Obligație de a face. Decizia 239/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 239
Ședința publică de la 06 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Văleanu
JUDECĂTOR 2: Georgeta Protea
JUDECĂTOR 3: Mona Maria
Grefier -
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de împotriva deciziei civile nr. 132 din 20.02.2008 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă procurator pentru recurent și avocat pentru intimata SC SA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că pricina este la prim termen, taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar achitate, s-au comunicat motivele de recurs, la dosar s-a depus prin serviciul de registratură întâmpinare cu duplicat.
Avocat depune la dosar împuternicire avocațială pentru intimată.
Instanța constată că întâmpinarea nu este formulată în termenul prevăzut de prevederile art. 308 al.2 Cod procedură civilă și va fi păstrată la dosar drept concluzii scrise.
Avocat solicită a se aprecia asupra acestui aspect.
Instanța, din oficiu, pune în discuția părților excepția nulității recursului, având în vedere că cererea de recurs nu satisface exigențele impuse de dispozițiile art. 303 Cod procedură civilă, excepție invocată și prin întâmpinare.
Procurator depune la dosar completări la cererea de recurs. Arată că nu a primit hotărârea recurată.
Avocat consideră că recursul nu este motivat nici în termenul de recurs și nici prin cererea de recurs.
Declarându-se dezbaterile închise, instanța rămâne în pronunțare asupra excepției.
După deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 10638/02.2007 Judecătoria Iași admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta " " I și obligat pârâta la plata către reclamant daunelor cominatorii de 350 lei/zi de la data introducerii acțiunii - 27.03.2007 și până la executarea sentinței civile nr. 1617/2006 Tribunalului Iași.
Pentru se pronunța astfel instanța de fond a reținut în esență că prin sentința civilă nr. 1617/2006 Tribunalului s- constatat că reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent pentru construcțiile demolate, pârâta fiind obligată să propună acordarea despăgubirilor în procedura prevăzută de Legea 247/2005.
Această obligație nu fost executată de bună voie, justificându-se obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii. Pârâta depus la dosar hotărâre Consiliului de administrație arătând că și- executat obligația însă nu făcut nici propunere de despăgubire aprobând doar înaintarea notificării reclamantului către Comisia Centrală conform art. 16(2) - din Titlul VII din Legea 247/2005.
Tribunalul Iași, prin decizia civilă nr. 132 din 20.02.2008 a admis apelul promovat de " " I și a schimbat în tot sentința judecătoriei.
A respins acțiunea promovată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Agroindustrială
Apelantul a fost obligat la plata către intimata " " I suma de 1000 lei RON cheltuieli de judecată în apel.
Pronunțând această decizie tribunalul a reținut că în procedura prevăzută de Legea 10/2001 s- recunoscut reclamantului dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru construcțiile demolate pârâta " " I fiind obligată să propună acordarea de despăgubiri în procedura prevăzută de Legea 247/2005 (sentința civilă nr. 1617/30.06.2006 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. 4771/2006).
Prin Deciziile nr. 1/5.01.2007 și nr. 18/12.11.2007 societatea a aprobat și respectiv dispus trimiterea notificării la Secretariatul Comisiei Centrale pentru stabilirea Despăgubirilor conform dispozițiilor art. 16 (2) titlul VII din Legea 247/2005.
Obligația pârâtei nu constă în nici un caz în acordarea de despăgubiri bănești direct reclamantului, acesta interpretând eronat dispozițiile instanței.
Potrivit Legii 247/2005 - titlul VII - "pentru asigurarea resurselor financiare necesare acordarea de despăgubiri - se înființează Fondul "Proprietatea" (art. 2).
Fondul "Proprietatea" este acea entitate destinată realizării plății prin echivalent despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv de Statul român - (art. 3). Art. 13 stabilește că titlurile de despăgubiri se emit de Cancelaria Primului Ministru prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire se stabilește în raportul de evaluare de către anumiți evaluatori - societatea de evaluare. Comisia centrală pentru stabilirea Despăgubirilor emite decizii prin care se dispune emiterea titlului de despăgubire (art. 17), decizie care potrivit art. 19 pot fi atacate cu contestație în condițiile Legii 554/2004.
Prin urmare, în această procedură administrativă, se finalizează notificarea reclamantului prin emiterea titlului de despăgubire conform titlului VII din Legea 247/2005. Societatea pârâtă s-a conformat atât dispozițiilor instanței stabilite prin sentința civilă 1617/2006 cât și prevederilor procedurale administrative din titlul VII al Legii 247/2005, prin emiterea celor două decizii indicate mai sus, astfel că în prezent dosarul reclamantului este înaintat Comisiei centrale pentru stabilirea despăgubirilor.
Față de toate aceste considerente, tribunalul a apreciat că " " nu poate fi obligată în nici un caz la daune cominatorii până la achitarea despăgubirilor așa cum în mod total eronat stabilit Judecătoria Iași prin sentința atacată.
a declarat recurs considerând că decizia tribunalului este nelegală și netemeinică, deoarece instanța de apel a interpretat eronat probele, prevederile Legii nr. 10/2001 și ale Legii nr. 247/2005 și dreptul de proprietate consfințit de Constituția României și de legislația Uniunii Europene. Legal citată, intimata nu a formulat întâmpinare în termenul prevăzut de art. 308 alin. 2 Cod procedură civilă.
La termenul de judecată din 06.06.2008, Curtea, din oficiu, a pus în dezbaterea contradictorie a părților excepția nulității recursului declarat de.
Recurentul, prin mandatar, a depus la dosarul cauzei concluzii scrise în care a dezvoltat motivele de nelegalitate și netemeinicie ale deciziei recurate.
" " Iaf ormulat concluzii orale și scrise, solicitând să se constate nulitatea recursului, întrucât acesta nu a fost motivat în concordanță cu prevederile art. 302 pct. 1 lit. "c" și ale art. 303 alin. 1 Cod procedură civilă.
Cu privire la excepția nemotivării recursului, Curtea reține că, potrivit art. 303 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, care, potrivit art. 301 Cod procedură civilă, curge de la comunicarea hotărârii.
În conformitate cu prevederile art. 306 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alineatul 2, care se referă la motivele de ordine publică.
Motivarea recursului presupune, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin identificarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 304 punctele 1-9 Cod procedură civilă, iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței raportat la motivul de recurs arătat.
În ipoteza în care partea nu arată vreun motiv de recurs, cum este cazul în speță, instanța trebuie să verifice dacă dezvoltarea motivelor de recurs realizează exigențele art. 306 alin. 3 Cod procedură civilă, care prevede că indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute în art. 304.
Dacă se constată imposibilitatea încadrării motivelor dezvoltate într-unul dintre motivele prevăzute în art. 304 Cod procedură civilă, sancțiunea este nulitatea recursului.
În prezenta cauză, recurentul, căruia hotărârea tribunalului i-a fost comunicată la 14.04.2008, a declarat recurs, prin mandatar, la 29.02.2008, formulând, însă, critici care nu sunt susceptibile de a fi încadrate în motivele de recurs prevăzute de art. 304 punctele 1-9 Cod procedură civilă.
La termenul din 06.06.2008, recurentul, prin mandatar, a depus la dosarul cauzei concluzii scrise în care a dezvoltat motivele de nelegalitate și netemeinicie ale deciziei tribunalului, însă aceste motive au fost formulate cu nesocotirea prevederilor art. 301 Cod procedură civilă, neputând fi supuse controlului judiciar exercitat de către instanța de recurs.
Criticile formulate prin cererea de recurs se referă la netemeinicia hotărârii care se întemeiază pe aprecierea eronată a probelor de către tribunal, însă punctul 11 al art. 304 Cod procedură civilă a fost abrogat.
De asemenea, recurentul critică interpretarea greșită a unor legi (Legile nr. 10/2001 și nr. 247/2005), însă nu precizează în ce constă greșeala de interpretare pentru ca aceste critici să poată fi încadrate în motivul de recurs înscris în art. 304 punctul 9 Cod procedură civilă.
Față de cele ce preced, Curtea reține că afirmațiile cu caracter general din cererea de recurs nu sunt de natură a fi încadrate în motivele de recurs prevăzute limitativ de art. 304 punctele 1-9 Cod procedură civilă, iar în cauză nu există motive de ordine publică ce ar putea fi invocate și de instanța de recurs, din oficiu.
În consecință, în baza art. 306 alin. 1 Cod procedură civilă, se va constata nul recursul declarat de și se va menține decizia atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de împotriva deciziei civile nr. 132 din 20.02.2008 a Tribunalului Iași, decizie pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 06 Iunie 2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:,
23.06.2008
2 ex.-
Președinte:Cristina VăleanuJudecători:Cristina Văleanu, Georgeta Protea, Mona Maria
