Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 188/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 188
Ședința publică de la 16 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Stela Popa
JUDECĂTOR 2: Ionela Vîlculescu
JUDECĂTOR 3: Maria Cumpănașu
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de reclamantul și pârâtul ȘT. împotriva deciziei civile nr. 410 din 17 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul reclamant, lipsind recurentul pârât Șt..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se cererea de amânare formulată de recurentul pârât, pentru angajare apărător.
Recurentul reclamant a lăsat la aprecierea instanței cererea de amânare formulată de recurentul pârât.
Curtea a respins cererea de amânare formulată de recurentul pârât ca neîntemeiată, având în vedere că singur motiv de recurs formulat de acesta privește cheltuielile de judecată.
Constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra ambelor recursuri.
Recurentul reclamant a solicitat admiterea recursului, așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată. A depus concluzii scrise.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
Prin sentința civilă nr. 1035 din 6.06.2007, pronunțată de Judecătoria Novaci, în dosarul nr-, a fost admisă în parte acțiunea reclamantului împotriva pârâtului, care a fost obligat să-i lase în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de 6,10 metri, individualizați în expertiză, având forma unui triunghi, cu baza de 43,19 metri, înălțimea de 0,21 metri și vecinii: N- teren pârât, S- teren reclamant, E și V - teren pârât.
S-a dispus grănițuirea terenului, luându-se ca semn de hotar zidul edificat de pârât, fiind respins capătul de acțiune privind obligația de a face, precum și cererea reconvențională.
Pentru a pronunța această sentință, a reținut instanța că reclamantul a făcut dovada dreptului de proprietate conform cerințelor art. 480 Cod Civil, că actele depuse de pârât nu îndeplinesc condiția unui just titlu asupra terenului litigios, astfel încât, primind actele de proprietate ale reclamantului, față de cele ale pârâtului, sunt întemeiate concluziile raportului de expertiză.
Astfel, în stabilirea liniei de hotar ce desparte proprietățile părților, instanța a avut în vedere concluziile raportului de expertiză, luând ca semn de hotar zidul edificat de pârât, în funcție de care a stabilit că pârâtul ocupă din terenul reclamantului o suprafață de 6,10 metri.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, cu motivarea că instanța a avut în vedere concluziile raportului de expertiză care nu s-a raportat la actele de proprietate, efectuând măsurători neconcludente ce nu corespund realității, luând ca linie de hotar zidul edificat de pârât pe terenul proprietatea reclamantului.
Împotriva sentinței a declarat apel și pârâtul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, cu motivarea că instanța a dispus grănițuirea terenurilor, fără a stabili însă care este linia despărțitoare dintre proprietăți pe întreaga lungime, astfel încât hotărârea nu poate fi pusă în executare.
Mai este criticată sentința și sub aspectul faptului că nu au fost analizate actele de proprietate ale părților, fiind înlăturat actul depus de el și care face dovada proprietății asupra terenului pe care îl deține.
În cauză s-a dispus efectuarea unei noi expertize de către trei experți topografi prin care să se clarifice aspectele invocate de părți ca motive de apel, expertiză întocmită de experții, și G, la concluziile cărora s-au formulat obiecțiuni încuviințate de instanță pentru ambele părți și cărora experții le-au răspuns.
Tribunalul Gorj, prin decizia civilă nr. 410 din 17.10.2008, a admis apelurile declarate de apelantul reclamant și de apelantul pârât Șt., împotriva sentinței civile nr. 1035 din 6.06.2007 pronunțată de Judecătoria Novaci, în dosarul nr-.
A modificat sentința, în sensul că a admis în parte acțiunea, a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților conform răspunsului la obiecțiunile formulate în raportul de expertiză, pe traseul A3-A2-A-B-C-D-E-F-
Au fost respinse capetele de acțiune privind revendicarea și obligația de a face, fiind menținute restul dispozițiilor sentinței.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut că actele de proprietate ale părților pentru terenurile în privința cărora se învecinează, nu sunt extrem de clare cu privire la individualizarea terenurilor proprietatea lor, ca dimensiuni și vecinătăți, ceea ce a determinat confuzie din partea acestora cu privire la întinderea dreptului lor de proprietate, cât și dificultate din partea experților în a da răspunsuri ferme obiectivelor stabilite de instanță.
Astfel, reclamantul și-a întemeiat prerogativele proprietății pe un înscris sub semnătură privată încheiat la data de 29.04.1964, iar pârâtul pe un contract de vânzare încheiat în anul 1942 și un contract de schimb intervenit între numita și.
Din aceste două acte de proprietate, așa cum specifică și experții numiți în apel, a rezultat o situație contradictorie, cu privire la lungimile terenurilor înscrise în acte.
Mergând însă pe o explicație logică, experții au concluzionat că lungimea existentă în teren este de 102,60 metri, conform vecinătății de Nord a terenului reclamantului, mai mult cu 2,60 metri decât cea înscrisă în act, împrejurare posibilă și datorită fostului curs al pârâului, care ar explica și obiecțiunea pârâtului, referitoare la fostul curs al acestui.
În aceste condiții, linia de hotar dintre proprietățile părților s-ar constitui chiar din gardurile existente în teren, respectiv pe traseul A3-A2-A-B-C-D-E-F-G, situație în care pârâtul nu mai ocupă din terenul reclamantului și evident nu se mai impune demolarea gardului întrucât nu este edificat pe un teren ce aparține pârâtului.
Ca atare, tribunalul a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților conform răspunsului la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză, reținându-se că această modalitate reprezintă realitatea din teren potrivit actelor invocate de părți.
S-a respins petitul vizând revendicarea, nefiind incidente dispozițiile art.480 civil în privința ocupațiunii exercitate fără drept de pârât asupra terenului proprietatea reclamantului, deoarece stabilind linia de hotar conform gardului despărțitor dintre proprietăți, este evident că pârâtul nu ocupă din terenul proprietatea reclamantului.
Din aceleași considerente și capătul de cerere privind obligația de ridicare a gardului a fost respins, întrucât gardul dintre proprietăți apare ca hotar despărțitor, pârâtul needificându-l pe proprietatea reclamantului, menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței.
Împotriva acestei decizii au declarat și motivat recursuri în termen reclamantul și pârâtul, considerând-o ca fiind nelegală.
În motivarea recursului reclamantul invocă în esență greșita stabilire de către instanța de apel a liniei de hotar ce desparte proprietățile părților, potrivit răspunsului experților la obiecțiunile formulate, răspuns care nu a avut în vedere o documentație suplimentară, ci numai susținerile părților.
Arată că raportul de expertiză întocmit în apel d e cei trei experți reflectă situația din teren și ca atare tribunalul trebuia să dispună grănițuirea potrivit concluziilor acestui raport, din care rezultă că pârâtul ocupă din terenul reclamantului.
Referitor la recursul declarat de pârât se constată că vizează în exclusivitate cheltuielile de judecată la care a fost obligat, susținând că sunt nedatorate.
Recursurile sunt nefondate.
Din verificarea actelor și lucrărilor cauzei se constată că sunt lipsite de temei legal susținerile recurentului reclamant, prin hotărârea supusă recursului instanța de apel dând o judicioasă rezolvare pricinii deduse judecății.
Găsindu-și fundamentul juridic în dispozițiile art.584 cod civil, grănițuirea reprezintă modalitatea prin care orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la stabilirea liniei de hotar ce desparte proprietățile acestora.
În speță se constată că procedeul prin care instanța de apel a dispus stabilirea liniei de hotar ce desparte proprietățile părților corespunde unei reale stări de fapt, urmând traseul gardurilor existente în teren, respectiv pe traseul A3-A2-A-B-C-D-E-F-G, ce au fost edificate de circa 40 ani.
Corect s-a ținut seama de răspunsul experților la obiecțiuni, prin care arată că actele de proprietate, prezentate de părți nu sunt pe deplin edificatoare referitor la lungimile terenurilor înscrise în acte, dar, ținând seama de fostul curs al acestui pârâului experții au concluzionat că lungimea existentă în teren este de 102,60 metri, conform vecinătății de Nord a terenului reclamantului, mai mult cu 2,60 metri decât cea înscrisă în act.
Dispunându-se grănițuirea pe actualul amplasament, petitul de acțiune vizând revendicarea nu-și găsește temei, nefiind întrunite condițiile prevăzute de dispozițiile art.480 civil, respectiv ocupațiunea exercitată fără drept de pârât asupra terenului proprietatea reclamantului, situație în care, evident nu se mai impune demolarea gardului întrucât nu este edificat pe un teren ce aparține pârâtului, ci gardul dintre proprietăți apare ca hotar despărțitor, aspecte judicios rezolvate de instanța de apel.
Așa fiind, constatându-se că sunt nefondate criticile invocate de reclamant, urmează ca potrivit art.312 alin.1 cod proc. civilă, recursul declarat de acesta să fie respins.
Referitor la recursul pârâtului se constată că de asemenea este lipsit de temei legal.
Astfel, obligarea pârâtului Șt. la plata cheltuielilor de judecată de judecată către reclamantul în sumă de 560,30 lei s-a făcut numai prin sentința instanței de fond.
Stabilind acest cuantum instanța a ținut seama de dispozițiile art.276 cod proc. civilă, respectiv în limita admiterii acțiunii formulate de reclamant.
Verificându-se motivele de apel invocate pârât se constată acesta nu a formulat critici sub aspectul obligării sale la plata cheltuielilor de judecată, iar prin decizia pronunțată instanța de apel a menținut aceste prevederi ale sentinței.
În atare situație aceste dispoziții au intrat în puterea lucrului judecat, neputând fi invocate de pârât "omissio medio" direct în recurs, considerent pentru care și recursul acestuia va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de reclamantul și pârâtul ȘT. împotriva deciziei civile nr. 410 din 17 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Februarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. jud. -
Tehn.
2 ex./04.03.2009
Președinte:Stela PopaJudecători:Stela Popa, Ionela Vîlculescu, Maria Cumpănașu
