Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 175/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 175/
Ședința publică din 07 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Georgiana Nanu JUDECĂTOR 2: Paula Andrada Coțovanu
Judecător: - - -
Grefier: - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului civil declarat de reclamanta(FOSTĂ ), reprezentată de mandatar, domiciliat în B,-,.3, sector 5 împotriva sentinței civile nr.63 din 23 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Procedura este legal îndeplinită.
Dezbaterile de fond asupra apelului au avut loc la data de 23 noiembrie 2009, susținerile părților fiind consemnate în scris, în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar în urma deliberării s-a pronunțat următoarea soluție.
CURTEA
Constată că, rin p. cererea înregistrată la data de 16.08.2007, reclamanta (fostă ), Cac hemat în judecată pe pârâții -, - și pe pentru a fi obligați să-i lase în deplină proprietate și posesie imobilele terenuri și construcții situate în C,- și respectiv - - nr.19, județul
În motivarea cererii reclamanta a arătat că în baza certificatului de moștenitor nr.113/12.05.2004 este unica moștenitoare în calitate de nepoată de fiică a autorului - -, iar imobilele revendicate au fost naționalizate de la autorul său, deși acesta a decedat anterior anului 1931, astfel naționalizarea trebuia să se realizeze pe numele fiicelor acestuia.
S-a mai arătat că pârâții - și - sunt nepoți de frate ai autorului și nu au vocație de pe urma acestuia, fiind înlăturați de la moștenire de moștenitorii în grad mai apropiat, respectiv de reclamantă.
Cu toate acestea pârâților, rude în grad prohibit de lege li s-au emis dispoziții de retrocedare în temeiul Legii nr.10/2001.
S-a mai arătat de către reclamantă că în imobilele revendicate locuiesc cumpărătorii în baza Legii nr.112/1995, respectiv pârâții și.
Apreciind că titlul său de proprietate este mai vechi și îndeplinește toate condițiile unui titlu autentic, fiind preferabil, solicită admiterea acțiunii.
La data de 6.09.2007, pârâta a formulat întâmpinare și cerere de chemare în garanție solicitând, respingerea acțiunii ca nefondată, chemarea în judecată a Primarului - Primăria C-, ca reprezentant al localității și succesor al C și obligarea primăriei la despăgubirea pârâtei cu suma de 43.540.845 lei actualizată la zi sau valoarea imobilului la prețul pieței în cazul în care aceasta va fi învinsă în proces și va fi obligată să lase în deplină proprietate și posesie imobilul cumpărat în-.
Pârâta a invocat excepția nesemnării acțiunii, a lipsei procurii speciale pentru formularea acțiunii în revendicare de către procurator, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, care nu are titlu de proprietate, excepția lipsei de interes, întrucât imobilele au intrat în proprietatea statului printr-un just titlu, iar pârâta l-a cumpărat în temeiul Legii nr.112/1995, fiind cumpărător de bună-credință, excepția inadmisibilității acțiunii în revendicare în condițiile existenței legilor speciale.
Pârâții - și - au formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii, susținând că după intrarea în vigoare a legilor speciale de reparație sunt inadmisibile acțiunile în revendicare de drept comun. Mai arată pârâții că, având în vedere prevederile legilor în vigoare privind succesiunea, reclamanta nu este succesor cu vocație succesorală activă față de autorul - -, de mama sa, de mătușile sale C, -, de sora sa, deoarece nu a procedat la acceptarea succesiunii în termen de 6 luni de la decesul mamei sale și a mătușilor, astfel încât dreptul de a accede legal la aceste succesiuni, s-a prescris conform art.686, 696-700 Cod civil. Reclamanta nu a formulat notificări în termenul stabilit de lege pentru restituirea în natură sau despăgubiri a imobilelor în litigiu. Pârâții precizează că sunt rude colaterale de gradul IV față de - - și vin de drept la moștenirea de pe urma acestuia, conform Codului civil, această filiație fiind recunoscută de reclamantă în acțiune. Imobilele în litigiu au fost expropriate de la - - prin Decretul nr.92/1950 și în conformitate cu art.22 din Legea nr.10/2001, pârâții au notificat Primăria C pentru restituirea unui apartament și teren din-. Pârâții au precizat că în baza dispoziției nr.45/2003 li s-a restituit un apartament cu anexele sale și teren, în imobilul din-, această dispoziție de aprobare a restituirii având forța probantă a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie după îndeplinirea formalităților de publicare imobiliară. Având în vedere că dispozițiile legale au fost îndeplinite, titlul pârâților - și - pentru imobilul situat în- este legal și valabil. Pârâții precizează că, în mod analog au notificat Primăria pentru restituirea unui apartament și teren din imobilul situat în str.- nr.19 primăria emițând dispoziția nr.249/2003 prin care pârâții au devenit proprietari de fapt și de drept ai apartamentului și terenului aferent. Menționează pârâții că al doilea apartament situat în- a fost vândut chiriașilor, în baza Legii nr.112/1995, iar al doilea apartament din str.- a fost vândut chiriașilor, actele de vânzare cumpărare fiind autentificate la notariat și înregistrate în registrul de transcripțiuni al Judecătoriei Câmpulung și deci constituie titluri de proprietate legale și valabile.
În ceea ce privește acțiunea de revendicare, în care reclamanta cere să se compare titlurile de proprietate, respectiv titlurile pârâților obținute pe baza Legii speciale nr.10/2001 și titlurile obținute de soții și, reclamanta opune un certificat de moștenitor nr.113/2004, redactat nelegal și abuziv, deoarece în dosarul notarial 124/2004 care a stat la baza emiterii certificatului, din redactarea acestui certificat, rezultă că lipsește actul de deces al lui - -, ca masă succesorală figurează un număr de 8 apartamente situate în C deși aceste case au fost naționalizate în 1950 și ulterior înstrăinate legal, după 1990, pe baza legilor speciale, iar notarul nu a ținut cont de faptul că reclamanta uap rocedat la acceptarea succesiunii conform art.700 cod civil și nici nu a fost repusă în termenul de acceptare a succesiunii în condițiile art.4.(3) din Legea 10/2001. Arată pârâții că titlul de proprietate al lui - - asupra celor 4 case revendicate de reclamantă a fost desființat prin naționalizare, conform Decretului nr.92/1950, titlul statului nefiind declarat nevalabil și neconstituțional, nici înainte și nici după anul 1990. Pârâții au concluzionat că reclamanta opune titlurilor lor legale, lipsa unui titlu, certificatul nr.113/2004 fiind un certificat de calitate de moștenitor, adică de potențial succesibil, dar nu și de succesor cu vocație succesorală activă, care se putea obține numai urmând procedurile imperative prevăzute de legile speciale de reparație. Pârâții - și - solicită instanței a constata că această comparare de titluri nu are temei legal nici în dreptul civil, nici în legile speciale de reparație 112/1995 și 10/2001, că după apariția Legilor nr.112/1995 și 10/2001 acțiunile în revendicare întemeiate de art.48, 481 Cod civil sunt inadmisibile, că trecerea în patrimoniul statului a celor 4 case din C ale lui - -, deși abuzivă, s-a făcut legal, pe baza Decretului nr.92/1950, care a produs efecte până în 1989, când a fost abrogat, dar numai pentru viitor.
Pârâții - și - a invocat excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantei, a prescripției prevăzută de art.45.(5) din Legea nr.10/2001.
Pârâtul a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii în revendicare formulată de reclamantă, invocând excepțiile lipsei semnăturii reclamantei pe acțiune, a lipsei mandatului valabil al procuratorului, a lipsei calității procesuale active a reclamantei urmare a lipsei unui titlu valabil și neacceptării succesiunii față de - -. Pârâtul invocă, de asemenea, excepțiile lipsei unui titlu de proprietate legal și valabil în înțelesul Legii nr.112/1995 și Legii nr.10/2001, a încălcării principiului unanimității, dat fiind că proprietar asupra unei părți a imobilului revendicat de reclamantă este pârâtul alături de soția sa și dată fiind modalitatea de revendicare prin compararea titlului reclamantei cu titlul de proprietate al pârâtului, se impunea chemarea în judecată și a soției pârâtului, ca titulară a dreptului de proprietate.
În motivarea întâmpinării pârâtul arată că singurul act pe care reclamanta înțelege să-l opună contra titlurilor de proprietate legale și valabile deținute de pârâți, este certificatul de moștenitor nr.113/2004, certificat ce nu o poate repune de acesta în drepturile de moștenitoare întrucât nu a procedat la acceptarea succesiunii în termenul de 6 luni prevăzut de lege și nu poate înlocui actele premergătoare ce trebuiau efectuate în baza Legilor nr.112/1995 și 10/2001 pentru a putea fi repusă în termenul de acceptare a succesiunii. Pârâtul precizează că imobilul situat în- a fost naționalizat și a făcut obiectul Legii nr.112/1995, reclamanta nerespectând procedura pentru retrocedarea imobilului prevăzută de Legea 112/1995, nici pe cea prevăzută de Legea nr.10/2001. Mai arată pârâtul că, în calitate de chiriaș al unei părți din imobil, la apariția Legii nr.112/1995 a formulat cerere pentru cumpărarea imobilului, deoarece nu a fost solicitat de moștenitorii defunctului - - și beneficiind de procedura legii a devenit proprietar de drept în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.27/1998, a intabulat dreptul de proprietate în cartea funciară sub nr.1784, constituind un titlu de proprietate legal și valabil. A solicitat respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr.2134/24.10.2007 pronunțată de Judecătoria Câmpulungs -a constatat nulă acțiunea formulată de reclamantă, reținându-se în considerente că cererea de chemare în judecată nu este semnată de reclamantă, în cauză fiind aplicabile disp.art.133 (1) Cod procedură civilă
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs reclamanta criticând-o pentru nelegalitate.
Prin decizia civilă nr.101/R/22.01.2008 pronunțată de Tribunalul Argeșs -a admis recursul, s- casat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond, reținându-se în considerente că în mod greșit instanța de fond a anulat cererea ca nesemnată, deoarece prin procura specială aflată la dosarul cauzei, reclamanta a împuternicit pe să întreprindă toate demersurile legale pentru retrocedarea imobilelor în litigiu, procură în baza căreia acesta avea dreptul să formuleze cereri și să le semneze.
Primind cauza în rejudecare, Judecătoria Câmpulung în raport de valoarea imobilelor revendicate, prin sentința civilă nr.1041/5.05.2008 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș.
Prin cererea aflată la fila 13 reclamanta și- precizat acțiunea solicitând în contradictoriu cu pârâtul și revendicarea imobilului situat în C,-, județul A, compus din apartamentul în suprafață utilă de 119,61 mp. și teren aferent în suprafață de 226,49 mp.
La data de 10.10.2008, pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a Primarului municipiului C, a Primăriei municipiului C, în calitate de succesor al
În motivarea cererii pârâta arată în esență că este cumpărător de bună credință a imobilului revendicat de reclamantă, iar în cazul în care va cădea în pretenții chematul în garanție să fie obligat să o despăgubească cu suma de 43.540.845 lei actualizată la prețul pieții.
La aceeași dată pârâta a mai chemat în garanție și Statul Român prin solicitând obligarea acestuia în cazul în care va cădea în pretenții să-i plătească prețul plătit actualizat la prețul pieții.
Prin cererea aflată la fila 30, aceeași pârâtă solicită disjungerea cererilor formulate de reclamantă în sensul că judecarea cauzei să se facă separat pentru fiecare imobil solicitat de reclamantă, deoarece acestea sunt dobândite în mod individual de pârâții și.
La termenul de judecată din 10.11.2008 s-a depus la dosarul cauzei o cerere de intervenție în interes propriu formulată de.
La cererea de intervenție s-a anexat sentința civilă nr.1634/17.04.2000 pronunțată de Judecătoria Câmpulung, definitivă și irevocabilă prin neapelare.
Prin întâmpinare reclamantul solicită respingerea cererii de intervenție în interes propriu, deoarece sentința civilă anexată cererii face referire ca și intervenienta la o persoană numită care este o cu totul altă persoană decât una din autoarele sale care se numește.
Prin încheierea de ședință din 8.12.2008, instanța a respins în principiu cererea de intervenție în interes reținând că între autoarea reclamantei și autoarea intervenientei nu există identitate față de înscrisurile aflate la dosar respectiv sentința civilă nr. 1634/17.04.2000 și certificatul de deces fila 68.
Prin aceeași încheiere s-a luat act că pârâta a renunțat la cererea de disjungere aflată la fila 30.
Prin întâmpinare, chematul în garanție - Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a invocat excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție și excepția lipsei calității procesuale pasive a aceleiași instituții arătând că imobilul în litigiu a fost achiziționat de pârâta prin contractul de vânzare nr.14/27.10.1997, de la C, astfel că într-o asemenea cerere de chemare în garanție, calitate procesuală pasivă aparține vânzătorului.
Prin cererea aflată la fila 102 dosar, Ministerul Finanțelor Publice a chemat în garanție pe Consiliul Local C în calitate de mandant al
Pârâta a chemat în garanție pe notarii publici și pentru a răspunde pentru eliberarea certificatelor de calitatea de moștenitor nr.113/12.05.2004, 225/7.10.1997 și 164/9.07.2002.
Prin întâmpinare, GA SA a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție formulată de P arătând că nu mai există ca entitate juridică din anul 1998, iar activitatea de fond locativ a fost preluată de Primăria Municipiului
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.63/23 martie 2009, respins acțiunea ca nefondată. A luat act că pârâta a renunțat la judecarea cererilor de chemare în garanție față de Primăria Municipiului C, Primarul Municipiului C, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Publici Asociați și.
A fost respinsă ca rămasă fără obiect cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Finanțelor Publice față de Consiliul Local C și C și a fost obligată reclamanta la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a reținut că reclamanta este fiica defunctei, care la rândul său este fiica autorului - -, astfel cum rezultă din certificatul de căsătorie aflat la dosar.
Pe baza actelor de stare civilă s-a stabilit că pârâții - și - sunt fiii lui -, care la rândul său este fiul lui - -. fratele autorului - -, potrivit arborelui genealogic depus la dosar de reclamantă și de cei doi pârâți (fila 7 și 67 verso).
Potrivit înscrisului aflat la fila195 prin Decretul nr.92/1950 s-au naționalizat din proprietatea autorului - - 8 apartamente situate în C,-,-, 63 și-.
La apariția Legii nr.10/2001, reclamanta deși avea vocație succesorală concretă (utilă) la moștenirea defunctului - - nu a formulat notificare pentru fi repusă de drept în termenul de acceptare a succesiunii acestui autor, singurii moștenitori care au formulat notificare sunt pârâții - și -.
Potrivit art.4 alin.3 din Legea nr.10/2001, succesibilii care, după data de 6.03.1945 nu au acceptat moștenirea sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile ce fac obiectul prezentei legi, cererea de restituire are valoarea de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul prezentei legii.
La alin.4 din același text de lege se prevede că de cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevederilor de cap.III profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de reconstituire.
În acest sens sunt și disp.art.4 pct.7 din nr.HG250/2007 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001 care prevăd că în cazul în care nu toate persoanele care au calitatea de moștenitor al persoanei fizice îndreptățite au solicitat restituirea imobilului preluat abuziv, de cotele cuvenite celor care nu au depus notificări vor profita ceilalți moștenitori care au depus în termen cerere de restituire. Soluția prevăzută de dispozițiile legale mai sus anunțate (art.4 alin.4 din Legea nr.10/2001) este în acord cu dispozițiile legale aplicabile în materie de succesiuni (dreptul de acrescământ reglementat de art.697 Cod civil) potrivit căruia "partea renunțătorului profită coerezilor săi.
Prin urmare, comoștenitorul care a solicitat restituirea în natură a imobilului în baza Legii nr.10/2001 (considerat moștenitor acceptat) culege și cota comoștenitorului care nu a acceptat succesiunea în termenul legal (care nu a depus notificarea până la data de 14.02.2002 și care astfel a devenit străin de succesiune prin neacceptare).
În acest context, și în raport de dispozițiile legale mai sus enunțate, tribunalul a reținut că în mod corect celor doi pârâți în calitate de colaterali privilegiați li s-au emis cele două dispoziții, respectiv nr.45/11.03.2002 și nr.210/4.08.2003 (filele 198-200) prin care le-au fost restituite în natură imobilele revendicate prin prezenta acțiune de către reclamantă.
În ceea ce-i privește pe pârâții și și instanța a reținut că aceștia au dobândit în temeiul Legii nr. 112/1995 în calitate de chiriași în baza contractelor de vânzare cumpărare nr.14/27.10.1997 și respectiv nr.27/19.05.1998 câte un apartament situat în- și respectiv- precum și terenul aferent, contracte autentificate la notariat și intabulate în registrul de transcripțiuni al Judecătoriei Câmpulung (astfel cum rezultă din Înscrisurile aflate la filele 41-42 și 56-57 primul dosar fond).
Potrivit art.45 din Legea nr.10/2001, actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile care cad sub incidența prevederilor prezentei legi sunt valabile dacă au fost încheiate cu respectarea legilor în vigoare la data înstrăinării.
Potrivit art.21din același act normativ introdus prin Legea nr.1/2009 contractele de vânzare cumpărate încheiate în temeiul Legii nr.112/1995 cu modificările ulterioare, sunt acte autentice și constituie titlu de proprietate opozabile de la data încheierii acestora.
În consecință, s-a reținut că pârâții din prezenta cauză dețin titluri valabile, în timp ce reclamanta nu a făcut nici o dovadă din care să rezulte că a fost repusă în termenul de acceptare a succesiunii autorului său, de vreme de bunurile revendicate la decesul autorului său se aflau în proprietatea statului.
Împotriva acestei hotărâri reclamanta a declarat apel în termen legal pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele motive:
- greșit s-a apreciat că reclamanta nu a acceptat succesiunea, deși este moștenitoare sesizară și a intrat în posesia averii succesorale chiar din momentul decesului autorului său fără alte formalități juridice, potrivit dispozițiilor art.653 Cod civil. Cele patru fiice ale autorului - - au intrat automat în posesia sezinei, iar reclamanta a cules moștenirea mamei și mătușilor sale, fiind singurul moștenitor în linie directă. La naționalizare, proprietarul imobilelor nu mai era - -, care decedase din anul 1930, ci cele patru fiice ale sale, astfel că nelegal naționalizarea s-a realizat pe numele lui - -;
- față de jurisprudența CEDO, titlul proprietarului inițial nu a încetat să existe, reclamanta fiind proprietara unui bun în sensul convenției, recunoscându-se nevalabilitatea titlului statului de preluare a imobilului și deci existența dreptului real în patrimoniul său;
- pârâții sunt colaterali de pe urma fratelui autorului, - G, fiind rude de gradul VII, astfel că nelegal li s-au emis dispoziții de retrocedare pentru imobilele în litigiu;
- acțiunea în revendicare este independentă de dispozițiile Legii nr.10/2001, practica instanțelor fiind constantă în acest sens;
- în cadrul acțiunii în revendicare trebuiau comparate titlurile de proprietate ale părților și să se dea prioritate titlului reclamantei care este mai bine conturat, este mai vechi și îndeplinește toate condițiile unui titlu autentic, fiind preferabil.
Apelul este fondat pentru argumentele ce se vor arăta în continuare.
În fundamentarea soluției sale, prima instanță a respins acțiunea pentru considerentul că reclamanta nu a formulat notificare pentru a fi repusă de drept în termenul de acceptare a succesiunii defunctului - - reținând că singurii moștenitori care au formulat notificarea sunt pârâții - și -.
S-au invocat prevederile art.4 alin.4 din Legea nr.10/2001, potrivit cu care, de cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută de capitolul III profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de reconstituire.
În continuare, instanța a reținut că moștenitorul care a solicitat restituirea imobilului în temeiul Legii nr.10/2001, culege și cota moștenitorului care nu a acceptat succesiunea în termenul legal, adică nu a depus notificarea până la data de 14.02.2002, devenind astfel străine de succesiune prin neacceptare.
Procedând astfel, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, deoarece a apreciat asupra calității de moștenitoare a reclamantei exclusiv prin prisma dispozițiilor Legii nr.10/2001, concluzionând că aceasta nu a formulat notificare în procedura instituită de legea specială, notificare care i-ar fi conferit și vocația de a accepta succesiunea, fiind repusă în termenul de acceptare în acest mod.
În mod greșit a reținut că celor doi pârâți le profită și cota ce s-ar fi cuvenit reclamantei în calitatea sa de moștenitoare legală, dacă ar fi urmat procedura prevăzută de dispozițiile Legii nr.10/2001.
Așadar, instanța s-a limitat să analizeze calitatea de moștenitoare a reclamantei, exclusiv în raport de dispozițiile legii speciale, Legea nr.10/2001, ci nu de dispozițiile ce guvernează materia succesiunii, deși acțiunea în revendicare formulată de reclamantă este fondată pe dispozițiile art.480 Cod civil și art.1 din Protocolul nr.1 al CEDO referitoare la proprietate, fiind o acțiune de drept comun.
Așadar, instanța de fond, deși nu a ordonat dovezi pentru dovedirea calității de moștenitoare a reclamantei după autorul - - și nici nu a reținut în considerente că reclamanta ar fi străină de succesiunea acestuia prin neacceptare, a analizat posibilitatea repunerii în termenul de acceptare a succesiunii de către aceasta, prin notificarea pe care ar fi trebuit să o formuleze în procedura Legii nr.10/2001, în condițiile art.4 alin.3 din această lege, apreciind că prin neformularea notificării nu a fost repusă în termenul de acceptare a succesiunii lui - -.
Reclamanta susține că autoarea sa, a acceptat succesiunea tatălui ei - -, iar reclamanta a cules moștenirea de la mama și mătușile acesteia fiind singurul moștenitor în linie directă.
Instanța nu a verificat aceste susțineri ale reclamantei prin administrarea de probe pentru a stabili calitatea de moștenitoare a reclamantei.
În stabilirea acestei situații juridice, instanța trebuia să aibă în vedere principiile de bază ale devoluțiunii legale, respectiv chemarea la moștenire a rudelor în ordinea claselor de moștenitori legali, neinteresând în speță corelația cu dispozițiile art.4 din Legea nr.10/2001, câtă vreme pentru stabilirea regimului juridic trebuia să analizeze calitatea de moștenitor a reclamantei în raport de dispozițiile dreptului comun în materia devoluțiunii legale.
Chiar și în prezența unui singur descendent care face parte din clasa I de moștenitori legali, sunt înlăturați de la moștenire moștenitorii care fac parte din clasele subsecvente de moștenitori, nici o altă rudă dintr-o clasă de moștenitori legali neputând veni la moștenirea lăsată de defunct, în cazul în care descendentul în linie directă în clasa I de moștenitori legali a acceptat succesiunea.
Nici o dispoziție legală nu conferă dreptul succesibililor din alte clase de a succede la moștenirea defunctului înlăturând-o pe descendenta de gradul I, chiar dacă aceasta nu și-a manifestat în mod expres intenția de a solicita restituirea imobilului în litigiu în procedura Legii nr.10/2001, așa cum greșit a reținut tribunalul.
Așadar, instanța a soluționat greșit cauza în excepția lipsei calității de moștenitoare a reclamantei, fără a verifica însă această calitate prin toate mijloacele de probă, în condițiile dreptului comun.
Procedând astfel, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, astfel încât în temeiul dispozițiilor art.297 Cod procedură civilă, se va admite apelul și se va desființa sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
Cu prilejul rejudecării, instanța va administra probe pentru a se stabili dacă reclamanta a cules moștenirea rămasă de la autorul - -, conform susținerilor acesteia.
Totodată, vor fi avute în vedere și celelalte critici din apel, ca susțineri de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de reclamanta (fostă ) C, reprezentată de mandatar, domiciliată în B,-,.3, sector 5 împotriva sentinței civile nr.63/23 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții, ambii cu domiciliul în C,-, județul A, cu domiciliul în B,-, sector 2, cu domiciliul în B,-, sector 6, cu domiciliul în C-, județul A, chemații în garanție PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C, PRIMARULUI MUNICIPIULUI C -, ambii cu sediul în-, județul A, STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin A, cu sediul în P,-, CONSILIUL LOCAL C, cu sediul în str.--- nr.127, județul A, cu sediul în-, județul A și intervenienta în nume propriu, cu domiciliul în comuna Lacului, sat nr.95, județul
Desființează sentința de mai sus și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător,
- - - - -
Grefier,
- -
Red./23.12.2009
GM/14 ex.
Jud.fond:
Președinte:Georgiana NanuJudecători:Georgiana Nanu, Paula Andrada Coțovanu
