Drepturi salariale (banesti). Decizia 701/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția Conflicte de Muncă
și Asigurări Sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 701
Ședința publică din 28 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Dumitru Popescu
JUDECĂTOR 2: Aurelia Schnepf
JUDECĂTOR 3: Raluca Panaitescu
GREFIER: - -
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A, împotriva Sentinței Civile nr. 468/2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-,in contradictoriu cu reclamanții, R, și cu Tribunalul Arad, având ca obiect drepturi salariale.
La apelul nominal, făcut în ședință publică,se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,Curtea,văzând că prin cererile de recurs pârâții au solicitat judecarea cauzei in lipsă,precum și că nu s-au mai formulat alte cereri, consideră cauza in stare de a fi judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând,constată următoarele.
Prin Sentința Civilă nr. 468/2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- a fost admisă acțiunea reclamanților, n, Și R, promovată in contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Arad și Ministerul Economiei și Finanțelor și-n consecință a obligat pârâții să plătească reclamanților sporul de stres și suprasolicitare neuropsihică in procent de 50% din salariul de bază,începând cu data de 01.februarie 2007 și pe viitor,sume actualizate cu rata inflației.In privința reclamanților, și R, drepturile bănești mai sus individualizate au fost acordate până la data pensionării.
Prin aceeași hotărâre judecătorească pârâții au fost obligați să efectueze înscrierea mențiunilor privind plata sporului de 50% in cartea de muncă a reclamanților,iar pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să aloce fondurile bănești necesare plății sporului cuvenit reclamanților.
Pentru a pronunța această sentință,după depășirea excepției peremptorii a lipsei calității procesual pasive,ridicată de Ministerul Economiei și Finanțelor,prin întâmpinare, Tribunalul a reținut in esență că reclamanții sunt grefieri in cadrul Tribunalului Arad și in această calitate ei beneficiază de drepturile salariale prevăzute de art. 47 din Legea nr. 50/1996, reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază.
Au fost înlăturate apărările de fond ale pârâților potrivit cărora dispozițiile legale invocate de reclamanți au fost abrogate prin art. 42 din OUG nr. 83/2000, cu motivarea că abrogarea in discuție nu poate produce efecte juridice,de vreme ce ordonanța invocată este un act normativ de nivel inferior celui abrogat,fiind emis in contradicție cu prevederile Constituției și ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
In continuare,Tribunalul a acordat eficiență dezlegării problemelor de drept date de Înalta Curte de Casație și Justiție in Dosarul nr. 5/2008 in care a statuat că judecătorii,procurorii,magistrații asistenți,precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50/% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut și după intrarea in vigoare a OG nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat in proces prin DGFP A, recurs înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara in data de 03.07.2008, solicitând,in principal,modificarea sentinței supusă reformării, in sensul admiterii excepției lipsei calității procesual pasive a ministerului recurent și respingerii acțiunii față de el pentru lipsa calității procesual pasive,iar in subsidiar,respingerea in totalitate a acțiunii reclamanților,ca neîntemeiată.
Pentru justificarea motivelor de recurs care, in opinia recurentului, ar determina aplicabilitatea art. 304 pct.9 și 304 ind. 1/pr.civ., autorul căii de atac a invocat excepția lipsei calității sale procesual pasive,cu motivarea că rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este acela de a răspunde de elaborarea proiectului legii bugetului,in limitele competențelor conferite prin prevederile art. 18 alin.2 lit.b) și art. 28 lit. e) din Legea nr.500 /2002 privind finanțele publice. Recurentul este ordonator principal de credite la fel ca și Ministerul Justiției.
Asupra fondului acțiunii principale a reclamanților,recurentul a susținut că drepturile salariale recunoscute in favoarea reclamanților prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 au fost abrogate prin OUG nr. 83/2000, că,in consecință nu există nici un temei legal pentru acordarea lor și că instanțele judecătorești nu se pot substitui puterii legiuitoare prin aplicarea unor norme legale abrogate,ori create pe cale judiciară.
Hotărârea instanței de fond a fost atacată cu recurs și de către pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților care a solicitat modificarea acesteia,in sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii reclamanților.
Sintetizând motivele de recurs ale Ministerului Justiției,Curtea constată că acestea s-au întemeiat pe prevederile art. 304 pct.9 /pr.civ. și au vizat in primul rând greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996,din perspectiva abrogării acestora prin OG nr. 83/2000. S-a susținut că Legea nr. 50/1996,care reglementa salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești este o lege ordinară care poate fi abrogată printr-o ordonanță simplă,cum s-a și întâmplat in speță.
Recurentul a mai adăugat că,prin OG nr. 83/2000,in coeficientul de multiplicare ce servea drept bază de calcul a salariului reclamanților a fost introdus,alături de sporul de ședință și sporul pentru stres și suprasolicitare neuropsihică.
In fine,cu privire la acordarea pentru viitor a drepturilor salariale solicitate prin acțiune, recurentul susține că această soluție nu are nici o bază legală de vreme ce,in prezent, salarizarea personalului auxiliar de specialitate este reglementat prin OG. 10/2007, care nu mai prevede dreptul reclamanților la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Reclamanții intimați nu și-au exprimat poziția procesuală prin întâmpinare cu toate că au fost citați cu această mențiune de către instanța de recurs.
In recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând cele două recursuri prin prisma motivelor invocate, precum și a actelor de procedură efectuate in fața instanței de fond, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 304 ind. 1,art. 304 pct. 9 și art. 312 alin.1/pr.civ.,Curtea reține următoarele.
Asupra calității procesual pasive a recurentului Ministerul Economiei și Finanțelor, prin DGFP T, Curtea reține că,intr-adevăr, drepturile solicitate de autorii cererii principale sunt drepturi de natură salarială, potrivit art. 282 Codul Muncii, context in care părți în proces sunt in principiu numai reclamanții și pârâții (angajatorul și organele ierarhic superioare) care au atribuții în ceea ce privește salarizarea acestora, având în vedere că într-un proces, calitatea de pârât poate aparține numai persoanei despre care se afirmă că a încălcat sau nu a recunoscut un drept.
Totuși,rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este acela de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete fiind necesar ca acestea să pună la dispoziția angajatorului fondurile necesare plății drepturilor salariale.
Ori, prin raportare la împrejurarea că reclamanții fac parte din categoria bugetarilor, valorificarea cu succes a drepturilor salariale, care in cazul lor sunt suportate din veniturile publice, devine cu atât mai eficientă cu cât raporturile procesuale sunt legate cu Ministerul Economiei și Finanțelor. Aceasta întrucât în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 500/2002 Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, anume pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și a actelor normative privind aprobarea contului general anual de execuție.
Curtea mai reține că legitimarea procesuală a Ministerului Economiei și Finanțelor se justifică și prin dispozițiile art.1 din G nr.22/2002, aprobată prin Legea nr.288/2002, potrivit cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă. Excepția a fost corect respinsă de către instanța de fond, iar motivul de recurs supus analizei nu este întemeiat, cu atât mai mult cu cât Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale in litigiu.
In ce privește modalitatea de interpretare și aplicare de către judecătorii fondului prevederilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, Curtea reține că, având de soluționat un recurs in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța supremă s-a pronunțat prin Decizia nr. 21/10.03.2008 constatând inaplicabilitatea normelor de abrogare conținute în art. I pct. 42 și în art. IX alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, care impune ca instanțele de judecată să considere rămase în vigoare dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, norme ce au produsși produc în continuare efecte juridice.
Pentru considerentele expuse,văzând că potrivit art. 329 alin.2 și 3/pr.civ. dezlegările date problemei de drept ce vizează aplicabilitatea art. 47 din Legea nr. 50/1996 și după intrarea in vigoare a OG nr.83/2000, prin Decizia nr. 21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție sunt obligatorii, Curtea va face aplicarea dispozițiilor legale in discuție,sens in care va constata că reclamanții beneficiază de drepturile salariale solicitate prin acțiune,iar hotărârea pronunțată in fond este legală și temeinică.
In contextul considerațiilor de fapt și de drept mai sus expuse,in baza art. 304 ind.1 și art. 312 alin.1/pr.civ.,considerând că nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9/pr.civ.,Curtea va respinge ambele recursuri, ca neîntemeiate.
Se va lua act prin dispozitivul prezentei că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată in recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor,prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A, împotriva Sentinței Civile nr. 468/2008, pronunțată de Tribunalul Arad,in Dosarul nr-, in contradictoriu cu intimații, R.
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției, împotriva aceleași hotărâri judecătorești.
Fără cheltuieli de judecată in recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /28.05.2009
Tehnored. /2 ex /28.05.2009
Prima instanță: și - Tribunalul Arad.
Președinte:Dumitru PopescuJudecători:Dumitru Popescu, Aurelia Schnepf, Raluca Panaitescu
