Jurisprudenta revendicare imobiliară. Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU
CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 23.06.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Antonela Cătălina Brătuianu
JUDECĂTOR 2: Melania Stanciu
GREFIER - - - -
Pe rol judecarea cererii de apel formulată de apelanta-reclamantă împotriva sentinței civile nr.1708 din 26.11.2008 pronunțată de Tribunalul București -Secția a III-a Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-pârâți SC SRL și OFICIUL NAȚIONAL AL REGISTRULUI COMERȚULUI.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta-reclamantă prin avocat cu împuternicirea avocațială nr. - din 27.04.2009 la dosar, intimatul-pârât SC SRL prin avocat ce depune împuternicirea avocațială încheiată în baza contractului de asistență juridică nr.85 din 21.05.2009, lipsind intimatul-pârât OFICIUL NAȚIONAL AL REGISTRULUI COMERȚULUI.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Reprezentantul intimatului-pârât SC SRL având în vedere obiectul cererii care în opinia sa, este o cerere evaluabilă în bani, față de dispozițiile art. 2821.pr.civ. solicită recalificarea căii de atac din apel în recurs în raport de valoarea cererii care este sub 100.000.lei.
Reprezentantul recurentei-reclamante, învederează instanței că în opinia sa, calificarea unei căi de atac trebuie raportat la obiectul principal al cererii iar în speța de față, obiectul cererii îl constituie contrafacerea și nu cerere în pretenții.
Curtea, deliberând, consideră că nu sunt elemente care să modifice calea de atac deoarece capătul de cerere la care face referire intimatul-pârât reprezintă o cerere în despăgubiri și este un capăt de cerere subsidiar celui principal care este o acțiune în contrafacere soluționată printr-o hotărâre a cărei cale de atac urmează calea dreptului comun.
Reprezentantul recurentei-reclamante,învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat și solicită cuvântul pe cererea de apel.
Reprezentantul intimatului-pârât SC SRL învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat și solicită cuvântul pe cererea de apel.
Curtea constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe apelul declarat.
Reprezentantul recurentei-reclamante, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și motivat,modificarea în parte a sentinței civile atacate, obligarea intimatului-pârât SC Ro SRL la plata unor daune interese materiale și despăgubiri morale în cuantumul precizat prin motivele de apel, obligarea intimatului-pârât SC RO SRL la publicarea într-un ziar de largă circulație a hotărârii prin care i s-a interzis folosirea denumirii comerciale RO, obligarea intimatului-pârât ONRC la radierea din registrul comerțului a denumirii comerciale RO și obligarea acestuia la plata unor daune morale, rezervându-și dreptul de a solicita cheltuielile de judecată pe calea unei acțiuni separate. În susținerea apelului, învederează instanței că prin folosirea mărcii comerciale, intimatul-pârât SC RO SRL poate aduce atingere mărcii originale. De asemenea, deși prima instanța nu a contestat prejudiciul suferit de reclamantă, a respins cererea de daune formulată de aceasta. Astfel în cauza de față prejudiciul există dar, cuantificarea acesteia este foarte dificilă din pricina caracteristicilor cauzei. Totuși, această cuantificare este posibilă prin calcularea unei sume forfetare de 15%, astfel cum a fost estimat de reclamantă, din beneficiile realizate de intimatul-pârât SC RO SRL, beneficii care insă nu se referă la cele contabile ci la cele nejustificate. În ceea ce privește motivul de recurs care face referire la publicarea hotărârii, apreciază că această măsură trebuie percepută ca și o formă de reparare directă a prejudiciului moral. Cu privire la excepția invocată de intimatul-pârât ONRC privind lipsa de calitate a acestuia, o apreciază ca fiind inadmisibilă și mai mult răspunderea civilă delictuală a acestui intimat-pârât rezultă din neîndeplinirea obligațiilor acestuia de a verifica disponibilitatea firmei prin raportare la marca notorie "" dar și la particula "RO". Această obligație pe care o avea ONRC este prevăzută de art. 39 din Legea nr.26/1990. Pentru toate aspectele învederate și menționate și în scris, solicită admiterea apelului și amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
Reprezentantul intimatului-pârât SC SRL solicită respingerea apelului, menținerea sentinței civile atacate ca fiind legală și temeinică, cu obligarea apelantei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată. În susținerea poziției sale, precizează că în opinia sa, intimatul-pârât nu a săvârșit nici o activitate de contrafacere a mărcii întrucât nu a săvârșit nici un act de comerț. De asemenea, precizează că intimatul-pârât a procedat la modificarea denumirii sale din SC RO SRL în SC SRL astfel încât apreciază că prezentul litigiu este stins cu atât mai mult cu cât reclamanta nu a probat în nici un fel prejudiciul suferit ca a urmare a înregistrării societății SC RO SRL, cu girul ONRC. Totodată, solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
CURTEA
Pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise,
DISPUNE
Amână pronunțarea pentru data de 30.06.2009 în cauza ce are ca obiect cererea de apel formulată de apelanta-reclamantă împotriva sentinței civile nr.1708 din 26.11.2008 pronunțată de Tribunalul București -Secția a III-a Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-pârâți SC SRL și OFICIUL NAȚIONAL AL REGISTRULUI COMERȚULUI.
Dată în ședința publică de azi, 23.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
--- -
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU
CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 135.
Ședința publică de la 30.06.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - - - -
JUDECĂTOR - - -
GREFIER - - - -
Pe rol pronunțarea asupra cererii de apel formulată de apelanta-reclamantă împotriva sentinței civile nr.1708 din 26.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-pârâți SC SRL și OFICIUL NAȚIONAL AL REGISTRULUI COMERȚULUI.
Dezbaterile pe fondul cererii de apel au avut loc în ședința publică din data de 23.06.2009, când părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie și când Curtea, având nevoie de timp pentru delibera și pentru da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 30.06.2009- data pronunțării prezentei decizii civile.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la 20.09.2007 sub nr-, pe rolul Tribunalul București -Secția a III-a Civilă, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții SC RO SRL (actualmente SC SRL) și OFICIUL NAȚIONAL al REGISTRULUI COMERȚULUI (ONRC), solicitând instanței ca prin hotărâre a ce o va pronunța să dispună:
1. obligarea pârâtei SC RO SRL la încetarea folosirii denumirii RO, sub sancțiunea plății unor daune cominatorii de 500 euro/zi de întârziere, iar în subsidiar, plata unei amenzi civile maxime/zi de întârziere prevăzută la art. 580/3/pr.civ.;
2. obligarea pârâtei SC RO SRL la publicarea într-un ziar de largă circulație a hotărârii prin care i s-a interzis folosirea denumirii comerciale RO;
3. obligarea pârâtului ONRC la radierea din registrul comerțului a denumirii comerciale RO;
4. obligarea pârâtului ONRC la plata unor despăgubiri în valoare de 5.000 euro, cauzate de acordarea denumirii comerciale RO;
5. obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este una dintre cele mai importante companii pe piața produselor de îmbrăcăminte și a produselor de lux, înființată în 1978, an în care a fost prezentată prima colecție, ulterior reclamanta primind premii importante pentru colecțiile sale care vizează consumatorii produselor de lux, distribuite prin cele 81 de reprezentanțe din toate țările. Numele fraților, care au înființat compania, a fost înregistrat ca marcă verbală la, cu nr. -/06.10.1995, pentru clasele 3,9,14,18,25, inclusiv pentru România, unde s-au deschis magazine de profil și unde reclamanta și-a făcut publicitate.
La sfârșitul anului 2006, reclamanta a descoperit că numele unei societăți comerciale din SMe ra SC SRL, schimbat ulterior în SC RO SRL, societatea respectivă fiind notificată în 01.03.2007 și 22.05.2007, în vederea schimbării denumirii comerciale, întrucât folosirea particulei în denumirea comercială încalcă drepturile de proprietate intelectuală ale reclamantei, dar pârâta nu a răspuns. Conform declarației făcute la ONRC, pârâta are ca obiect principal de activitate fabricarea articolelor de îmbrăcăminte de piele ( cod 0810).
Reclamanta a invocat în drept dispozițiile art. 35 din legea nr. 84/1998, care conferă drepturi exclusive asupra unei mărci de la momentul înregistrării acesteia titularului său, și care îi permit să solicite interzicerea de către terți a, aplicării mărcii pe produse, ambalaje, sau utilizarea pe documente sau pentru publicitate, respectiv folosirea mărcii în orice mod care are legătură cu comerțul.
Cu privire la numele comercial, a arătat reclamanta, acesta se aplică pe toate produsele, documentele și alte materiale cu caracter comercial, putând astfel intra în coliziune cu drepturile conferite de marcă, art. 35 enumerând modalitățile de săvârșire a actelor de contrafacere și posibilitatea titularului de a solicita instanței de judecată interzicerea acestora, folosirea numelui comercial identic sau similar care identifică o societate comercială, cu o marcă înregistrată, producând confuzie, consumatorul neputând face diferența între produse sau servicii care aparțin titularului mărcii și cele ale societății cu numele comercial identic sau similar.
Pentru aceste fapte, a arătat reclamanta, răspunde nu numai cel care folosește în mod direct numele comercial conform disp. art. 998-999.civ. dar și persoanele responsabile, inclusiv Oficiul Național al Registrului Comerțului care a acceptat înregistrarea pârâtei cu numele comercial RO, aducând atingere drepturilor de proprietate intelectuală ale reclamantei, ONRC ignorând faptul că acest nume, comercial era similar până la identitate cu o marcă notorie. Astfel, deși legea nu prevede în mod expres, ONRC era obligat să refuze la înregistrare numele comercial, pentru a preveni atingerea adusă drepturilor altor persoane, reprezentând reguli imperative de ordine publică ce trebuie respectate, indiferent de enunțare a expresă într-un text de lege, așa cum sunt interpretate de CEDO noțiunile de "bunuri" și "proprietate", conferindu-le un sens specific dreptului internațional al drepturilor omului, incluzând în aceste drepturi și drepturile de proprietate intelectuală.
ONRC nu poate invoca o necunoaștere a mărcii, fiind evidentă notorietatea acestei mărci în România, iar aplicarea legii ad litteram, fără a aprofunda și spiritul legii, nu o poate exonera de răspundere.
Cu privire la aplicarea dispozițiilor din legea mărcilor, cu privire la pârâta SC Ro Srl, reclamanta a arătat că există o cvasi identitate a însemnului nume comercial al pârâtei cu marca sa, aceasta fiind reprodusă în numele comercial, iar particula RO nu diferențiază societatea pârâtă de reclamantă, ci mărește riscul de confuzie. De asemenea, produsele comercializate de pârâtă sunt identice cu cele comercializate de reclamantă, produse de îmbrăcăminte din piele, existând riscul de confuzie, incluzând și riscul de asociere între marca reclamantei și ambalajul folosit de către pârâtă, consumatorul legând indisolubil însemnul de societatea, fiind încălcată în cauză funcția esențială a mărcii de a garanta originea produselor.
Reclamanta a arătat că nu se aplică în speță dispozițiile art. 38 alin. 1 din legea nr. 84/1998, care stabilește excepția de la aplicarea disp. art. 35 (în cazul în care semnul reprezintă numele comerciantului care îl folosește, iar acesta este folosit conform practicilor loiale), întrucât nerespectarea în mod intenționat a intereselor și drepturilor altora nu reprezintă o practică loială, în sensul legii, încadrându-se astfel în disp. alin. 2 al art. 38, fiind evident în cauză că se folosește o marcă ce a câștigat un renume pe plan internațional, în scopul atragerii clientelei, prin similaritatea dintre nume și marcă, singurul scop fiind acela de a profita de notorietatea mărcii.
Prin actele de contrafacere ale pârâtei incriminate de legea mărcilor, a arătat reclamanta, i se creează prejudicii importante, a căror recuperare o solicită în cauză, pierderile fiind de ordin moral și material, fiind întrunite în persoana pârâtei elementele răspunderii civile delictuale, întrucât există fapta ilicită, descrisă mai înainte, fapta este săvârșită cu vinovăție, întrucât pârâta a înregistrat cu intenție numele comercial, trebuind să fie familiarizată cu legislația proprietății intelectuală, există raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, acesta rezultând ex re, din disp. OUG nr. 100/2005, prejudiciul fiind cu atât mai M cu cât prezența pe piață a mărcii este mai importantă.
Anexat cererii de chemare în judecată, întemeiată pe disp. legii nr. 84/1998 (art. 35 și urm.), ale legii nr. 11/1991 și ale OUG nr. 100/2005, s-au anexat: procura legalizată și apostilată pentru cabinet avocat, în lb. engleză și lb. română, certificat reînnoire, marca 648 708, în lb. franceză și traducere, extras ORC ref. SC Ro SRL, Notificare cabinet avocat nr. 3048/24.05.2007 către pârâtă, Notificare cabinet avocat nr. 1405/01.03.2007 către pârâtă.
Pârâtul OFICIUL NATIONAL AL REGISTRULUI COMERTULUI a formulat întâmpinare la acțiunea reclamantei, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a ONRC, arătând că prin înregistrarea la registrul comerțului se asigură distinctivitatea denumirilor comercianților, pe când protecția drepturilor de proprietate intelectuală beneficiază de o reglementare distinctă, iar registrul comerțului își asumă responsabilitatea doar pentru îndeplinirea criteriului distinctivității și disponibilității, răspunderea pentru caracterul licit al înregistrării aparținând exclusiv persoanei care face înregistrarea, așa încât nu se justifică participarea procesuală a ONRC în cauză.
Pe fondul cauzei, ONRC a susținut că se reglementează prin dispozițiile art. 38 din legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, modificată, condițiile privind înregistrarea firmei, respectiv condiția ca aceasta să se deosebească de cele existente, legiuitorul înțelegând că, pentru a exista elementul distinctiv între cele două denumiri care sunt asemănătoare trebuie să fie introdus un element care poate consta în orice mențiune care să deosebească cele două denumiri. Marca, reglementată de legea nr. 84/1998, ca semn susceptibil de a servi la deosebirea produselor sau serviciilor unei persoane fizice sau juridice, are un regim juridic diferit de firmă, reglementată prin dispozițiile legii nr. 26/1990, reprezentând numele sau, după caz, denumirea sub care un comerciant își exercită comerțul și sub care semnează, deci sub numele comercial se exercită comerțul care individualizează comerciantul, pe când marca individualizează produsul sau serviciul, neputându-se pune semnul egalității între acestea, deoarece marca poate fi apropriată atât de persoanele fizice, cât și de cele juridice, pe când firma poate fi apropriată doar de comercianți, fiind un element obligatoriu, spre deosebire de marcă ce nu are caracter obligatoriu, ci facultativ, putându-se înregistra mai multe mărci pe numele aceleiași persoane.
Față de aceste susțineri, a arătat pârâtul ONRC, nu putea refuza eliberarea dovezii privind disponibilitatea firmei, atâta timp cât în compunerea acesteia apare alături de, pentru început, particula, iar ulterior schimbării denumirii, particula Ro, în caz contrar contravenindu-se dispozițiilor privind limitele distinctivității prevăzute la art. 38, alin. 2 din legea 26/1990, iar conform disp. de la art. 21, lit. c) din aceeași lege, în registrul comerțului se vor înregistra mențiunile referitoare la brevetele de invenție, mărcile de fabrică, de comerț și de serviciu, denumirile de origine, indicațiile de proveniență, firma, emblema și alte semne distinctive asupra cărora societatea comercială, regia autonomă. sau comerciantul persoană fizică sau asociația familială are un drept. În consecință, pârâtul solicită respingerea capătului de cerere din acțiune privind obligarea sa la plata despăgubirilor în valoare de 5.000 euro, având în vedere că a respectat legislația aplicabilă în materie.
În drept, pârâtul ONRC a invocat disp. art. 115, art. 137 și urm. art. 331-339, art. 371/1, art. 580/2 și urm..civ. disp. legii nr. 26/1990 și ale legii nr. 84/1998, solicitând proba cu înscrisuri și aplicarea disp. art. 242, alin. 2.pr.civ.
Pârâta SC RO SRL a formulat de asemeneaîntâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, cu privire la toate capetele de cerere, cu cheltuieli de judecată, arătând că acțiunea este lipsită de temei legal. Astfel, arată pârâta, societatea nu a făcut decât să solicite și să obțină de la ORC de pe lângă Tribunalul Satu Mare înmatriculare a sub numele de, schimbat apoi în RO, acesta fiind un demers legal, din perspectiva dispozițiilor legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale și ale disp. art. 30 și urm. din legea nr. 26/1990 privind Registrul comerțului. Pârâta a solicitat ORC verificarea disponibilității denumirii la nivel național, obținând certificatul privind disponibilitatea de numirii, precum și garanția faptului că aceasta este distinctă față de toate celelalte denumiri de societăți comerciale din România, același lucru întâmplându-se și cu ocazia schimbării denumirii în RO. Prin înmatricularea sub acest nume, pârâta a obținut în mod legal de la ORC, neexistând nici un impediment legal în acest sens, astfel că nu se poate reține nici o culpă a pârâtei care să dea naștere la daune provocate titularului unei mărci cu un nume similar sau asemănător, marca asigurând protecția pentru unul sau mai multe produse sau servicii, dar nu pentru o denumire a unei persoane juridice.
Cu privire la afirmațiile reclamantei privind riscul de confuzie creat în rândul consumatorilor prin folosirea denumirii pârâtei, în ce privește produsele sau serviciile pe care le produce, comercializează, respectiv prestează reclamanta, pârâta arată că nu se face nici o dovadă a acestei confuzii, nu se indică nici un produs sau serviciu al pârâtei care să se suprapună peste aria de protejare a mărcii de care beneficiază reclamanta, deși se susține existența unei răspunderi civile delictuale conform art. 998-999.civ. or, fără o probă materială a acestor fapte nu se poate vorbi de răspunderea civilă delictuală patrimonială a sa.
Cu privire la pretinsa încălcare a drepturilor reclamantei prin obținerea înregistrării la ORC a denumirii, fără acordul reclamantei, pârâta arată că un asemenea acord nu ar fi putut fi acordat, întrucât acest lucru nu se prevede în legea nr. 26/1990, iar verifică doar disponibilitatea denumirii și, în ipoteza în care consideră că numele care s-a solicitat se deosebește suficient de toate celelalte denumiri înregistrate, pentru a evita riscul de confuzie cu alte entități juridice înmatriculate în RC, acordă sau nu certificatul privind disponibilitatea denumirii, înmatriculare a trecând printr-un filtru privind legalitatea, respectiv prin filtrul judecătorului delegat la ORC. În consecință, nu s-a încălcat nici un text de lege în obținerea denumirii comerciale de către pârâtă, iar în ce privește susținerea că aceasta ar comercializa produse identice cu cele care poartă marca reclamantei, deși obiectul principal de activitate al pârâtei este pe lângă altele și fabricarea articolelor din piele, societatea pârâtă nu fabrică aceste produse și nici nu a produs niciodată articole vestimentare, ci efectuează transporturi de persoane și închirieri de și comerț cu remorci, așa încât nu există un risc de confuzie.
Mai arată pârâta că nu a săvârșit acte de contrafacere în sensul OUG nr. 100/2005 și nu există nici un prejudiciu suferit de reclamantă, pentru care să poată fi obligată la plata daunelor materiale de 20.000 euro și daune morale în sumă de 10.000 euro, neexistând dovezi cu privire la actele de contrafacere, iar din copiile chitanțelor și facturilor depuse la dosar rezultă că doar pe acestea a folosit denumirea Ro și nicidecum în locuri publice, de natură să creeze confuzie în rândul consumatorilor, așa cum susține reclamanta.
Mai arată pârâta că este inadmisibilă cererea reclamantei de a se efectua radierea din Registrul Comerțului a denumirii sale comerciale, întrucât procedura de înmatriculare a sa a fost una legală, ONRC neavând vreo obligație de a confrunta cererea pentru rezervarea unei denumiri comerciale cu baza de date a OSIM și nefiind prevăzută de lege o asemenea obligație, așa încât nu se poate schimba pe cale judecătorească denumirea comercială, cu atât mai mult cu cât s-a făcut dovada că nu au fost încălcate drepturile de proprietate intelectuală ale reclamantei.
Prin întâmpinare s-au invocat dispozițiile legii nr. 26/1990, legii nr. 84/1998, OUG nr. 100/2005, art. 115, 274 și 720/1 pr.civ. solicitându-se proba cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei și orice alte probe utile.
Anexat întâmpinării s-au depus: facturi emise de Fa în lb. germ. facturi fiscale emise de SC Ro și Sc.
Reclamanta a depus la dosar concluzii scrise privind respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului ONRC, soluționată de Tribunal prin încheierea din 16.01.2008, prin care s-a respins ca neîntemeiată excepția invocată de pârâtul ONRC, pentru considerentele reținute prin hotărârea menționată.
Tribunalul a încuviințat proba cu înscrisuri și interogatoriu pentru reclamantă, pârâții depunând răspunsurile la interogatoriile propuse de reclamanta, iar reclamanta de punând la dosar extras site-ul privind marca individuală verbală -, extras site lista firme.ro, extras site piața satmareana.ro, extras site piatajoburilor.ro, extras site MF.
Tribunalul a încuviințat reclamantei efectuarea unei expertize contabile care să stabilească volumul importurilor, cumpărărilor de produse din piele ale pârâtei în perioada 20.09.2004 - 20.09.2007; determinarea profitului obținut de aceasta în urma comercializării obiectelor din piele în perioada arătată și determinarea profitului din activitatea de transport în aceeași perioadă, expertul fiind numit de pe lista comunicată de S M, respectiv dl., raportul de expertiză fiind depus la data de 15.10.2008.
Prinsentința civilă nr.1708 din 26.11.2008pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, s-a admis în parte cererea reclamantei, fiind obligată pârâta Ro, să înceteze folosirea denumirii comerciale "". S-au respins ca neîntemeiate capetele de cerere privind obligarea acesteia la plata daunelor cominatorii de 500 lei euro/zi de întârziere sau la plata amenzii civile, obligarea la plata despăgubirilor materiale și morale, obligarea la publicarea într-un ziar de largă circulație a hotărârii, precum si cererea împotriva pârâtului Oficiul Național al Registrului Comerțului. A fost obligată pârâta Ro, la plata sumei de 39,3 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a constatat următoarele:
Reclamanta face dovada că este titulara mărcilor, înregistrată pe cale internaționala de către, cu nr. 648 708, pentru clasele 3, 9, 14, 18 și 35, înregistrarea de bază fiind în Italia la 02.08.1999 și a mărcii comunitare cu nr. -, înregistrată pentru clasele de la 1 la 42 inclusiv. reclamantei sunt protejate și în România ca efect al înregistrării internaționale și comunitare, reclamanta beneficiind de drepturile exclusive prevăzute de legea nr. 84/1998, modificată, care stabilește la art. 35 că pot fi interzise la cererea titularului mărcii anumite acte săvârșite de terți, de natură a aduce atingere drepturilor cu privire marcă, respectiv folosirea unui însemn identic sau similar cu marca, de natură să producă confuzie în rândul consumatorilor.
Prin acțiunea de față reclamanta susține că drepturile sale exclusive cu privire la marcă au fost încălcate, pe de o parte, de pârâta SC Ro, prin înregistrarea și folosirea în activitatea sa a numelui comercial care conține denumirea mărcii reclamantei, iar pe de altă parte, de către pârâtul ONRC a cărui faptă atrage răspunderea civilă delictuală, întrucât a ignorat drepturile de proprietate intelectuală cu privire la marcă, la înmatricularea societății pârâtei cu numele comercial care aduce atingere dreptului la marcă.
Cu privire la acțiunea îndreptată împotriva pârâtei SC Ro, Tribunalul a constatat că pârâta SC RO SRL a solicitat și a obținut înscrierea la Registrul comerțului, ca societate comercială (ORC de pe lângă Tribunalul Satu Mare ), fiind inițial înmatriculată sub numele SC SRL, schimbat apoi în RO SRL, astfel că, așa cum susține și pârâta din cauză, din perspectiva dispozițiilor legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale și ale disp. art. 30 și urm. din legea nr. 26/1990 privind Registrul comerțului, acesta este un demers legal, pârâta solicitând ORC verificarea disponibilității denumirii la nivel național, obținând certificatul privind disponibilitatea denumirii, precum și garanția faptului că aceasta este distinctă față de toate celelalte denumiri de societăți comerciale din România, același lucru întâmplându-se și cu ocazia schimbării denumirii în RO.
Tribunalul a constatat că, prin raportare la dispozițiile din legea nr. 26/1990 și legea nr. 31/1990, modificate, prin care se reglementează organizarea și funcționarea registrului comerțului, precum și înființarea, organizarea și funcționarea societăților comerciale în România, pârâta nu este în culpă; dar culpa acesteia există prin raportare la dispozițiile care reglementează drepturile de proprietate intelectuală, întrucât pârâta nu a ținut cont de necesitatea respectării acestor drepturi în orice acțiune pe care o întreprinde, fie că este vorba de înființarea sub un nume comercial care conține o marcă protejată, fie că este vorba de folosirea în activitatea sa comercială a mărcii înregistrate, în speță fiind vorba de o marcă notorie în alte țări, dar și în România. Astfel, reclamanta a făcut dovada în cauză că pârâta a folosit nu numai pe facturile emise în cadrul activității comerciale denumirea comercială, dar și în mod public pe o serie de site-uri de informare, care au fost și pot fi accesate oricând și de către oricine, intrând în coliziune cu drepturile conferite de marcă, împrejurare care oferă posibilitatea titularului mărcii (art. 35 din legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice) de a solicita interzicerea sau încetarea faptelor de încălcare a drepturilor exclusive. În cauză Tribunalul a reținut că prin folosirea numelui său comercial similar RO (care o identifică pe pârâtă ca societate comercială), cu marca a reclamantei, se produce confuzie, consumatorul neputând face diferența între produse sau servicii care aparțin titularului mărcii și cele ale societății pârâte.
Tribunalul nu a reținut afirmația pârâtei în sensul că aceasta nu are vreo culpă care să dea naștere la daune provocate titularului unei mărci cu un nume similar sau asemănător, motivat de faptul că marca asigură protecția pentru unul sau mai multe produse sau servicii, dar nu pentru o denumire a unei persoane juridice, atâta timp cât numele comercial folosit în forma RO este de natură să deturneze marca reclamantei de la funcția sa cea mai importantă, respectiv aceea de a deosebi produsele proprii de cele ale altui producător.
Tribunalul a constatat susținerile reclamantei cu privire la fapta pârâtei ca întemeiate, reținând există o cvasi identitate a de numirii comerciale a pârâtei cu marca sa care este reprodusă în numele comercial, particula RO neavând rolul de a diferenția societatea pârâtă de reclamantă, ci mărește riscul de confuzie, întrucât poate crea impresia consumatorului că societatea pârâtă acționează în numele reclamantei în România. Totodată, în obiectul de activitate al pârâtei este menționată cu titlu principal fabricarea de articole de îmbrăcăminte din piele pe site-ul piața joburilor.ro ( 140) ca și în înscrisul de la ONRC, aceste produse fiind identice cu cele comercializate de reclamantă, fapt ce determină un risc de confuzie, incluzând și riscul de asociere între marca reclamantei și ambalajul folosit de către pârâtă, consumatorul legând indisolubil în semnul de societatea.
Tribunalul a reținut că nu este aplicabilă în cauză excepția prevăzută la art. 38, alin. 1 din legea nr. 84/1998, privind situația în care semnul reprezintă numele comerciantului, folosit conform practicilor loiale, având în vedere că pârâta nu poate înlătura prezumția alegerii și folosirii cu intenție a numelui comercial prin ignorarea în mod intenționat a dispozițiilor legale privind drepturile de proprietate intelectuală, acest fapt rezultând din răspunsurile date de pârâtă la interogatoriu prin care a afirmat că a ales numele comercial întrucât i-a plăcut cum sună. Nerespectarea în mod intenționat a intereselor și drepturilor altora nu reprezintă deci o practică loială, în sensul legii, în cauză folosindu-se o marcă ce a câștigat un renume pe plan internațional, în scopul atragerii clientelei, prin similaritatea dintre nume și marcă, singurul scop fiind acela de a profita de notorietatea mărcii.
Tribunalul a reținut că prejudiciul creat reclamantei este de ordin moral și material, fiind urmarea actelor de contrafacere ale pârâtei, reclamanta solicitând despăgubiri cu acest titlu, în funcție de profitul obținut de pârâtă în activitatea sa comercială. Tribunalul a reținut sub acest aspect, concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, conform cărora pârâta nu a desfășurat activitate de producție și comercializare a produselor din piele și nu a făcut importuri de materii prime pentru asemenea produse în perioada 20.09.1004 - 20.09.2007, nerealizând nici un profit în această perioadă, acumulând o pierdere totală de 201.151 lei, nerealizând profit nici din activitatea de transport. Drept urmare, reclamanta a calculat cuantumului prejudiciului material, în sumă de 24.478,05 lei, stabilit în procent de 15% din totalul veniturilor înregistrate de pârâtă în perioada 2005 - 2007, de 163.187 lei, iar cu titlu de daune morale a solicitat prin aceleași concluzii scrise 48.956,1 lei, reprezentând dublul sumei stabilite ca daune materiale.
Astfel, Tribunalul a apreciat întemeiată în parte acțiunea reclamantei și a admis primul capăt al cererii, în temeiul dispozițiilor legale speciale din legea mărcilor menționate, obligând pârâta SC RO la încetarea folosirii de numirii comerciale și reținând că cererea ce formează capătul doi al cererii de chemare în judecată, privind acordarea de daune cominatorii de 500 euro/zi de întârziere nu este întemeiată, având în vedere că în varianta modificatoare inițială a art. 580/3 pr.civ. pentru neîndeplinirea obligației de a face, care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei doar prin aplicarea unei amenzi civile, astfel că nu se pot acorda daune cominatorii în această fază, ulterior prin alineatul 5 nou introdus prin dispozițiile legii nr. 459/2006, se prevede că pentru neexecutarea obligațiilor de a face nu se pot acorda daune cominatorii.
Tribunalul a reținut că nu există concordanțe între concluziile raportului de expertiză și sumele solicitate de reclamantă cu titlu de daune materiale și daune morale, respingând ca neîntemeiată cererea privind obligarea pârâtei SC Ro la despăgubirile cu acest titlu, iar pentru aceleași considerente a respins ca neîntemeiată și cererea reclamantei privind publicarea în presă, pe cheltuiala pârâtei, a dispozitivului hotărârii.
Cu privire la acțiunea îndreptată împotriva pârâtului ONRC, Tribunalul a constatat că cererea îndreptată împotriva acestui pârât nu este întemeiată, neputând fi reținută culpa ONRC în înregistrarea societății pârâte Ro la ORC, având în vedere că această instituție nu este ținută decât de respectarea dispozițiilor privind înmatricularea societăților comerciale, disponibilitatea denumirii și organizarea registrului comerțului, ONRC neavând încheiat un protocol cu OSIM privind modalitatea de acordare a de numirii unei societăți identice sau similare cu o marcă protejată în România, ONRC neavând obligații în acest sens, după cum afirmă în răspunsurile la interogatoriul propus de reclamantă. Astfel, Tribunalul a reținut că dispozițiile art. 38 din legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, modificată, prevede condițiile ce trebuie îndeplinite la înregistrarea firmei, respectiv ca aceasta să se deosebească de cele existente, în cauză fiind îndeplinită această condiție cu ocazia înmatriculării firmei pârâte și fiind respectate dispozițiile legale în materie. Astfel, pârâtul ONRC nu putea refuza eliberarea dovezii privind disponibilitatea firmei, atâta timp cât în compunerea acesteia apare alături de, pentru început, particula, iar ulterior schimbării denumirii, particula Ro, în caz contrar contravenindu-se dispozițiilor privind limitele distinctivității prevăzute la art. 38, alin. 2 din legea 26/1990. În consecință, nu s-a reținut vreo culpă în sarcina pârâtului ONRC și nici o faptă ilicită, iar în absența acestor elemente nu se poate vorbi de răspundere civilă delictuală în sarcina pârâtului ONRC, acesta ne putând fi obligat nici la radierea firmei pârâte din Registrul comerțului și nici la plata despăgubirilor cerute de rec1amantă. Așa fiind, Tribunalul a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei formulată împotriva pârâtului ONRC, pentru considerentele reținute în precedent.
În aplicarea dispozițiilor art. 274.pr.civ. Tribunalul a obligat pârâta SC Ro la plata sumei de 39,30 lei cheltuieli de judecată către reclamanta.
Împotriva acestei sentințe, reclamanta a formulat apel în termen legal, solicitând modificarea în parte a sentinței apelate, în sensul admiterii în totalitate a acțiunii, astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată:
- obligarea pârâtei - intimate SC RO SRL la plata daunelor-interese materiale în valoare de 24.478,05 lei, precum și a unor despăgubiri morale în valoare de 48.956,1 lei, pentru prejudiciul cauzat prin folosirea denumirii neautorizată a denumirii "";
- obligarea pârâtei - intimate SC RO SRL la publicarea într-un ziar de largă circulație a hotărârii prin care i s-a interzis folosirea denumirii comerciale RO;
- obligarea pârâtului intimat OFICIUL NAȚIONAL AL REGISTRULUI COMERȚULUI la radierea din registrul comerțului a denumirii comerciale RO;
- obligarea pârâtului intimat OFICIUL NAȚIONAL AL REGISTRULUI COMERȚULUI la plata unor despăgubiri morale în valoare de 5.000 Euro, echivalent în lei la cursul BNR de la data efectuării plății, daune cauzate de acordarea denumirii comerciale RO.
În motivarea apelului, s-au arătat următoarele:
A) Tribunalul a respins cererea privind acordarea daunelor-interese, încălcând dispozițiile art. 3 și 14 din OUG 100/2005;
a) emotivarea înlăturării criteriilor de calcul propuse de reclamantă
Reclamanta-apelantă, în cuprinsul cererii introductive arătam că "sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale, ceea ce ne permite să compensăm pierderile suferite ca urmare a actelor de contrafacere (în temeiul OUG 100/2005)", fiind evaluate "în privința modalității de calcul" "atât prin câștigurile nejustificate ale celui care săvârșește actele care aduc atingere mărcii -", dar și prin "plata unei sume forfetare", iar în ceea ce privește daunele morale, "folosirea în mod neautorizat de către un terț a unui însemn identic cu o marcă înregistrată duce în timp la o diluție a mărcii, la o pierdere a valorii acesteia, care reprezintă prejudicii importante aduse titularului mărcii".
Nelegalitatea sentinței instanței de fond rezidă în lipsa oricărei argumentări privind înlăturarea criteriilor de calcul al daunelor interese propuse de reclamantă, astfel cum au fost redate în paragraful anterior, iar pe de altă parte, așa cum vom arăta în cele ce urmează, soluția adoptată de către instanță și motivarea aferentă încalcă temeiurile de drept invocate.
b) Contradictorialitatea dispozițiilor de constatare a existenței prejudiciului material și moral și lipsa acordării acestuia; Nerespectarea principiului reparării integrale a pagubei.
Raționamentul urmat de instanța de judecată este corect în ceea ce privește stabilirea faptei ilicite, a existenței prejudiciului, dar și a legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, așadar îndeplinirea în cauză a tuturor condițiilor răspunderii civile, delictuale. Cu toate acestea, în mod greșit, instanța condiționează stabilirea și acordarea daunelor interese de necesitatea existenței unor "concordanțe între concluziile raportului de expertiză și sumele solicitate de reclamantă cu titlu de daune materiale și morale"
Neacordarea daunelor de către instanță, în condițiile constatării existenței prejudiciului presupune o încălcarea a dispozițiilor de drept comun în materia răspunderii civile delictuale - principiul reparării integrale a prejudiciului cauzat - art. 998.civ: "Orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara".
nstanța se limitează la constatarea existenței pagubei, fără a recurge la oricare dintre criteriile de evaluare și mijloace de reparare a prejudiciului.
c) Tribunalul a respins cererea privind acordarea daunelor-interese, încălcând dispozițiile art. 3 și 14 din OUG 100/2005;
Criteriile care ar fi trebuit să stea la baza acordării și cuantificării daunelor interese, în domeniul specializat al respectării drepturilor de proprietate intelectuală, sunt determinate de dispozițiile art. 313și 1414din OUG 100/2005.
Reclamanta apelantă a folosit ca și criterii de evaluare a daunelor câștigurile nejustificate ale celui pârâtei intimate, dar și plata unei sume forfetare, dacă persoana ar fi solicitat autorizația de a utiliza dreptul de proprietate asupra mărcii notorii. mărcii, preluată în cuprinsul denumirii comerciale a pârâtei, dar și folosința sa în orice act comercial cu privire la oricare produs sau serviciu al pârâtei, a conferit pârâtei un avantaj injust în atragerea parazitară a clientelei.
Mai mult, ca element al relei credințe, practica anticoncurențială desfășurată de pârâtă este evidentă, profitând de beneficiile injuste, parazitare, și după ce pârâta SC SRL a fost notificată privind schimbarea denumirii comerciale într-o denumire care să nu conțină marca notorie, însă deși a procedat la schimbarea denumirii, aceasta a ales SC RO SRL.
Totodată, deși s-a pronunțat o hotărâre de interzicere a folosirii denumirii comerciale RO, pârât-intimată nu a efectuat nici un demers în sensul respectării hotărârii [A se vedea Anexa 1 - extrasul ONRC privind denumirea actuală a societății - respectiv SC RO.
Aceste argumente sunt elemente care contribuie la stabilirea faptei ilicite și a legăturii de cauzalitate, reținute de instanță ca fiind îndeplinite în prezenta cauză, însă în mod vădit nelegal, aceste argumente de fapt nu au fost preluate de către instanța la stabilirea daunelor, prin prisma criteriilor prevăzute de art.14 din OUG 100/2005.
O dată stabilită existența faptei ilicite și implicit a unui prejudiciu, determinarea cuantumului acestui prejudiciu este o operațiune care presupune analiza tuturor probelor din dosar, iar corelarea lor poate conduce judecătorul către valoarea cea mai adecvată în raport de întinderea faptelor și gravitatea acestora.
Este expres prevăzut în Directiva nr. 2004/48/CE a Parlamentului European și Consiliului din 29.04.2004, astfel cum a fost implementată prin dispozițiile OUG 100/2005 că rămâne de stabilit de la caz la caz, în raport de condițiile specifice fiecărei încălcări, modalitatea practica de estimare a prejudiciului. criteriilor de evaluare nu stabilesc ope legis cuantumul despăgubirilor în toate cazurile de contrafacere, ci determină doar anumite criterii care pot sta la baza estimărilor făcute de instanță, alături de alte criterii existente în cauză.
Pentru a pleca de la dispozițiile legale citate și a ajunge la concluzia că în cazul unor acte de contrafacere în care contrafăcătorul nu a obținut un profit înseamnă a considera că legiuitorul a vrut să premieze contrafăcătorii incapabili de un management bun, dar și pe acei contrafăcători deprinși cu actele de ilegalitate încât să își mascheze sau să nu își evidențieze profitul.
Acest raționament a fost aplicat de instanța fondului în prezentul caz, când, deși a stabilit existența actelor de contrafacere și a prejudiciului, a respins orice pretenție de reparare a prejudiciului sub motivarea că în urma actelor de contrafacere nu s-a evidențiat un profit. Rămâne așadar ca instanțele să sancționeze pe cale civilă doar acei contrafăcători "corecți" care își evidențiază contabil activitatea economică.
Evident, posibilul profit ilicit este doar unul din criteriile de evaluare alături de toate celelalte mijloace și probe concrete. În fine, rămâne întrebarea dacă trebuia reclamanta să ofere instanței o valoare a daunelor materiale estimată într-atât de exact încât, acea valoare fixă să poată fi validată de instanță ca atare sau respinsă în bloc de aceasta, dacă ea nu se justifica în tot? Răspunsul este evident: nul, câtă vreme legiuitorul a determinat că în materia despăgubirilor valoarea despăgubirilor va fi estimată pe baza unor criterii și că există un rol activ al judecătorului în aprecierea probelor, considerăm că o sancțiune a respingerii în bloc a pretențiilor pentru" viciu" de "inexactitate" este nelegală avându-se în vedere că noi am susținut activ administrarea tuturor probelor prevăzute de legiuitor și care trebuiau să stea la baza unei determinări cât mai exacte a cuantumului prejudiciului. Având probele administrate în cauza la dispoziție, instanța nu avea voie să nu judece și să nu determine cuantumul prejudiciului corect din perspectiva sa.
B) Temeinicia cererii privind publicarea dispozitivului sentinței nu poate fi condiționată de dovada/cuantumul daunelor interese
Instanța de fond, în mod nelegal, a condiționat publicarea dispozitivului hotărârii judecătorești de interzicere a actelor de contrafacere de "concluziile raportului de expertiză".
S-au încălcat dispozițiile art. 16 (1) din OUG 100/2005 care prevăd:
"În cadrul acțiunilor în justiție introduse pentru încălcarea unui drept de proprietate industrială protejat, instanța judecătorească competentă poate să ordone, la cererea reclamantului și pe cheltuiala persoanei care a încălcat dreptul protejat, măsuri corespunzătoare în scopul difuzării informației privind hotărârea judecătorească, inclusiv afișarea acesteia, precum și publicarea integrală sau parțială a hotărârii".
Ca urmare a constatării actelor de contrafacere a mărcii notorii, preluate în denumirea comercială a pârâtei, în cauză sunt întrunite toate condițiile premisă ale aplicării art. 16 alin.1, reprezentând o măsură pertinentă care ar fi permis aducerea la cunoștința consumatorilor a actelor de contrafacere a mărcii notorii, respectiv lipsa oricărei autorizări din partea subscrisei la folosirea denumirii comerciale.
Publicarea este și trebuie percepută și ca o formă de repararea directă a prejudiciului moral.
C) Înregistrarea de către ONRC a societății comerciale / RO produce grave prejudicii titularului mărcii (art.998-999.Civ)
a) Întrunirea condițiilor răspunderii civile delictuale - ONRC
"Pentru ca o firmă (un nume comercial) să poată fi înregistrată în România, aceasta trebuie să fie disponibilă -, distinctivă -, să fie licită - și scrisă -", iar toate aceste condiții permit evitarea confuziei dintre comercianți, a inducerii în eroare a publicului.
Instanța fondului, fără a verifica dacă ONRC și-a respectat toate obligațiile privind cercetarea cu ocazia solicitării la înregistrare a denumirilor comerciale conținând marca notorie - " ", ulterior " RO" - procedează la respingerea cererii noastre folosindu-se de un argument vădit neîntemeiat, respectiv: "Cu privire la acțiunea îndreptată împotriva ONRC, - cererea nu este întemeiată, neputând fi reținută culpa ONRC -, neavând încheiat un protocol cu OSIM privind modalitatea de acordare a denumirii unei societăți (. )".
Nu este necesar un protocol cu OSIM, ci este obligația ONRC de a stabili caracterul licit/ilicit al denumirii comerciale, fiind apreciat "în virtutea principiilor generale conform cărora nu se poate înregistra o firmă care ar încălca o dispoziție imperativă a legii privind ordinea publică sau bunele moravuri și, în general, limitele concurenței loiale".
Analizând raporturile dintre marcă și numele comercial, dreptul conferit de marcă este predominant asupra dreptului conferit de numele comercial. Sunt binecunoscute funcțiile numelui comercial d e identificare a comerciantului, a serviciilor întreprinse și a bunurilor comercializate, așadar de raliere a clientelei,
funcții ce definesc un semn distinctiv, înregistrat sau nu ca marcă.
Caracterul notoriu al mărcii este un element suficient care ar fi trebuit apreciat de către ONRC la momentul stabilirii caracterului licit/ilicit al solicitării la înregistrare a denumirilor comerciale conținând marca notorie.
Încălcarea de către ONRC a dispozițiilor speciale prevăzute de art. 39 (3) din Legea nr. 26/1990 și ale Hotărârii nr. 1296/2004 exclude orice dubiu privind săvârșirea unei fapte ilicite de către pârât. ONRC a permis înregistrarea denumirii comerciale RO SRL, în lipsa oricărui acord din partea Secretariatului General al Guvernului privind denumiri comerciale conținând elementele verbale "român" sau derivate ale acestui cuvânt, așadar inclusiv particula" RO", condiții care implică o justificare fie a calității de reprezentant în România a unei societăți străine, fie de reprezentant al României în afara țării.
Cu alte cuvinte, aceste dispoziții, alături de normele imperative privind respectarea practicilor concurențiale și ordinii publice, stabilesc răspunderea ONRC pentru încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală.
Obligarea la repararea pagubei cauzate chiar și pentru culpa levissima, neglijența ONRC la acordarea denumirilor comerciale, respectiv RO, înlesnirea actelor de contrafacere atrag forma de vinovăție suficientă în vederea atragerii răspunderii juridice.
D) Radierea denumirii RO de către ONRC nu depinde de răspunderea civilă delictuală
a) Motivarea instanței
,- nu se poate reține vreo culpă în sarcina ONRC și nici o faptă ilicită, iar în absența acestor elemente nu se poate vorbi de răspundere civilă delictuală în sarcina pârâtului ONRC, acesta neputând fi obligat nici la radierea firmei (... )"
b) Textul de lege aplicabil:
Art. 25 din Legea nr. 26/1990:
(1) Orice persoană fizică sau juridică prejudiciată ca efect al unei înmatriculări ori printr-o mențiune în registrul comerțului are dreptul să ceară radierea înregistrării păgubitoare, în tot sau numai cu privire la anumite elemente ale acesteia, în cazul în care prin hotărâri judecătorești irevocabile au fost desființate în tot sau în parte sau modificate actele care au stat la baza înregistrării cu privire la care se solicită radierea, dacă prin hotărârea judecătorească nu a fost dispusă menționarea în registrul comerțului.
(3) Tribunalul se pronunță asupra cererii cu citarea oficiului registrului comerțului și a comerciantului
(5) Oficiul registrului comerțului va efectua radierea și va publica hotărârea judecătorească irevocabilă în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a;
c) Nerespectarea acestor dispoziții de către Tribunal
Tribunalul București nu a procedat la verificarea condițiilor pentru a solicita radierea, ci a condiționat admisibilitatea cererii de dovedirea unor daune, interpretare vădit nelegală.
Instanța de fond a reținut actele de contrafacere, precum și prejudicierea titularului mărcii prin înregistrarea și folosirea denumirii comerciale RO SRL, însă în mod nelegal și contradictoriu, nu dispune radierea mențiunii ilicite.
Intimatele-pârâte SC RO SRL și ONRC au formulat întâmpinări, solicitând respingerea apelului ca nefondat.
xaminând sentința apelată prin prisma motivelor invocate și ținând seama de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că apelul este întemeiat, urmând a fi admis, cu consecința schimbării în parte a hotărârii atacate,pentru următoarele considerente:
A) Constatând existența prejudiciului material și moral al reclamantei, ca urmare a actelor de contrafacere ale pârâtei, și în virtutea aplicării principiului reparării integrale a pagubei (art.998 civil), Curtea consideră că, atâta vreme cât s-a produs o încălcare a dispozițiilor de drept comun în materia răspunderii civile delictuale, nu este necesară condiționarea reparării materiale a acestuia, de evidențierea unui profit al pârâtei, în urma actelor de contrafacere.
Astfel, deși raportul de expertiză efectuat în cauză, concluzionează că pârâta nu a desfășurat activitate de producție și comercializare a produselor din piele și nu a făcut importuri de materii prime pentru asemenea produse în perioada 20.09.1004 - 20.09.2007, nerealizând nici un profit în această perioadă, acumulând o pierdere totală de 201.151 lei, nerealizând profit nici din activitatea de transport, Curtea consideră că efectele actul de contrafacere nu se reflectă în profitul activității de comerț a pârâtei pentru o anume perioadă, nerelevant în raport de calcularea acestuia ca raport între activ și pasiv, ci în scopul injust urmărit de pârâtă, al atragerii parazitare a clientelei, ceea ce poate genera pe termen, un avantaj de derulare a activității.
Ca atare, urmărind criteriile aplicate de către apelanta-reclamantă pentru calculul prejudiciului său material, în conformitate cu dispozițiile art. 3 și 14 din OUG 100/2005 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate industrială, se constată că aceasta a folosit ca și criterii de evaluare a daunelor interese materiale, câștigurile pârâtei intimate, dar și plata unei sume forfetare, dacă persoana ar fi solicitat autorizația de a utiliza dreptul de proprietate asupra mărcii notorii, fiind justificată solicitarea de obligare a pârâtei la plata acestuia la valoarea de 24.478,05 lei. În considerarea acordării acestui prejudiciu, Curtea va ține seama pe de o parte, de riscul de diluție a mărcii reclamantei, rezultând din folosirea sa de către pârâtă, chiar dacă în legătură cu alte servicii, iar pe de altă parte, de faptul că asupra sumei solicitate, pârâta nu a formulat apărări efective, care să combată suma solicitată ca despăgubire materială.
Cât privește daunele morale solicitate, Curtea constată că pe parcursul actualei faze procesuale, intimata-pârâtă a procedat la schimbarea denumirii sale comerciale, în SC SRL, încetând în acest fel, producerea injustă a unui beneficiu, care să se evidențieze cu viitoarea atragere a clientelei apelantei-reclamante, astfel că obținerea satisfacției morale în acest fel, este suficientă, fără a mai fi necesară raportarea la activitatea precedenta, câtă vreme acțiunea actuală a intimatei-pârâte este destinată a înlătura atingerile aduse dreptului încălcat.
B) Tot ca o formă de repararea directă a prejudiciului moral, Curtea apreciază că se impune aplicarea dispozițiilor art. 16 (1) din OUG 100/2005, referitoare la difuzarea informației privind hotărârea judecătorească, prin publicarea sa într-un ziar de largă circulație, pentru a se permite aducerea la cunoștința consumatorilor, a actelor de contrafacere a mărcii, respectiv lipsa oricărei autorizări din partea apelantei-reclamante la folosirea de către intimată-pârâtă a denumirii comerciale. Se apreciază că acesta dispoziție suplimentară de reparație morală, se impune în completarea mai severă a răspunderii civile delictuale, față de neacordarea unei reparații bănești a prejudiciului moral.
C) Nu poate fi primită susținerea privind întrunirea condițiilor răspunderii civile delictuale de către pârâtul OFICIUL NAȚIONAL al REGISTRULUI COMERȚULUI (ONRC).
În cadrul atribuțiilor privind înmatricularea societăților comerciale, cu ocazia verificărilor privind disponibilitatea firmei, ONRC este ținută a verifica îndeplinirea dispozițiilor art. 38 din legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, cu asigurarea limitele distinctivității pentru noua denumire. Nu se poate reține, existența unei forme de vinovăție, chiar sub forma neglijentei sau imprudenței, din partea acestui pârât, neexistând o îndatorire legală precis determinată, în sensul indicat de către apelantă, respectiv de raportare a denumirii noii firme, la evidențe specifice materiei proprietății intelectuale.
D) În condițiile anterior descrise de schimbare de către intimata-pârâtă, a numelui sau comercial, cererea de obligare a ONRC la radierea denumirii RO, nu se mai impune a fi luată în dezbatere, fiind rămasă fără obiect.
Ca atare, găsind întemeiate primele două motive ale apelului și stabilind limitele subiective ale răspunderii civile delictuale, Curtea constată că această rezolvare pe fondul cauzei, este opusă celei pronunțate de instanța de fond, astfel încât se impune, în baza art. 296 Cod procedură civilă, admiterea apelului, cu schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul obligării pârâtei la plata către reclamantă a daunelor interese materiale în valoare de 24.478,05 lei, respectiv la publicarea pe propria cheltuială, într-un ziar de largă circulație, a hotărârii prin care i s-a interzis folosirea denumirii comerciale RO.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta-reclamantă cu sediul ales la &, cu sediul în B, str. -. -, nr. 62, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 1708 din 26.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-pârâți SC SRL cu sediul în,-, județul S-M și OFICIUL NAȚIONAL AL REGISTRULUI COMERȚULUI cu sediul în B,-, sector 3.
Schimbă în parte sentința apelată, în sensul că:
Obligă pârâta la plata către reclamantă a daunelor interese materiale în valoare de 24.478,05 lei.
Obligă pârâta la publicarea într-un ziar de largă circulație, a hotărârii prin care pârâtei i s-a interzis folosirea denumirii comerciale RO.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- - -
Red. /Tehnored. /5 ex.
Jud Fond Secția a III-a Civilă: C
Președinte:Antonela Cătălina BrătuianuJudecători:Antonela Cătălina Brătuianu, Melania Stanciu
