Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 241/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 241
Ședința publică de la 24 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alexandrina Marica
JUDECĂTOR 2: Dan Spânu
JUDECĂTOR 3: Emilian Lupean
Grefier: - - -
Pe rol judecarea recursului formulat de reclamantul PRIN MANDATAR G împotriva deciziei civile nr. 301/A din data de 4 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul pârât, asistat de avocat, lipsind recurentul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței concluziile scrise formulate de recurentul reclamant, precum și cererea prin care solicită judecarea cauzei în lipsă, după care;
Avocat pentru intimatul pârât depune la dosar note scrise.
Constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Avocat pentru intimatul pârât, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțată de Tribunalul Mehedinți ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Drobeta Turnu S, sub nr-, reclamantul - a chemat în judecată pe pârâtul, pentru ca, prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța, să fie obligat să-i lase în deplină proprietatea și pașnică folosință suprafața de 78,8 mp, teren intravilan situat în Dr. Tr. S, cu următoarele vecinătăți: N -, S- -, V-, E - - și să fie obligat să desființeze anexele gospodărești edificate pe terenul revendicat, precum și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat, că în anul 1970, vândut pârâtului, printr-un act sub semnătură privată, un teren intravilan în suprafața de 240. situat în Dr. Tr. S,-. În anul 2003, pârâtul, în urma promovării unei acțiunii în constatare, a solicitat instanței să se constate că este proprietarul acestui teren de la adresa susmenționată.
A mai arătat reclamantul că, în urma efectuării expertizei tehnice dispuse de instanță, s-a constatat că pârâtul a ocupat abuziv suprafața de 78,8. suprafața pe care acesta a construit mai multe anexe gospodărești.
La termenul din 26.11.2007, instanța, în baza art.242 pct.2 Cod pr. civilă, având în vedere lipsa părților, a dispus suspendarea cauzei.
La data de 4.11.2007, reclamantul, prin procurator, a solicitat repunerea pe rol a cauzei, acordându-se termen la 14.01.2008.
La termenul din 28.01.2008, pârâtul a depus un memoriu arătând că cererea de chemare în judecată este superficială, întrucât reclamantul nu a identificat terenul ce face obiectul litigiului prin indicarea numărului străzii, a numărului topografic din cartea funciară, vecinătățile.
Instanța la acest termen, având în vedere întimpinarea depusă de pârât, i-a pus în vedere mandatarului reclamantului să completeze cererea în sensul celor solicitate de pârât.
La termenul de judecata din 4.08.2008, reclamantul și-a precizat acțiunea, arătând că terenul se află în intravilanul Mun. Dr. Tr. S, nu are număr topografic și cadastral, întrucât nu este înscris în cartea funciară, are suprafața de 78, 8.p, iar anexele a căror desființare o solicita au fost edificate de pârât în perioada 1980-1985, fiind edificate fără autorizație de construcție.
Pe cale de excepție, pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, arătând că acesta deține terenul în proprietate împreună cu soția sa, iar acesta nu are calitate procesuală pasivă, întrucât a cumpărat terenul de la reclamant, dar împreună cu soția sa,.
A mai arătat că, în baza unei convenții verbale cu reclamantul, acesta i-a cedat, pe lângă terenul înstrăinat și suprafața de 21., pe care a construit aceste anexe, ce sunt edificate până în anul 1973, fiind înregistrate la Primăria Dr.Tr.S - Direcția de Taxe și Impozite și impozitate corespunzător.
Prin încheierea din 4.08.2008, după ce au fost puse în discuția părților, instanța a respins cele doua excepții invocate de pârât, reținând că terenul în litigiu a făcut obiectul partajului succesoral, fiind moștenit de reclamant, iar actul sub semnătură privată intitulat"chitanță" dovedește că, la data de 20.06.1970, reclamantul - a vândut doar pârâtului terenul în suprafața de 240.
Judecătoria Tr. prin sentința civilă nr. 3322/10.07.2008, a admis acțiunea formulată de reclamantul -, prin mandatar - G, în contradictoriu cu pârâtul.
A fost omologat raportul de expertiză și a fost obligat pârâtul să-i lase reclamantului în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de 78,8. situată în intravilanul loc. Dr. Tr. S-, identificat pe schița raportului de expertiza prin punctele S (5,6,13,12 ind.1,12,11,10 5 ind.1, 5 )
A fost obligat pârâtul să ridice construcțiile edificate pe acest teren ( cele patru anexe), trei fiind din scândură și una din cărămidă.
A fost obligat pârâtul la 605 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că reclamantul a făcut dovada susținerilor sale din cuprinsul acțiunii.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâtul I, susținând că este nelegală și netemeinică.
A motivat că expertul în specialitatea topometrie a încălcat dispoz. art. 208 Cod pr. civilă, nefiind anunțate părțile prin scrisoare recomandată că pe terenul în litigiu a edificat o casă din cărămidă și trei anexe;s -a invocat prescripția achizitivă, respectiv dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiunea de 30 ani.
Reclamantul intimat a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului, ca nefondat, hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică.
Tribunalul Mehedinți, prin decizia civilă nr. 301A din 04.12.2008, a admis apelul declarat de apelantul pârât împotriva sentinței civile nr.3322/10.07.2008, pronunțată de Judecătoria Dr. Tr. S, în dosar nr-, intimat reclamant fiind -.
A admis excepția prescripției achizitive invocate de pârâtul apelant.
A schimbat sentința civilă în sensul că a respins acțiunea civilă în revendicare introdusă de reclamantul - I împotriva pârâtului I.
A admis în parte cererea privind cheltuielile de judecată și a obligat intimatul - să plătească apelantului I 68 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Motivul de apel referitor la încălcare de către expert a dispoz art. 208 Cod pr. civilă nu este întemeiat, la raportul de expertiză fiind anexate dovezile de citare a părților.
Din actele și lucrările dosarului a rezultat că la data de 24 august 1969, și - V au cumpărat cu chitanță sub semnătură privată suprafața de teren de 3000. de la numitul; că prin sentința civilă nr. 4659/14 mai 1999, pronunțată de Judecătoria Dr. Tr. S s-a constatat valabilitatea convenției de mai sus, menționându-se că hotărârea ține loc de act de vânzare cumpărare.
Ulterior, cei doi cumpărători au ieșit din indiviziune, prin sentința civilă nr. 1787/22 martie 2000, pronunțată de Judecătoria Dr. Tr. S, terenul de 1750 mp fiind atribuit în lotul lui și anume cel cu învecinările:N -, S -- V, E -, V- str. -.
După încheierea antecontractului din data de 24 august 1969, la 20 iunie 1970, s - a încheiat un antecontract de vânzare cumpărare prin care a cumpărat de la - V 240. teren intravilan situat în Dr. Tr. S,-, cu învecinările: N-, E- -, S -drum acces la str -, V- -.
Ulterior, prin sentința civilă nr. 5988/5 decembrie 2003, pronunțată de Judecătoria Dr. Tr. S s-a constatat valabilitatea aceste convenții.
Prin probele administrate în cauză, pârâtul a făcut dovada faptului că a stăpânit în fapt din anul 1970 mai mult de 240. respectiv posedat în plus suprafața de 78,8. -posesia sa fiind neviciată, adică utilă, respectiv continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul -, prin mandatar - G, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Critica vizează faptul că instanța de apel în mod greșit a reținut că, în cauza dedusă judecății, a operat prescripția achizitivă, deoarece posesia exercitată de pârât nu îndeplinește condițiile prev. de art. 1847 cod civil și anume, aceea ca ea să fie continuă, neechivocă, publică, sub nume de proprietar.
În dezvoltarea acestei critici recurentul arată că a putut aprecia suprafața de teren ocupată abuziv și anume, 78,8mp în anul 2003, cu ocazia expertizei tehnice dispusă de instanță.
Recurentul mai arată că prin sentința civilă din 14.05.1999, i s-a recunoscut calitatea de proprietar, iar prin sentința nr. 1787/2000 a ieșit din indiviziune cu fratele său, -.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 304 Cod pr. civ. modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate prev. la pct. 1-9.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că recurentul - împreună cu fratele său, -, au cumpărat printr-un act sub semnătură privată la 24.08.1969 suprafața de 3000mp, de la, iar prin sentința nr. 4659/14.05.1999, pronunțată de Judecătoria Dr. Tr. S, s-a constatat validitatea convenției, hotărârea ținând loc de act de vânzare-cumpărare.
Ulterior, la 20.06.1970, s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare prin care pârâtul a cumpărat de la - suprafața de 240mp teren intravilan, iar prin sentința nr. 5988/5.12.2003, a Judecătoriei Dr. Tr. S, s-a constatat valabilitatea acestei convenții.
Prin sentința civilă nr. 1787 din 22.03.2000, a Judecătoriei Dr. Tr. S, cei doi frați - au ieșit din indiviziune, suprafața de 1750mp din totalul suprafeței de 3000mp revenindu-i în proprietate lui -, potrivit tranzacției consfințită de instanță.
Cu ocazia expertizei tehnice efectuată în cauză, reclamantul și pârâtul au constatat că pârâtul deține în afara suprafeței de 240mp, pe care a cumpărat-o, și suprafața de 78,8mp.
Obiectul litigiului l-a constituit tocmai această suprafață de 78,8mp, pentru care instanța a constatat că se află în proprietatea pârâtului în urma prescripției achizitive și pe care recurentul o contestă, deoarece posesia prev. de art. 1847 Cod civil nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege.
Potrivit art. 1890 Cod civil, toate acțiunile atât reale cât și personale, pe care legea nu le-a declarat neprescriptibile și pentru care nu a defipt un termen de prescripție, se vor prescrie prin 30 de ani, fără ca cel ce invocă această prescripție să fie obligat a produce vreun titlu și fără să i se poată opună reaua credință.
De aici rezultă că, prin posedarea neîntreruptă a terenului pe o perioadă de 30 de ani, se poate dobândit proprietatea acestuia prin uzucapiune, adică prescripția achizitivă de 30 de ani.
Din examinarea art. 1890 Cod civil rezultă că, pentru a putea dobândit proprietatea terenului prin uzucapiune, posesorul trebuie să posede bunul timp de 30 de ani, acesta nefiind obligat a produce vreun titlu și fără să i se opună reaua credință.
Pe de altă parte, este necesară însă îndeplinirea unei alte condiții pentru a putea prescrie și anume aceea ca posesia să fie utilă, adică să nu fie afectată de vreun viciu.
Potrivit art. 1847 Cod civil, pentru a se putea prescrie se cere o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.
Critica recurentului se referă la faptul că pârâtul nu a putut dobândi în proprietate prin prescripție achizitivă suprafața de 78,8mp, deoarece posesia exercitată de el pentru această suprafață nu îndeplinea condițiile prev. de lege.
Această critică este neîntemeiată deoarece, așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, pârâtul a posedat suprafața de 78,8mp din anul 1970.
La data de 20.06.1970, reclamantul - a vândut printr-un act sub semnătură privată pârâtului suprafața de 240mp, convenție ce a fost consfințită prin sentința civilă nr. 5988/5.12.2003.
De la data convenției, 20.06.1970, pârâtul a fost și în posesia suprafeței de 78,8mp, peste suprafața de 240mp ce a făcut obiectul convenției.
Pe această suprafață de 78,8mp, pârâtul a exercitat o posesie utilă, neviciată, potrivit art. 1847 Cod civil.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că posesia pârâtului a întrunit ambele elemente, adică stăpânirea materială a bunului și intenția, voința pârâtului de a se comporta cu privire la bun ca un adevărat proprietar.
Pe de altă parte, din probele administrate în cauză rezultă că pârâtul asupra terenului în suprafață de 78,8mp a exercitat o posesie continuă, că această posesie nu a fost tulburată, ea a fost publică, nefiind exercitată ascuns și sub nume de proprietar.
Împrejurarea că reclamantul, atunci când a convenit la 20.06.1970, printr-un act sub semnătură privată, să vândă pârâtului o suprafață de 240mp, dar din eroare în fapt această suprafață a fost mai mare cu 78,8mp, nu este de natură să afecteze caracterul posesiei și prescripția achizitivă de 30 de ani.
De aici rezultă că soluția instanței de apel este legală, deoarece în cauza de față pentru suprafața de 78,8mp, care excede suprafeței de 240mp ce a făcut obiectul convenției dintre părți, pârâtul a exercitat o posesie utilă și care prin trecerea termenului de 30 de ani duce la dobândirea proprietății.
În consecință, motivele invocate de recurent sunt neîntemeiate, astfel că urmează să fie respins recursul în baza art. 312 Cod pr. civ.
Urmează ca, în baza art. 274 Cod pr. civ. recurentul să fie obligat la 685,53 lei cheltuieli de judecată, către intimatul pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul, prin mandatar G, împotriva deciziei civile nr. 301/A din data de 4 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât.
Obligă recurentul la 685,53 lei cheltuieli de judecată, către intimatul pârât.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Februarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. jud. -
Tehn.
2 ex./04.03.2009
Președinte:Alexandrina MaricaJudecători:Alexandrina Marica, Dan Spânu, Emilian Lupean
