Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 24/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 24
Ședința publică de la 18 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liliana Ciobanu JUDECĂTOR
- - - JUDECĂTOR
GREFIER - - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare apelul civil după casare declarat de reclamantul G, împotriva sentinței civile nr. 138 din 22.03.2006, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr. 2743/2005.
La apelul nominal făcut în ședință publică, fiind ultimul dosar din ședința publică de apeluri, a răspuns intimatul - pârât, celelalte părți fiind lipsă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, în sensul că prin compartimentul arhivă, intimatul - pârât a depus la dosar concluzii scrise.
La solicitarea instanței intimatul - pârât arată că prin concluziile scrise depuse la dosar nu au fost invocate aspecte noi, ci sunt cele depuse în apel și în recurs.
Nemaifiind chestiuni prealabile de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Intimatul - pârât având cuvântul solicită respingerea apelului, arată că apelantul - reclamant a tergiversat tot timpul cauzele. Mai arată că prin concluzii scrise depuse la dosar invocat decizia civilă a care este din anul 2006 și nu 2007 cum greșit a scris, secția civilă.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul Neamț, sub nr. 2743/C/2005, reclamantul Gac hemat în judecată civilă pe pârâții și Primăria municipiului N, solicitând obligarea solidară a acestora la plata unor despăgubiri constând în daune materiale în sumă de 2.000.000 lei (RON), plus dobânda aferentă și daune morale în sumă de 4.000.000 lei (RON) pentru prejudicii aduse de pârâtul, care în calitate de director al Direcției Administrației Publice și Locale N, i-a încălcat în mod intenționat toate drepturile garantate de Constituție, Legea 10/2001, Legea 247/2005, CEDO - art. 6.
În motivarea acțiunii sale, reclamantul a arătat că pârâtul, de profesie jurist, a avut și are ca atribuții de serviciu, conferite de calitatea de director al, soluționarea notificărilor întemeiate pe dispozițiile Legii nr.10/2001, act normativ în baza căruia și el a comunicat pârâtei notificarea nr.3203/14.02.2002, prin care a solicitat restituirea în natură a imobilului compus din teren și construcția restaurant, al cărui proprietar a fost tatăl său Că, deși avea obligația de se pronunța în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării, prin decizie sau prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură, unitatea deținătoare nu a făcut acest lucru, încălcându-i și dreptul consacrat la alineatul 2 al aceluiași articol, acela de a i se da posibilitatea de a-și susține cererea în fața organelor sale de conducere, la ale căror lucrări trebuia invitat în scris, în timp util, ceea ce nu s-a întâmplat până la data promovării acțiunii de față, prin aceasta fiind lipsit de dreptul de a-și apăra proprietatea și de a demonstra veridicitatea actelor anexate notificării, acte provenite din depozitele oficiale ale statului, totalmente ignorate de către pârât. Că, vădita rea credință a pârâtului, care a adoptat o poziție îndărătnică și abuzivă de negare a drepturilor sale, refuzând emiterea dispoziției de soluționare a notificării, l-a determinat, după un an de umilințe, înjosiri și promisiuni mincinoase, să parcurgă o altă procedură greoaie și deosebit de chinuitoare, prin promovarea unei acțiuni în obligație de a face împotriva primăriei, obligată la emiterea dispoziției motivate sub sancțiunea plății unor daune cominatorii, toate întâmpinările depuse de pârât în dosarele soluționate prin sentința civilă nr.720/26.02.2003 a Judecătoriei N și decizia civilă nr.473/AC/ 15.05.2003 fiind avizate prin semnătura pârâtului.
De asemenea, reclamantul a arătat că pârâtul se află într-un real conflict de interese întrucât, pe de o parte este membru în Comisia internă de aplicare a Legii nr.10/2001, iar pe de altă parte, tot el pregătește dosarele pentru fiecare imobil solicitat, întocmind referatul cu propunere de respingere sau de admitere a notificărilor, fiind în același timp atât șef al Compartimentului Contencios, cât și director al, situație nelegală și neîntâlnită în organigramele celorlalte primării din țară.
A mai arătat reclamantul că, atât în întreaga fază administrativ-jurisdicțională de soluționare a notificării sale, cât și pe toată durata desfășurării proceselor civile, pârâtul a acționat cu vădită rea-credință, adoptând o poziție constantă de negare a dreptului său de proprietate, solicitând șicanatoriu și nejustificat amânări ale judecății, nedând curs dispozițiilor instanțelor de judecată, care au solicitat pârâtei să facă dovada preluării abuzive a imobilului revendicat. Că, prin atitudinea sa, i-a încălcat intenționat toate drepturile consfințite prin lege, prin aceasta aducându-i grave prejudicii de ordin material și moral și punându-i în pericol viața însăși.
Încălcările repetate ale drepturilor și libertăților sale fundamentale în toată perioada au fost săvârșite de către pârât în exercitarea atribuțiilor de serviciu și în calitate de prepus al Primăriei P N, motiv pentru care reclamantul a solicitat instanței să constate și răspunderea solidară a acestei instituții, întemeiată pe dispozițiile art.1000 alin.3 Cod civil.
În finalul acțiunii, reclamantul a detaliat modalitatea de calcul a sumelor și dobânzilor pretinse, a indicat cheltuielile ocazionate de controalele și tratamentul medical permanent și a precizat că, în planul prejudiciului moral, invocă suferința fizică- urmare stării de boală- și mai ales psihică suportate, atingerile aduse onoarei și reputației sale de persoană foarte cunoscută în oraș, prin încălcarea repetată a demnității sale în mod public.
În cauză, pârâtul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii pe excepția lipsei calității sale procesuale pasive, deoarece, pe de o parte, între el și reclamant nu există nici un raport obligațional, iar pe de altă parte, emitentul actului administrat _ Dispoziția nr.517/21.04.2003_ este Primarul municipiului P N și nu directorul Direcției Administrației Publice și Juridice din cadrul primăriei P
De asemenea, pârâtul a invocat și oad oua excepție dirimantă, aceea a netimbrării cererii de chemare în judecată la valoarea pretențiilor reclamantului, arătând că acțiunea acestuia are caracter patrimonial și nu este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
Cu privire la fondul cererii, pârâtul a solicitat respingerea ei ca neîntemeiată, întrucât situația în fapt și în drept este cu totul alta decât cea prezentată de reclamant, iar respingerea notificării acestuia a fost stabilită în ședința din data de 18.04.2003 a Comisiei locale de aplicare a Legii nr.10/2001. S-a constatat, cu ocazia analizării conținutului notificării și a probelor dosarului, că nu a fost dovedit dreptul de proprietate. A mai arătat pârâtul că nu el, ci primarul conduce aparatul de specialitate al Consiliului local P N, potrivit art.68 alin.2 din legea nr.215/2001 privind administrația publică locală, iar soluționarea cu întârziere a notificării a fost determinată de formularea acesteia în ultima zi a termenului legal și de faptul că dosarul era incomplet, deși anterior analizei notificării reclamantului i s-a comunicat ce acte sunt necesare în dovedirea dreptului pretins.
Cu privire la afirmația potrivit căreia ar fi manifestat rea-credință față de reclamant, pârâtul a calificat-o ca fiind neadevărată.
Făcând o analiză a textelor de lege invocate ca temei de drept al acțiunii, pârâtul a arătat că cel mai important dintre elementele care trebuie să fie întrunite cumulativ pentru a atrage răspunderea pentru fapta proprie îl constituie prejudiciul, nedovedit în cauză de reclamant, care nici în prezent nu poate dovedi dreptul de proprietate pretins, iar dispoziția primarului este în vigoare, calculele făcute fiind lipsite de orice fundament.
Cu privire la daunele morale solicitate, același pârât a arătat că nu există nici o legătură de cauzalitate între acestea și un prejudiciu inexistent, împrejurarea că reclamantul a contestat dispoziția de respingere a notificării constituind doar o manifestare a sa de voință, care nu poate fi imputată nimănui.
La 20.02.2006, întâmpinarea a fost completată de către pârât, care a mai invocat și prescripția dreptului reclamantului la acțiune în pretenții pentru un prejudiciu pretins a-i fi fost produs la data de 14.04.2002, dar și excepția inadmisibilității acțiunii întemeiate pe propria culpă a reclamantului, care nu a depus în termenul de 18 luni de la intrarea în vigoare a legii( art.22) actele cerute de lege, în lipsa cărora, potrivit art.40 din nr.HG498/2003, emiterea deciziei sau a dispoziției de restituire constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoarea de la 1 la 5 ani.
La solicitarea instanței, Primarul municipiului PNa comunicat, cu adresa nr.3064/16.02.2006, că, fără a exista o schemă prestabilită în ceea ce privește componența Comisiei locale de aplicare a Legii nr.10/2001, anual, prin dispoziție a primarului, se stabilește această componență, în conformitate cu dispozițiile Capitolului III din nr.HG498/2003 și ale art.V alin.2 din nr.OUG184/2002 pentru modificarea și completarea Legii nr.10/2001. În aceeași adresă se mai menționează că actele indicate în hotărârea instanței supreme- "Borderoul formularelor completate de întreprinderile comerciale, de credit, de transport și diverse, la recensământul din anul 1948 " și " Tabelul cu proprietățile cuprinse în perimetrul ce se demolează în centul orașului P N în anul 1962" au fost depuse de reclamant la sediul instituției la începutul lunii martie 2003. De asemenea, s-a adus la cunoștința tribunalului că din verificările efectuate nu rezultă că imobilul a fost preluat de primăria P N și au fost anexate adresei, în copii xerox, fișele postului pârâtului, însoțite de atribuțiile care i-au revenit în anii 2003 și 2005 și cele trei dispoziții de numire a comisiei pentru anii 2003,2004 și 2005.
Prin sentința civilă nr. 138/C/22.03.2005, Tribunalul Neamța respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâtului și a fost respinsă ca inadmisibilă aceeași acțiune față de Primăria municipiului N pentru lipsa capacității de folosință a pârâtei.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Nu numai că nici una dintre faptele ilicite de care este învinovățit pârâtul nu este susținută de probele administrate, dar mai mult, fiind simple impresii și bănuieli ale reclamantului, lipsite chiar de posibilitatea de a fi dovedite, nu numai sub aspectul săvârșirii lor materiale, concrete, dar și în ceea ce privește reaua-credință și vinovăția pârâtului. În plus, s-a reținut că, nu există nici legătura de cauzalitate dintre pretinsele fapte și pagubele de natură atât materială, cât și morală, pe care reclamantul susține că le-ar fi suportat din cauză că pârâtul prin modul în care și-a îndeplinit funcțiile și atribuțiile de serviciu aferente, i-ar fi încălcat în vreun fel și în vreo măsură, drepturi și libertăți legalmente consacrate, ocrotite și garantate. Cât privește cuantumul prejudiciului material, acesta ar fi trebuit dovedit în concret și în detaliu pentru fiecare sumă pretinsă cu acest titlu, iar nu prin simple calcule arbitrare, unilaterale și neconfirmate prin înscrisuri, așa cum impune art.1191 Cod civil, iar un așa - zis prejudiciu moral, constând în suferința fizică și psihică, lezarea demnității și onoarei și alterarea stării de sănătate, nu poate fi reținut în legătură cu și în sarcina pârâtului, câtă vreme nu a fost probată comiterea de către acesta a vreunei fapte de natură a cauza astfel de consecințe.
În plus, s-a reținut că reclamantul a făcut și afirmații nereale, întrucât la admiterea recursului declarat de el împotriva deciziei civile nr.95 din 10.11.2003, casarea acesteia și trimiterea cauzei aceleiași instanțe, pentru rejudecarea apelului, Înalta Curte de Casație și Justiție a avut în vedere motive de nulitate constatate în modul în care instanța de apel a administrat probele și a înțeles să stăruie pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, și nicidecum pentru că instanța supremă ar fi constatat dovedit pe fond dreptul de proprietate al autorului recurentului reclamant asupra imobilului revendicat. De altfel, din economia actelor și susținerilor făcute de pârâți în cauza de față, tribunalul a reținut că dosarul de contestație la Lg.10/2001 este încă în curs de soluționare la Curtea de APEL BACĂU. S-a considerat că toate aceste aspecte privesc însă fondul propriu-zis al litigiului cu privire la imobil și nu au nici relevanță, nici legătură cu obiectul prezentului litigiu ori cu acuzele aduse prin acțiune pârâtului.
Cât privește excepțiile invocate de pârâți, s-a reținut că ele nu sunt fondate, deoarece pretinsele fapte prejudiciabile ale pârâtului se pare că ar continua și în prezent, după afirmațiile reclamantului, deci art.3 din Decretul nr.167/1958 privind prescripția extinctivă nu este incident, iar calitatea procesuală pasivă a pârâtului este conferită de chiar respectivele fapte. De asemenea, nici anularea acțiunii pe motiv de netimbrate, conform art.20 alin.3 din Lg.146/1997 nu poate fi dispusă, întrucât la termenul din 16.03.2006, tribunalul a admis, examinând actele medicale și de venituri depuse la dosar, cererea reclamantului de a fi scutit de plata oricărei taxe judiciare de timbru, numai că temeiul juridic al măsurii dispuse nu este cel dactilografiat în mod eronat de către grefier de ședință, ci prevederile art.74 și următoarele Cod pr.civilă.
S-a precizat că pârâta Primăria municipiului PNe ste cea care a fost greșit chemată în instanță, acțiunea față de ea fiind respinsă pentru lipsa capacității sale procesuale, ea fiind o structură funcțională fără capacitate de exercițiu.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul G, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În esență, a susținut, că nu a beneficiat de nun proces obiectiv, imparțial și echitabil, care să se judece într-un termen rezonabil și că i-au fost încălcate toate drepturile.
A considerat apelantul că instanța a reținut considerente total nereale.
A aratat că prin nerespectarea termenului legal de 60 de zile prevăzut pentru soluționarea notificării i-au fost aduse prejudicii atât materiale cât și morale, și că instanța nu a dat dovadă de rol activ. Critică apelantul și modul în care a fost respinsă acțiunea față de Primăria municipiului P N, considerând că sunt întrunite dispozițiile art.1000, 3 Cod civil.
Prin decizia civilă nr. 244/27.XI.2006 Curtea de APEL BACĂUa admis excepția inadmisibilității acțiunii și în consecință a admis apelul și a schimbat în tot sentința civilă 138/2006 a Tribunalului Neamț, în sensul că a respins acțiunea formulată ca inadmisibilă.
Inalta C de Casație și Justiție a admis recursul declarat de reclamant împotriva deciziei 244/2006, a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecarea apelului acestei instanțe.
A reținut Inalta C că excepția pentru care acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă a fost ridicată de instanța de apel fără a fi pusă în discuția părților și procedându-se în acest mod s-a încălcat dreptul la apărare al reclamantului unul din principiile fundamentale ale procesului civil.
Curtea, în rejudecarea apelului, ce face obiectul dosarului de față, reține următoarele:
Prima instanță a făcut o analiză temeinică a actelor dosarului pronunțând o soluție legală, reținând că acțiunea reclamantului nu este întemeiată.
Apelantul a criticat soluția pronunțată invocând faptul că nu a avut parte de un proces obiectiv, imparțial și echitabil, și că instanța nu a dat eficiență dispozițiilor privind răspunderea delictuală civilă și ale art. 1000, 3.
Astfel, pentru a reține răspunderea civilă delictuală, trebuie dovedită în cauză existența faptei ilicite, astfel cum este definită de art. 998 cod civil, care să fi cauzat prejudiciul invocat de reclamant.
In speță, prin probele administrate nu s-a făcut dovada unor astfel de fapte și nici raportul de cauzalitate dintre activitatea desfășurată de pârât în exercitarea funcției sale, și prejudiciile materiale și morale invocate de reclamant.
Reclamantul susține în mod generic că i-au fost încălcate drepturile, însă în ceea ce-l privește pe pârât nu s-a făcut dovada raportului de cauzalitate specific dintre activitatea desfășurată și prejudiciile invocate.
Faptul că reclamantul în desfășurarea unei proceduri speciale a Legii nr. 10/2001 a primit o soluționare nefavorabilă a cererilor sale, nu poate constituit un temei juridic al răspunderii civile delictuale a unor salariați cu atribuții în desfășurarea acestei proceduri, atâta timp cât nu sunt întrunite condițiile existenței acestei răspunderi.
De asemenea se va reține față de dezvoltarea motivelor de apel, că reclamantul vizează chiar aspecte privitoare la soluționarea fondului litigiului său privind restituirea imobilului conform Legii 10/2001, pentru aceasta existând însă procedura specială de contestare, la care de altfel acesta a și apelat.
Si în ceea ce privește soluția respingerii acțiunii față de Primăria municipiului N, în mod corespunzător a fost soluționată această excepție, deoarece potrivit. 31/1954 și Legii 215/2001, primăria, nefiind o persoană juridică de drept, fiind doar o structură funcțională nu are capacitate de folosință, și în consecință nici calitate procesuală.
In consecință. Curtea potrivit art. 296 cod pr.civilă va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul promovat de reclamantul din N,-, jud. N, împotriva sentinței civile nr. 138 din 22.03.2006, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr. 2743/2005 în contradictoriu cu intimații - pârâți din N,-, -.B,.20, jud. N și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI N,-, jud.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.02.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR 2: Niculina Tit
- - - -
GREFIER,
- -
Red.sent.
Red.
.ct/5 ex.
04/04.03.2008
Președinte:Liliana CiobanuJudecători:Liliana Ciobanu, Niculina Tit
