Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 248/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 248
Ședința publică din data de 10 februarie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Ioana Cristina Țolu
-
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC - cu sediul ales la ȘI ASOCIAȚII B, sector 1,-,.3,.7, împotriva sentinței civile nr. 2819 din 10 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant domiciliat în P,-, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-pârâtă SC -, reprezentată de consilier juridic, potrivit împuternicirii nr. 27/10.02.2009, lipsind intimatul-reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru și că s-au depus la dosar concluzii scrise formulate de recurentă, la care s-au anexat acte, respectiv: adresa nr. 1231/17.03.2008 emisă de; adresa nr. 46/01.04.2008 emisă de; adresa nr. 938/1.04.2008 emisă de SC -, Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, certificat de înregistrare mențiuni eliberat la 4.04.2008; încheierea nr. 28702 pronunțată în ședința din data de 02.04.2008.
Consilier juridic, pentru recurenta -, având cuvântul arată că nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Consilier juridic, pentru recurenta -, având cuvântul solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată, iar în subsidiar solicită modificarea în parte a sentinței în sensul acordării sumelor la salariul de bază mediu pe societate astfel cum sunt prevăzute în nota depusă la dosar.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC - (fostă SC -, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate, sumă ce urmează a fi reactualizată în funcție de coeficientul de inflație de la data care trebuia achitată până la momentul efectuării plății.
In motivarea acțiunii formulate, reclamantul a susținut că începând cu luna august 2006 a fost salariatul pârâtei la punctul de lucru Scăieni, iar în conformitate cu prevederile contractului individual de muncă - art. III alin.3 beneficia, pe lângă salariul de bază pentru munca prestată, de toate drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate.
In drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dipozițiile, art.166 din Codul muncii și art.168 din Contractul colectiv de muncă la nivelul societății renegociat și reeditat în anul 2004, 2005 și 2006.
In dovedirea acțiunii acesta a arătat că înțelege să se folosească de proba cu înscrisurile pe care le-a anexat.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.2819 din 10.11.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a admits acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta SC - B, a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 2662 lei reprezentând prima de Paște 2007 și C 2006-2007, sumă ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflație de la data scadențe până la data plății efective.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că în conformitate cu înscrierile carnetului de muncă depus la dosarul cauzei, reclamantul a avut calitatea de salariat a societății pârâte până la data de 23.12.2005, când raporturile de muncă au încetat.
A mai reținut instanța de fond, că în Contractul colectiv de muncă pe anii 2003 -2006 încheiat la nivelul unității pârâte, articolul 168 alin.1, se stipulează dreptul reclamantului de a beneficia " cu ocazia sărbătorilor de Paște și C de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu pe -".
De asemenea, a reținut instanța de fond, că art.168 alin.1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2006 are aceași formulare în toate aceste contracte, prevăzând dreptul salariaților SNP de a beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paște și C de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP -.
In acest sens, în cuprinsul contractului se arată că, cu minim 16 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
Totodată, instanța de fond a reținut, că art.168 alin.2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2004 dispune că " pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu ".
Același articol, din contractele colective de muncp pe anii 2005 -2006 prevede că în anul 2006 suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
A apreciat instanța de fonds, că din modul de formulare al ambelor variante ale art.168 alin.2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2006 rezultă că drepturile prevăzute de art.268 alin.1 din aceleași contracte
au fost incluse în salariile anagajaților societății pârâte doar pentru anul 2003.
Dacă părțile contractante nu intenționau să convină acordarea acestor drepturi pe anii 2004-2006 pe lângă salariile cuvenite angajaților, aceștia nu le-ar mai fi prevăzut la art.168 alin. 4.
De altfel, salariul de bază mediu la nivel de -, la care se referă art.168 alin.1 din aceste contracte, nu este același în fiecare an, pentru a se susține că eventuala includere a echivalentului acestuia în salariile cuvenite angajatilor în anul 2003 reprezintă o executare corespunzătoare a obligațiilor angajatorului reglementată de art.168 alin.1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004 -2007.
Tribunalul a mai reținut, că din adresele nr.405/27.01.2005, 6152/21.11.2005, ce poartă semnătura directorului general al societății pârâte și ștampila acestuia, precum și semnătura președintelui, rezultă că salariului mediu brut la nivel de unitate era pentru Paște 2005- 1200 lei, pentru C 2005 - 1350 lei.
De asemenea, s-a mai reținut că potrivit dispozițiilor art.163 din Codul muncii plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit, astfel că pârâta avea posibilitatea să probeze faptul plății acestor drepturi salariale prin prezentarea fluturașilor emiși reclamantului pentru lunile în care s-au plătit primele de Paște și C, probă pe care aceasta nu a efectuat-o
Totodată, instanța de fond a reținut că angajatorul nu a probat nici susținerea că suplimentările prevăzute de art.168 alin.1 din contractele colective de muncă pe anii 2004-2007 se regăsesc în salariile angajaților, deși sarcina probei îi revenea, conform art. 287 din Codul muncii.
Această dovadă putea fi făcuta tot cu statele de plată ale salariaților și eventual cu o dispoziție internă a conducerii societății, nefiind necesară administrarea probei cu expertiză judiciară în acest scop, date fiind și prevederile art.286 alin.1 din Codul muncii.
In consecință, tribunalul a apreciat că din actele și lucrările dosarului a rezultat că reclamantul, deși era îndreptățit la plata acestor drepturi salariale, nu a primit aceste sume, sumă ce va fi actualizată conform indicelui de inflație, pentru acoperirea integrală a prejudiciului suferit de acesta prin neachitarea la termen a drepturilor salariale cuvenite.
Față de aceste considerente, tribunalul a admis acțiunea după cum s-a arătat mai sus.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs pârâta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie întrucât, pe de o parte sumele pretinse au fost deja încasate ca urmare a includerii acestor prime în salariu începând cu anul 2003, iar pe de altă parte, în mod greșit prima instanță a acordat prime care reprezintă echivalentul salariului mediu pe unitate în condițiile în care în conformitate cu dispozițiile legale, baza de calcul o reprezintă salariul de bază mediu brut pe unitate.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată următoarele:
A pretins recurenta-pârâtă că pretențiile reclamantului sunt total nejustificate deoarece drepturile salariale solicitate au fost deja achitate prin includerea acestor prime în salariul de bază începând cu anul 2003, situație constatată de altfel și de către Comisia Paritară.
Sub același aspect recurenta arată că, oricum modalitatea de calcul a reclamantului este greșită, cât timp se raportează la nivelul salariului mediu brut pe unitate și nu la salariul de bază mediu pe unitate, așa cum se prevede prin art.168 alin.1 CCM.
Este adevărat că începând cu anul 2003 s-a negociat ca primele de sărbători să fie incluse în salariul de bază, numai că începând cu anul 2004 acest lucru nu s-a produs, fapt dovedit cu actele depuse la dosar.
În aceste condiții se constată că nu pretențiile reclamantului ci susținerile recurentei sunt lipsite de fundament, Curtea reținând că potrivit art.287 din Codul muncii, sarcina probei revine în conflictele de muncă angajatorului, care avea obligația de a proba susținerile privind plata drepturilor suplimentare cu destinație de prime de C și respectiv de Paște în perioada de referință, prin includerea lor în salariile de bază ale angajaților.
Tot lipsită de fundament este și susținerea recurentei că instanța de fond ar fi calculat drepturile reclamantului raportându-se la salariul mediu brut pe unitate, deoarece instanța de fond a avut în vedere disp. art.168 CCM dispunând plata drepturilor salariale cuvenite reclamantului în raport cu salariul de bază mediu pe unitate, așa cum se precizează și în adresa nr.938/1.04.2008.
Așa fiind Curtea, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, constată că recursul declarat în cauză este nefondat și urmează să-l respingă ca atare, menținând în totalitate sentința primei instanțe care este legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recusul declarat de pârâta - (fostă SC -) prin reprezentant ȘI ASOCIAȚII, cu sediul în B,-,.3,.7, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 2819 din 10 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant domiciliat în P,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 10 februarie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Ioana Cristina Țolu
- - - - - - -
Grefier,
Red./tehnored./2 ex./13.02.2009; dosar fond - - Tribunalul Prahova
Judecători fond-;
Operator de date cu caracter personal; număr notificare 3120/2006
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Ioana Cristina Țolu
