel Alba -I cererea reclamantului a fost respinsă.
Acțiunea reclamantului a fost soluționată de către instanța de contencios administrativ în condițiile art.21 din Legea nr. 248/2005 antamându-se și fondul dreptului.
Deși există o diferență de nuanță între cele două acțiuni în sensul că în dosarul nr. 5174/2006 al Tribunalului Hunedoara reclamantul solicită preluarea documentelor depuse la 30.01.2006 la Serviciul public Comunitar pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor Simple D în vederea eliberării pașaportului, iar în prezenta acțiune se solicită "eliberarea pașaportului", finalitatea cererii reclamantului fiind similară în ambele dosare respectiv eliberarea pașaportului, există autoritate de lucru judecat în sensul art. 1201 Cod civil.
Pentru ca să existe identitate de obiect între două acțiuni, în sensul art.1201 Cod civil nu este nevoie ca obiectul să fie formulat în ambele acțiuni în aceleași mod, ci este suficient ca din cuprinsul lor să rezulte că scopul final urmărit de parte este același în ambele acțiuni.
Cum în dosarul nr. 5174/2006 al Tribunalului Hunedoara nu s-a reținut nici o culpă în privința pârâtului Instituția Prefectului - Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor Simple iar în prezentul dosar este descrisă aceiași faptă fără să intervenit elemente noi pretențiile reclamantului față de acesta nu sunt fondate.
Pretențiile față de Statul Român au fost respinse deoarece în condițiile actualei reglementări Statul nu poate fi subiect al raporturilor juridice deduse judecății de față, în mod direct, acțiunea putând fi exercitată față de orice organ al său sau al unitățile administrativ teritoriale care acționează pentru satisfacerea unui interes public.
Față de cele expuse mai sus acțiunea de față a fost respinsă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În expunerea criticilor se arată următoarele:
- pentru capătul 2 de cerere nu este autoritate de lucru judecat întrucât a doua cerere de chemare în judecată nu are același obiect, cauză și aceleași părți conform art. 1201 Cod civil;
- răspunderea civilă delictuală a consulatului român constă în necomunicarea răspunsului la cele două cereri adresate;
- este greșită constatarea instanței că pentru deținerea certificatului de căsătorie transcris nu mai este necesară dovedirea cetățeniei de către B;
- refuzul de a elibera pașaportul românesc este o discriminare și îngrădire a dreptului la libera circulație, iar constatarea că nu se poate elibera pașaport decât în conformitate cu prevederile art. 35 din Legea 248/2005 este greșită;
- motivarea referitoare la capacitatea procesuală a Primăriei D și Serviciul de stare civilă nu este corectă întrucât aceste servicii au tergiversat transcrierea certificatului de căsătorie din martie 2004 până în 30 ianuarie 2006;
- părțile sunt instituții ale statului român și care prin faptele lor ilicite au încălcat legea română;
- instanța nu constată dacă solicitarea din partea acestor instituții referitoare la clarificarea statutului juridic era solicitată în conformitate cu legea sau nu.
Intimații au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat, reiterând excepțiile invocate în fața instanței de fond.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, Curtea constată următoarele:
Apelantul reclamant a investit instanțele de judecată cu o acțiune având două capete de cerere; unul în despăgubiri civile, iar al doilea, obligarea pârâtului intimat Serviciul Public pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor Simple D la eliberarea pașaportului românesc simplu cu mențiunea domiciliului în străinătate.
Pentru capătul prim de cerere, reclamantul a chemat în judecată mai multe instituții publice, solicitând obligarea acestora în solidar la plata daunelor materiale și morale, invocând o serie de inacțiuni sau acțiuni a acestora, care au condus la prejudicii materiale și morale.
În drept s-au invocat prevederile Codului civil, respectiv art. 998-999, 1075 Cod civil.
Prin sentința civilă nr. 1124/CA/2006, pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția Comercială și contencios administrativ, în dosar civil nr. 5714/2006, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 1487/CA/2006 a Curții de APEL ALBA IULIA pronunțată în dosar nr- (atașat la prezentul dosar) s-a respins ca nefondată cererea în contencios administrativ formulată de reclamantul pentru obligarea pârâtei Instituția Prefectului Județului H - Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor Simple D la preluarea documentelor în vederea întocmirii și eliberării unui pașaport românesc.
În motivarea soluției de respingere, instanțele de contencios administrativ au reținut în esență că, la expirarea pașaportului românesc, reclamantul, fiind stabilit în străinătate, a depus actele pentru un pașaport, mai puțin cele două fotografii cerute de prevederile OG 83/2001, art. 6 alin 1 lit. c, art. 28 din HG 44/2006, art. 21 din Legea 248/2005.
În cauză nu s-a constatat refuzul nejustificat al autorității de eliberare a actelor solicitate, astfel că instanța a reținut că nu sunt îndeplinite cerințele de la art. 1 din Legea 554/2004, ci, dimpotrivă, culpa aparține reclamantului, care nu a depus actele complete.
Astfel, este mai mult decât evident că prezenta acțiune, respectiv capătul 2 de cerere, are același obiect, cauză și părți cu acțiunea soluționată în dosarul nr. 5714/2006 arătat mai sus, chiar dacă formularea capătului de cerere nu este identică, întrucât scopul urmărit este același.
Prin urmare, corect a reținut instanța de fond îndeplinite cerințele art. 1201 Cod civil privitoare la autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 1124/CA/2006 a Tribunalului Hunedoara, astfel încât criticile apelantului referitoare la acest capăt de cerere nu pot fi primite.
Referitor la acest aspect, e de menționat poziția apelantului în fața instanței de fond, care prin înscrisurile depuse la filele 69 și 89 arată expres că renunță la judecarea capătului de cerere privitor la eliberarea pașaportului "ca fiind lucru judecat și rămas definitiv, având în vedere că acest capăt de cerere a fost judecat de către Tribunalul Hunedoara și există deciziei irevocabilă în acest sens".
Este adevărat căd ecizia era contestată la CEDO în dosarul 29332/2007, iar după răspunsul Camerei III-a de respingere ca inadmisibilă a cererii, reclamantul a revenit și a solicitat soluționarea și acestui capăt de cerere.
Cu referire la capătul 1 de cerere, în despăgubiri, având în vedere criticile apelantului, se impun a se arăta următoarele:
Corect instanța de fond a reținut lipsa capacității procesuale și a calității procesuale a Primăriei Municipiului D față de prevederile art. 77 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale.
Critica referitoare la răspunderea pârâtului Ministerul Afacerilor Externe pentru Consulatul Român nu poate fi primită, întrucât vizează aspecte noi care nu a făcut obiectul cererii de chemare în judecată și analizei instanței de fond, ori în apel, față de dispozițiile art. 294 Cod procedură civilă, nu se poate schimba cauza cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face cereri noi.
Nici critica referitoare la constatarea instanței că prin obținerea certificatului de căsătorie transcris nu mai este necesară declararea cetățeniei de către Direcția Generală de Pașapoarte, nu poate fi primită întrucât această constatare nu se regăsește în considerentele care au stat la baza pronunțării sentinței atacate.
Într-adevăr, acest aspect este menționat în cuprinsul sentinței, primul alineat al paginii 7, însă sunt expuse punctele de vedere ale pârâtei Direcția Generală de Pașapoarte prin întâmpinare depusă la dosr.
Corect a reținut instanța de fond că în speță nu pot fi incidente dispozițiile art. 1003 Cod civil privitoare la solidaritatea pasivă, întrucât autorităților statului chemate în judecată de către reclamant le sunt imputate acțiuni și inacțiuni diferite, distincte și nu o acțiune comună, care să atragă răspunderea civilă solidară.
Potrivit art. 1 din Legea 554/2004 actualizată, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termen legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competentă, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins au a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
E de menționat că art. 5 alin 2 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ permite sesizarea instanței de contencios administrativ cât timp pentru modificarea sau desființarea actelor administrative sau refuzul de a elibera un act, nu se prevede prin lege organică o altă procedură judiciară.
Această prevedere recunoaște așadar o competență de primă instanță a secției de contencios administrativ din tribunale și, când este cazul, de la Curțile de Apel, iar excepțiile trebuie prevăzute în mod expres și ele constituie așa numitul recurs paralel în materia contenciosului administrativ. Acest recurs paralel este soluționat de către instanța de drept comun.
Mai mult, potrivit dispozițiilor art. 19 din aceeași lege, când partea vătămată a formulat acțiune fără a cere în același timp și despăgubiri, se poate formulat o acțiune separată în despăgubiri, cerere care se adresează instanțelor de contencios competente, în termenul de un an prevăzut la art. 11 alineatul 2.
Instanța de fond, prin încheierea din 25 ianuarie 2008, transpus cauza la secția de contencios a Tribunalului Hunedoara, apreciind că despăgubirile sunt legate indisolubil de acte administrative.
Însă, în fața instanței de contencios, reclamantul a învederat faptul că dorește să fie judecat de către instanța civilă și nu de contencios, împrejurare față de care, prin încheierea din 26.02.2008, s-a transpus cauza la secția civilă.
Într-adevăr, dreptul procedural civil român este guvernat de principiul disponibilității, iar instanța este obligată să respecte acest principiu.
Ori, prezenta acțiune, astfel cum a fost formulată în fața instanței civile, este de neprimit având în vedere dispozițiile legale citate mai sus din Legea nr. 554/2004.
Pentru despăgubiri civile ce decurg din acțiuni sau inacțiuni ale autorităților publice chemate în judecată și obligarea unei autorități să emită un act administrativ, nu este reglementat un recurs paralel care să fie soluționat de către instanța de drept comun.
Pentru considerentele expuse, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat prezentul apel.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge apelul declarat de către reclamantul împotriva sentinței civile nr. 67/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr-.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 31 Octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Tehnored. /9 ex/5.11.2008
Jud. fond:
Președinte:Daniela MărgineanJudecători:Daniela Mărginean, Cristina Gheorghina Nagy Nicoară
