Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 250/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 250
Ședința publică din data de 10 februarie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Ioana Cristina Țolu
-
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanta - - cu sediul ales la ȘI ASOCIAȚII B, sector 1,-,.3,.7, împotriva sentinței civile nr. 3070 din 05 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă - domiciliată în comuna, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-pârâtă - -, reprezentată de consilier juridic, potrivit împuternicirii nr. 27/10.02.2009, lipsind intimata-pârâtă -.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru și că s-au depus la dosar concluzii scrise formulate de recurentă, la care s-au anexat acte, respectiv: adresa nr. 1231/17.03.2008 emisă de; adresa nr. 46/01.04.2008 emisă de; adresa nr. 938/1.04.2008 emisă de - -, Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, certificat de înregistrare mențiuni eliberat la 4.04.2008; încheierea nr. 28702 pronunțată în ședința din data de 02.04.2008.
Consilier juridic, pentru recurenta -, având cuvântul arată că nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Consilier juridic, pentru recurenta -, având cuvântul arată că în mod greșit au fost depuse la dosar concluzii scrise și actele anexă.
Astfel, solicită, în baza dispozițiilor art. 284 din Codul muncii, admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului București, față de împrejurarea că recurenta-reclamantă nu are punct de lucru în circumscripția teritorială unde domiciliază pârâta.
CURTEA
Deliberând asupra recursului formulat de reclamanta - - B, împotriva sentinței civile nr.3070/5.12.2008 a Tribunalului Prahova, constată următoarele:
Reclamanta Bac hemat în judecată civilă pe pârâta -, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat la plata sumei de 1378,44 lei reprezentând suplimentări ale drepturilor salariale incluse în salariul de bază al pârâtului, achitate lunar în perioada 2004-2005, actualizate.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâta a avut calitatea de salariat al societății reclamante, iar conform art.168 din Contractul colectiv de muncă încheiat de SNP și salariați până în anul 2003, cu ocazia sărbătorilor de Paște și C aceștia beneficiau de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de baza mediu, iar după constituirea în anul 2002 a - ca urmare reorganizării prin divizare a SNP, la nivelul celui dintâi s-a încheiat în octombrie 2003 un contract colectiv de muncă care a prevăzut în același mod ca la societatea reorganizată includerea suplimentărilor salariale în salariul de baza al fiecărui salariat, prevăzându-se în mod expres faptul că pentru anul 2003, aceste suplimentări au fost introduse în salariul de baza al fiecărui salariat, această clauză contractuală regăsindu-se într-o formă identică în toate contractele colective de munca încheiate în anul 2004, 2005, 2006, si 2007.
A mai arătat reclamanta că în cursul acestor ani s-a menținut și clauza referitoare la includerea suplimentărilor în salariul de baza și dintr-o simplă eroare nefiind modificat anul în cursul căruia se făcea plata acestor drepturi și drept urmare, în respectarea acestei obligații contractuale, s-a inclus în martie 2003 suplimentările salariale ce reprezenta 1/2 din primele cumulate acordate anterior, ulterior în perioada 2004-2005 acestea regăsindu-se prin menținerea lor în salariul de bază, situație prevăzută în evidența contabilă a societății reclamante rezultând cu claritate achitarea unor sume lunare mai mari decât salariul cuvenit, tocmai ca urmare a includerii acestor suplimentări.
S-a mai arătat că prin sentința civilă nr.357/4.02.2008 a Tribunalului Prahova, rămasă definitivă și irevocabilă, reclamanta a fost obligată la plata către pârâtă sumei de 3501,59 lei reprezentând drepturi salariale Paște si C, astfel că acestea au fost achitate de două ori, fiind îndeplinite condițiile îmbogățirii fără justă cauză.
În temeiul art.115 - 118 cod pr. civ. pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
În motivarea întâmpinării pârâta a arătat că prin sentința civilă nr.357/4.02.2008, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia Curții de Apel Ploiești, reclamanta din prezenta cauză a fost obligată la plata sumei de 3501,59 lei, reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate cu titlu de prime de Paște și C, actualizate cu rata inflației la zi.
În raport de această hotărâre judecătorească, pârâta a invocat și excepția autorității de lucru judecat.
La termenul de judecată din data de 05.12.2008, tribunalul a pus în discuție excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâtă pe cale de întâmpinare.
Prin sentința civilă nr.3070/5.12.2008 Tribunalul Prahovaa admis excepția autorității de lucru judecat și a respins acțiunea ca atare.
S-a reținut că excepția este prevăzută de art. 1201 cod civil ca o prezumție legală absolută irefragabilă și de art. 166 Cod pr. civilă ca o excepție de fond peremtorie și absolută și că este lucru judecat atunci când a doua cerere are același obiect, este întemeiată pe aceiași cauză și este între aceleași părți făcută între ele și în contra lor în aceiași calitate.
Așadar pentru a verifica dacă există sau nu putere de lucru judecat trebuie observată tripla identitate de elemente la care se referă art. 1201 Cod civil și anume: părți, obiect și cauză.
Tribunalul a constatat că prin sentința civilă nr.357/4.02.2008 a Tribunalului Prahovaa fost admisă acțiunea formulată de pârâtul din litigiul de față împotriva - și s-a dispus obligarea societății de a achita fostei salariate suma brută de câte 3501,59 lei reprezentând prima de C pe anii 2004-2005 și prima de Paște pe perioada 2004-2005, sumă ce va fi actualizată potrivit indicelui de inflație de la date scadentei fiecărei sume și până la plata efectivă.
Hotărârea mai sus menționată a rămas irevocabilă, prin respingerea recursului de către Curtea de Apel Ploiești.
În speța dedusă judecății, reclamanta solicită obligarea pârâtei care a figurat ca parte și în cauza soluționată, prin sentința civila nr.357/4.02.2008, la plata sumei de 1378,44 lei, reprezentând suplimentări ale drepturilor salariale incluse în salariul de baza al pârâtului achitate lunar în perioada 2004-2005.
În aceste condiții tribunalul a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textul legal menționat, existând identitate între părți, obiect și cauză, reclamanta neputând schimba caracterul irevocabil al unei hotărâri judecătorești intrat în puterea lucru judecat.
Pentru aceste considerente prin sentința sus-menționată excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă a fost admisă și pe cale de consecință acțiunea reclamantei a fost respinsă ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe reclamanta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond nu a pus în discuție din oficiu problema competenței teritoriale exclusive prev. de art. 284 alin.2 Codul muncii și nu a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București.
Cea de-a doua critică a recursului se referă la greșita admitere a excepției privind autoritatea de lucru judecat, întrucât nu există identitate de obiect și de cauză pentru că ceea ce s-a solicitat prin acțiune reprezintă sumele incluse în salariu în contul primelor de Paști și de C încasate de pârâtă și nu sumele prevăzute prin hotărâre judecătorească și aceasta pentru că, prin plata sumelor prevăzute în hotărâre, sumele menționate în acțiune au caracterul unei plăți nedatorate.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Într-adevăr potrivit art.284 alin. 2 Codul muncii, cererile privind conflictele de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința, ori, după caz, sediul, numai că în noțiunea de sediu urmează a fi interpretată în lumina disp. art.7 Cod pr.civilă care la alin.2 stabilesc deopotrivă competența instanței de la locul unde persoana juridică de drept privat are o reprezentanță pentru obligațiile ce urmează a fi executate în acel loc, ori sub acest aspect, Curtea constată că obligația de plată a salariului care face obiectul litigiului s-a executat pa raza teritorială a Tribunalului Prahova care a fost legal investit.
Nici cel de-al doilea motiv al recursului nu este întemeiat având în vedere faptul că atunci când instanța a admis acțiunea reclamantei prin sentința civilă nr.357/4.02.2008 a Tribunalului Prahova, rămasă definitivă și irevocabilă și care constituie hotărârea în raport cu care se apreciază existența ori inexistența autorității de lucru judecat, au fost avute în vedere sumele încasate efectiv de salariată cu titlu de drepturi salariale pentru că numai în raport de aceste plăți se putea aprecia în ce măsură primele de Paște și C au fost achitate cu consecința că aceste plăți nu pot fi din nou puse în discuție, fiind evident faptul că recurenta-reclamantă în acțiunea de față încearcă să eludeze disp. art.1201 Cod civil.
De aceea, chiar dacă reclamanta a susținut în cursul soluționării cauzei că suma pretinsă reprezintă o plată nedatorată, această plată vizează tocmai sumele reprezentând prime de Paști și de C asupra cărora o instanță judecătorească s-a pronunțat în mod definitiv și irevocabil.
Față de aceste considerente recursul se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta - B, (fostă SERVICE -), cu sediul social în B,- bis, sector 1 și cu sediul procesul ales la - & cu sediul în B,-,.3,.7, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 3070 din 05 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă - domiciliată în comuna, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 februarie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Ioana Cristina Țolu
- - - - - - -
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Tehnored./SȘ
2 ex./9.03.2009
f- - Tribunalul Prahova
-
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Ioana Cristina Țolu
