Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 1957/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1957/R/2009
Ședința publică din 13 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Sergiu Diaconescu
JUDECĂTORI: Sergiu Diaconescu, Traian Dârjan Daniela Griga
- -
GREFIER: - -
S-a lua spre examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1031 din 18 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, privind și pe pârâții PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SĂLAJ, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxa judiciară de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 12 august 2009, prin registratura instanței, pârâtul intimat parchetul de pe lângă tribunalul Sălaja depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și judecarea cauzei în lipsă.
De asemenea, se constată că la data de 20 august 2009, prin registratura instanței, pârâtul intimat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluja depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea recursului și judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2.pr.civ.
Curtea constată prezentul recurs în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1031 din 18.05.2009, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, a fost respinsă ca nefondata acțiunea reclamantului împotriva pârâților PARCHETUL DE PE CURTEA DE APEL CLUJ și PARCHETUL DE PE TRIBUNALUL S referitoare la obligarea acestora la plata sumei de 1.167 lei reprezentând diferența de indemnizație pentru incapacitate temporara de muncă cu dobânda aferenta, și a sumei de 1.150 lei reprezentând contravaloarea biletului de tratament in stațiunea, cu dobânda aferenta.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că reclamantul a suferit un accident la data de 30 octombrie 2006, în jurul orelor 15:00, în sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj, unde își avea locul de muncă.
Acest accident a fost consemnat în procesul verbal întocmit de comisia formată din prim procuror, procuror și inginer, inspector în cadrul Inspectoratului Teritorial d e Muncă S, iar reclamantul a fost internat în stare gravă la Spitalul Județean de Urgențe S, Secția Neurologie, acordându-i-se un concediu medical din 4 octombrie 2006 până în 31 ianuarie 2007.
Reclamantului i-a fost eliberat certificatul medical seria - nr. - cu codul d e indemnizație 06, iar certificatele medicale eliberate ulterior, aveau înscris codul d e indemnizație (29-34). Aceste coduri sunt corespunzătoare, bolilor obișnuite, concediul medical fiind decontat reclamantului de către angajator, respectiv, pârâtul Parchetul de pe Lângă Tribunalul Sălaj cu respectarea formularelor cu regim special.
În dosarul nr. 683/P/2006 al Parchetului de pe Lângă Tribunalul Sălaj au fost efectuate acte premergătoare privind accidentul suferit de către reclamantul, prin rezoluția din data de 9 aprilie 2007 dispunându-se neînceperea urmăririi penale în temeiul art. 228 alin. 1 și art. 10 lit. b din Codul d e procedură penală.
S-a reținut că, la data de 3 octombrie 2006, în jurul orelor 15,45, reclamantul se deplasa în incinta sediului urcând scările de la Judecătoria Zalău, către etaj, moment în care, potrivit declarației sale, i s-a făcut rău, s-a dezechilibrat și a căzut prin spațiul dintre cele două rampe ale scării de acces în clădire, deasupra cabinei portarului, al cărui planșeu,confecționat din plăci de ghips carton a cedat în urma impactului, reclamantul căzând la nivelul pardoselii.
In urma evenimentului, reclamantul a suferit leziuni de fractură os frontal, tasare vertebrală 1, contuzie cerebrală, hemoragie subarahnoidiană.
Din procesul - verbal de cercetare, întocmit de inspectorii S-Z, rezultă că, principala cauză a producerii acestui eveniment este căderea accidentatului de la înălțime prin dezechilibrare, favorizată fiind de înălțimea necorespunzătoare a balustradei, circa 0,62 metri și de starea de slăbiciune momentană apărută.
Pentru acestea, potrivit aceleiași părți vătămate nu sunt persoane responsabile.
Din raportul de constatare medico-legală rezultă că numitul a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin precipitare (cădere de la un nivel la altul) în urma unei lipotimii. Leziunile au necesitat 100 - 120 de zile îngrijiri medicale. Leziunile au pus în primejdie viața victimei. In urma leziunilor suferite susnumitul nu rămâne cu invaliditate sau infirmitate.
Având în vedere că principala cauză a producerii accidentului a fost căderea accidentatului de la înălțime prin dezechilibrare în urma unei lipotimii, înălțimea balustradei fiind doar cauză favorizantă, procurorul de caz a dispus neînceperea urmăririi penale în cauza privind accidentul de muncă a numitului, în temeiul art. 10 lit. b)
C.P.P.Soluția adoptată în cauză a fost menținută de procurorul ierarhic superior care, examinând, în condițiile art. 2781.C.P.P. plângerea formulată împotriva soluției, a dispus respingerea acesteia ca neîntemeiată prin ordonanța nr. 191/II/2/2007 din 21 mai, soluție ce a fost comunicată petentului la aceeași dată.
Împotriva ordonanței de respingere a plângerii nr. 191/II/2/2007 din 21 mai, reclamantul nu a formulat o nouă plângere la instanța de judecată, potrivit art. 2781.
C.P.P.In schimb la data de 21 decembrie 2007, reclamantul și-a a formulat nemulțumirea fată de soluția pronunțată în dosarul nr. 683/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalului Sălaj, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, plângerea fiind respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția nr. 1295/II/2/2007 din 6 februarie 2008 procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.
Potrivit dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 90/1996 prin accident de muncă se înțelege vătămarea violentă a organismului, precum și intoxicația acută, profesională, care are loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, indiferent de natura juridică a contractului în baza căruia se desfășoară activitatea și care provoacă incapacitatea temporară de muncă de cel puțin 3 zile, invaliditate sau deces.
Instanța a reținut că accidentul suferit de către reclamant nu se încadrează în categoria accidentelor de muncă, deoarece acesta nu se află în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Prin urmare nici pretențiile reclamantului pentru obligarea pârâților la plata diferenței de 5% din salariu în sumă de 1.167 lei și a biletului de tratament în stațiunea în sumă de 1.150 lei, la care să se adauge dobânda aferentă, apar ca nefondate.
Împotriva acestei hotărâri reclamantul a declarat recurs prin care a solicitat modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea recursului, reclamantul a arătat că accidentul suferit s-a produs ca urmare a executării necorespunzătoare a balustradei de către constructor, aspect confirmat de expertiza tehnică în construcții și că în raport de circumstanțele concrete este un accident de muncă.
De asemenea nu este de competența Parchetului ci a Inspectoratului Teritorial d e Muncă, stabilirea și înregistrarea accidentului de muncă.
Pârâta Curtea de Apel Cluja solicitat prin întâmpinare respingerea recursului ca nefondat.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel va admite recursul pentru următoarele considerente:
Elementul litigios esențial de care depinde justa soluționare a acțiunii dedusă judecății se referă la caracterul accidentului suferit de reclamant în sensul stabilirii dacă este sau nu un accident de muncă.
În acest context, Curtea constată că pârâtele nu au contestat suma pretinsă de reclamant sub aspectul cuantumului și a îndreptățirii sale de a beneficia de despăgubiri în cazul unui accident de muncă ceea ce limitează elementul litigios doar la caracterul accidentului suferit de reclamant.
În conformitate cu art. 5 lit. g din Legea nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă, intrată în vigoare conform art. 53 la data de 01.10.2006, accidentul de muncă este "vătămarea violenta a organismului, precum și intoxicația acuta profesională, care au loc în timpul procesului de munca sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu și care provoacă incapacitate temporară de munca de cel puțin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces."
De asemenea, conform art. 30 lit. f din același act normativ," În sensul prevederilor art. 5 lit. g), este, de asemenea, accident de muncă:
f) accidentul cauzat de activități care nu au legătura cu procesul muncii, dacă se produce la sediul persoanei juridice sau la adresa persoanei fizice, în calitate de angajator, ori în alt loc de muncă organizat de aceștia, în timpul programului de muncă, și nu se datorează culpei exclusive a accidentatului."
Prin urmare, raportat la aceste dispoziții legale este evident că reclamantul a suferit un accident de muncă la sediul angajatorului la data de 03.10.2006 în timpul programului de lucru (ora 15,00) ca urmare a căderii sale de la etaj peste o balustradă a cărei înălțime era inferioară celei stabilite de proiectantul clădirii, ceea ce a avut consecința unei incapacități de muncă de 120 zile.
În acest context, rezoluțiile și ordonanțele pe care pârâții i le opun reclamantului sunt lipsite de relevanță sub aspectul neconstatării accidentului de muncă, deoarece Legea nr.319/2006 nu recunoaște organelor de urmărire penală atribuții de stabilire a unui accident de muncă, ci doar atribuții de anchetă privind eventuala răspundere penală (art.27 și 29 din Legea nr.319/2006).
În fine, Curtea observă că Inspectoratul Teritorial d e Muncă S - organ abilitat să constate accidentul de muncă a confirmat că evenimentul suferit de reclamant reprezintă un accident de muncă (3 fond).
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel în temeiul art.312 alin.3 raportat la art.304 pct.9 pr.civ. va admite recursul, va modifica hotărârea în sensul obligării ambilor pârâți în solidar conform art.1039 Cod civil, la plata sumelor pretinse de reclamant în temeiul art.44 din Legea nr.319/2006, precum și la plata dobânzii legale suferite începând cu data înregistrării acțiunii (08.05.2009) conform art.1088 cod civil și până la plata efectivă a despăgubirilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1031 din 18 mai 2009 Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în sensul că admite acțiunea reclamantului împotriva pârâților Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, pe care îi obligă în solidar la plata sumei de 1.167 reprezentând diferență de indemnizație pentru incapacitate temporară de muncă și a sumei de 1.150 lei reprezentând contravaloarea biletului de tratament în Stațiunea, împreună cu dobânda aferentă, începând cu data de 8 mai 2009 și până la data plății integrale.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 13 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Sergiu Diaconescu, Traian Dârjan Daniela Griga
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./
5 ex./06.11.2009
Președinte:Sergiu DiaconescuJudecători:Sergiu Diaconescu, Traian Dârjan Daniela Griga
