Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 243/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 243
Ședința publică de la 24 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alexandrina Marica
JUDECĂTOR 2: Dan Spânu
JUDECĂTOR 3: Emilian Lupean
Grefier: - - -
Pe rol judecarea recursului formulat de pârâții moștenitori, și împotriva deciziei civile nr. 211/A din data de 9 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosar nr- și a sentinței civile nr. 1553 din data de 24 martie 2008 pronunțată de Judecătoria Dr Tr S în dosar nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții pârâți moștenitori, reprezentați de avocat, lipsind intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței precizările formulate de intimatul reclamant, după care;
Avocat pentru recurenții pârâți moștenitori, și, depune la dosar titlu de proprietate nr. 81033/16.10.2008 eliberat de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor
Arată că nu solicită termen pentru observarea precizărilor formulate de intimatul reclamant, apreciind cauza în stare de judecată.
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, acordă cuvântul părților asupra recursului de față.
Avocat pentru recurenții pârâți moștenitori, și solicită în principal admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și pe fond respingerea acțiunii ca nefondată, cu cheltuieli de judecată
În subsidiar solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Mehedinți.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Drobeta Turnu S la data de 19.11.2007, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul, pentru ca prin hotărâre judecătorească să fie obligat să-și ridice pătulul și șopronul construit pe terenul său sau, în caz contrar, să fie autorizat la desființarea construcțiilor respective pe cheltuiala pârâtului, precum și la obligarea unor daune cominatorii în cuantum de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere.
În motivarea acțiunii reclamantul a susținut că prin sentința civilă nr.3774/1999 pârâtul a fost obligat să-i lase în deplină proprietate și pașnică folosință terenul situat în intravilanul satului, iar cu ocazia punerii în executare a sentinței s-a constatat că pe terenul revendicat pârâtul are construite un pătul, un șopron și un schelet din lemn.
Pârâtul, prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii, susținând că i s-a reconstituit dreptul de proprietate și pentru suprafața de teren revendicată, a recunoscut că pe terenul revendicat are edificat un pătul și un șopron încă dinainte de anul 1989, dar că este constructor de bună credință.
Pe cale reconvențională, pârâtul a solicitat un drept de superficie pentru suprafața de 30. pe care este edificată magazia și șopronul.
Judecătoria Drobeta Turnu S prin sentința civilă nr.1553/24 martie 2008 admis în parte acțiunea promovată de reclamantul împotriva pârâtului; a respins cererea privind daunele cominatorii formulată de reclamant; a respins cererea reconvențională formulată în cauză; a obligat pe pârât să demoleze construcțiile edificate pe terenul reclamantului și autorizează pe reclamant să demoleze el pe cheltuiala pârâtului acele construcții și a obligat pe pârât să plătească reclamantului 519 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că, prin sentința civilă nr.3774/1999 a Judecătoriei Drobeta Turnu S, pârâtul a fost obligat să lase reclamantului în deplină proprietate și pașnică posesie un teren intravilan curți construcții și arabil, pe care pârâtul a edificat pe timpul colectivizării un pătul și un șopron, construcții identificate de executorul judecătoresc cu ocazia punerii în posesie a reclamantului.
S-a mai reținut că respectiva sentință, bucurând-se de autoritate de lucru judecat, a statuat că reclamantul este proprietarul terenului pe care pârâtul a edificat respectivele construcții a căror demolare se solicită, acesta manifestându-și voința de a cere ridicarea construcțiilor.
Cât privește cererea reconvențională, nefiind motivată în fapt și în drept, iar instanța neputând reține o convenție a părților privind edificarea respectivelor construcții, s-a apreciat ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie susținând, în esență, că în mod greșit prima instanță a admis acțiunea principală și a respins cererea reconvențională, deoarece pe terenul intravilan de 2,70. se află parțial edificate anterior anului 1989, un pătul și un șopron.
Că, prin sentința civilă nr.3774/1999 a Judecătoriei Dr. Tr. S, deși pârâtul a fost obligat să-i lase reclamantului în deplină proprietate suprafața de 2,70. teren intravilan, sentința nu putut fi pusă în executare, deoarece nu s-a solicitat și demolarea celor două construcții edificate.
Pârâtul a făcut dovada că a edificat construcția înainte de colectivizare și în consecință, este constructor de bună-credință în baza art.394 al.3 teza finală Cod civil, ceea ce face inadmisibilă cererea de demolare.
Greșită este soluția primei instanțe și în ceea ce privește cererea reconvențională, care, dacă ar fi fost incompletă, instanța în baza rolului activ trebuia să solicite relații suplimentare.
Prin decizia civilă nr.221/A din 09 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, s-a respins ca nefondat apelul formulat de pârâtul, împotriva sentinței civile nr.1553/24.03.2008, pronunțată de Judecătoria Dr. Tr. S, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
A fost obligat apelantul la 500 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Pentru a se pronunța astfel, s-au avut în vedere probele adminJ. reținându-se că terenul pe care au fost ridicate construcțiile în litigiu a fost atribuit ca lot în folosință, fără ca pârâtul să dețină titlu de proprietate asupra terenului.
În privința soluționării cererii reconvenționale, s-a reținut că nu s-a făcut dovada existenței unei convenții, în virtutea căreia pârâtul să poată construi pe terenul reclamantului.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții moștenitori, și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs s-a susținut, în esență, că instanța a pronunțat hotărârea cu nerespectarea dispozițiilor art. 494 alin.3 Cod civil, în condițiile în care nu a avut în vedere că înainte de anul 1989 pârâtul a construit un pătul și un șopron, fiind constructor de bună credință, atât timp cât nimeni nu a contestat amplasarea construcției.
S-a criticat decizia și în privința modului de soluționare al cererii reconvenționale privind constatarea dreptului de superficie, invocându-se încălcarea rolului activ în soluționarea cauzei, precum și imposibilitatea încheierii vreunei convenții cu reclamantul în anii 1950 - 1960, în condițiile în care suprafața de teren pe care au fost edificate construcțiile nu era proprietatea autorilor reclamantului.
La data de 8 ianuarie 2009, intimatul reclamant a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că hotărârea atacată s-a pronunțat cu aplicarea corectă a legii, instanțele reținând corect situația de fapt și de drept.
La data de 23 februarie 2009 intimatul reclamant a depus precizări și concluzii în raport de care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, considerând că nu este posibil să fie eliberat pârâtului un titlu de proprietate pentru terenul în litigiu, apreciind că terenurile din titlurile emise părților nu se suprapun.
În ședința publică din 24 februarie 2009 recurenții, prin apărător, au depus la dosar titlul de proprietate nr.81033 din 16.10.2008 emis de Comisia Județeană M pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și adeverința nr.665 din 29 februarie 2008, emisă de Primăria comunei, județul
Recursul se va admite, pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea civilă formulată de reclamantul s-a solicitat obligarea pârâtului de a-și ridica pătulul și șopronul construite pe terenul său, sau să fie autorizat la desființarea construcțiilor respective pe cheltuiala pârâtului, precum și obligarea acestuia la plata unor daune cominatorii.
Prin sentința pronunțată de Judecătoria Dr. Tr. S, menținută în urma soluționării apelului declarat în cauză, a fost obligat pârâtul să demoleze construcțiile edificate pe terenul reclamantului și a fost autorizat reclamantul să demoleze aceste construcții pe cheltuiala pârâtului.
În considerentele celor două hotărâri judecătorești atacate, s-a reținut că cele două construcții în litigiu au fost edificate de pârât pe terenul atribuit ca lot în folosință acestuia, avându-se în vedere sentința civilă nr.3774/1999 a Judecătoriei Dr. Tr.
În promovarea prezentei acțiuni în obligație de a face, reclamantul a invocat sentința civilă nr.3774 din 21.04.1999 pronunțată de Judecătoria Dr. Tr. în dosarul nr.2867/1999, rămasă definitivă și irevocabilă prin care s-a admis acțiunea reclamantului împotriva pârâtului, care a fost obligat să lase reclamantului în deplină proprietate și pașnică folosință suprafețele de 135. și 270. situate în intravilanul satului, comuna, precum și procesul verbal de executare întocmit la data de 11 septembrie 2000, în dosarul nr.3206/E/2000.
Titlul de proprietate nr.81033 din 16.10.2008 emis pârâtului, evidențiază că acestuia i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață de 2,9291 ha. teren situat pe teritoriul comunei, iar adeverința nr.665 din 29 februarie 2008 emisă de Primăria Comunei, evidențiază că pârâtul figurează în registrul agricol din anii 1959 - 1961 cu o casă de locuit construită în anul 1948, un grajd construit în anul 1957 și un pătul construit în anul 1956, amplasate pe un teren în suprafață de 0,10 ha., menționându-se că în anul 1956 terenul pe care s-au construit aceste clădiri era proprietatea pârâtului, și nu era lot în folosință.
În raport de conținutul acestor înscrisuri noi depuse în recurs, având în vedere că instanțele nu au administrat proba cu expertiză tehnică pentru individualizarea terenului pe care sunt amplasate construcțiile a căror demolare se solicită prin prezenta acțiune, se constată că existența acestor împrejurări echivalează cu necercetarea fondului cauzei, în raport de prevederile art. 312 alin. 3 Cod pr. civilă, nemaiputând fi examinate criticile de fond formulate în recursul declarat de pârâți.
Constatând că, în raport de art. 305 Cod pr. civilă, în recurs nu se pot administra probe noi, cu excepția probei cu înscrisuri, impunându-se efectuarea unei expertize tehnice care să individualizeze construcțiile în litigiu și terenul pe care sunt edificate acestea, în raport de actele de proprietate deținute de părți, în temeiul art. 312 alin. 3 Cod pr. civilă urmează a se admite recursul declarat de pârâții moștenitori, a se casa decizia civilă atacată și a se trimite cauza pentru rejudecare în apel, la Tribunalul Mehedinți, instanță ce va avea în vedere și criticile formulate în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâții moștenitori, și împotriva deciziei civile nr. 211/A din data de 9 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosar nr- și a sentinței civile nr. 1553 din data de 24 martie 2008 pronunțată de Judecătoria Dr.Tr.S în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
Casează decizia civilă atacată și trimite cauza pentru rejudecare la Tribunalul Mehedinți.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Februarie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.Jud.-
Tehn.TR/4 ex.
26.02.2009
Jud.apel
Jud. fond
Președinte:Alexandrina MaricaJudecători:Alexandrina Marica, Dan Spânu, Emilian Lupean
