Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 174/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 174/A/2008
Ședința publică de la 31 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Mărginean
JUDECĂTOR 2: Ioan Truță
Grefier: - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelurilor declarate de reclamanții și și de către pârâta - Gaz Distribuție împotriva sentinței civile nr. 340/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
dezbaterilor și concluziile părților au avut loc la termenul de judecată din 17 Octombrie 2008 și au fost consemnate în încheierea de amânare inițială a pronunțării întocmită la acea dată, încheiere care împreună cu cea de amânare ulterioară a pronunțării întocmită la data de 24 Octombrie 2008 fac parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 673/2006 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr. 2112/2005 a fost admisă în parte acțiunea civilă precizată și promovată de reclamanții și în contradictoriu cu intimata SC Nord SA Târgu M, care a fost obligată la 8.900 lei contravaloarea a două proteze auditive și 2000 lei daune morale pentru reclamant cât și la plata de daune morale de 25.000 lei către reclamantă. S-au respins celelalte cereri iar intimata a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că la data de 28.07.2003 în locuința reclamanților a avut loc o explozie datorată infiltrațiilor de gaz metan iar ca urmare reclamanta a suferit arsuri de gradul II - IV pe aproximativ 28% din suprafața corpului și față iar reclamantului i-a fost diminuat auzul. Locuința cât și bunurile mobile ale acestora au suferit stricăciuni.
La data de 28.08.2008 reclamantul a încheiat o convenție cu intimata prin care aceasta i-a despăgubit pe reclamanți pentru distrugerile la imobil, pentru bunurile materiale și pentru cheltuielile de spitalizare. A rămas de discutat despăgubirea pentru reclamantă după însănătoșirea acesteia, astfel că reclamantul nu a mai avut nici o pretenție cu excepția daunelor morale.
Prin decizia civilă nr. 344/A/2006 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr- a fost admis apelul declarat de reclamanți împotriva acestei sentințe care a fost schimbată în parte numai sub aspectul daunelor morale datorate reclamanților care au fost stabilite la 20.000 lei pentru reclamant și la 50.000 lei pentru reclamantă și a cheltuielilor de judecată stabilite la 18.259 lei. Au fost menținute celelalte dispoziții și s-a respins apelul pârâtei care a fost obligată la cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că reclamantul a rămas în urma accidentului cu o infirmitate permanentă și ireversibilă constând în reducerea cu 30% a acuității auditive, că a suferit o puternică traumă psihică iar despăgubirile morale acordate de instanța de fond nu constituie o satisfacție echitabilă.
La daunele morale acordate reclamantului s-au avut în vedere suferințele fizice și psihice suportate de-a lungul celor 110 zile de îngrijiri medicale, infirmitatea permanentă de 20%, prejudiciul estetic și necesitate compensației frustrărilor impuse de imposibilitatea participării la viața socială în aceleași condiții ca acelea dinaintea accidentului.
Celelalte motive de apel cât și apelul pârâtei au fost respinse concluzionându-se că instanța de fond a făcut o corectă apreciere a probelor și aplicare a dispozițiilor legale.
Prin decizia civilă nr. 3234 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosar nr- au fost admise recursurile declarate de reclamanți și pârâtă împotriva deciziei instanței de apel aceasta fiind casată iar cauza trimisă spre rejudecare instanței de fond.
Pentru a decide astfel, instanța de recurs constatat că repararea prejudiciului trebuie să asigure celui vătămat o acoperire integrală a daunelor suferite, restabilindu-se situația anterioară faptei prejudiciabile (art. 998 - 999 Cod civil). În cazul în care victima trebuie să depună un efort suplimentar de muncă este necesar să primească un echivalent al acestui efort suplimentar la care a fost obligat prin fapta culpabilă. S-a apreciat că partea vătămată are dreptul la despăgubiri corespunzătoare chiar și în situația în care ulterior realizează aceleași venituri sau chiar mai mari dacă se dovedește că datorită infirmității este nevoită să facă un efort suplimentar care în final duce la accelerarea uzurii fizice și cheltuieli suplimentare.
În speță instanțele au refuzat reclamanților acordarea de despăgubiri periodice cu simpla motivație că societatea reclamantului a realizat venituri sporite după accident ignorând dinamica prețurilor și puterea de cumpărare față de perioadele de comparație avute în vedere de expert.
S-a apreciat că instanțele nu s-au preocupat să stabilească dacă acest spor de venituri ale societății este rodul unui efort suplimentar al reclamantului și nici dacă infirmitatea reclamantei nu este de natură a-i impune un efort suplimentar pentru activitatea desfășurată în gospodărie și firmă și dacă nu cumva aceasta este nevoită să recurgă la ajutorul altor persoane.
În privința daunelor materiale pentru intervențiile chirurgicale la care urmează a fi supusă, s-a apreciat că probatoriile sunt contradictorii și că instanțele, fără nici o motivație, adoptă punctul de vedere al institutului de medicină legală și refuză reclamantului acordarea despăgubirilor solicitate, lipsind-o de remedierii prejudiciului estetic înainte de a adânci probatoriile, eventual prin efectuarea unei expertize de o comisie medico-legală din care să facă parte și specialiști în chirurgia plastică.
S-a considerat, deasemenea, că instanțele, fără un suport probator solid, au refuzat reclamanților acordarea despăgubirilor aferente medicamentației și materialelor sanitare și au respins primul petit al cererii privind suma de 8000 euro și 1500 lei cu argumente insuficiente față de prezentarea în apel a pungii cu resturile de bani arși.
S-a precizat că faptul că nu s-a menționat în procesul verbal întocmit îndată după accident despre existența acestor sume nu prezintă relevanță în condițiile în care reclamanții erau bulversați de cele întâmplate iar se zbătea între viață și moarte după cum este irelevantă și împrejurarea că reclamanții nu au probat proveniența sumelor.
S-a constatat că rămâne o certitudine necontestată de instanțe că reclamanții au prezentat o cu resturile de bani arși ceea ce atestă existența acestora în casa reclamanților și necesitatea acoperirii prejudiciului, trebuind însă stabilită suma existentă prin adâncirea probatoriilor.
S-a recomandat instanței de trimitere a examina și criticile privitoare la daunele morale acordate reclamanților ținând seama de atingerile care le definesc personalitatea umană, integritatea corporală, psihicul, posibilitatea de a munci și a trăi la standardele pe care le-au avut anterior accidentului.
Procedând la rejudecarea cauzei, Tribunalul Sibiu, prin sentința civilă nr. 340/2008 pronunțată în dosar nr- a admis în parte acțiunea reclamanților împotriva pârâtei SC E-on Gaz Distribuție care a fost obligată să plătească reclamanților următoarele sume:
- reclamantei contravaloarea în lei a sumei de 1200 euro la data plății efective reprezentând medicamente, 100.000 lei daune morale și suma de 250 lei lunar începând cu data hotărârii și până la încetarea stării de incapacitate de 20%;
- reclamantului 30.000 lei daune morale și suma de 250 lei lunar începând cu data pronunțării hotărârii și până la încetarea incapacității de 30%;
Au fost respinse celelalte cereri formulate de reclamanți, pârâta fiind obligată la 25141 lei cheltuieli parțiale de judecată în toate ciclurile procesuale.
În considerentele sentinței s-a reținut că în nici o fază procesuală reclamantul nu a solicitat contravaloarea protezelor auditive deși a probat efectuarea lor, astfel că acestea nu au fost acordate.
S-a constatat că în minuta încheiată la 28.08.2003 împreună cu reprezentanții pârâtei și ai SA nu se face referire la existența niciunei sume de bani ce s-a aflat în locuință iar la 21.10.2003 reclamantul a încasat despăgubirile declarând că nu mai are ale pretenții decât daunele morale, astfel că s-au considerat nedovedite pretențiile referitoare la banii arși.
Despăgubirile materiale solicitate de reclamanți au fost acordate după cum au fost dovedite iar asupra cuantumului daunelor morale s-a apreciat cu luarea în considerare a actelor medicale avizate și de Comisia Superioară Medico-Legală din cadrul B și a relatărilor martorilor audiați în cauză.
Tribunalul a reținut ca fiind parțial întemeiată și cererea referitoare la despăgubirile periodice apreciindu-se că se impune a se acorda reclamanților despăgubiri periodice la nivelul unui salariu minim stabilit pe economie pentru a putea angaja o persoană care să-i ajute la muncile necalificate pe care ei nu le pot efectua sau le efectuează cu greutate.
S-a considerat că faptul că, așa cum a rezultat din expertiza contabilă, cifra de afaceri a societății deținute de reclamanți după accident a crescut, nu constituie un motiv pentru a respinge cererea de acordare de despăgubiri periodice ci doar un motiv pentru a le limita la salariul unei persoane care să-i ajute la muncile necalificate, deoarece s-a dovedit că ei pot obține venituri pentru a se întreține.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamanții cât și pârâta SC E-- Gaz Distribuție SA.
Prin apelul promovat, reclamanții au solicitat modificarea sentinței atacate în sensul acordării sumelor de bani arși și a contravalorii intervențiilor chirurgicale pentru, cu cheltuieli de judecată.
În expunerea motivelor de apel se arată că deși în actele încheiate cu societatea pârâtă nu sunt menționate sumele de bani arși, s-a discutat despre acestea însă pârâta a arătat că nu se pot acordat și nici consemna aceste sume deoarece este necesară o hotărâre judecătorească. Arată că martorii audiați confirmă că în casă au fost bani, i-au văzut arși, dar ar fi fost nefiresc să știe exact suma.
Cu privire la contravaloarea intervențiilor chirurgicale pentru reclamanta susține că practica judiciară internă și a Curții Europene este de acordare a acestor despăgubiri. Apreciază că nu are importanță că în termen de 5 ani nu a avut loc nici o intervenție chirurgicală în condițiile în care medicii de specialitate confirmă posibilitatea efectuării acestora și costurile lor, precizând că acestea nu pot fi făcute cu promisiunea că se vor achita pe viitor costul lor trebuind să fie plătit înainte.
Față de expertizele medico-legale depuse la dosar consideră că acest prejudiciu este cert și determinat.
În drept invocă dispozițiile art. 274, art. 282 și următoarele Cod procedură civilă.
La rândul său, prin apelul promovat, pârâta SC E-- Gaz Distribuție a solicitat modificarea sentinței în sensul diminuării cuantumului sumelor la care au fost obligați și a neacordării despăgubirilor periodice pentru reclamanți.
În dezvoltarea motivelor de apel se arată că soluția primei instanțe este criticabilă sub două aspecte: acordarea sumelor ce reprezintă daune morale și a despăgubirilor periodice pentru ambii reclamanți.
Sub primul aspect se arată că societatea este de acord că acordarea de daune morale este justificată în speță dar consideră că solicitarea unor compensații bănești exagerate cu titlul de daune morale exced chiar cadrului moral. Acordarea unor asemenea compensații ar conduce la îmbogățire fără just temei, trebuind să se țină cont că prejudiciile morale cauzate nu sunt urmarea unei fapte ilicite ci a unor întâmplării circumstanțiale, o culpă levissima.
Criticând acordarea de despăgubiri periodice pârâta susține că anterior producerii evenimentului reclamanta nu era salariată iar acum este pensionată pentru invaliditate iar reclamantul este să desfășoare activități productive inclusiv cea de conducător auto pe rute interne și externe așa cum rezultă din răspunsurile la interogatoriu.
În drept invocă dispozițiile art. 282 - 298 Cod procedură civilă și luarea în considerare a tuturor prevederilor legale.
Verificând sentința atacată prin prisma motivelor invocate și în raport de normele legale incidente, Curtea reține următoarele:
Prin decizia de casare, instanța de recurs a stabilit că faptul nemenționării în procesul verbal întocmit îndată după accident a existenței sumelor de bani arși este lipsit de relevanță în condițiile în care reclamanții erau bulversați de cele întâmplate iar se zbătea între viață și moarte, irelevantă fiind apreciată și împrejurarea nedovedirii provenienței sumelor. Totodată s-a considerat că prezentarea pungii cu resturile de bani arși atestă existența lor în casa reclamanților dar și necesitatea acoperirii prejudiciului produs acestora rămânând în sarcina instanțelor ca prin adâncirea probatoriilor să stabilească cuantumul acestora.
În condițiile în care aceste aspecte au fost în mod evident tranșate de instanța de casare, greșit a procedat prima instanță atunci când a făcut o nouă analiză a acestora ajungând la o concluzie opusă celei cuprinse în decizia de casare.
Astfel, s-a reținut de către tribunal că în minuta din 28.08.2003 nu se face nici o referire la sumele de bani arse, că și la 21.10.2003 când reclamantul a încasat despăgubirile acesta a declarat că nu mai are alte pretenții în afara daunelor morale și că punga de bani arși a fost prezentată pentru prima dată în fața instanței de apel la aproximativ 2 ani după explozie. Aceste aspecte le-a considerat relevante atunci când a constatat că pretențiile reclamanților la banii arși sunt nedovedite.
Față de recomandările instanței de casare, tribunalul ar fi trebuit să se limiteze doar la suplimentarea probațiunii cu privire la cuantumul sumelor de bani arși. Sub acest aspect, se constată că martorii audiați în legătură cu această împrejurare au arătat că au văzut urme de bani arși, lei și valută și că știau de la reclamanți că aveau bani în casă. Așadar, probele testimoniale vin și întăresc susținerea reclamanților cu privire la existența acestor sume de bani. Martorii nu au fost însă în măsură să ofere relații despre cuantumul acestora.
Coroborând cele mai sus reținute cu susținerile reclamanților referitoare la cuantumul sumelor de bani arși și la necesitatea restituirii unui împrumut, Curtea apreciază ca fondat primul motiv de apel al reclamanților, aceștia fiind îndreptățiți la acoperirea prejudiciului suportat prin arderea sumelor de 8000 euro și 1500 lei pe care le aveau în casă în momentul producerii accidentului.
Fondat se reține a fi și cel de-al doilea motiv de apel.
În fața instanței de apel reclamanții s-au opus completării raportului de expertiză efectuat în cauză de Comisia Superioară de Medicină Legală din cadrul INML Minovici sub aspectul precizării posibilității și eficienței efectuării unor operații de chirurgie plastică de către reclamantă și a costului acestora, așa cum s-a menționat în decizia de casare, dorind definitivarea litigiului iar nu amânarea lui pentru un astfel de motiv.
În aceste condiții, Curtea va avea în vedere actele medicale deja depuse la dosarul cauzei.
Prejudiciul estetic suferit de reclamantă urmare a producerii exploziei este de necontestat, prima instanță reținând dealtfel că cicatricele de pe față și de pe mână constituie un prejudiciu estetic deosebit de important pentru o persoană de vârsta reclamantei. Cu toate acestea, tribunalul apreciază că reclamanta nu este îndreptățită să încerce repararea acestuia prin intervenții chirurgicale pentru că nu este dovedită suma, că de 5 ani reclamanta nu a efectuat niciuna din aceste intervenții și că, pe de altă parte, ea poate reveni cu o acțiune pentru a fi despăgubită.
O atare motivare nu poate fi primită în condițiile în care prejudiciul estetic al reclamantei este cert, dovedit iar adresa din 20 februarie 2006 a dr., medic primar chirurgie plastică oferă suficiente date pentru a conduce la concluzia posibilității ameliorării prejudiciului estetic prin intervenții chirurgicale seriate al căror cost a fost apreciat la 10.000 - 15.000 lei (fila 205 dosar fond nr. 2112/2005).
Curtea apreciază că nu prezintă concludență sub acest aspect avizul emis de Comisia Superioară de Medicină Legală din cadrul INML B care confirmă concluziile raportului nr. 3671/2005 al IML Târgu M deoarece acestea nu fac nici o referire la posibilitatea și eficiența unor intervenții chirurgicale de natură a diminua prejudiciul estetic al reclamantei (filele 32, 46 dosar - al Tribunalului Sibiu ).
Prin urmare, se constată întemeiat capătul de cerere vizând acordarea contravalorii intervențiilor chirurgicale în cuantumul maxim indicat de medicul chirurg, 15.000 lei, având în vedere că din anul 2006 creșterea inflației a condus la o creștere similară a tuturor costurilor.
Față de cele reținute, având în vedere dispozițiile art. 998 - 999 Cod civil, apelul reclamanților va fi admis în temeiul art. 296 Cod procedură civilă în sensul celor mai sus reținute.
Apelul pârâtei se constată a fi nefondat.
Reclamanta a solicitat cu titlul de daune morale o sumă de 250.000 lei iar reclamantul 150.000 lei, sume care într-adevăr apar ca fiind excesiv de mari. Însă, instanța fondului a acordat reclamantei 100.000 lei iar reclamantului 30.000 lei daune morale sume care au un cuantum echitabil și rezonabil în raport de urmările produse de accident atât sub aspectul suferinței la care au fost supuși reclamanții cât și a imposibilității de a mai reveni la situația anterioară suferind infirmități permanente, prejudiciu estetic și fiind nevoiți să se supună unui efort suplimentar pentru a desfășura activități de natura celor pe care le desfășurau anterior accidentului.
Față de toate aceste aspecte nu se poate susține cu temei că sumele acordate de prima instanță ar fi excesiv de mari și nici că ar echivala cu o îmbogățire fără just temei a reclamanților pe seama pârâtei, fiind irelevant faptul că explozia nu ar fi fost urmarea unei fapte ilicite ci a unei culpelevissima.
Sub aspectul despăgubirilor periodice, instanța de casare a stabilit că în cazul în care victima unei fapte prejudiciabile trebuie să depună un efort suplimentar de muncă, trebuie să primească un echivalent al acestuia, numai astfel restabilindu-se situația existentă înainte de săvârșirea faptei fără a i se impune să suporte, indiferent sub ce formă, consecințele unei activități ilicite a cărei victimă a fost.
Totodată s-a apreciat că partea vătămată are dreptul la despăgubiri corespunzătoare chiar și în situați în care, ulterior, realizează aceleași venituri sau chiar mai mari, dacă se dovedește că, datorită infirmității, este nevoită să facă un efort suplimentar, care, în final, ar duce la accelerarea uzurii fizice și la cheltuieli suplimentare.
Așa cum a reținut și prima instanță, probele testimoniale administrate în cauză au dovedit faptul că atât reclamantul cât și reclamanta necesită ajutor pentru a efectua muncile din gospodărie și chiar unele activități simple cum ar fi gătitul. În aceste condiții capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri a fost în mod corect găsit ca fondat fiind pe deplin justificată acordarea fiecărui reclamant a sumei de 250 lei lunar până la încetarea stării de incapacitate.
Împrejurarea că reclamanta nu era salariată iar acum este pensionată pentru invaliditate cât și faptul că reclamantul ar fi să desfășoare activități productive nu sunt de natură a aduce o altă soluție capătului de cerere privind despăgubirile periodice față de cele stabilite de instanța de recurs sub acest aspect și atât timp cât efortul suplimentar la care sunt supuși reclamanții pentru desfășurarea unor activități uzuale a fost dovedit.
Având în vedere toate aceste considerente, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, instanța va respinge ca nefondat apelul pârâtei.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă pârâta va fi obligată să plătească reclamanților apelanți suma de 5000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată în apel reprezentând onorariu avocat (fila 19).
Pentru aceste motive,
(continuarea deciziei 174/A/2008 din dosar civil nr-)
În numele legii
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr. 340/31.03.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr- pe care o schimbă în parte în sensul că obligă pârâta să plătească reclamanților și contravaloarea în lei a sumei de 8000 euro la data plății efective și suma de 1500 lei reprezentând bani arși cât și suma de 15.000 lei reprezentând contravaloare intervenții chirurgicale pentru reclamantă.
Menține în rest dispozițiile sentinței.
Respinge apelul declarat de pârâta SC E-- Gaz Distribuție SA împotriva aceleiași sentințe.
Obligă pârâta să plătească reclamanților apelanți suma de 5.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 31.10.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Red.
Tehnored. /5 ex/15.12.2008
Jud. fond:
Președinte:Daniela MărgineanJudecători:Daniela Mărginean, Ioan Truță
