Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 1792/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.1792/
Ședința publică din 26 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Veronica Șerbănoiu Bădescu JUDECĂTOR 2: Florinița Ciorăscu
JUDECĂTOR 3: Corina
Judecător: - --
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâta -, domiciliată în Rm.V,-, județul V, împotriva deciziei civilă nr.205/A din 13 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimat fiind reclamantul, domiciliat în Rm.V,-, județul V.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: părțile personal, respectiv recurenta-pârâtă - și intimatul-reclamant.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 4,00 lei, conform chitanței de la dosar cu nr.- din 17 2009, eliberată de Primăria Municipiului Rm.V și timbru judiciar în valoare de 1,50 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Părțile, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri de formulat sau excepții de invocat, motiv pentru care solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea, în raport de această precizare, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Recurenta-pârâtă - solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată.
Intimatul-reclamant solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea deciziei pronunțată de Tribunalul Vâlcea ca temeinică și legală.
CURTEA:
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului de față;
Constată că, prin sentința civilă nr.536 din 27 ianuarie 2009, Judecătoria Râmnicu Vâlceaa anulat ca insuficient timbrată acțiunea prin care reclamantul solicitase obligarea pârâtei la plata sumei de 120.000 lei reprezentând valoarea antecontractului încheiat cu autorul acesteia în luna martie 2007, precum și a cheltuielilor de înmormântare făcute de reclamant, pentru același autor.
În motivare, s-a reținut în fapt că, după ce în ședința publică din data de 16 decembrie 2008, reclamantul a precizat al doilea capăt de cerere ca având valoarea de 20.000 lei, iar instanța i-a pus în vedere achitarea sumelor de 3527,2 lei taxă de timbru și 4,85 lei timbru judiciar pentru primul capăt și 1271,2 lei taxă de timbru și 5 lei timbru judiciar, pentru cel de al doilea.
La termenul din data de 27 ianuarie 2009 instanța, constatând atât absența reclamantului cât și lipsa dovezilor privind achitarea taxelor de timbru, în aplicarea art.20 din Legea nr.146/1997 a aplicat sancțiunea anulării acțiunii.
Împotriva sentinței, în termen, a formulat recurs reclamantul, instanța calificându-l drept apel, față de valoarea de peste 100.000 lei a obiectului judecății.
Prin decizia civilă nr.205/A din 13 octombrie 2009, Tribunalul Vâlceaa admis apelul, a desființat sentința și a trimis cauza, spre rejudecare, constatând că reclamantului i-a fost încălcat dreptul la apărare și la un proces echitabil, întrucât, prin cererea de la fila 16 dosarului fondului, se solicitase acordarea unui nou termen de judecată de către reclamant.
Or, instanța nu a analizat această cerere ci a trecut la soluționarea în excepție asupra pricinii, deși partea arătase că nu poate fi prezentă la judecată.
Împotriva deciziei, în termen, a formulat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate, arătând că, în opinia sa lipsa taxei de timbru făcea imposibilă însăși luarea în discuție a cererii pentru lipsă de apărare care, de altfel, nu exista la dosar în momentul în care instanța a lăsat pricina în pronunțare, de altfel nici măcar nu era motivată pentru ca instanța să o admită.
Mai mult, solicită instanței de recurs a observa că, nici până la momentul prezentei judecăți, taxa nu a fost achitată, spre a se putea pune problema faptului că imposibilitatea de prezentare la termen l-a împiedicat pe reclamant să depună dovada achitării, obligația fiind, altfel, îndeplinită.
Curtea, examinând decizia prin prisma criticilor aduse, constată recursul ca fiind fondat, pentru cele ce se vor arăta:
Potrivit dispozițiilor art.20 alin.1 din Legea nr.146/1997, taxele de timbru se plătesc anticipat.
Din prevederile alin.2 al aceluiași text, rezultă că noțiunea de anticipare se referă la momentul înregistrării acțiunii sau cererii.
Un alt moment până la care taxa de timbru poate fi achitată este cel al primului termen de judecată al pricinii, deosebită caliatativ de prima zi de înfățișare la care părțile, legal citate, pot pune concluzii în fond.
În cauza de față, lipsa preciziei acțiunii formulată de către reclamant, despre care recurenta arată că are calificare profesională ce nu îi permite să invoce eventuala necunoaștere a legii, fiind membru al Baroului de avocați, a împiedicat instanța de judecată ca, la primirea cererii, să verifice achitarea taxei de timbru, reclamantul depunând provizoriu o taxă de 120 lei (4) și 0,15 lei timbru judiciar (4 verso).
După precizarea acestei cereri, s-a acordat un nou termen, sub sancțiunea anulării sancțiunii în vederea plății, până la care obligația nu a fost executată.
Tribunalul Vâlcea își fondează aprecierea potrivit căreia reclamantul a fost lipsit de dreptul la apărare și la un proces echitabil, pe faptul că la dosarul fondului a fost cusută o cerere de amânare pentru imposibilitate de prezentare la termen, cerere care, însă, nu poartă primirea magistratului însărcinat cu primirea corespondenței sau a celui investit cu soluționarea pricinii, după cum, nici nu poartă vreo dovadă că ar fi fost înregistrată în arhiva instanței, necunoscându-se deci cum a ajuns la dosar, ba mai mult, dat fiind referatul cauzei din care nu reiese că acea cerere se afla la dosar în momentul strigării pricinii, referat împotriva căruia nu s-a formulat vreo cerere de înscriere în fals, se poate concluziona că a fost ulterior introdusă între filele acestuia.
Cât privește aplicarea legii, urmează a se observa că dispozițiile privitoare la asigurarea accesului părții la un proces echitabil, precum și a dreptului de apărare este permis a fi protejată de către instanță numai în condițiile în care partea, la rândul său, își exercită, cu bună credință, obligațiile procedurale.
Or, instanțele nu pot să ia în discuție cererea formulată pentru imposibilitate de prezentare, respectiv să verifice dacă o astfel de cerere este întemeiată, în condițiile art.156 Cod procedură civilă, în sensul examinării probelor depuse în susținerea acesteia de către cel ce o invocă, mai înainte de a verifica cerințele prealabile investirii instanței, respectiv cele referitoare la achitarea taxelor de timbru. O asemenea concluzie se impune din faptul că legiuitorul a ales termenul administrativ de primul termen de judecată, ca fiind cel limită până la care se poate achita taxa de timbru, fără a se aplica sancțiunea anulării cererii, în vreme ce, valorificarea dreptului la apărare leagă instanța cu noțiunea de prima zi de înfățișare, cu o cu totul altă valență juridică.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât, nici în recurs, nici în apel, nu s-au produs dovezi referitoare la achitare, anticipat primei ședințe de judecată ce a urmat momentului stabilirii judecătorești a obligației de plată a taxei de timbru, după cum nici dovezi referitoare la realitatea împiedicării de prezentare la proces.
Tribunalul a interpretat greșit dispozițiile legale atât interne cât și cele cuprinse în Convenția Europeană a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul la un proces echitabil și la apărare.
Astfel, același drept la un proces echitabil, noțiune în care intră inclusiv condiția de celeritate, îi este recunoscut și părții adverse celei ce invocă o astfel de încălcare, aceasta din urmă fiind obligată potrivit art.129 alin.1 Cod procedură civilă a-și îndeplini cu bună credință obligațiile înscrise în lege în sarcina sa.
În atari condiții, nici tribunalul nu putea intra în cercetarea încălcării dreptului la apărare, fără a avea dovada achitării taxelor de timbru, datorate în fața primei instanțe de fond.
De aceea, în temeiul art.304 pct.9 și art.312 Cod procedură civilă, recursul urmează a fi admis, decizia modificată în sensul respingerii apelului ca nefondat și menținerii sentinței instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta -, domiciliată în Râmnicu V,-, județul V, împotriva deciziei civile nr.205/A din 13 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimat fiind reclamantul, domiciliat în Râmnicu V,-, județul
Modifică decizia, în sensul că respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul și menține sentința civilă nr.536 din 27 ianuarie 2009, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- ---, - --, - -,
Grefier,
G,
Red.-15 dec.2009, 4 ex.
Tehnored./ Ex.6/09.12.2009.
Jud.apel:./.
Jud.fond:.
Președinte:Veronica Șerbănoiu BădescuJudecători:Veronica Șerbănoiu Bădescu, Florinița Ciorăscu, Corina
