Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 180/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-- 30.04.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 180/
Ședința publică din 17 iunie 2009
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Oberșterescu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 109/04.03.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat Statul Român-prin Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru pretenții.
La apelul nominal, lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 03.06.2009, când pronunțarea a fost amânată pentru data de 10.06.2009 și, mai apoi, pentru 17.06.2009, încheieri care fac parte integrantă din prezenta decizie. În termenul de pronunțare, reclamanta apelantă a depus la dosar, prin registratura instanței, concluzii scrise.
CURTEA
Deliberând asupra apelului, constată:
Prin sentința civilă nr. 109/4.03.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada respins ca prescrisă acțiunea civilă formulată de reclamanta împotriva pârâtului Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin acțiune, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor la plata folosinței apartamentului nr. 3 situat în A,-, din data de 2 iulie 1965 și până în data de 18 aprilie 2004, folosință cuantificată la 143.000 euro.
La termenul din 4 februarie 2009 din oficiu instanța a pus în discuție excepția prescripției dreptului la acțiune potrivit cu dispozițiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
Acțiunea în pretenții privind plata folosinței apartamentului nu se circumscrie cazurilor prevăzute de art. 45 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora numai chiriașul are dreptul conferit de art. 48 la despăgubiri pentru sporul de valoare adus imobilului care a fost restituit fostului proprietar.
Pretențiile reclamantei întemeindu-se pe dreptul comun (art. 483 - 487 Cod civil) și nu pe legea specială, termenul pentru formularea acestei acțiuni începe să curgă, conform art. 8 din Decretul nr. 167/1958, de la data când reclamanta păgubită a cunoscut sau trebuia să cunoască paguba și pe acela care răspunde de ea și care în speță este data de 08.11.2006, când s-a pronunțat irevocabil instanța de judecată asupra acțiunii în revendicare a reclamantei, împrejurare față de care este prescrisă pretenția reclamantei pentru perioada 02.07.1965 - 08.11.2003, iar pentru perioada 08.11.2003 - 18.04.2004 calitatea de proprietari tabulari ai imobilului o aveau și care, potrivit art. 486 Cod civil, erau posesori de bună credință, folosind acest apartament în puterea contractului de vânzare-cumpărare ale cărui vicii nu le erau cunoscute la acea dată.
Împotriva sentinței civile nr. 109/4.03.2009 a Tribunalului Arada declarat apel în termenul legal reclamanta, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea apelului, reclamanta a arătat că în mod nelegal s-a reținut excepția prescripției dreptului la acțiune în baza art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
De asemenea, a arătat că în mod greșit s-a invocat art. 45 din Legea nr. 10/2001, care se referă la cauzele de nulitate, iar nu la prescripție.
Nici în condițiile dreptului comun, a arătat reclamanta, acțiunea sa nu este prescrisă, întrucât art. 483 cod civil prevede că fructele civile se cuvin proprietarului, iar prin anularea dreptului de proprietate al Statului Român, se consideră că acesta nu a fost niciodată proprietar și nici că a fost de bună-credință.
Reclamanta a invocat în favoarea sa și practica
Pârâtul nu a depus întâmpinare la apelul reclamantei.
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, cu dispozițiile art. 295 alin. 1 Cod procedură civilă și cu probatoriul administrat în cauză, Curtea reține următoarele:
Prin acțiune, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului Statul Român la plata contravalorii folosinței apartamentului nr. 3, situat în A,-, pe care a estimat-o la 143.000 euro, pe perioada cuprinsă între 2.07.1965, când imobilul a fost preluat abuziv de stat prin vacanță succesorală, și 18.04.2004, când a introdus acțiunea în revendicare.
Printr-o precizare de acțiune a arătat că temeiul juridic al acțiunii sale îl reprezintă prevederile art. 483-487 Cod civil.
De asemenea, în raport cu dispozițiile art. 8 din Decretul nr. 167/1958, a arătat că termenul de prescripție începe să curgă de la data de 8.11.2006, când s-a finalizat irevocabil, prin decizia civilă nr. 2152/8.11.2006 a Curții de APEL TIMIȘOARA, acțiunea sa în revendicare.
Art. 8 din Decretul nr. 167/1958 prevede:
"Prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât și pe cel care răspunde de ea.
Dispozițiile alineatului precedent se aplică prin asemănare și în cazul îmbogățirii fără just temei."
Este adevărat că în cazul reclamantei, așa cum corect a reținut și prima instanță, prescripția dreptului la acțiune începe să curgă de la data de 8.11.2006, când s-a finalizat irevocabil acțiunea în revendicare a reclamantei.
Pe de altă parte însă, pentru acțiunea în pretenții a reclamantei, termenul de prescripție este de 3 ani, conform art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958.
În consecință, în mod corect a reținut prima instanță că pentru perioada cuprinsă între 2.07.1965 și 8.11.2003 acțiunea reclamantei este prescrisă.
Prima instanță însă a reținut în mod greșit excepția prescripției și pentru perioada cuprinsă între 8.11.2003 și 18.04.2004, cu motivarea că proprietari erau numiții și, considerați a fi de bună-credință, întrucât la acea dată nu le erau cunoscute viciile contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu statul.
În dosarul de față, pretențiile reclamantei sunt îndreptate împotriva pârâtului Statul Român, ori în această situație nu are relevanță buna sau reaua credință a terților dobânditori ai imobilului.
Prin urmare, apelul reclamantei este întemeiat pentru pretențiile vizând perioada 8.11.2003 - 18.04.2004, întrucât pentru această perioadă acțiunea reclamantei nu este prescrisă.
Față de aceste considerente, în baza art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va admite apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 109/4.03.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
În consecință, va desființa sentința apelată și va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Arad pentru pretențiile aferente perioadei 8.11.2003- 18.04.2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamanta, domiciliată în B,-,. 29/A,. 2, 1, sectorul 1, împotriva sentinței civile nr. 109/4.03.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sectorul 5.
Desființează sentința apelată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Arad pentru pretențiile aferente perioadei 8.11.2003- 18.04.2004.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR 2: Rujița Rambu
G - - -
GREFIER,
- -
Se comunică:
- reclamantei - B,-,. 29/A,. 2, 1, sectorul 1
- pârâtului Statul Român, reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor-B,-, sectorul 5.
Red. - 25.06.2009;
Tehnored. - 06.07.2009; 4 ex.
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecător;
Președinte:Gheorghe OberșterescuJudecători:Gheorghe Oberșterescu, Rujița Rambu
