Speta Legea 10/2001. Decizia 216/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.216/
Ședința publică de la 30 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 2: Mihaela Popoacă
Grefier - -
Pe rol judecarea apelurilor civile formulate de apelanții reclamanți -intimați, domiciliată în T,-, -. A,.18, județ T, domiciliat în T, str. -, -. C,.2, județ T și apelantul pârât-intimat PRIMARUL MUNICIPIULUI, cu sediul în C, bd. - nr. 51, județ C - împotriva sentinței civile nr. 1349/C din 18.11.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, având ca obiectcontestație în temeiul Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns apelanții reclamanți-intimați și - personal și asistați de avocat, potrivit împuternicirii avocațiale 75/11.09.2009, și apelantul pârât-intimat Primarul Municipiului C prin avocat -, potrivit delegației de substituire FN/03.06.2009.2009 emisă de avocatul titular.
Procedura este legal îndeplinită, conform disp. art. 87 și urm. pr.civ.
După referatul grefierului;
Avocat, având cuvântul, pentru apelanții reclamanți-intimați depune la dosar împuternicirea avocațială nr.75/11.09.2009, chitanțele nr. 323/22.09.2009, nr. 316/11.09.2009, înscrisuri cu care face dovada onorariului de avocat, precum și precizări scrise, urmare celor dispuse prin încheierea din 02.09.2009. Un exemplar de pe precizări sunt comunicate și apărătorului apelantului pârât-intimat.
Se susține că, prin precizări, în condițiile în care restituirea în natură nu este posibilă, apelanții reclamanți înțeleg să renunțe la capătul de cerere privind restituirea în natură a imobilului sau a unei părți din acesta, optând pentru măsuri reparatorii prin echivalent, prin compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de entitatea investită sau despăgubiri, conform art. 1 pct. 2 din Legea nr. 10/2001 (cu modificările din Legea nr. 247/2005).
Totodată, apărătorul apelanților pârâții apreciază că nu mai este utilă efectuarea în apel a unei expertize pentru a se identifica prin măsurători corpul C3, având în vedere la renunțarea apelanților reclamanți la restituirea în natură a imobilului.
Având cuvântul, avocat -, pentru apelantul pârât-intimat, depune la dosar chitanța nr. 1116/02.04.2009 cu care face dovada cheltuielilor de judecată, respectiv onorariu de avocat și solicită a se preciza de către apelanții reclamanți în clar la ce se renunță, având în vedere că la termenul din 02.09.2009 discuția s-a limitat la corpul C3.
Față de susțineri, apărătorul apelanților reclamanți arată că părțile pe care le reprezintă înțeleg să renunțe la restituirea în natură imobilul compus din teren și construcții, inclusiv corpul C3, solicitând a se lua act că doresc să fie obligat intimatul pârât doar la despăgubiri, apelanții reclamanți exprimându-și și în scris această opțiune. Astfel că, se solicită a se lua act că apelanții reclamanți înțeleg să renunțe la primele 2 motive de apel, sens în care va rămâne de soluționat doar motivul 3 de apel.
În replică, apărătorul apelantului pârât arată că, în opinia sa al treilea motiv de apel nu este un motiv de apel.
Întrebate, părțile prin apărători învederează că nu mai au acte de depus ori cereri noi de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Instanța, luând act că nu există motive de amânare, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru susținerea motivelor de apel.
Apărătorul apelanților reclamanți-intimați, având cuvântul, susține că în motivele de apel reclamanții și-au exprimat opțiunea cu privire la judecata fondului. Ulterior, în apel și-au revizuit opinia, în sensul că înțeleg să opteze pentru obligarea pârâtului să ofere reclamanților, în compensare alte bunuri sau servicii, ori să propună acordarea de despăgubiri bănești pentru întreaga suprafață de 454. - teren și construcții. Această cerere nu schimbă cu nimic obiectul cererii de chemare în judecată.
Cu privire la corpul C3 s-a arătat de ce nu poate fi restituit în natură. Precizează că acest corp de clădire se află situat deasupra altui apartament, situație în care nici terenul aferent acestuia nu poate fi restituit. Astfel că s-a renunțat la primele două motive de apel, optându-se în final pentru obligarea pârâtului să propună acordarea de despăgubirii.
În concluzie, se solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul admiterii acțiunii în totalitate. Mai arată că, apelanții au solicitat în apel, în mod expres, obligarea pârâtului să propună acordarea de despăgubirii către reclamanți pentru întreg imobilul în litigiu, întrucât nu se mai dorește restituirea în natură imobilului.
În referire la apelul Primarului Municipiului C se susține ideea de admitere a apelului, numai pentru critica adusă hotărârii pentru restituirea în natură, celelalte criticii fiind nefondate.
Având cuvântul, apărătorul apelantului pârât-intimat solicită a se lua act că apelul reclamanților este lipsit de obiect față de susținerile apărătorului.
Cu privire la apelul declarat de pârât, susține că față de actele depuse la dosar, respectiv declarația de notorietate, primul motiv de apel a rămas fără obiect. Mai arată că își menține motivul de la pct. 2, dar nu din perspectiva dovediri de către reclamanți că sunt persoane îndreptățite. Reclamanții nu au făcut dovada că partea din imobil ce formează corpul C3, astfel cum se reține în dispozitivul hotărârii, a aparținut autorului lor sau a fost edificat după preluarea de către stat.
Referitor la pct.3 din motivele de apel se arată că instanța s-a pronunțat asupra altui obiect decât cel cu care a fost investită instanța, încălcând disp. aer. 129 alin. 6.pr.civ. Din modalitatea de formulare a cererii de chemare în judecată obiectul acțiunii este obligația de a face, aceasta nefiind precizată cu privire la despăgubirii.
În concluzie, se solicită admiterea apelului pârâtului, schimbarea în tot a sentinței apelate, cu consecința respingerii acțiunii pe fond, cheltuieli de judecată.
În replică, apărătorul apelanților reclamanți susține că nici pârâtul nu a făcut dovada împrejurării că imobilul ce formează corpul C3 a fost edificat de Primărie sau altcineva. Mai precizează că, la data promovării acțiunii de către reclamanți, acesta nu a făcut apărarea calificată, dar în apel a făcut această apărare prin care s-a solicitat acordarea de despăgubiri bănești. Totodată, solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
Instanța față de solicitarea apărătorului apelanților reclamanți o va respinge întrucât apreciază că sunt suficiente concluziile orale și rămâne în pronunțare asupra soluției în apeluri.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
La 03.09.2007, reclamanții și, au chemat în judecată Primarul Municipiului solicitând instanței obligarea pârâtului să emită dispoziție cu privire la notificarea nr.2104/26.10.2001 de restituire în natură imobilului situat în C,- bis și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, s-a arătat că, prin notificare, autorii reclamanților și, în prezent decedați, au solicitat în calitatea lor de moștenitori ai defunctului Decis, restituirea în natură a imobilului situat în C- (în prezent 78 bis), imobil compus din parter și etaj.
În drept, au fost invocate prevederile art.25 din Legea nr.10/2001 și HG nr.250/07.03.2007, privind Normele Metodologice de aplicare unitară Legii nr.10/2001.
Ulterior, reclamanții au formulat completare la acțiune cu privire la obiectul cererii de chemare în judecată, prin care solicitau obligarea paratului ca, prin decizia sau dispoziția ce se va emite în temeiul legii nr.10/2001, să se dispună restituirea în natură a imobilului situat în C- bis, imobil compus din 2 (două) construcții și teren în suprafață de 454 mp și, numai în măsura în care restituirea în natură nu este legal posibilă, să dispună acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în compensare.
Pârâtul, deși legal citat nu a formulat întâmpinare; a depus copia documentației care s- format în vederea soluționării notificării.
Prin sentința civilă nr. 1349 din 18 noiembrie 2008 Tribunalul Constanțaa admis în parte acțiunea reclamanților și și a obligat pârâții să restituie reclamanților în natură imobilul format din una cameră și hol în suprafață de 14,3 mp, situat corp C 3 - schiță dosar fila 56 -și suprafața de e teren aferentă de 14,3 mp.
A respins solicitarea de restituire în natură imobilului situat în constanța, -bis, ca neîntemeiată și a obligat pârâtul să ofere reclamanților, în compensare, alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri pentru suprafața de teren de 443,7 mp și construcții C1-parter și C2 P+ 1 preluate în mod abuziv.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că imobilul identificat în planul cadastral pentru anii 1936-1938 ca fiind situat în C,-, fostă proprietate a autorului reclamanților, dl. Decis, a fost naționalizat prin Decretul nr. 92/1950.
Din cele 7 unități locative create în timp 6 au fost vândute în baza Legii nr. 112/1995 chiriașilor, care le ocupau la momentul apariției legii, o singură unitate locativă compusă dintr-o cameră de 10,3 mp și un vestibul de 4 mp fiind liberă.
Acestei situații de fapt dedusă din probele administrate tribunalul a apreciat că îi sunt aplicabile prevederile art. 1 alin 1 și 2, art. 7 alin. 1 și art. 18 din Legea nr. 10/2001 și reținând din interpretarea art. 14 din lege că terții dobânditori ai construcțiilor au un drept de folosință gratuită a terenului aferent locuințelor cumpărate, a dispus că reclamanții sunt îndreptățiți să primească măsuri reparatorii în echivalent pentru părțile din construcții și teren înstrăinate terților și pot primi în natură numai partea din construcție și terenul aferent care nu au făcut obiectul vânzării.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții și și pârâtul Primarul Municipiului
În apelul lor, reclamanții au susținut că în mod greșit instanța nu a încuviințat efectuarea unei expertize tehnice pentru identificarea spațiului liber care a fost închiriat numitului, decedat în prezent, pentru a se putea delimita acest spațiu de o altă suprafață locativă liberă, situată la mansarda imobilului; că instanța nelegal a dispus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul în suprafață de 443,7 mp, deși acesta nu a fost înstrăinat și că nu s-a precizat modalitatea de compensare a imobilului care nu mai poate fi restituit în natură.
Apelantul pârât a apreciat că sentința este nelegală și netemeinică pentru că reclamanții nu au făcut dovada că sunt succesorii proprietarului imobilului, existând în actele depuse diferențe între numele celui pe care reclamanții l-au indicat ca fiind autorul lor, Deciz, și cel care apare în înscrisuri cu numele Decis, Deciz, și Decis; că instanța a dispus restituirea în natură a corpului de construcție C3, compus dintr-o cameră și un hol în suprafață de 14,3 mp, deși conform raportului de expertiză acest corp de construcție are o altă suprafață decât cea reținută de instanță; că instanța s-a pronunțat asupra altui obiect decât cel cu care a fost investită, în sensul că a restituit în natură imobilul liber, deși prin acțiune s-a solicitat restituirea în natură a întregului imobil.
În apel, la solicitarea adresată administratorului imobilului, C, acesta a transmis instanței fișele corpurilor de clădire ce compun imobilul din C,- bis, precum și contractele de vânzare cumpărare, prin adresa nr. 2958/26.05.2009 acesta prezentând detaliat situația de fapt și juridică a imobilului conform cărții sale tehnice. Au mai fost depuse și contractele de vânzare cumpărare încheiate în conformitate cu prevederile Legii nr. 112/1995.
Instanța reține din adresa sus amintită că, în evidențele, spațiul care a fost închiriat d-lui, liber în prezent, se află în Fișa clădirii corpului B, având o suprafață utilă de 14,87 mp, compus din o cameră de 10,30 mp, vestibul de 4 mp și un WC comun de 0,57 mp, spațiul fiind situat deasupra proprietății și. de acces la acest spațiu a fost dezmembrată de locatarii din imobil.
După depunerea acestor relații de către C apelanții reclamanți și au precizat în scris și au susținut personal în fața instanței că înțeleg să renunțe la criticile din apel care vizau efectuarea unei expertize suplimentare pentru identificarea spațiului liber, neînstrăinat către chiriași, posibil a fi restituit în natură, precum și la cele care vizau restituirea în natură a întregului teren în suprafață de 443,7 mp.
De asemenea, au precizat că solicită acordarea de despăgubiri bănești pentru întreg imobilul, pentru că acesta nu mai poate fi restituit în natură, reformulând în acest sens cea de a treia critică din apel.
La rândul său, apelantul pârât Primarul Municipiului Cap recizat că nu mai insistă în critica privind lipsa calității reclamanților de persoane îndreptățite întemeiată pe neconcordanțele dintre numele autorului reclamanților în diferitele înscrisuri.
Examinând legalitatea și temeinica hotărârii apelate în raport de criticile părților, instanța constată că ambele apeluri sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:
Potrivit actului de vânzare autentificat sub nr. 1164/08.05.1930 dl. Decis a cumpărat terenul în suprafață de 454,13 mp formând lotul 11, careul 284 din Din carnetul de schițe întocmit de Primăria C în anul 1936 (fila 35 dosar fond), rezultă că pe lotul nr. 11 din Bd. - e înscris dl. Decis cu teren și un corp "a" de clădire, aceasta având configurația identică cu construcția identificată de expert ca fiind Corpul A, parter.
Deși în anexa la decretul de naționalizare imobilul preluat de la Decis este descris ca fiind format din două corpuri de clădire, unul având parter și unul cu parter și etaj, din fișele clădirilor edificate pe terenul din- bis, depuse de către administratorul imobilului C, rezultă că cele trei corpuri de clădire sunt construite în anii 1919 și 1930 și că toate aceste construcții au fost naționalizate conform decretului nr. 92/1950.
Aceste mențiuni privind anul edificării construcțiilor aflate pe terenul din C,- bis, provenind de la autoritățile pârâte, instituie o prezumție relativă că toate cele trei corpuri de clădire erau edificate la momentul naționalizării și că ele aparțineau proprietarului de la care a fost preluat imobilul, respectiv dl. Decis.
Reținând și că potrivit declarației de notorietate dată de d-na, dl. Decis era cunoscut și sub numele de Decis, Decis și Decis (fila 83 dosar apel) și că nici o probă contrară edificării construcțiilor de către proprietarul terenului ori ulterior preluării de către stat a imobilului nu a fost făcută, instanța consideră că s-a făcut dovada calității reclamanților de persoane îndreptățite la obținerea de măsuri reparatorii pentru întregul imobil din C,-, aparținând autorului acestora, Decis, criticile pârâtului Primarul Municipiului C vizând aceste aspecte fiind neîntemeiate.
Așa cum a mai statuat instanța prin hotărâri anterioare, depunerea notificării în temeiul Legii nr. 10/2001 are ca efect declanșarea procedurii de restituire a imobilului preluat abuziv de către stat, notificarea reprezentând actul de manifestare a voinței persoanei îndreptățite de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de actul normativ reparator.
Legea nr. 10/2001 instituie mai multe categorii de măsuri reparatorii care pot fi acordate foștilor proprietari ai imobilelor preluate abuziv de către stat sau moștenitorilor acestora, măsuri care pot fi de un singur fel (ex. restituirea în natură, restituirea unor bunuri sau servicii echivalente imobilului preluat, despăgubiri bănești) ori pot fi măsuri combinate. Acordarea unei singure categorii de măsuri reparatorii ori combinarea acestora depinde de mai mulți factori - existența sau nu a bunului preluat, configurația acestuia la data soluționării notificării, existența în patrimoniul deținătorului a unor bunuri sau servicii care pot fi acordate în echivalent, acceptarea ofertei de către persoana îndreptățită, etc. - astfel că, ceea ce trebuie reținut este că nici unitatea deținătoare, pe de o parte, și nici instanța de judecată, pe de altă parte, nu este ținută, în această procedură, strict de notificarea sau de cererea pe care persoana îndreptățită a formulat-o la momentul introducerii acțiunii. Legea nr. 10/2001 este o lege de reparație și principiul prevăzut de această lege este cel al reparației integrale, astfel că indiferent dacă persoana îndreptățită a solicitat prin notificare restituirea imobilului în natură, pentru respectarea principiului reparației integrale, aceasta va beneficia, după caz, de categoria de măsuri reparatorii posibil a fi acordată, evident cu acordul persoanei îndreptățite.
Rezultă din cele menționate că în mod corect instanța de fond a reținut că investirea cu o cerere de restituire formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 înseamnă investirea cu o cerere de reparație în oricare dintre modalitățile prevăzute de această lege, invocarea principiului disponibilității fiind, din această perspectivă de interpretare, doar apanajul reclamanților ca persoane îndreptățite și nu apanajul pârâtului care, în calitate de unitate deținătoare, are obligația de a asigura o reparație integrală a persoanei îndreptățite.
În privința spațiului restituit în natură și terenul aferent acestuia, instanța reține din înscrisurile depuse în apel d e către administratorul imobilului, C, că acesta are o suprafață de 14,3 mp și că se află deasupra locuinței cumpărate de către terții și. Accesul la acest spațiu nu mai poate fi asigurat prin exteriorul locuinței terților deoarece scara de acces a fost dezmembrată.
Deși spațiul de 14,3 mp nu a fost înstrăinat în temeiul Legii nr. 112/1995, având în vedere destinația lui de utilitate comună pentru restul locuințelor și pentru că un spațiu cu asemenea dimensiuni, situat deasupra locuinței unui terț și fără acces asigurat din exterior, nu poate fi un spațiu funcțional reclamanților, instanța apreciază că acesta nu poate fi restituit în natură.
Constatând și că reclamanții, prezenți personal în fața instanței, au solicitat ca măsurile reparatorii pentru întregul imobilul să se facă prin acordarea de despăgubiri bănești, aceasta fiind categoria de măsuri reparatorii agreată și reținând că reclamanții sunt îndreptățiți la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru întregul imobil din C,- bis, imposibil de restituit în natură, se vor admite ambele apeluri și se va schimba în parte sentința atacată, în sensul celor menționate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile formulate de apelanții reclamanți-intimați, domiciliată în T,-, -. A,.18, județ T, domiciliat în T, str. -, -. C,.2, județ T și apelantul pârât-intimat PRIMARUL MUNICIPIULUI, cu sediul în C, b-dul. - nr. 51, județ C - împotriva sentinței civile nr. 1349/C din 18.11.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-.
Schimbă în parte sentința apelată, astfel:
Respinge cererea reclamanților de restituire în natură a corpului de clădire C3 identificat, prin raportul de expertiză, precum și a terenului aferent acestui corp de clădire.
Obligă Primarul Municipiului C să emită dispoziție cu propunere de despăgubire, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru imobilul situat în C,- bis, compus din teren în suprafață de 454,13 mp și construcțiile de pe teren, identificat prin raportul de expertiză.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Compensează cheltuielile de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Jud.fond -
Red.dec.jud. /22.10.2009
Tehnored.disp.gref.GM/7ex./23.10.2009
Emis 3 com./23.10.2009
Președinte:Daniela PetroviciJudecători:Daniela Petrovici, Mihaela Popoacă
