Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 1791/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1791/
Ședința publică din 26 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Veronica Șerbănoiu Bădescu JUDECĂTOR 2: Florinița Ciorăscu
JUDECĂTOR 3: Corina
Judecător: - --
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de reclamanții: și -, domiciliați în Pitești,-, județul A, împotriva deciziei civile nr.58 din 24 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimat fiind pârâtul, domiciliat în Pitești, str.-, -.A,.5, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: avocat, pentru recurenții-reclamanți și -, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar cu nr.89/2009, eliberată de Baroul Argeș și avocat, pentru intimatul-pârât
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 10 lei, conform chitanței de la dosar cu nr.- din 15 septembrie 2009, emisă de Primăria Municipiului Pitești și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorii părților, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri de formulat sau excepții de invocat, motiv pentru care solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea, în raport de această precizare, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat, având cuvântul pentru recurenții-reclamanți, solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată. Arată că, toate expertizele întocmite în cauză au relevat faptul că recurenții dețin doar suprafața de 157. deci mai puțin față de suprafața cumpărată. Instanța de apel nu a respectat îndrumările deciziei de casare, în sensul că a solicitat expertului să facă o împărțire eronată. Criticile le încadrează în pct.9 al art.304 Cod procedură civilă, în sensul că au fost încălcate dispozițiile art.315 alin.1 Cod procedură civilă raportat la art.480 și 584 Cod civil.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul-pârât G, solicită respingerea recursului ca nefondat, dat fiind faptul că, reclamanții, prin acțiunea în grănițuire, au încercat să ia din terenul proprietatea pârâtului. Invocă și nulitatea recursului, dat fiind faptul că, în motivare se invocă motive de temeinicie și nu de nelegalitate. Deși în motivarea recursului sunt indicate, ca temei de drept, texte de lege, motivarea în fapt ne conduce la analiza probatoriilor. Arată că, vechile semne ale gardului au fost modificate exact cu suprafața pe care reclamanții doresc să o ia de la pârât. Solicită cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul asupra excepției nulității recursului, solicită respingerea acesteia.
CURTEA:
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului civil de față, a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 12.04.2004, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâtul G, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună grănițuirea terenurilor proprietatea acestora situate în Pitești,- și obligarea pârâtului să-și mute gardul pe linia de hotar, să-și demoleze și să ridice construcția amenajată, fără a avea avizele necesare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat că, la data de 20.06.1970, pârâtul a cumpărat cu numitul în indiviziune și în părți egale un teren în suprafață de 324. situație constatată prin sentința civilă nr.2824/1997 pronunțată în dosarul nr.16688/1996, care ține loc de act de vânzare-cumpărare. Ulterior, între cele două persoane a intervenit un partaj voluntar sub nr. 4445/1997 intabulat la CF prin care și-au împărțit în mod egal terenul, revenind fiecăruia suprafața de 162.
Vânzătorii au cumpărat de la suprafața de teren ce o deținea și au construit pe ea o casă. Cele două parcele nu sunt delimitate printr-un gard despărțitor, ceea ce a făcut ca pârâtul să edifice un gard, fără să respecte planul cadastral. Astfel, acesta a acaparat terenul în suprafață de 6. iar în apropierea gardului a construit o anexă (WC).
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii formulate, arătând că suprafețele de teren sunt delimitate de gardul ridicat de acesta și a fost stabilit cu numitul.
Judecătoria Pitești, prin sentința civilă nr.4913 din 29 octombrie 2004, respins acțiunea formulată de reclamanți, cu motivarea că potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză de către exp. nu s-a putut stabili linia de hotar dintre proprietățile părților conform dispozițiilor art.584 Cod procedură civilă, concluzionându-se că atât reclamanții, cât și pârâtul dețin suprafețe care nu corespund cu cele înscrise în actele lor de proprietate, aceștia neavând obligația de a-și dovedi dreptul pentru porțiunile de teren asupra cărora s-a solicitat stabilirea hotarului.
Împotriva sentinței au declarat apel în termen legal reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie după cum urmează:
1. Instanța de fond nu a manifestat rol activ pentru a stabili cu exactitate situația de fapt în vederea aplicării corecte a legii, întrucât, deși din concluziile raportului de expertiză nu se putea stabili în concret linia de hotar dintre proprietățile părților, prima instanță avea obligația de a administra probe complete în acest sens, cu consecința soluționării și a capetelor de cerere accesorii privind obligația de a face solicitate de reclamanți.
2. Hotărârea primei instanțe a fost dacă cu încălcarea dispozițiilor art.261 Cod procedură civilă, în sensul că din considerentele acesteia nu se pot reține motivele de fapt și de drept avute în vedere la pronunțarea acesteia, ceea ce atrage nulitatea hotărârii.
3. Hotărârea primei instanțe a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art.584 raportat la art.480 Cod civil.
S-a solicitat ridicarea gardului despărțitor între cele două proprietăți construit de pârât cu acapararea unei suprafețe de teren de 6. instanța de fond să aibă în vedere faptul că grănițuirea are și caracter de revendicare și să stabilească dacă gardul astfel amplasat se află pe terenul proprietatea reclamanților.
Prin decizia civilă nr.218 din 18 martie 2005, Curtea de APEL PITEȘTI a declinat competența de soluționare a apelului în favoarea Tribunalului Argeș, în raport de dispozițiile art.3 din Legea nr.195/2004 de aprobare a nr.OUG58/2003, care, prin decizia civilă nr.238 din 23 februarie 2006, a admis apelul reclamanților și, a schimbat în tot sentința în sensul că a admis acțiunea, dispunând grănițuirea terenurilor părților situate în Municipiul Pitești,-, județul A și stabilind linia de hotar conform raportului de expertiză tehnică întocmit de către expert ing. și a schițelor anexe, hotar stabilit între punctele D-41-C (linie culoare mov în lungime de 9.), cu obligarea pârâtului să-și mute gardul existent, situat pe linia 33-41-47 (linia roșie) pe hotarul astfel stabilit și să-și demoleze sau să-și ridice construcția amenajată (WC) de pe terenul identificat ca triunghi (37-41-C). A fost obligat intimatul-pârât la cheltuieli de judecată în cuantum de 355 lei RON către apelanții-reclamanți.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut în esență că prima și a doua critică din apel sunt întemeiate, întrucât prima instanță, deși a administrat probe, a apreciat că acestea sunt neconcludente în ceea ce privește stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile părților, aspecte ce contravin dispozițiilor art.129 alin.5 Cod procedură civilă. În analiza ultimului motiv de apel, s-a dispus efectuarea raportului de expertiză întocmit de expert, cu întocmirea unei schițe de configurație în care s-au identificat proprietățile părților prin dimensiuni concrete, concluzionându-se că în raport de posesia terenurilor de către părți în prezent s-a produs modificare față de schițele de cadastru și schița anexă la actul de partaj, cu consecința modificării și a liniei de hotar dintre acestea.
În determinarea graniței reale între proprietățile părților trebuie avut în vedere actul de partaj voluntar din 23.09.1997, potrivit cu care cele două loturi învecinate s-au compus din suprafețele de 162. fiecare cu 18. lungime și 9. lățime. Astfel, părțile nu pot invoca drepturi mai întinse decât cele menționate în actul primar reprezentat de partajul din 23.09.1997 și, deși lungimile loturilor sunt mai mici decât 18. în mod cert rezultă că hotarul dintre proprietăți trebuie stabilit ținând cont de punctul de referință situat pe lungimea comună, astfel încât să asigure o lățime de 9. între proprietățile părților.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză a rezultat că acesta este cel marcat pe linia de hotar CD și care asigură această lungime de 9. precum și suprafața de 162. proprietatea reclamanților, atât au cumpărat prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.615/13.02.2002 de la numitul, proprietarul fondului învecinat cu cel al pârâtului, din partaj.
Pe cale de consecință, s-a apreciat că în mod corect s-a stabilit ca latura de sud a proprietății reclamantului să fie deplasată spre vest cu 0,56. latura de nord spre est cu 10 cm. latura de est spre nord cu 90 cm. și latura de vest spre sud cu 42 cm.
Prin încheierea din 20.04.2006, Tribunalul Argeș a admis cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de petentul și a dispus îndreptarea erorii strecurate în dispozitivul deciziei civile nr.238/23.02.2006 a Tribunalului Argeș, în sensul că atât la pagina 4 aliniat 5 rândul 5, cât și la pagina 5 alineat 3 se va trece - 33-41-37 linie roșie cum este corect, în loc de - 33-41-47 linie roșie - conform Planului de situație 56-57, cum greșit s-au trecut punctele din respectivul plan de situație.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul G, care a fost admis prin decizia civilă nr.1394/R/30.10.2006 a Curtea de APEL PITEȘTI, s-a casată decizia atacată și trimisă cauza spre rejudecare la Tribunalul Argeș.
Pentru a pronunța această soluție, curtea a reținut că instanța de fond a fost investită de reclamanți cu o cerere având ca obiect grănițuirea terenurilor și obligarea pârâtului să-și mute gardul pe linia de hotar ce va fi stabilită și să demoleze construcția edificată fără autorizație. Totodată, reclamanții au solicitat și obligarea pârâtului să le respecte dreptul de proprietate pentru suprafața acaparată prin construirea gardului. Fiind stabilite limitele investirii, instanța avea obligația să se pronunțe cu privire la toate cererile formulate. Prin admiterea apelului, instanța de apel a dispus numai cu privire la grănițuirea celor două fonduri, limita fiind stabilită prin raportul de expertiză pe aliniamentul D-41-C în interiorul proprietății pârâtului, operațiune juridică prin care instanța le-a trecut implicit în proprietate reclamanților o suprafață de teren din proprietatea pârâtului, fără a analiza incidența dispozițiilor art.480 Cod civil.
A reținut curtea că, instanța nu s-a pronunțat cu privire la o cerere cu care a fost investită, iar pe de altă parte, schimbând linia de hotar a acordat mai mult decât s-a solicitat sub aspectul revendicării, cerere care nu a fost legal timbrată și nici nu a fost analizată de instanță.
S-a apreciat că și cea de a doua critică este fondată deoarece instanța de apel a reținut în considerente că părțile nu pot invoca drepturi mai întinse decât cele menționate în actul primar reprezentat de partajul din 23.09.1997 și, deși lungimile loturilor sunt mai mici decât 18. în mod cert rezultă că hotarul dintre proprietăți trebuie stabilit ținând cont pe de o parte de punctul de referință situat pe lungimea comună, astfel încât să asigure o lățime de 9. între proprietățile părților, însă la stabilirea liniei de hotar au fost stabilite alte dimensiuni pentru loturile deținute de părți, ignorând drepturile dobândite prin actul de partaj, precum și împrejmuirile existente.
Și ultima critică a fost apreciată ca fondată, reținându-se că împrejurările de fapt nu au fost pe deplin stabilite, iar cu ocazia rejudecării instanța va soluționa cauza și în raport de dispozițiile art.480 cod civil și va stabili linia de hotar doar în raport de actele de proprietate ale părților, de întinderea acestor drepturi, precum și de situația de fapt concretă, existentă în teren, fără a afecta celelalte limite ale proprietăților unor terțe persoane, probatoriul urmând a fi completat și cu o altă expertiză care va transpune în teren actele de proprietate ale părților și va grănițui cele două proprietăți, cu respectarea dispozițiilor art.584 Cod civil.
În raport de recomandările deciziei de casare și de prevederile art.315 Cod procedură civilă, tribunalul, în rejudecare, ținând seama și de cererile formulate de părți, în ședința publică din 01.03.2007, a încuviințat proba cu doi martori pentru fiecare parte pe teza probatorie a dovedirii situației de fapt, de asemenea a încuviințat proba cu înscrisuri și din oficiu a dispus efectuarea unei expertize în specialitatea topografie cu obiectivele de a transpune în teren actele de proprietate ale părților, de a stabili limita de hotar doar în raport de actele de proprietate ale părților, de întinderea acestor drepturi și de situația de fapt concretă existentă în teren, fără a afecta celelalte limite ale proprietăților unor terțe persoane, urmând să se grănițuiască cele două proprietăți cu respectarea dispozițiilor art.584 Cod civil. De asemenea, constatând pertinentă si utilă proba cu cercetarea la fața locului, în ședința publică din 27.03.2008 tribunalul, ținând seama și de prevederile art.215 Cod procedură civilă a încuviințat-o, procesul-verbal întocmit în acest sens fiind depus la dosar.
Tribunalul Argeș, prin decizia civilă nr.58 din 24 februarie 2009, admis apelul formulat de reclamanți, a schimbat sentința în sensul admiterii în parte a acțiunii și a dispus grănițuirea proprietăților părților conform, punctele A5-F5 din schița anexă a lucrării aflată la fila 90 dosar apel, respingând cererea privind obligarea pârâtului la mutarea gardului și demolarea construcției și a compensat cheltuielile de judecată.
În adoptarea acestei soluții, tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr. 2824/10.04.1997 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul civil nr.6688/1996 a fost admisă acțiunea reclamanților în acea cauză, G și împotriva pârâților și G, constatându-se că reclamanții sunt proprietarii terenului în suprafață de 324. situat în Pitești,-, cu dimensiunile, lungime 36. și lățime 9. cu vecinătățile: E -, A - terenul Consiliului Municipiului Pitești, S - și N - și terenul, potrivit înscrisului sub semnătură privată încheiat la 20.06.1970.
Prin actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 4445/23.09.1997 de Biroul Notarului Public Pitești, G și și-au împărțit terenul de 324. în părți egale, câte 162. fiecare, câte 18. lungime și câte 9. lățime fiecare lot.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 615/13.02.2002 de Biroul Notarului Public Pitești, și ia au înstrăinat reclamanților-apelanți din cauza de fată suprafața de 162. cu precizarea făcută în cuprinsul actului, în sensul că suprafața rezultată din măsurători este de 167. (12, dosar fond).
Prin cererea de chemare în judecată reclamanții au solicitat grănițuirea terenului și au revendicat suprafața pretins acaparată de pârât de 6. astfel că, în verificarea susținerilor părților tribunalul, ținând seama astfel cum s-a arătat mai sus și de recomandările deciziei de casare, a audiat martorii propuși de părți, declarațiile martorilor audiați în apel confirmând chiar susținerile reclamantului care, în interogatoriul administrat de prima instanță (28 dosar fond) a recunoscut că la edificarea gardului de ulucă ce desparte cele două proprietăți a fost prezent, nu a avut nicio obiecțiune în ceea ce privește traseul pe care a fost amplasat acesta, de asemenea că după începerea prezentului proces a edificat și el în partea de est a proprietății un gard de ulucă și în urma edificării gardului terenul proprietatea sa are o lățime de numai 8. în loc de 9. cât ar fi trebuit să aibă conform actelor de proprietate. Prin urmare, s-a constatat că reclamantul a recunoscut la puțin timp de la momentul promovării cererii de chemare în judecată că terenul său are o lățime mai mică decât în acte ca urmare a construirii gardului pe partea estică a proprietății sale.
Prin raportul de expertiză întocmit au fost identificate terenurile părților, acestea având la momentul expertizei o suprafață de 156. în ceea ce-l privește pe reclamant și de 179. în ceea ce-l privește pe pârâtul-intimat.
S-a apreciat însă că este elocventă schița întocmită de expert (90 dosar apel), schiță în care se poate observa că identificarea terenurilor părților s-a făcut după transpunerea titlului de proprietate al reclamanților, respectiv actului de vânzare-cumpărare nr. 615/2002 - act prin care apelantul cumpăra de la terenul de 162. în urma măsurătorilor 167. -, fiind evidențiate de expert pe schiță și suprafața din de acces pe care prin construirea gardului reclamantul a lăsat-o în afară, diminuându-și lățimea de la 9. la 8. așa cum a și recunoscut.
Potrivit dispozițiilor art.584 Cod civil, orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa; cheltuielile grănițuirii se vor face pe
Așa fiind, tribunalul, în raport de probatoriul administrat și de prevederile textului de lege sus invocat, a grănițuit proprietățile părților conform raportului de expertiză punctele A5-F5 din schița anexă a lucrării aflată la fila 90 dosar fond, ținând seama și de faptul că pe această porțiune se află construit din 2002 un gard din ulucă din lemn cu țevi metalice compus din patru corpuri și J, cu acordul ambelor părți.
Din actele dosarului și probatoriul administrat nu a rezultat că pârâtul ocupă din terenul reclamantului, iar construcția ce se cere a fi demolată este proprietatea pârâtului, fiind amplasată pe terenul acestuia, așa încât pentru toate aceste considerente și văzând și prevederile art.480 Cod civil și art.1075-1077 Cod civil a fost respinsă cererea reclamanților-intimați privind demolarea gardului și ridicarea construcției, ocuparea terenului nefiind confirmată în speță.
În conformitate cu prevederile art.299 Cod procedură civilă și respectarea termenului legal, împotriva deciziei au formulat recurs reclamanții și, criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în sensul că hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art.315 alin.1 Cod procedură civilă și art.480 și 584 din Codul civil.
Motivând recursul, reclamanții susțin că instanța de apel nu a ținut seama de problemele de drept dezlegate prin decizia de casare și nici de dispozițiile instanței de recurs în legătură cu modul în care urmează a fi soluționată cauza în raport de dispozițiile art.480 Cod civil.
În legătură cu primul aspect, prin decizia civilă nr.1394/R/30.10.2006, Curtea de APEL PITEȘTIa reținut că "potrivit prevederilor art.584 Cod civil, orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa. Chiar dacă între proprietățile învecinate există semne de delimitare, dar proprietarii au îndoieli cu privire la deținerea fără drept de către vecini a unor suprafețe din terenul lor, acțiunea are caracterul unei revendicări, care îl obligă pe reclamant să dovedească atât dreptul său de proprietate, cât și conduita pârâtului prin care i s-a adus atingere dreptului său de proprietate".
Prin urmare, constatând că acțiunea recurenților în grănițuire are caracterul unei acțiuni petitorii deoarece pretind că pârâtul le-a acaparat o porțiune din terenul proprietatea lor, instanța de recurs le-a impus ca, în calitate de reclamanți, să facă dovada atât a dreptului pretins, cât și a încălcării acestui drept prin edificarea gardului.
Se susține că instanța de apel, dacă ar fi avut în vedere aceste cerințe impuse prin decizia de casare, trebuia să constate că reclamanții au depus la dosarul cauzei, odată cu acțiunea de chemare în judecată, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.615/13.02.2005, ca și înscrisurile ce au stat la baza încheierii acestuia (7-12, dosar fond).
De asemenea, reclamanții arată că tot în primul ciclu procesual au depus la dosar cauzei autorizația de construire pentru casa edificată pe terenul cumpărat, precum și cartea funciară a întregului imobil, iar pârâtul a depus titlul său de proprietate, respectiv actul de partaj voluntar intervenit între el și, de la care recurenții au cumpărat terenul.
Având atașate toate aceste înscrisuri la dosar și ținând seama de faptul că pârâtul a recunoscut că el a edificat gardul existent în prezent, instanța trebuia să ceară expertului desemnat să transpună pe teren titlurile exhibate și, ținând seama de întinderea drepturilor fiecărei părți, să stabilească linia de hotar dintre cele două proprietăți.
Aceasta presupunea ca expertul să țină seama, în primul rând, de întinderea drepturilor fiecăruia, respectiv de faptul că prin partajul voluntar intervenit între pârâtul G și, aceștia au împărțit în mod egal suprafața de teren cumpărată, intenție materializată și în schița de plan pe care aceștia au întocmit-
În al doilea rând, se susține că instanța trebuia să constate că această schiță era doar orientativă și nu reprezenta cu fidelitate situația existentă pe teren, aspect confirmat de toate expertizele efectuate în cauză, care au arătat că terenul împărțit avea alte dimensiuni decât cele menționate pe acea schiță.
Ținând seama de toate aceste aspecte, recurenții au solicitat instanței să ceară expertului să stabilească linia de hotar în așa fel încât să i se respecte fiecărei părți suprafața de teren care îi aparține, respectiv din suprafața totală cuprinsă între vecinătățile existente sau să li se asigure prin această grănițuire suprafața de 162.
Deși este cert stabilit că după edificarea gardului pârâtul deține 179. iar reclamanții numai 157. iar la cercetarea locală s-a constatat că gardul construit de pârât nu este paralel cu laturile de est și vest ale terenului, ci este oblic, cu înclinația către terenul reclamanților, totuși instanța de apel a omologat schița de plan care stabilește linia de hotar chiar pe gardul respectiv, încălcând astfel atât dispozițiile instanței de casare, cât și dreptul de proprietate al reclamanților.
Pentru aceste considerente se solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei pentru a se reface raportul de expertiză în sensul dispozițiilor impuse prin decizia civilă nr.1394/R/2006 a Curții de APEL PITEȘTI.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse:
Prima critică întemeiată pe disp art. 304 pct. 9 cod procedură civilă, este nefondată, instanța de apel soluționând cauza cu respectarea îndrumărilor date in decizia de casare. Astfel, in raport de recomandările instanței de recurs, cu respectarea art. 315 cod procedură civilă, instanța de apel a suplimentat probatoriul in cauză, administrând proba testimonială, înscrisuri, expertiză și chiar cercetare locală, ansamblu probator in baza căruia a stabilit situația de fapt, privind traseul grănițuirii, pe punctele A5-F5, soluționând totodată acțiunea in revendicare și pronunțându-se cu privire la toate cererile cu care a fost investită.
Față de situația de fapt reținută, instanța de apel a aplicat corect disp art. 584 și 480 cod civil, hotărârea pronunțată fiind legală sub acest aspect.
Decizia tribunalului este criticată și sub aspectul analizării și interpretării probelor administrate, recurenții făcând o trecere in revistă ansamblului probator.
Astfel, se arată că părțile au depus la dosar cauzei autorizația de construire pentru casa edificată pe terenul cumpărat, precum și cartea funciară a întregului imobil, iar pârâtul a depus titlul său de proprietate, respectiv actul de partaj voluntar intervenit între el și, de la care recurenții au cumpărat terenul. Instanța trebuia să ceară expertului desemnat să transpună pe teren titlurile exhibate și, ținând seama de întinderea drepturilor fiecărei părți, să stabilească linia de hotar dintre cele două proprietăți. La cercetarea locală s-a constatat că gardul construit de pârât nu este paralel cu laturile de est și vest ale terenului, ci este oblic, cu înclinația către terenul reclamanților, totuși instanța de apel a omologat schița de plan care stabilește linia de hotar chiar pe gardul respectiv, încălcând astfel atât dispozițiile instanței de casare, cât și dreptul de proprietate al reclamanților.
Critica este una de netemeinicie, iar nu de nelegalitate.
Aprecierea cu privire la această raportare constituie o chestiune de fapt, de administrare și evaluare a probatoriului, chestiuni ce scapă, controlul judecătoresc în calea de atac a recursului.
În această situație nu se constată existența vreunei încălcări a legii sau alte motiv pentru care din oficiu hotărârea ar putea fi casată ori modificată, așa încât în temeiul art.312 Cod procedură civilă, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții și, domiciliați în Pitești,-, județul A, împotriva deciziei civile nr.58 din 24 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimat fiind pârâtul G, domiciliat în Pitești, str. -, -.4,.A,.5, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- --- - - - --
Grefier,
Red.
Tehnored.
5 ex.12.2009
Jud. apel: /
Jud. fond:
Președinte:Veronica Șerbănoiu BădescuJudecători:Veronica Șerbănoiu Bădescu, Florinița Ciorăscu, Corina
