Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 241/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 241
Ședința publică de la 06 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Văleanu
JUDECĂTOR 2: Georgeta Protea
JUDECĂTOR 3: Mona Maria
Grefier -
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de și -- împotriva deciziei civile nr. 37 din 21.01.2008 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurenți și avocat pentru intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că pricina este la prim termen, recurenții au fost citați cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru de 3 lei, s-au comunicat motivele de recurs, la dosar s-a depus prin serviciul de registratură întâmpinare, cu duplicat ce a fost comunicat părții adverse, însoțită de împuternicire avocațială și chitanța nr.-/23.05.2008 reprezentând onorariu avocat.
Avocat depune la dosar chitanțele nr. -,-, -/21.05.2008 reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 3 lei.
Instanța, din oficiu, pune în discuția părților aspectul privind admisibilitatea contestației în anulare, aspect invocat și prin întâmpinare.
Apărătorul recurenților arată că prezenta contestație se încadrează în disp. art. 317 al.2 și 318 al.1 Cod procedură civilă ce prevăd existența unei greșeli materiale. Apreciază că sunt întrunite condițiile de admisibilitate.
Avocat solicită admiterea excepției, cu obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată.
Declarându-se dezbaterile închise, după deliberare:
CURTEA DE APEL:
Prin decizia civilă nr. 37 din 21 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Iașis -a dispus respingerea contestației în anulare formulată de contestatorii și -- împotriva deciziei civile nr. 105 din 09.02.2007 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. 9073/2005.
Contestatorii au fost obligați să plătească intimatului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut următoarele:
Prin decizia civila nr. 105/9.02.2007 pronunțată de Tribunalul Iași s-a admis apelul formulat de paratul împotriva sentinței civile nr. 965/2.02.2005 pronunțată de Judecătoria Iași, pe care a schimbat-o in tot, s-a respins acțiunea formulată de reclamanții și -- în contradictoriu cu pârâtul, pentru lipsa calității procesuale active și au fost obligați intimații la plata cheltuielilor de judecată de 1485,50 RON.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanții, respins ca inadmisibil de Curtea de APEL IAȘI, care a reținut prin decizia civilă nr. 315/22.06.2007 că, dată fiind valoarea obiectului cererii - inferioară celei de 1 miliard de lei, sentința civilă nr. 965/2.02.2005 pronunțată de Judecătoria Iași era supusă numai recursului și nu apelului, în conformitate cu dispozițiile art. 282 ind. 1 alin. 1 și art. 299 alin. 1 Cod procedură civilă, recurs care se soluționează de către Tribunal.
deciziei pronunțate de Curtea de APEL IAȘI, si -- au formulat prezenta contestație în anulare, invocând ca motive de nulitate greșita compunere a completului de judecată și greșita aplicare a normelor de procedură din apel referitoare la administrarea probelor, în condițiile în care calificarea corectă a căii de atac era recursul și nu apelul.
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, admisibilă numai în cazurile limitativ enumerate de lege, textele care o prevăd fiind de strictă interpretare.
Această cale de atac este admisibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de art. 317 (lipsa de procedură și necompetentă a instanței) și art. 318 (greșeală materială și omisiunea de a cerceta vreunul din motivele de casare) din Codul d e procedură civilă.
Motivul prevăzut de art. 317 pct. 2 Cod procedură civilă, vizând necompetenta absolută a instanței de judecată nu poate fi utilizat pentru invocarea încălcării normelor referitoare la compunerea și constituirea completului de judecată, întrucât acestea din urmă sunt norme de organizare judecătorească și nu de competență.
Așa fiind, motivele invocate nu constituie temei de exercitare a contestației in anulare, care este o cale extraordinară de atac, admisibilă numai pentru motivele limitativ prevăzute de textele mai sus enunțate.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs contestatorii, arătând că au fost încălcate dispozițiile art. 124 alin. 2 din Constituție.
Tribunalul a judecat ca instanță de apel în compunere de doi judecători cu încălcarea art. 2 pct. 3 din Legea nr. 304/2004 care prevede că tribunalul ca instanță de recurs judecă în complet de 3 judecători.
Au fost încălcate dispozițiile art. 305 Cod procedură civilă administrându-se în recurs proba cu martori și expertiză, putându-se vorbi astfel despre greșeli materiale.
Intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată, invocând următoarele mijloace de apărare: inadmisibilitatea și nulitatea recursului, inadmisibilitatea contestației în anulare și subsecvent caracterul ei nefondat, cu reiterarea excepției respinse de prima instanță.
În prezenta cauză, hotărârea Judecătoriei Iași se referă la acțiunea în revendicare cu privire la un imobil a cărui valoare nu depășește un miliard de lei.
Valoarea litigiului fiind până la un miliard de lei vechi, deși, în dispozitivul hotărârii s-a trecut că aceasta ar fi supusă apelului, în conformitate cu prevederea legală citată, sentința este supusă numai recursului.
În mod greșit, Tribunalul Iașia soluționat calea de atac drept apel, situație în care recursul declarat împotriva deciziei tribunalului este inadmisibil și se impune a fi respins.
De vreme ce recursul împotriva sentinței prin care s-a rezolvat pricina în fond, a fost respins ca fiind inadmisibil, și recursul în contra deciziei prin care s-a rezolvat contestația în anulare este inadmisibil, astfel că se impune a fi respins.
Fiind vorba despre un recurs declarat împotriva unei decizii pronunțate în apel, recursul trebuie să fie motivat pe unul sau mai multe dintre motivele prezentate la art. 304 Cod procedură civilă.
Recursul declarat de către reclamanți nu face nici o referire la nici una dintre dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă.
Inadmisibilitatea contestației în anulare. Contestatorii-recurenți invocă greșita compunere a completului de judecată, pentru că pricina a fost judecată ca un apel contra sentinței judecătoriei, iar curtea de apel a statuat că în cauza de față, hotărârea primei instanțe este supusă numai recursului.
Greșita compunere a completului de judecată, pentru că a fost format din doi judecători, iar nu din trei judecători, nu se încadrează în prevederile motivului de contestație în anulare consacrat de dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 2 Cod procedură civilă.
Motivul de contestație în anulare reglementat de textul citat are în vedere cazul în care se încalcă regulile de competență (atunci când judecă o altă instanță decât cea prevăzută de lege), iar nu atunci când nu se respectă regulile de organizare judecătorească relative la compunerea instanței.
Independent de calificarea căii de atac promovate în contra sentinței pronunțate în primă instanță de către Judecătoria Iași, adică indiferent dacă o calificăm drept apel sau recurs, judecata acesteia urma a fi efectuată de către instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat sentința în primă instanță, adică Tribunalul Iași. prin urmare, contestația în anulare promovată de către reclamanți pe temeiul greșitei compuneri a instanței, este inadmisibilă și în mod corect a fost respinsă de către tribunal.
În mod corect, tribunalul a constatat că relativ la existența antecontractului de vânzare-cumpărare consemnat în zdelca din 05 martie 1969, operează autoritatea de lucru judecat ce decurge din sentința civilă nr. 4681 din 21 aprilie 2003, sentință prin care s-a respins acțiunea pentru pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare numai pe considerentul că Decretul nr. 144/1958 a fost abrogat prin Legea nr. 50/1991.
În acea hotărâre irevocabilă, instanța a reținut că între reclamanții din prezenta cauză, în calitate de promitenți-vânzători, pe de-o parte, pârâtul și soția acestuia, în calitate de promitenți-cumpărători, pe de altă parte, s-a încheiat zdelca din data de 05 martie 1969, cu privire la suprafața de teren de 560. situată în I,--11. cuprinsă într-o hotărâre irevocabilă cu privire la raporturile juridice existente între părți, nu poate fi contrazisă de o altă hotărâre; considerentele sentinței civile nr. 4681 din 21 aprilie 2003, făcând corp comun cu dispozitivul pe care îl explică, se impun cu autoritate de lucru judecat în cauza de față.
Existând raportul juridic contractual între părțile pricinii, reclamanții nu întrunesc calitatea de proprietari neposesori, situație în care nu au calitate procesuală activă în acțiunea în revendicare. Reclamanții nu pot pretinde că au pierdut posesia ca atribut al dreptului de proprietate, atâta timp cât prin contract au încredințat stăpânirea bunului unor detentori precari (promitenții-cumpărători din zdelca încheiată în anul 1969).
Nici un moment, nu s-a negat dreptul de proprietate al reclamanților, astfel că este vădit nefondat motivul de recurs prin care se susține că li s-ar fi înlăturat dreptul de proprietate; ceea ce s-a stabilit de către instanța de apel, este obligația lor de a respecta un contract valabil încheiat, contract ce nu a transferat dreptul de proprietate, dar a creat drepturi și obligații reciproce în sarcina părților, printre care acordarea dreptului de folosință asupra terenului în favoarea promitenților-cumpărători. Reclamanții, pentru că au primit un preț ce reprezenta valoarea terenului în anul 1969 - ce se constituie în prețul vânzării ce a fost promisă -, sunt ținuți să respecte dreptul de folosință asupra terenului de care beneficiază pârâtul (cel care datorează garanție nu poate evinge).
Dat fiind că proprietari și posesori actuali ai terenului sunt cumpărătorii - și, acțiunea este greșit îndreptată împotriva intimatului, astfel că se impune a fi respinsă pe acest temei.
La termenul din 06 iunie 2008 instanța din oficiu a pus în discuția părților excepția privitoare la inadmisibilitatea contestației în anulare.
Astfel, din moment ce s-a reținut irevocabil prin decizia civilă nr. 315/2007 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI că Decizia nr. 105/2007 a fost pronunțată în recurs, contestația în anulare promovată împotriva acesteia, soluționată prin decizia civilă nr. 37/2008 de către Tribunalul Iași, a închis ciclul procesual legal de această cale extraordinară de atac, deoarece conform art. 320 alin. 3 Cod procedură civilă hotărârea dată în contestație este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacării. Cum decizia civilă nr. 105/2007 a Tribunalului Iașia fost pronunțată în recurs, aceasta este irevocabilă conform art. 377 Cod procedură civilă și prin urmare hotărârea pronunțată în contestație (decizia civilă nr. 37/2008 a Tribunalului Iași ) este irevocabilă (conform art. 320 alin. 3 Cod procedură civilă), ne mai putând fi susceptibilă de a fi atacată cu recurs.
În consecință, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă se va dispune respingerea recursului promovat împotriva deciziei civile nr. 37/2008 a Tribunalului Iași ca inadmisibil, menținerea deciziei și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată în temeiul art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de și -- împotriva deciziei civile nr. 37 din 21.01.2008 a Tribunalului Iași, decizie pe care o menține.
Obligă recurenții să plătească intimatului suma de 400 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 06 Iunie 2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
Grefier,
Red. -
Tehnored.
Tribunalul Iași:,
24.06.2008
2 ex.-
Președinte:Cristina VăleanuJudecători:Cristina Văleanu, Georgeta Protea, Mona Maria
