Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 2/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 2
Ședința publică de la 18 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valerica Niculina Grosu
JUDECĂTOR 2: Doru Octavian Pîrjol
Grefier
*******************************
La ordine a venit spre soluționare apelul promovat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.620/C din 06.07.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat apelantul, lipsă fiind reprezentanții intimaților-pârâți.
Procedura fiind legal îndeplinită, s-a expus referatul oral asupra cauzei, în sensul că la dosar s-a atașat răspunsul solicitat dlui expert, iar apelantul a depus prin compartimentul arhivă al instanței un set de acte cu opis, aflate la filele 34-43 dosar.
Apelantul depune la dosar cerere de reziliere a contractului de asistență juridică cu dl av., precizând că înțelege să se apere singur.
Solicită admiterea probei testimoniale, cu doi martori pentru care depune două declarații extrajudiciare. De asemeni solicită efectuarea unui nou raport de expertiză față de valoarea stabilită prin raportul de expertiză anterior. Depune o ofertă de preț pentru executarea de inscripții pe sabie, ofertă făcută de o societate comercială.
Instanța respinge proba testimonială și cea cu efectuarea unei expertize ca nefiind pertinente cauzei. În cauză nu se impune efectuarea unui nou raport de expertiză față de cele efectuate la fond.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Având cuvântul în susținerea motivelor de apel, apelantul solicită admiterea acestuia astfel cum a fost formulat și motivat,precizând că există discordanțe între expertizele efectuate la fond. Precizează că o piesă cu o vechime de 3500de ani nu poate fi evaluată la 10.000 RON, atât timp cât în prezent se poate confecționa una identică cu numai 5000 RON.
Solicită obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, instanța reținând cauza în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra apelului civil de față, constată că:
Prin cauza înregistrată sub nr.2764/279/6.05.2008 pe rolul Judecătoriei Piatra Neamț, reclamantul a chemat în judecată pârâtul Ministerul Culturii - Direcția pentru Cultură, Culte și Patrimoniu P N, Muzeul de Istorie P N, pentru a fi obligate la plata sumei de 1 milion de euro reprezentând recompensa bănească cuvenită în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 182/2000.
În motivarea acțiunii, reclamantul a învederat următoarea situație de fapt:
La data de 2.12.2006 în timp ce săpa în grădina casei sale, a descoperit o sabie din bronz cu lungimea de 57 cm pe care a predat-o Direcției pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național al Județului N pe baza procesului-verbal din 8 decembrie 2006.
Ulterior, a aflat că această sabie are o valoare deosebită, fiind vorba de o piesă deosebită, fiind echivalentul unui sceptru datând din perioada mijlocie a bronzului, respectiv sec. XV H, fiind descoperite doar trei astfel de piese până în prezent.
Urmare acestor aprecieri făcute chiar de directorul Complexului Județean N, a solicitat acestuia să-i înmâneze o copie după raportul de expertizare și evaluare a obiectului, însă acesta i s-a refuzat.
A sesizat Ministerul Culturii, solicitând ca obiectul predat să fie expertizat și echivalat la valoarea lui reală.
Prin răspunsul primit la data de 21.02.2007, a fost înștiințat că procesul de expertizare și clasare a piesei se afla în curs.
A solicitat Complexului Județean N, să-i plătească o recompensă de 1 milion EURO echivalent în lei.
La data de 24 mai 2007, prin adresa nr. 440, Complexul Județean N îl înștiințează că întrucât a refuzat să ridice suma de 4000 RON cu care au considerat să-l recompenseze pentru descoperirea piesei de bronz, banii au fost redistribuiți, urmând ca să se procedeze la o nouă reevaluare a drepturilor sale.
Urmare a notificării făcute prin executorul judecătoresc, Muzeul de Istorie și Direcției pentru Cultură, Culte și Patrimoniu, Complexului Județean N i-a comunicat, la data de 17 septembrie 2007, că pentru virarea sumei solicitate este necesar să-și deschidă un cont în valută iar prin adresa din 14 februarie 2008 i-a comunicat faptul că, nu pot ști în ce măsură vor da curs cererii reclamantului, întrucât bugetul instituției nu a fost aprobat.
Având în vedere faptul că i s-a refuzat înmânarea expertizei și evaluarea obiectului, având în vedere tergiversările privind despăgubirea ce urma să o primească conform Legii nr. 182/2000 și anume 45% din valoarea bunului, a fost nevoit a formula acțiune în justiție pentru a-și proteja dreptul.
A mai arătat reclamantul că nu este de acord cu suma ce i-a fost acordată întrucât nu are cunoștință de evaluarea făcută și solicită a fi recompensat conform legii, conform evaluării obiectului și nu cum "consideră să îl compenseze" anumite persoane.
Pentru aceste motive a solicitat admiterea acțiunii și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 3345/8 septembrie 2008, Judecătoria Piatra Neamța admis excepția de necompetență materială și a declinat competența în favoarea Tribunalului Neamț cu motivarea că, față de dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b Cod procedură civilă și valoarea pretențiilor de peste 5 miliarde lei, competența revine tribunalului.
Cauza s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Neamț sub nr. 2764/279/6.2008.
Prin sentința civilă nr.620/C/ 6.07.2009 pronunțată de Tribunalul Neamțs -a admis în parte acțiunea și în consecință au fost obligate pârâtele către reclamant la plata echivalentului în lei din ziua plății a sumei de 1.200 euro reprezentând c/val recompensei cuvenite acestuia în conformitate cu dispozițiile art. 49 alin.4 din Legea nr. 182/2000.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul a descoperit în mod cu totul întâmplător în pământ în timp ce săpa în grădina casei sale, o sabie din bronz, pe care, așa cum rezultă din procesul-verbal întocmit la 8 decembrie 2006, predat-o Direcției Județene pentru Cultură, Culte și Patrimoniu P
Potrivit raportului de evaluare întocmit de expert Dr. G la data de 27.02.2007, în scopul întocmirii documentației științifice și muzeale pentru evidențierea importanței și valorii săbiei de bronz în registrele de inventar ale Complexului județene N (instituție abilitată să gestioneze și valorifice bunuri din patrimoniu cultural național) precum și pentru întocmirea documentației de clasare - ce urma a fi înaintată Ministerului Culturii și cultelor, sabia descoperită de reclamant a fost evaluată la suma de 10.000 lei (RON), (respectiv 100.000.000 ROL).
Prin Ordinul nr. 2256/17.05.2007 emis de Ministerul Culturii și Cultelor, în conformitate cu prevederile art. 12 alin. (4) din legea nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural național mobil, cu modificările și completările ulterioare, s-a dispus clasarea, în patrimoniul cultural național mobil, în categoria juridică "", a bunului cultural mobil cu valoare arheologică (sabia de bronz) aflată în patrimoniul Complexului Județean
Întrucât dispozițiile art. 49 din Legea nr.182/2000 privind patrimoniul cultural național mobil, prevăd că, autorii descoperirilor întâmplătoare, care au predat autorităților competente, bunurile descoperite, au dreptul la o recompensă bănească de 30% din valoarea bunului, calculată în momentul acordării recompensei, Complexului Județean N i-a oferit reclamantului o recompensă de 4.000 RON care, dacă se are în vedere valoarea sabiei stabilită la 10.000 lei, cuprindea pe lângă cei 30% și o bonificație suplimentară de 10% ce se putea acorda, potrivit art. 49 (4) din Legea nr. 182/2000, în cazul unor descoperiri arheologice de valoare excepțională.
Așa cum rezultă din cuprinsul adresei nr. 440/25.05.2007 emisă de Complexul Județean N, reclamantul, a refuzat să ridice suma de 4.000 RON, astfel că acesta era înștiințat că "urmează a se proceda la o reevaluare a drepturilor" de care urma să beneficieze.
Întrucât reclamantul s-a arătat nemulțumit de cuantumul recompensei oferite, prin acțiunea de față a pretins o recompensă în valoare de 1.000.000 EURO, susținând că evaluările făcute de către pârâtele chemate în judecată - nu reflectă valoarea deosebită pe care o are sabia în discuție.
Întrucât, în urma relațiilor solicitate de către instanță, Ministerul Culturii și Cultelor prin adresa nr. 6142/28 noiembrie 2008 comunicat că raportul de expertiză pe baza căruia a fost clasat bunul cultural mobil ce face cauzei - a fost întocmit de același expert acreditat de către Ministerul Culturii și Cultelor (Dr. G ) la data de 12.03.2007, (fiind diferit de raportul de evaluare întocmit la 27.02.2007), că urmare a faptului că a fost întocmit în conformitate cu prevederile Ordinului Ministrului Culturii și Cultelor nr. 2053/17.05.2002 (care era în vigoare la data clasării), cum din cuprinsul acestui ultim raport de expertiză nu rezultă valoarea săbiei, tribunalul a încuviințat cererea reclamantului de efectuare a unei expertize de evaluare a bunului în discuție de către un expert acreditat de către Ministerul Culturii și Cultelor, în domeniul bunurilor culturale mobile.
Inițial s-a întocmit o evaluare printr-o expertiză întocmită de către expertul -, a cărei nulitate a fost constatată de instanță, la termenul de judecată din 13.04.2009, ca urmare a obiecțiunilor formulate de reclamant (legate de citarea acestuia pentru data întocmirii lucrării) și, deși raportul de expertiză urma a fi refăcut (cu îndeplinirea procedurii de citare a părților)de către același expert și în contul aceluiași onorariu de expert, la solicitarea expresă a reclamantului (care formulase și cererea de recuzare împotriva expertului și care a declarat că dorește desemnarea unui alt expert, fiind dispus să achite un nou onorariu), tribunalul i-a încuviințat cererea și a dispus întocmirea unui nou raport de expertiză de către expertul prof. univ. dr..
Raportul de expertiză a concluzionat că sabia de bronz - ce face obiectul prezentei cauze - are o valoare estimată la suma de 3000 EURO, că reprezintă o sabie de tip - (inventar 25205) care se poate încadra între secolele XIX - XVI. și, după toate aparențele, piesa poate fi pusă într-un context legat de cultura locală, din M, și că reprezintă, un import cultural dinspre Transilvania.
Deși reclamantul a formulat, obiecțiuni și la acest raport de expertiză, criticând valoarea estimată și susținând chiar faptul că expertul ar fi examinat cu totul alt bun decât cel găsit de reclamant, la termenul de judecată din 6 iulie 2009, tribunalul a respins motivat, toate aceste obiecțiuni.
În consecință, la soluționarea cauzei au fost avute în vedere concluziile acestuia, cu atât mai mult cu cât are la bază o amplă documentare și stabilesc o valoare care este foarte apropiată și de valoarea stabilită de expertiza inițială întocmită în vederea clasării.
Astfel, având în vedere dispozițiile art. 49 (4) din Legea nr. 182/2000, reclamantul este îndreptățit a beneficia de o recompensă stabilită la echivalentul în lei (din ziua plății) a sumei de 900 EURO (30% din valoarea sabiei de bronz).
De asemenea, având în vedere că, potrivit certificatului de clasare și dispozițiilor art. 4 lit. a din Legea nr. 182/2000, sabia de bronz face parte din categoria "", reclamantul este îndreptățit a beneficia și de o bonificație.
În ce privește cuantumul acestuia, instanța a păstrat procentul recunoscut și acordat inițial, de către Complexul muzeal Județean N (așa cum rezultă din adresa nr. 440/24.05.2007) de 10% având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 49 (4) din Legea nr. 182/2000 - cuantumul acestuia este lăsat la latitudinea instituției culturale în administrarea cărora se află bunurile descoperite, aspect ce se deduce din modul de formulare a textului, respectiv: " iar, în cazul unor descoperiri arheologice de valoare excepțională se poate acorda și o bonificație suplimentară de până la 15% din valoarea bunului".
Așadar, se va acorda reclamantului și suma de 300 EURO (echivalentul în lei la data plății) reprezentând bonificație.
Pentru considerentele reținute, cum acțiunea reclamantului - este întemeiată doar, pentru suma ce reprezintă echivalentul în lei a sumei de 1200 EURO, tribunalul a admis, în parte, acțiunea.
Pe cale de consecință, potrivit dispozițiilor art. 276 Cod procedură civilă și cheltuielile de judecată efectuate de reclamant au fost acordate, tot în parte, proporțional cu obiectul admis.
Astfel, având în vedere că anterior introducerii acțiunii pârâții i-au oferit suma de 4.000 lei reclamantului, iar acesta i-a refuzat cum prin prezenta acțiune, reclamantul a mai obținut, în plus, doar o sumă de aproximativ 1000 lei (și aceasta ca urmare a creșterii cursului valutar al monedei în care s-a făcut, de către expert, evaluarea bunului) - cheltuielile de judecată au fost acordate proporțional cu suma de mai sus, întrucât pentru diferența de 4.000 lei - cel care este în culpă procesuală pentru că nu a încasat-o, este reclamantul și nu pârâtele.
De asemenea, la stabilirea cuantumului cheltuielilor ce se vor acorda, se va avea în vedere doar suma aferentă c/val onorariului de expert stabilit pentru primul raport de expertiză nu și cel achitat pentru cea de-a doua expertiză pe care reclamantul s-a oferit să îl suporte, în plus, întrucât împrejurarea că acesta nu a dorit ca același expert care încasase primul onorariu să refacă lucrarea, nu poate fi imputația pârâților.
La stabilirea cuantumului cheltuielilor de judecată nu au fost avute în vedere sumele pretinse de reclamant pentru care a depus decontul de cheltuieli, la data de 6 iulie 2009. Astfel, sumele achitate pentru notificarea prin executor judecătoresc reprezintă cheltuieli extrajudiciare care nu erau necesare pentru promovarea prezentei.
Nici suma de 200 lei reprezentând "onorariu redactare acțiune" - înscrisă în chitanța nr. 31/21 februarie 2008 emisă de un cabinet de avocatură nu a fost avută în vedere deoarece, avocatul care i-a emis chitanța nu a avut delegație avocațială în cauză și nu s-a făcut dovada mandatului acestuia pentru acest onorariu în condițiile în care din cuprinsul chitanței nu rezultă contractul de asistență judiciară și dosarul la care se referă, mai ales că aceasta este emisă la 21 februarie 2008 și acțiunea s-a introdus în luna mai 2008.
În ceea ce privește sumele aferente biletelor de transport - este de menționat că acestea vizează călătorii din datele de 23 septembrie 2008; 18 octombrie 2008; 25.06.2009 și 30.03.2009, iar din actele dosarului rezultă că la nici una din datele respective nu au existat termene de judecată care să fi necesitat deplasarea reclamantului din localitatea de domiciliu la sediul instanței.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În esență apelantul a invocat faptul că raportul de expertiză este nul deoarece expertul a examinat un alt bun decât cel găsit și predat de către el Direcției de Cultură Județene N, astfel că valoarea obiectului găsit reținută de către instanță, nu are nici un fundament probator.
Totodată, apelantul a mai invocat că valoarea stabilită prin raportul de expertiză este mai derizorie.
Intimații, nu au depus întâmpinare la apel.
În apel, s-au administrat probe noi și anume: înscrisuri ( relații de la. N) și lămuriri de la expertul care a efectuat expertiza tehnică judiciară ( fila 33 dosar).
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței apelate, în limitele devoluării cauzei prin cererea de apel și pe baza probelor administrate în cauză, inclusiv în apel Curtea constată că apelul este nefondat pentru considerentele ce succed:
Prima instanță a apreciat corect probele administrate în cauză, susținerile apelantului conform cărora expertul ar fi examinat o altă sabie decât cea găsită de către el în grădina casei sale, nu au fost confirmate de probatoriul administrat în cauză. Astfel după vizualizarea planșelor fotografice realizate de către N, expertul a confirmat că obiectul expertizat unul și același cu obiectul care apare în cele 23 de fotografii.
Nici criticile referitoare la cuantumul valorii recompensei stabilite de către prima instanță nu vor fi primite de către C deoarece acestea exprimă doar o părere subiectivă a reclamantului care nu se raportează în nici un fel la un criteriu obiectiv de evaluare a bunului găsit, așa cum a procedat expertul judiciar.
Hotărârea pronunțată de tribunal fiind legală și temeinică Curtea va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul promovat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.620/C din 06.07.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți MINISTERUL CULTURII- DIRECȚIA PENTRU CULTURĂ, CULTE și PATRIMONIU P și DE P N, ca nefondat.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.01.2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - - |
Grefier, |
Red.
Red.
Tehn. 5 ex.AA 17.02.2010
Com la părți la 18.02.2010
Președinte:Valerica Niculina GrosuJudecători:Valerica Niculina Grosu, Doru Octavian Pîrjol
