Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 214/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVIL, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNC ȘI ASIGURRI SOCIALE
DECIZIA CIVIL NR.214/
Ședința public de la 30 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Petrovici
Judector - -
Grefier - -
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelanții reclamanți și, ambii cu domiciliul ales în C,-, județul C, (la cabinet de avocat ), împotriva sentinței civile nr. 338/17.03.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr- și intimat MUNICIPIUL C, PRIN PRIMAR, cu sediul în C, b-dul. - nr. 51, județ C, cererea având ca obiect "revendicare imobiliar".
La apelul nominal fcut în ședinț public au rspuns avocat pentru apelantele reclamante, potrivit împuternicirii avocațiale seria -, nr. 72867/29.09.2008 pe care o depune la dosar, și avocat pentru intimatul pârât Municipiul C, prin Primar, potrivit împuternicirii avocațiale nr. 243/13.08.2009 pe care o depune la dosar împreun chitanța nr. 243/13.08.2009, cu care face dovada cheltuielilor de judecat reprezentând onorariul de avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinit, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și urmtoarele Cod proc. civil.
În referatul oral asupra cauzei grefierul de ședinț învedereaz c apelul este declarat în termen, motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar, conform prevederilor Legii nr. 10/2001 și nu se solicit judecata cauzei în lips, conform art. 242 pct. 2 Cod proc. civil.
Întrebate, prțile prin avocați arat c nu mai sunt alte cererii prealabile ori probe de administrat și apreciaz cauza în stare de judecat.
Instanța, luând act c nu sunt înscrisuri noi de depus sau cereri prealabile de formulat, constat cauza în stare de judecat, în temeiul art. 150 Cod proc.civil constat dezbaterile închise și acord cuvântul prților pentru susținerea motivelor de apel.
Avocat, pentru apelantele reclamante, având cuvântul, critic sentința primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie. Învedereaz c în susțineri va face referire la admisibilitatea acțiunii în revendicare dup apariția Legii nr. 10/2001 și decizia nr. 33/2008 a Apariția legii speciale nu exclude admisibilitatea returnrii unui imobil prin procedura revendicrii. Decizia 33/2008 a arat c Legea nr. 10/2001 nu exclude în toate situațiile posibilitatea de a recurge la acțiunea în revendicare.
Astfel, apreciaz c acțiunea în revendicare apare ca admisibil, pe de o parte, pentru c procedura special instituit de Legea nr. 10/2001, nu era incident, fiind deschis calea acțiunii în revendicare, și pe de alt parte pentru c, și dac privim procedura instituit de Legea nr. 10/2001 aplicabil acestei spețe, în lumina Decizia 33/2008 a, ne aflm în situația unei excepții, care permite ca și dup apariția legii speciale, acțiunea în revendicare s fie admisibil, apelanții fiind singurii care aveau un bun, în sensul art. 1 din Primul Protocol Adițional al CEDO, securitatea circuitului civil nefiind afectat în nici un fel.
Este real c, hotrârea de condamnare a autorului apelantelor are în vedere o infracțiune de natur politic, dar în speț în raport de prevederile art. 2 din nr.OUG 214/1999 - care arat care sunt infracțiunile de natur politic - nu suntem în fața unei astfel de infracțiuni. Ca atare, acțiunea în revendicare apare ca fiind admisibil, în raport de împrejurrile de fapt reținute în hotrârea de condamnare și nu de încadrarea juridic dat atunci, în consecinț reclamantele aveau deschis calea acțiunii în revendicare. Dar, și dac privim infracțiunea pentru care autorul apelantelor a fost condamnat ca una politic și, prin urmare, ca deschis calea restituirii în procedura Legii nr. 10/2001, este de observat c decizia - prin care s-a înlturat pedeapsa complementar a confiscrii averii - este anterioar apariției Legii nr. 10/2001 și c, de la momentul pronunțrii acesteia, acțiunea în revendicare a bunului era deschis reclamantelor. Astfel, c procedura special instituit de Legea nr. 10/2001 nu are aplicare în speța de faț, de vreme ce entitatea dețintoare nu mai era chemat s fac aprecieri faț de incidența art. 2 din Legea 10/2001.
Se reține c, bunul în litigiu a fost confiscat printr-o hotrâre judectoreasc care a fost desființat de; intimatul pârât nu a obținut nicio hotrâre judectoreasc în favoarea sa, deci nu a obținut imobilul cu titlu niciodat; prin admiterea cererii în revendicare securitatea circuitului civil nu este pus în pericol.
Având în vedere și aserțiunea judectorului fondului, potrivit creia msura confiscrii averii autorului apelantelor nu a fost pus în executare niciodat, concluzie tras din împrejurarea c parte din imobil a fost vândut dup pronunțarea hotrârii de condamnare, atunci cu atât mai mult singurul mijloc aflat la dispoziția apelantelor pentru recuperarea imobilului deținut de pârât este acțiunea în revendicare.
În concluzie, se solicit admiterea apelului și în baza art. 297.pr.civ. desființarea hotrârii apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
Instanța pune în vedere aprtorului apelantelor s fac precizri, cu privire la prima dispoziție emis în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru imobilul în speț a fost anulat irevocabil.
Aprtorul apelantelor reclamante precizeaz c reclamanta - nu a formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001. Dispoziția dat în favoarea lui a fost emis în baza unei notificri promovate de alte persoane în numele su, și a fost revocat de Primar. Nu exist o hotrâre irevocabil de anulare a dispoziției. Primarul a atacat dispoziția, dar nu exist o hotrâre irevocabil întrucât intervenienții în recurs la. au solicitat suspendarea pân la soluționarea cauzei aflate pe rolul Judec toriei Constanța, vând ca obiect anularea declarației din 1960
Având cuvântul, avocat, pentru intimatul pârât, solicit respingerea apelului, cu cheltuieli de judecat, conform înscrisurilor doveditoare depuse la dosar, punând cap la cap argumentele de admisibilitate din lege și practica din decizia 33/2008 a
În replic, aprtorul apelantelor reclamante arat c dac hotrârea de condamnare a fost desființat înainte de apariția Legii nr. 10/2001, reclamantelor le este deschis accesul la justiție prin acțiunea în revendicare.
Instanța rmâne în pronunțare asupra soluției în apel.
CURTEA
Asupra apelului civil de faț;
La 3 decembrie 2008 reclamantele - și au solicitat instanței obligarea pârâtului Municipiul C s le lase în deplin proprietate și posesie terenul în suprafaț de 2000 mp situat în C, str. -. -. nr. 33.
În motivarea cererii reclamantele au artat c autorul lor, a dobândit în proprietate prin actul de vânzare-cumprare autentificat sub nr. 2881/29.10.1947, de la Statul Român, un imobil - construcție și teren în suprafaț de 2400 mp.
Prin sentința penal 185/16.07.1960 acesta a fost condamnat penal dispunându-se și confiscarea averii. Prin decizia 1366/30.05.1996 Curtea Suprem de Justiție a admis recursul în anulare, a casat sentința penal 185 și a achitat pe inculpați, inclusiv pe autorul reclamantelor, și a înlturat pedeapsa complimentar a confiscrii averii.
Arat reclamantele c, urmare a anularii hotrârii judectorești de confiscare, pârâtul deține fr titlu imobilul și c este obligat s-l restituie celui în favoarea cruia opereaz prezumția de proprietate.
Prin documentația depus de pârâtul Municipiul Caf ost adus la cunoștința instanței împrejurarea existenței notificrii de restituire nr. 26715/14.02.2008, cu referire la același imobil.
Prin sentința civil nr338/17.03.2009 Tribunalul Constanțaa respins ca inadmisibil acțiunea formulat de reclamante.
Pentru a pronunța aceast sentinț, prima instanț a reținut c domeniul de aplicare a Legii nr. 10/2001, astfel cum a fost definit de art. 2 cuprinde absolut toate ipotezele în care un bun ar fi trecut în proprietatea statului în perioada de referinț și cum imobilul în litigiu face obiectul acestei legi, reclamantele trebuie s urmeze procedura prevzut de acest act normativ.
A mai reținut tribunalul c dup intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, calea pentru valorificarea dreptului de proprietate nu mai este acțiunea în revendicare, ci procedura prevzut de acest act normativ, aceast concluzie fiind în mod expres prevzut și în art. 6 alin. 2 din Legea nr. 213/1998 și c ulterior datei de 14 februarie 2001, când a intrat în vigoare Legea nr. 10/2001, ca lege nou, acțiunea în revendicare a imobilelor la care se refer, nu mai este posibil.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantele - și artând, în esenț, c instanța de fond a considerat aplicabil în speț legea special, fr s analizeze împrejurarea în care datele speței se circumscriu Deciziei nr.33/2008 pronunțat de Înalta Curte de Casație și Justiție în Secțiile Unite. Susțin apelantele c potrivit acestei decizii obligatorii Legea nr. 10/2001 nu exclude în toate situațiile posibilitatea de a se recurge la acțiunea în revendicare, iar speța de faț, prin elementele sale, scap de sub domeniul de aplicare al legii speciale.
Arat apelantele c deși hotrârea de condamnare a autorului lor are în vedere o infracțiune de natur politic și c pentru imobilul confiscat prin aceast hotrâre se putea formula notificare potrivit art. 2 lit. b din Legea nr. 10/2001, se poate reține din motivarea deciziei de achitare pronunțat de Curtea Suprem de Justiție c nu erau îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 209 pct.2 din vechiul Cod penal, conform interpretrii OUG nr.214/1999 și nu suntem în fața unei infracțiuni politice.
Susțin de asemenea c acțiunea în revendicare este admisibil și pentru c decizia pronunțat de Curtea Suprem de Justiție este anterioar apariției Legii nr. 10/2001, situație în care entitatea dețintoare nu mai trebuia s stabileasc, în aplicarea art. 2.1 din Norme, dac infracțiunea pentru care s-a dispus condamnarea face parte din categoria infracțiunilor politice.
Arat c prin Decizia 33/2008 s-a stabilit c Legea nr. 10/2001 nu exclude în toate situațiile posibilitatea de a recurge la acțiunea în revendicare, o astfel de acțiune putând a fi folosit atunci când reclamantul se poate prevala de un bun în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional și trebuie s i se asigure accesul la justiție. Precizeaz apelantele c prin desființarea hotrârii judectorești de confiscare de ctre Curtea Suprem de Justiție se confirm titlul reclamantelor, c pârâtul nu poate invoca dobândirea în mod legal a acestui bun și c prin admiterea cererii în revendicare securitatea circuitului civil nu este pus în pericol, acțiunea în revendicare fiind, prin aceast interpretare, admisibil.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței pronunțate de Tribunalul Constanța în raport cu motivele invocate în apel d e ctre reclamante, instanța constat c apelul este întemeiat pentru urmtoarele considerente:
De regul, Legea nr. 10/2001, ca lege special de reparație, se aplic tuturor situațiilor în care se constat o preluare abuziv a imobilului, dac preluarea s-a fcut în perioada de referinț a legii, respectiv 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Aplicarea prioritar a acestei legi, în baza principiului "specialia generalibus derrogant", nu exclude îns, în toate situațiile, posibilitatea de a se recurge la acțiunea în revendicare, pentru c, așa cum s-a statuat în mod obligatoriu prin Decizia nr.33 din 9 iunie 2008 pronunțat în Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, în cazul unui concurs între Legea nr. 10/2001 și aplicarea dreptului comun în materia revendicrii, ce are ca izvor Codul civil, instanța este datoare s verifice dac, în situația particular suspus analizei, aplicarea Legii nr. 10/2001 nu vine în conflict cu dispozițiile art. 1 alin. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția European a Drepturilor Omului, situație care impune, conform art. 20 alin. 2 din Constituția României, prioritatea normei din Convenție.
În speț, autorul reclamantelor, dl., a dobândit imobilul din C, str. -. -. nr. 33, compus din teren în suprafaț de 2400 mp prin cumprare de la Statul Român cu actul autentificat sub nr. 2881/29.10.1947. Bunul a fost preluat de Stat prin confiscare în baza sentinței penale nr. 185/16.07.1960, sentinț în temeiul creia proprietarul a fost condamnat pentru delictul de uneltire împotriva ordinii sociale. Msura confiscrii a fost pus în executare prin emiterea Deciziei nr. 974/1960 prin care bunul a fost trecut în administrarea C, ulterior C (adresa nr. 51424/14.08.2008 a Primriei C - fila 30 dosar fond).
În anul 1996, urmare a recursului în anulare declarat de Procurorul General al României, autorul reclamantelor, dl., a fost achitat pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale prin Decizia nr. 1366/30.05.1996 pronunțat de Curtea Suprem de justiție, instanța suprem dispunând, prin aceeași hotrâre, înlturarea pedepsei complimentare a confiscrii averii.
Dup pronunțarea hotrârii de achitare și de înlturare a pedepsei complimentare a confiscrii averii, deci dup anul 1996, este real c succesorii autorului nu au promovat nici o acțiune separat, fie de revendicare a bunurilor confiscate de la autorul lor, fie o cerere de întoarcere a executrii și c numai în anul 2001, în temeiul Legii nr. 10/2001, o parte dintre succesibilii, respectiv dl. G și dl., au încercat s obțin retrocedarea bunului prin notificarea trimis Primriei
notificrilor de ctre o parte dintre moștenitorii proprietarului, care au mai și eșuat în procedura de restituire prin jocul aplicrii dispozițiilor din Legea nr. 10/2001 referitoare la formularea în termen a notificrii și de ctre persoana care avea calitatea de moștenitor, nu prezint îns relevanț, cât vreme succesorii d-lui aveau deja "un bun" în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, anterior adoptrii Legii nr. 10/2001.
Constatarea instanței supreme prin Decizia nr. 1366/30.05.1996, c autorul reclamantelor nu se face vinovat de svârșirea infracțiunii politice de uneltire contra ordinii sociale și dispoziția de înlturare a pedepsei confiscrii averii a avut ca efect direct desființarea titlului pe care Statul Român l-a dobândit asupra bunului prin confiscare. În aceste condiții, chiar dac prin Decizia nr. 1366/1996 Curtea Suprem de Justiție nu a stabilit în mod expres redobândirea de ctre inculpatul achitat a dreptului de proprietate asupra bunurilor care au fcut obiectul confiscrii, pronunțarea unei hotrâri de achitare, cu consecința reabilitrii condamnatului și înlturarea tuturor efectelor condamnrii, echivaleaz cu o recunoaștere a dreptului de proprietate asupra bunurilor supuse confiscrii și are ca efect recunoașterea indirect și cu efect retroactiv a dreptului de proprietate al autorului reclamantelor, deposedat abuziv. Instanța reține și c aceast constatare a ilegalitții confiscrii nu a fost infirmat de nici o alt instanț, dreptul redobândit prin aceast Decizia 1366/1996 nefiind revocabil, contestat sau infirmat pân astzi.
Consecința desființrii titlului Statului și repunerii în toate drepturile anterioare condamnrii este aceea c reclamantele sunt beneficiarele unei "valori patrimoniale", relevante sub aspectul aplicrii art. 1 din Protocolul adițional nr. 1, aceast constatare fiind determinant asupra recunoașterii, cu efect retroactiv, a dreptului de proprietate în patrimoniul reclamantelor.
De altfel, în spețe similare ( Cauza Czaran și Grofcsik vs. România, hotrârea din 02.06.2009; Cauza Reichardt vs. România, hotrârea din 13.11.2008; Cauza și Dimeca vs. România, hotrârea din 9 decembrie 2008) Curtea European a Drepturilor Omului a afirmat c recunoașterea dreptului de proprietate al reclamanților într-o modalitate indirect și cu efect retroactiv - doar prin considerentele hotrârilor pronunțate și nu în dispozitiv - "nu prezint relevanț și nu poate conduce la concluzia c aceștia nu ar avea un "bun" în sensul Convenției", deoarece prin aceast recunoaștere reclamanții sunt beneficiarii unei "valori patrimoniale" (noțiune autonom, în sistemul convențional), ce atrage aplicabilitatea art. 1 al Primului Protocol.
Oricum, dup pronunțarea hotrârii de achitare și de înlturare a pedepsei complimentare a confiscrii averii, respectiv dup 1996, moștenitorii d-lui aveau cel puțin o speranț legitim de redobândire a bunului în materialitatea lui, ca urmare a desființrii titlului Statului, iar cadrul legal al procesului de retrocedare era dreptul comun, respectiv prevederile art. 480 și 481 din Codul civil.
Împrejurarea c ulterior legiuitorul a dorit s repare greșelile svârșite de autoritțile române în perioada regimului socialist prin adoptarea Legii nr. 10/2001 și c au fost incluse în aceast lege și situațiile de confiscare a averii ca urmare a unei hotrâri judectorești de condamnare pentru infracțiuni de natur politic, prevzute de legislația penal, svârșite ca manifestare a opoziției faț de sistemul totalitar comunist (art. 2 alin. 1 lit. b din lege) nu prezint relevanț în speța de faț, cât vreme,la data apariției acestei legi, prin efectele Deciziei nr. 1366/1996, reclamanții beneficiau deja de "un bun", sau cel puțin de "o speranț legitim".
Se poate chiar afirma, într-o analiz a situațiilor pe care Înalta Curte de Casație și Justiție le-a avut în vedere în dezbaterea problemei concordanței dintre domeniul de aplicare al Legii nr. 10/2001 și Convenția European a Drepturilor Omului, c sunt supuse legii speciale sub incidența art. 2 alin. 1 lit. b situațiile de confiscare a bunurilor ca msuri complimentare pentru infracțiuni de natur politic ori de câte ori nu exist o hotrâre judectoreasc de achitare și de înlturare a msurii confiscrii, situație în care trebuie analizate condițiile cerute prin pct. 2.1 din Normele metodologice de aplicare unitar a Legii nr. 10/2001. În celelalte situații, când o asemenea hotrâre judectoreasc exist, fostul proprietar are deja "un bun" în sensul art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 și poate folosi pentru redobândirea posesiei bunului inclusiv acțiunile de drept comun, cum este acțiunea în revendicare.
Reținând c situației de fapt a imobilului în litigiu i se aplic numai normele reglementate prin Legea nr. 10/2001 și c acțiunea pornit de reclamante pentru recuperarea bunului poate urma numai procedura acestei legi, acțiunea în revendicare fiind inadmisibil, tribunalul a pronunțat o soluție greșit care le-a înclcat reclamantelor dreptul de acces la o instanț judectoreasc, drept reglementat prin art. 6 paragraf 1 din Convenție.
Tribunalul nu a explicat în ce msur reclamantele mai puteau obține o reparație în temeiul legii speciale cât vreme dispoziția de restituire nr. 3782/31.07.2007 emis de Primarul Municipiului C în favoarea reclamantei - a fost revocat prin dispoziția nr. 7154/13.12.2007, emis de același primar, iar procedura pornit în instanț de ctre reclamanta - pentru anularea acestei din urm dispoziții nu a fost înc finalizat și nu exist nici o garanție în ceea ce privește rezultatul acestei proceduri.
Prin urmare, instanța constat c deși reclamantele se prevaleaz în aceast acțiune de un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr.1 la Convenție, prin trimiterea lor la o procedur care nu este sigur c le ofer posibilitatea reclamantelor de a-și vedea recuperat bunul, tribunalul le-a înclcat dreptul de acces la justiție, drept care nu poate fi reparat decât prin admiterea apelului reclamantelor.
Constatând c, în speț, tribunalul s-a pronunțat nelegal prin admiterea excepției inadmisibilitții acțiunii în revendicare, în temeiul art. 297 Cod procedur civil instanța va desființa sentința apelat și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanții reclamanți și, ambii cu domiciliul ales în C,-, județul C (la cabinet de avocat ), împotriva sentinței civile nr. 338/17.03.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr- și intimat MUNICIPIUL C, PRIN PRIMAR, cu sediul în C, b-dul. - nr. 51, județ
Desființeaz sentința apelat și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Constanța.
Definitiv.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțat în ședinț public, astzi 30 2009.
Președinte, Judector,
- - - -
Grefier,
- -
Jud.fond -
Red.dec.jud.PD/29.10.2009
Tehnored.disp.gref.GM/7ex./30.10.2009
Emis 3 com./30.10.2009
OMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVIL, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNC ȘI ASIGURRI SOCIALE
C,-, județ C, cod poștal - -,
.0241--/ 0241--; fax: 0241--
-------------------------------------------------------------------------------------------------
Dosar nr-
Emis la data de 30.10.2009
C TRE,
TRIBUNALUL CONSTANȚA
- secția civil -
V înaintm dosarul civil nr- al Curții de Apel Constanța privind pe apelantele reclamantele - și și intimatul pârât Municipiul C, prin Primar, pentru a v conforma dispozițiilor deciziei civile nr.214/pronunțat de aceast instanț la data de30.09.2009, când Curtea a admis apelul reclamantelor, a desființat sentința apelat și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Constanța.
Dosarul conține un nr. de 20 file și are atașat dosarul nr- al Tribunalului Constanța care conține un nr. de 173 file.
Președinte de complet, Grefier,
- - - -
Președinte:Daniela PetroviciJudecători:Daniela Petrovici, Mihaela Popoacă
