Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 1517/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul II recurs |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR. 1517/R/2009
Ședința publică din data de11 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Doina Măduța | - - | - JUDECĂTOR 2: Dana Cigan |
- - | - JUDECĂTOR 3: Felicia Toader | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol, soluționarea recursului civil declarat de recurenta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B în contradictoriu cu intimatul contestator G, domiciliat în O, nr. 8, -. A,. 2,. 6,județul B împotriva sentinței civile nr. 232/LM din 2 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor; având ca obiect: recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că intimatul prezent în ședința publică din 28 octombrie 2009 pus concluzii asupra recursului, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când în vederea deliberării s-a amânat pronunțarea la data de 4 noiembrie 2009 apoi 11 noiembrie 2009, dată la care s-a pronunțat prezenta hotărâre, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 232/LM din 2 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Biho r s-a admis în parte contestația formulata de contestatorul G in contradictoriu cu intimata CASA JUDETEANA DE PENSII B si in consecință:
A obligat intimata să recalculeze pensia contestatorului prin luarea in considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 de ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 01.09.2005, sens in care obliga intimata să emită o noua decizie de pensionare.
S-a luat act de renunțarea la capătul de cerere privind acordarea sporului de 3,6% pentru ultimii 10 ani conform art.78 alin.8 din Legea nr.19/2000.
Au fost respinse restul pretențiilor.
Din considerentele sentinței se reține că, prin decizia nr. -/15.03.1994, contestatorul a fost inscris la pensie pentru limita de varsta, conform dispozitiilor Legii nr. 3/1977.
Ulterior a fost recalculata pensia contestatorului in temeiul OUG nr. 4/2005, stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă instanța a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme.
Așadar, instanța a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr. 3/1977. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 care prevede că: "Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază " ar trebui să concluzionăm că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani.
O astfel de concluzie este însă eronată și nesocotește reglementările ulterioare în materie. Aceste reglementări se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie".
Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu.
În lumina acestei interpretări, instanța a apreciat că prevederile Legii nr. 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.
Întrucât Legea nr. 226/2006 a fost emisă in temeiul art. 19 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 actualizată si potrivit art. 6 din Legea nr. 226/2006 prevederile prezentei legi se completează cu cele ale Legii nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare, rezultă cu prisosință ca indiferent de anul deschiderii dreptului la pensie, dispozițiile sale sunt aplicabile tuturor pensionarilor care au desfășurat activitate in grupa I de muncă (condiții speciale) o perioadă mai mare de 25 de ani la o unitate din cele prevăzute in anexa la Legea 226/2006, in speța de față contestatorul îndeplinind funcții ce țin de siguranța circulației: operator, dispecer.
Art. 2 alin 2 din Legea nr.226/2006 prevede că: "sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările si completările ulterioare, în care asigurații si-au desfășurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectiva, în locurile de munca încadrate conform legislației anterioare în grupa I de munca si care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiții speciale".
În concluzie funcția si locul contestatorului încadrându-se in grupa I de muncă potrivit legislației anterioare este astfel asimilat stagiului de cotizare prevăzut de Legea nr. 226/2006.
Potrivit art. 3 din Legea nr. 226/2006 "asigurații care realizează un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani în condițiile speciale prevăzute de prezenta lege beneficiază de pensie pentru limita de vârsta cu reducerea cu 15 ani a vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 3 "Vârstele standard de pensionare si stagiile minime si complete de cotizare pentru femei si bărbați, pe ani si pe luni, pe perioada aprilie 2001 - martie 2015" la Legea nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare.
Art. 5 din același act normativ stipulează că "pentru asigurații prevăzuți la art. 3 punctajul mediu anual se determina prin împărțirea la 25 numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare."
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța constatând că, din datele privitoare la activitatea in munca aflate in dosarul de pensionare, rezultă că acesta a desfășurat pe o perioadă mai mare de 25 de ani activitate in condiții speciale in funcție care concura la siguranța circulației, în temeiul art. 3 coroborat cu art. 5 din Legea nr.226/2006, a admis în parte contestația si a obligat intimata să recalculeze pensia stabilită pe seama contestatorului prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 de ani și nu 20 de ani cum solicită neîntemeiat contestatorul, sens în care a obligat intimata sa emită o noua decizie de pensionare.
Având in vedere că in cuprinsul deciziei de recalculare este inserata mențiunea:"in situația in care in termen de 3 ani de la data de 01.09.2005 vor fi prezentate acte de natura a modifica elementele avute in vedere la determinarea punctajului mediu anual recalculat", instanța a obligat intimata sa acorde aceste drepturi de la data de 01.09.2005.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata recurentă Casa Județeană de Pensii B în termenul legal și scutit de taxă de timbru, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii contestației formulate de contestatorul
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că, în condițiile în care intimatul a fost înscris în categoria pensionarilor pentru munca depusă și limită de vârstă în temeiul Legii 3/1997, în mod greșit a considerat instanța de fond că în procesul de recalculare al pensiei cuvenite acestuiaa devin incidente prevederile Legii 19/2000, respectiv ale legii 226/2006, considerând aceasta că incidente sunt prevederile art.8 din Legea 3/1977 sub imperiul căreia s-a pensionat.
Cu privire la aplicabilitatea prevederilor Legii 226/2006 arată că acestea nu sunt aplicabile în cauza de față întrucât contestatorul s-a pensionat anterior datei de 21.04.2001, iar conform prevederilor acestei legi beneficiază de prevederile art.14 din lege numai persoanele ale căror drepturi la pensie s-au deschis după această dată.
Mai arată recurenta că unitatea la care și-a desfășurat activitatea intimatul nu este cuprinsă în anexa 2 Legii 226/2006 și că în perioada lucrată în grupa I de muncă, intimatul nu a aut un număr de 25 de ani în funcția de mecanic de locomotivă, acesta îndeplinind și alte funcții.
Legal citat intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefundat și menținerea în totalitate a sentinței recurate ca legală și temeinică.
Menționează că a fost angajat al CFR din anul 1954 până în anul 1994 și că din cei 40 de ani în care a desfășurat activitate în cadrul CFR, a lucrat un număr de 36 ani și 10 luni, în grupa I de muncă, la siguranța circulației.
Mai arată că stagiul complet de cotizare ce trebuia luat în considerare este de 20 de ani,criticând sentința sub acest aspect, fără însă a formula recurs împotriva hotărârii.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu instanța reține următoarele:
Drepturile la pensie pentru limită de vârstă cuvenite contestatorului s-au deschis în anul 1994, acesta fiind înscris la pensie în baza deciziei nr.-/15.03.1994 emisă de Casa Județeană de Pensii B, în temeiul Legii 3/1997.
Din cuprinsul deciziei de pensionare se reține că reclamantul a dovedit o vechime totală în muncă de 58 de ani din care 36 de ani, 10 luni și 10 zile în grupa I de muncă, 1 an în grupa II de muncă și 2 ani, 4 luni și 2 zile în grupa III de muncă, iar pentru determinarea punctajului mediu anual s-a folosit stagiul complet de cotizare de 30ni prevăzut de legea 3/1977 sub imperiul căruia acesta s-a pensionat.
Prin cererea dedusă judecății, contestatorul G fi recalculate drepturile la pensie în temeiul OUG4/2005 și ale Legii 19/2000 și ale Legii 226/2006 prin utilizarea la determinarea punctajului mediu a unui stagiu de cotizare de 20 ani prevăzut de Legea 19/2000 și de Legea 226/2006, în considerarea activității desfășurată de acesta în condiții speciale.
Prin decizia nr. 40 din 28 septembrie 2008 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în aplicarea dispozițiilor art. 77 alin. 2 și ale art. 43 alin. 1 și 2 din legea 19/2000, s-a stabilit că pentru persoanele pensionate în baza legii 3/1977 stagiul de cotizare utilizat în vederea determinării punctajului mediu este cel prevăzut de legea in vigoare la momentul pensionării, decizia fiind publicată în Monitorul Oficial nr. 334/20.05.2009, dată de la care dispozițiile au devenit obligatorii.
Până la publicarea deciziei, practica Curții de Apel Oradea, a fost constantă în a considera că pentru persoanele pensionate în baza legii 3/1977 și care și-au desfășurat activitatea în condiții speciale, stagiul de cotizare utilizat în procesul de recalculare al pensiei, în temeiul OUG. 4/2005 este cel prevăzut de legea 19/2000 respectiv Legea 226/2006 și nu cel prevăzut de legea 3/1977.
Din examinarea jurisprudenței din ultimii ani ai CEDO reflectată în hotărârile de condamnare a României, pentru încălcarea art. 1 din Primul Protocol adițional al Convenției se observă că,într-un număr mare de cazuri, condamnarea a avut loc în situațiile în care cererile introduse în instanță pentru valorificarea unor drepturi nu au fost examinate pe fond deși solicitanții puteau pretinde că aveau o speranță legitimă de a-și vedea concretizată creanța lor în conformitate cu dispozițiile legale interne și cu jurisprudența instanțelor.
Cât despre noțiunea de speranță legitimă Curtea a afirmat că atunci când interesul patrimonial la care se referă este de ordinul creanței, el nu poate fi considerat ca fiind valoare patrimonială, decât atunci când există o bază suficientă în dreptul intern, de exemplu atunci când este confirmat de o jurisprudență bine stabilită a instanțelor.( a se vedea in acest sens cauza Weissman și alții împotriva României).
Ori, cum până la publicarea recursului în interesul legii practica Curții de Apel Oradeaa fost în sensul admiterii cererilor de recalculare a pensiilor cu utilizarea stagiului de cotizare prevăzut de legea 19/2000 (legea 226/2006) astfel cum s-a arătat mai sus, se apreciază că pentru acțiunile introduse anterior acestei date, solicitanții aveau legitimă că-și vor realiza dreptul, conform jurisprudenței de până atunci a acestei instanțe.
Prin urmare, în cazul acestor acțiuni poate apărea conflictul cu art. 1 din Protocolul 1 al Convenției, ceea ce impune, conform art. 20 alin. 2 din Constituția României, prioritatea normei din Convenție, care fiind ratificată prin legea nr. 30/1994, face parte din dreptul intern astfel cum prevede art. 11 alin. 2 din legea fundamentală.
Cum prezenta cerere a fost înregistrată anterior datei de 23.05.2008 și cum contestatorul întrunește condițiile de a i se recalcula pensia cu un stagiu complet de cotizare 25 de ani în conformitate cu dispozițiile art. 3,4 și 5 din Legea 226/2006 criticat formulate de recurentă sunt apreciate ca nefondate.
Astfel, potrivit actelor din dosarul de pensionare, activitatea desfășurată de contestator pe o perioadă mai mare de 25 de ani, în condițiile speciale într-o funcție care concură la siguranța circulației se încadrează în categoria activităților desfășurate în condiții speciale cuprinse în anexa 1 Legii 226/2006.
În acest sens se reține că, deși nu întreaga activitate desfășurată în grupa Iem uncă a fost cea de mecanic locomotivă, din copia carnetului de muncă rezultă că și celelalte activități desfășurate de contestatorul intimat și anume operator și dispecer de circulație concură la siguranța circulației, fiind astfel îndeplinite dispozițiile Legii 226/2006.
Împrejurarea că unitatea la care și-a desfășurat activitatea contestatorul nu se regăsește în anexa 2 Legii 226/2006, astfel cum susține recurenta, nu prezintă relevanță, neputând a-i fi imputată contestatorului lipsa de diligență a societății în a face demersuri necesare înscrierii în lista unităților prevăzute în anexa 2 Legii 226/2006în condițiile în care acesta a desfășurat efectiv activitatea ce se încadrează în categoria celor prevăzute în anexa 1, în condiții speciale.
În ceea ce privește însă data de la care urmează a-i fi acordate aceste drepturi contestatorului, greșit prima instanță le-a acordat începând cu data de 1.09.2005, dată la care Legea 226/2006 nici nu fusese în vigoare.
În privința datei de la care urmează a se dispune recalcularea sunt incidente dispozițiile art.169 alin.3, din Legea 19/2000 potrivit cărora pensia recalculată se acordă începând cu luna următoare celei în care s-a depus cererea de recalculare.
Cum în cauză contestatorul nu a făcut dovada faptului că ar fi înregistrat la casa de pensii o cerere de recalculare, instanța apreciază că drepturile recunoscute trebuie să-i fie acordate începând cu data sesizării instanței, dată la care intimata a fost pusă în întârziere, aspect față de care recursul va fi admis în conformitate cu dispozițiile art.312 al.1 Cod procedură civilă.
De asemenea, întrucât instanța de fond a omis a preciza decizia ce urmează a fi modificată sub aspectul reținerii unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani și în condițiile în care pensia contestatorului a fost recalculată prin decizia - din 8 noiembrie 2007 urmează a se dispune anularea acestei din urmă decizii.
Referitor la aspectele învederate de contestatorul intimat în sensul că stagiul complet de cotizare ar fi trebuit stabilit ca fiind de 20 de ani, se reține că aceste critici exced cadrului procesual, conform art. 316 Cod procedură civilă raportat la art.294 și 294 Cod procedură civilă, în condițiile în care contestatorul nu a declarat recurs împotriva sentinței pronunțate de prima instanță astfel încât legalitatea și temeinicia acestei hotărâri a fost analizată doar prin prisma recursului declarat de recurenta Casa Județeană de Pensii
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul civil declarat de recurenta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B în contradictoriu cu intimatul contestator G, domiciliat în O, nr. 8, -. A,. 2,. 6,județul B împotriva sentinței civile nr. 232/LM din 2 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o modifică în parte, în sensul că:
DISPUNE anularea deciziei nr. - din 8 noiembrie 2007 emisă de intimată și,
OBLIGĂ intimata să achite drepturile începând cu data de 5 mai 2008.
ÎNLĂTURĂ dispoziția instanței de fond privind acordarea drepturilor începând cu data de 1 septembrie 2005.
MENȚINE restul dispozițiilor sentinței recurate.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 11 noiembrie 2009.
Președinte Judecător Judecător, Grefier
- - - - -
Judecători fond: /
redactat: judecător 04 decembrie 2009
dactilografiat: 08 decembrie 2009
4 exemplare
2 comunicări:
1. recurenta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B
2. contestator G, domiciliat în O, nr. 8, -. A,. 2,. 6,județul B, azi, 09 decembrie 2009
Președinte:Doina MăduțaJudecători:Doina Măduța, Dana Cigan, Felicia Toader
