Jurisprudenta revendicare imobiliară. Încheierea /2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ -
Dosar nr-
Complet II recurs
ÎNCHEIERE
Ședința publică din 11 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Felicia Toader JUDECĂTOR 2: Doina Măduța
JUDECĂTOR 3: Dana Cigan
Judecător - -
Grefier - -
Pe rol, soluționarea recursurilor civile declarate de reclamanta - -, cu sediul în S M,-, județul S și pârâții, domiciliat în S M,-. 19, județul S M și R, domiciliată în S M,-. 23 împotriva sentinței civile nr. 363/D din 14 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare; având ca obiect: pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă:
-avocat, în reprezentarea recurentului pârât (lipsă), în baza împuternicirii avocațiale nr. 17/2009 emisă de Baroul Satu Mare - Cabinet Individual;
-avocat,în reprezentarea recurentei pârâte R ( lipsă), în baza împuternicirii avocațiale din 1 mai 2009 emisă de Baroul Satu Mare - Cabinet Individual;
lipsărecurenta reclamantă - -.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru;
Reprezentanta recurentei pârâte R depune, în copie, Nota internă prin care inginerul de sistem a anunțat conducerea unității că există o eroare de sistem informatic în sensul că inventarierea unui produs pe coduri era generată în calculator în momentul efectuării comenzii și nu la data efectivă a intrării în gestiune.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentei pârâte R solicită admiterea recursului formulat, modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii, respingerea recursului formulat de reclamanta - -, cu cheltuieli de judecată în fond și recurs.
În motivare arată că procesul verbal de inventariere din 13 martie 2008 nu este semnat de recurentă și nici de pârâtul nefiindu-le astfel opozabil. Mai mult, conform notei interne depuse la dosar rezultă că nu s-au creat plusuri pentru a fi sustrase ci, pur și simplu datorită deficiențelor în organizarea magaziilor, a sistemului de evidență apar plusuri și minusuri, dar plusurile nu se compensează cu minusurile, fiind înregistrate din nou în contabilitate, ceea ce face ca prejudiciul efectiv să nu mai fie cert și real.
Mai arată că, în condițiile în care nu are pretenții proprii împotriva reclamantei în mod greșit a reținut instanța de fond că se impunea a formula acțiune reconvențională.
Reprezentanta recurentului pârât admiterea recursului formulat, modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii, respingerea recursului formulat de reclamanta - -, cu cheltuieli de judecată în fond și recurs.
În motivare arată că recurentul pârât a fost obligat, alături de pârâta R, la plata contravalorii prejudiciului stabilit în baza procesului verbal de inventariere din 13 martie 2008, dar instanța de fond nu a avut în vedere faptul că potrivit cărții de muncă al acestuia, contractul individul de muncă a fost desfăcut începând cu luna august 2007, astfel încât recurentul nu poate fi răspunzător pentru acest prejudiciu.
CURTEA DE APEL
Pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și în vederea deliberării,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de13 noiembrie 2009, cam. 39, ora 9.00
Pentru când părțile au termen în cunoștință.
Dată în ședința publică din 11 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ -
Dosar nr-
Complet II recurs
DECIZIA CIVILĂ NR. 1551/R/2009
Ședința publică din 13 noiembrie 2009
Președinte: - - - judecător
Judecător - -
Judecător - -
Grefier - -
Pe rol, soluționarea recursurilor civile declarate de reclamanta - -, cu sediul în S M,-, județul S și pârâții, domiciliat în S M,-. 19, județul S M și R, domiciliată în S M,-. 23 împotriva sentinței civile nr. 363/D din 14 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare; având ca obiect: pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că părțile prezente în ședința publică din 11 noiembrie 2009, au pus concluzii asupra recursului, cosemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când în vederea deliberării s-a amânat pronunțarea la data de 13 noiembrie 2009, dată la care s- pronunțat prezenta hotărâre, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 363/D din 14 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare s-a admis în parte acțiunea reclamantei - - în contradictoriu cu pârâții, Au fost obligați pârâții să achite 6877,35 lei (pârâtul ) și respectiv 6607,66 lei pârâta R, reprezentând despăgubiri cuvenite reclamantei pentru prejudiciul creat.
Din considerentele sentinței se reține că, deși inițial reclamanta a solicitat recuperarea pagubei în sumă totală de 28.561,35 lei, prin procesul verbal de inventariere nr.1431/13.03.2008 s-a stabilit existența unui prejudiciu de 13.485,01 lei în gestiunea pârâților.
Conform fișei postului, pârâtul avea calitatea de primitor distribuitor cu atribuții de control cantitativ al bunurilor aflate în depozit, de prevenire a sustragerilor, cu obligația informării în scris a conducerii societății privind măsurile necesare pentru paza și păstrarea corespunzătoare a bunurilor.
Prin contractul individual de muncă, pârâtul și-a asumat responsabilitățile corespunzătoare postului de primitor, distribuitor, fără a invoca obiecțiunile prezentate în întâmpinare în sensul neîndeplinirii condițiilor prev.de art.3 din Lg.22/1969.
Apreciem că neîndeplinirea condițiilor pentru dobândirea calității de gestionar nu îl exonerează pe pârât de răspundere pentru prejudiciul creat. Pe de altă parte, în baza art.31 din lg.22/1969, angajatul care primește, păstrează și eliberează bunuri fără a avea calitatea de gestionar în înțelesul art.1 răspunde integral.
Pe de altă parte, limitarea răspunderii patrimoniale a angajatului este posibilă în condițiile art.28 alin.1 din Lg.22/1969.
În speță, însă, pârâtul nu a formulat o cerere de chemare în garanție a angajatului cu funcția de conducere care s-ar face vinovat de angajarea în funcția de gestionar a pârâtului fără respectarea condițiilor de vârstă, studii, stadiu, prev.de art.3, 4, 38 din Lg.22/1969 și care ar răspunde integral în solidar cu gestionarul pentru pagubele produse.
În temeiul celor expuse, apreciem că pârâtul are o culpă în producerea prejudiciului.
Pârâta R avea calitatea de primitor distribuitor la data producerii pagubei. Fișa postului evidențiază obligația sa de a preveni sustragerea bunurilor și orice formă de risipă. În acest sens avea obligația să informeze în scris conducerea societății și împreună să ia măsuri de dotare, de pază și orice alte măsuri necesare pentru păstrarea corespunzătoare.
Pârâții nu au făcut dovada sesizării în scris a unității cu privire la spațiile necorespunzătoare de depozitare.
Este adevărat că în temeiul art.29 lit.b din lg.22/1969, răspunde integral angajatul care nesocotind îndatoririle sale de serviciu a adus pagube agentului economic prin aceea că nu a luat măsurile necesare pentru păstrarea bunurilor în condiții corespunzătoare.
Din această îndatorire de serviciu îi revine și pârâtei, împreună cu conducerea unității, astfel că o culpă a conducerii nu exclude culpa pârâtei, care de altfel nu a formulat o acțiune reconvențională în acest sens.
După cum rezultă din acțiunea reclamantei, materialele sustrase de pârâtul au fost recuperate, însă aceste eveniment a determinat efectuarea unui inventar care a dus la constatarea prejudiciului.
Constatând că ambii pârâți au contribuit la producerea prejudiciului fără a se putea determina însă în ce măsură fiecare, despăgubirea se va repartiza proporțional cu venitul realizat, în temeiul art.27 din Lg.22/1969.
În virtutea considerentelor expuse, instanța a admis în parte acțiunea reclamantei, conform dispozitivului prezentei hotărâri.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs recurenta - - S M și recurenții pârâți, respectiv R, recursurile fiind formulate în termenul legal și scutite de taxă de timbru.
Prin recursul formulat recurenta reclamantă a solicitat modificarea în parte a sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii formulate și obligarea pârâților la plata în întregime a prejudiciului cauzat.
În motivare arată recurenta că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică în ceea ce privește existența faptei și raportul de cauzalitate, interpretând însă greșit valoarea prejudiciului.
Astfel, prin cererea introductivă a precizat cuantumul prejudiciului la suma de 28.561,35 lei, valoare stabilită în urma inventarului efectuat la data de 06 septembrie 2007.
În urma concedierii pârâtului, magazia de deșeuri a fost gestionată de pârâta R, care în luna martie 2008 urma să predea o parte a gestiunii altei persoane, astfel că s-a efectuat un alt inventar, finalizat și consemnat în procesul verbal nr. 1431/13.03.2008, ocazie cu care s-a constata un minus în valoare de 13.485,01 lei, prejudiciu ce urmează a fi recuperat de la gestionara R, deoarece de la primul inventar din august 2007 până în luna martie 2008 aceasta a fost gestionara în magazia de deșeuri.
Menționează că procesul verbal nr.1431/13.03.2008 a constatat un alt prejudiciu, creat în altă perioadă, în care funcția de gestionar era îndeplinită doar de pârâta R, iar instanța de fond a făcut confuzie între cele două inventarieri efectuate pentru perioade diferite.
În drept sunt invocate prevederile art.302, art.304 (8) și 312 Cod procedură civilă.
Recurentul prin recursul formulat a solicitat în principal casarea hotărârii instanței de fond în baza art.301 al.1 și trimiterea cauzei spre rejudecare și în subsidiar modificarea hotărârii recurate în baza art.304 al.1 pct.9 cu consecința respingerii acțiunii formulate de reclamantă, cu cheltuieli de judecată.
În motivare arată recurentul că instanța de fond a constatat un prejudiciu în baza unui proces verbal de inventariere din 13 martie 2008, dispunând obligarea sa alături de pârâta R la plata contravalorii prejudiciului, fără însă a avea în vedere faptul că, potrivit cărții de muncă, contractul său individual de muncă a fost desfăcut începând cu luna august 2007, astfel că nu poate fi răspunzător pentru acest prejudiciu.
Menționează că instanța de fond a luat în considerare un alt înscris decât cel pe baza căruia reclamanta și-a formulat pretențiile.
Referitor la pretențiile formulate de reclamantă menționează că prejudiciul solicitat de aceasta nu este cert și nu este probat datorită faptului că în cazul inventarului întocmit la data de 6 septembrie 2007 s-au stabilit minusuri în gestiune în condițiile în care în inventarul întocmit cu puțin timp anterior acestei date, prin decizia nr.17/27.07.2007 la gestiunile 50 și 51 s-au constatat atât minusuri cât și plusuri în gestiune.
Astfel, în condițiile în care se pun în discuție o serie de inventare ce relevă atât plusuri cât și minusuri în gestiune, compensările acestora nefiind clare, s-ar fi impus probarea prejudiciului de către reclamantă prin efectuarea unei expertize contabile.
Menționează că în primă instanță nu au fost puse în discuție contradictorie aspectele invocate cu privire la caracterul cert al prejudiciului, cererea de repunere pe rol fiindu-i respinsă, deși a fost motivată pe faptul că înscrisurile i-au parvenit ulterior închiderii dezbaterilor, fiind privat astfel de dreptul la apărare, cu atât mai mult cu cât instanța de fond ia în considerare o parte din înscrisurile depuse în probațiune tocmai pentru a-i reține culpa.
Mai arată că în mod neîntemeiat reține instanța de fond culpa pârâților prin faptul că nu a sesizat în scris unitatea cu privire la condițiile necorespunzătoare în care-și desfășurau activitatea, în condițiile în care aspectele vizate erau evidente, problemele de gestiune regăsindu-se evidențiate și în propunerile comisiilor de inventariere.
Invocă și dispozițiile Legii 22/1969 - capitolul 2, precizând că pregătirea sa profesională nu corespunde nivelului de instruire impus pentru îndeplinirea funcției de gestionar, fiind astfel incidente dispozițiile art.28 alin.1 din Legea 22/1969.
În drept sunt invocate prevederile art. 299 și următoarele Cod procedură civilă.
Recurenta R solicită admiterea recursului formulat și modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanta, cu cheltuieli de judecată în fond și în recurs.
În motivare arată recurenta că procesul verbal de inventariere nnr.1431 întocmit la data de 13 martie 2008 nu este semnat de acesta, respectiva de pârâtul nefiindu-le astfel opozabil. Mai mult acest proces - verbal evidențiază doar J din prejudiciul inițial solicitat de reclamantă în baza unui proces - verbal de inventariere care, de asemenea nu le este opozabil.
Menționează că s-au încălcat prevederile art. 1169 Cod civil, sarcina probei revenindu-i reclamantei, ori în speță aceasta nu și-a dovedit pretențiile.
Invocă și disp.art.29 lit.b din Legea 22/1996, în susținerea culpei exclusive a reclamantelor, în condițiile în care aceasta avea obligația de a lua măsurile ce se impun pentru păstrarea în condiții corespunzătoare a deșeurilor, cu atât mai mult cu cât prin organele sale de conducere a avut cunoștință de toate neregulile invocate.
În condițiile în care nu are pretenții proprii împotriva reclamantei susține că, în mod greșit a reținut instanța de fond că se impunea a formula acțiunea reconvențională și că instanța de fond a omis a se pronunța pe culpa exclusivă a pârâtului care a fost surprins în flagrant sustrăgând o parte din deșeuri, aceasta tot ca o consecință a defectuoasei organizări din partea reclamantei.
În drept sunt invocate sunt invocate dispozițiile art.304 ind.1 Cod procedură civilă.
- - a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursurilor formulate de recurenții pârâți ca nefondate.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu instanța reține următoarele:
Astfel cum rezultă din cuprinsul cererii de chemare în judecată reclamanta recurentă - - a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 28.561,35 lei, reprezentând prejudiciul constatat în urma inventarierii efectuate la data de 06.09.2007 la magazia nr. 50 - 51 din cadrul societății, fiind depus la dosar procesul verbal de inventariere întocmit la data de 06.09.2007 (filele 3 și 4) precum și anexele la acest proces - verbal de inventariere.
Într-adevăr la dosarul cauzei a mai fost depus și procesul - verbal de inventariere având nr.1431/13.03.2008, luat în considerare de instanța de fond pentru stabilirea întinderii prejudiciului.
Cele două procese - verbale de inventariere vizează perioade diferite, respectiv, în cazul primului proces - verbal a fost avută în vedere perioada 01.01.2006-15-08.2007, iar în cel de-al doilea proces- verbal s-a procedat la inventarierea bunurilor materiale din magazia IV-V aflate în gestiune la data de 12.11.2007.
În speță, în mod greșit instanța de fond a procedat la soluționarea cauzei, luând în considerare cel de-al doilea inventar, fără însă a pune în discuția părților această probă, pentru ca astfel să-și poată formula apărările în cauză.
În acest sens, prin recursurile formulate atât reclamanta cât și pârâții invocă împrejurarea că s-au efectuat mai multe procese - verbale de inventariere pentru perioade diferite, reclamanta recurentă invocând împrejurarea că pretențiile sale nu s-au întemeiat pe inventarul încheiat sub nr.1431/13.03.2008, ci pe inventarul din 6.09.2007, recurentul pârât invocând că la data efectuării celui de-al doilea inventar și raportat la perioada inventariată acesta nu a fost angajatul societății, iar recurenta R invocă inopozabilitatea ambelor procese - verbale de inventariere.
Aceste apărări nu au fost analizate în prima instanță, nefiind respectat principiul contradictorialității, încălcându-li-se altfel dreptul la apărare părților.
Într-adevăr prin procesul - verbal de inventariere nr.1431/13.03.2008 s-a stabilit existența unui prejudiciu de 13.485,01 lei, mai mic decât cel contestat prin procesul - verbal de inventariere din 06.09.2007, însă tocmai pentru acest considerent se impunea suplimentarea probațiunii - inclusiv printr-o expertiză contabilă, cu atât mai mult cu cât întinderea prejudiciului a fost contestată de către pârâți, sarcina probei contrare procesului -verbal de inventariere revenindu-le acestora conform dispozițiilor Legii 22/1969, dispoziții care reglementează în art.23 și următoarele răspunderea gestionarilor pentru pagubele produse în gestiuni.
De altfel recurentul pârât a solicitat în primă instanță - după închiderea dezbaterilor - repunerea cauzei pe rol pentru suplimentarea probațiunii, depunând ca probă nouă, un alt proces - verbal de inventariere încheiat la data de 2.08.2007, cu ocazia efectuării inventarierii potrivit deciziei nr.17 din 27.07.2007 tocmai pentru a-și proba susținerile, privind netemeinicia cererii formulate de reclamantă.
În consecință se apreciază că în speță nu au fost lămurite aspectele legate de obiectul dedus judecății, instanța de fond pronunțându-se asupra a ceea ce nu s-a cerut, fiind necesară totodată suplimentarea probațiunii, cu respectarea dispozițiile Legii 22/1969 privind sarcina probei inclusiv prin analizarea coroborată a proceselor - verbale de inventariere depuse la dosar; dată fiind perioada sensibil apropiată în care s-a efectuat inventarierea respectiv rezultatele diferite ale inventarierii, motiv pentru care în temeiul art.312 al.2 Cod procedură civilă instanța va admite ca fondate recursurile formulate și va casa sentința recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a li se asigura părților posibilitatea exercitării dreptului la apărare respectiv accesul la două grade de jurisdicție, cauza nefiind soluționată în fond.
În rejudecare, instanța urmează a avea în vedere și apărările formulate în cadrul recursurilor formulate, urmând a pune în discuția contradictorie și necesitatea suplimentării probațiunii, inclusiv efectuarea unei expertize contabile, cu luarea în considerare și a dispozițiilor Legii 22/1969 privind sarcina probei în cazul gestionarilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondate recursurile civile declarate de reclamanta - -, cu sediul în S M,-, județul S și pârâții, domiciliat în S M,-. 19, județul S M și R, domiciliată în S M,-. 23 împotriva sentinței civile nr. 363/D din 14 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe careo casează cu trimitere pentru o nouă judecare la Tribunalul Satu Mare,ținând seama de considerentele prezentei decizii.
Cheltuielile de judecată și onorariul vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
Pronunțată în ședința publică din 13 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
Judecător fond: /
redactat: judecător - 04 decembrie 2009
dactilografiat: 08 decembrie 2009
5 exemplare
3 comunicări:
- -, cu sediul în S M,-, județul S, domiciliat în S M,-. 19, județul S M R, domiciliată în S M,-. 23, azi, 09 decembrie 2009Președinte:Felicia ToaderJudecători:Felicia Toader, Doina Măduța, Dana Cigan
