Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 262/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.262/2010
Ședința publică de la 18 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vesa Nicoleta judecător
- - -JUDECĂTOR 2: Fiț Carmen
- - -JUDECĂTOR 3: Crețoiu Victor
- - -grefier
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulată de contestatoarea împotriva deciziei civile numărul 1233/2009 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. pentru contestatoare și av. pentru intimatul Spitalul Municipal
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care mandatara intimatei depune la dosar împuternicirea avocațială.
Ne mai fiind alte cererii de formulat instanța acordă cuvântul în dezbateri
Mandatarul contestatoarei solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată fiind întemeiată pe prevederile art.317 pct.1 cod procedură civilă.
Întrebat fiind mandatarul contestatoarei dacă aceasta a primit sentința de la instanța de fond la adresa de la Tg M,acesta a răspuns că numita a primit sentința nr.668/2009 dar nu poate preciza la ce adresă.
Mandatara intimatului solicită respingerea contestație în anulare întrucât nu a existat nici o cerere pentru a fi comunicată sentința la reședința contestatoarei.
CURTEA DE APEL
Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul Alba sub dosar nr- formulată de reclamantul Spitalul Municipal B împotriva pârâtei - s-a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 45.720 lei reprezentând cheltuieli efectuate de reclamant pe perioada renunțării la contractul de muncă, respectiv daune penalizatoare de 36 de salarii medii pe economie și plata cheltuielilor de judecată,
În motivare s-a arătat că pârâta - a fost angajata Spitalului municipal B, în funcția de medic rezident cardiologie conform contractului individual de muncă înregistrat sub nr. 1400 din 18.01.2001.
În aceeași dată, 18.01.2001, între subscrisul reclamant și pârâtă s-a încheiat și un act adițional care prevede la art. 3 "medicul are obligația să lucreze în unitatea unde și-a ales postul de rezident cel puțin 5 ani de la data când a obținut titlul de medic rezident. Dacă medicul nu respectă această îndatorire este obligat să plătească o despăgubire reprezentând cheltuielile făcute de unitate, respectiv achitarea unor daune penalizatoare de 36 de salarii medii pe economie, din perioada renunțării".
După terminarea rezidențiatului pârâta nu s-a prezentat la postul ales la unitatea pârâtă.
La data de 25.09.2006 pârâta a solicitat prin cererea nr. 4882/2006 încetarea contractului individual de muncă cu acordul părților începând cu data de 1.10.2006. Prin aceeași cerere pârâta se obliga să achite daune penalizatoare reprezentând 36 de salarii medii pe economie începând cu luna aprilie 2007. În cazul în care nu va începe achitarea sumei se obliga, prin aceeași cerere, să se prezinte la post. În aceeași dată 25.09.2006 se emite decizia 164 prin care încetează contractul individual de muncă cu pârâta în conformitate cu prevederile art.55 lit. din contractul colectiv de muncă pe ramură.
Nota de lichidare are același număr și dată cu decizia nr. 164/2006.
Pârâta solicită din nou angajarea pe postul de medic specialist cardiologie, postul pe care l-a obținut în urma pregătirii prin rezidențiat, prin cererea înregistrată sub dosar nr. 6285/24.12.2007 însă nu s- mai prezentat în vederea reangajării.
În data de 26.02.2008, prin adresa nr.1467 solicitat pârâtei să se prezinte la unitate pentru clarificarea situației create din neplata debitului.
Solicitarea nu a avut nici un rezultat astfel că a fost nevoit să formuleze prezenta cerere în recuperarea prejudiciului.
Potrivit prevederile art.20 alin. 2 din Legea nr.487/2006 - Legea bugetului asigurărilor de stat "Salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2007 este de 1270 lei" astfel că daunele penalizatoare reprezentând 36 de salarii medii pe economie reprezintă suma de 45.720 lei.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea pretențiilor reclamantului întrucât reclamantul nu are față de pârâtă o creanță certă lichidă și exigibilă, pârâta nu a adus nici un prejudiciu reclamantului, și în prezent lucrează ca și medic cardiolog conform pregătirii prin rezidențiat.
Prin sentința civilă nr.668/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul cu numărul de mai sus a fost respinsă acțiunea.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
În motivarea acțiunii în pretenții reclamanta a invocat actul adițional încheiat cu pârâta la 18.01.2001, fără a face referire la cheltuielile pe care le-ar fi efectuat cu pregătirea profesională a pârâtei.
Prin urmare în analiza prezentei acțiuni nu vor fi luate în considerare date ce ar conduce la un presupus prejudiciu suferit de reclamantă printr-o faptă culpabilă a pârâtei, inclusiv în ceea ce privește nerespectarea obligației de a lucra o perioadă de timp în respectiva unitate spitalicească.
Potrivit actului adițional la contractul de muncă încheiat în 18.01.2001 între reclamant și pârâtă, temeiul actului adițional îl constituie adresa Ministerului Sănătății nr. 4381/12.01.2001. Reclamantul se obliga să suporte cheltuielile pentru pregătirea în specialitate a medicului rezident pe întreaga perioadă a stagiului și să mențină postul vacant cât timp acesta se află în centul metodologic sau la specializare, iar medicul are obligația să lucreze în unitatea în care a ales postul de rezident cel puțin 5 ani de la data când a obținut titlul de medic specialist, sub sancțiunea plății despăgubirii reprezentând cheltuielile făcute de unitate în limita a 36 salarii medii pe economie din perioada renunțării.
Izvorul pretențiilor reclamantei îl constituie actul adițional la contractul de muncă.
Potrivit acestui act adițional reclamantul avea obligația să suporte cheltuielile pentru pregătirea de specialitate a medicului, pregătire care consta în frecventarea unui curs de specializare într-un centru medical universitar, conform planului de învățământ. Efectuarea de stagii practice în clinici universitare sau centre metodologice stabilite de ministerul Sănătății.
Îndeplinirea acestei obligații de către reclamant obliga pârâta ca la terminarea stagiului de rezidențiat să lucreze în unitatea respectivă cel puțin 5 ani de la data când a obținut titlul de medic specialist, sub sancțiunea daunelor penalizatorii anterior precizate.
Faptul că pârâta a efectuat pregătirea de specialitate pe timpul rezidențiatului, a terminat stagiul și a obținut specializarea pentru care a optat nu conduce automat la premisa că reclamantul a și suportat cheltuielile pe care le-a stipulat la punctul 1 din actul adițional la contractul de muncă.
Reclamantul avea obligația să facă dovada că a suportat aceste cheltuieli într-o formă sau alta și numai după ce această dovadă ar fi fost făcută ar fi putut pretinde plata daunelor penalizatoare.
Pârâta a încheiat cu reclamantul contractul individual de muncă înregistrat sub nr.1400/2001, contract individual de muncă care a încetat la 1.10.2006 prin acordul părților. În decizia nr.164/25.09.2006 se specifică expres că pârâta este medic rezident an. VI. Din conținutul acestei decizii rezultă că pârâtei i-a încetat contractul individual de muncă, inclusiv actul adițional la acesta, prin acordul părților, anterior datei la care pârâta a obținut specializarea ca urmare a efectuării stagiului de rezidențiat. astfel că reclamantul nu mai poate pretinde daune în baza unui contract pe care a fost de acord să-l rezilieze.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul solicitând admiterea acestuia și casarea sentinței atacate cu consecința admiterii acțiunii.
În expunerea de motive arată că între părți s-a încheiat contractul individual de muncă înregistrat sub nr.1400/18.01.2001, precum și un act adițional în temeiul nr.OUG259/2000.
În speță, potrivit acestui act normativ, rezidențiatul este organizat de Ministerul Sănătății pe locuri. care ocupă prin concurs posturile pentru care se organizează rezidențiatul, încheie contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată cu unitatea sanitară care a solicitat postul respectiv. După obținerea diplomei de medic specialist, aceștia sunt obligați să lucreze cel puțin 5 ani la unitatea sanitară cu care au încheiat contractul individual de muncă. Contractul cuprinde o clauză conform căreia nerespectarea acestei obligații atrage răspunderea materială rezidentului, în sensul obligării acestuia la plata unei sume echivalente cu cel puțin 36 salarii medii pe economie, sumă calculată la data încetării contractului din inițiativa rezidentului.
Reclamantul apreciază că și-a îndeplinit obligațiile în sensul că a plătit drepturile salariale pârâtei conform art. 5 din nr.OUG259/2000 și a construit compartimentul de cardiologie cu 19 paturi dotat la standardele corespunzătoare unui spital municipal, însă acesta nu s-a prezentat la post.
La data de 25.09.2006 pârâta a solicitat prin cererea nr. 4882/2006 încetarea contractului individual de muncă cu acordul părților, începând cu data de 01.10.2006, obligându-se să achite daune penalizatoare reprezentând 36 de salarii medii pe economie începând cu luna aprilie 2007, în caz contrar să se prezinte la post.
Reclamantul emite decizia nr.164/25.09.2006 prin care încetează contractul individual de muncă cu pârâta în temeiul art. 55 lit. b din Legea nr.53/2003 și art. 43 lit. b din Contractul colectiv de muncă pe ramură, în nota de lichidare cu aceeași dată fiind specificată obligația de a achita contravaloarea celor 36 salarii medii pe economie începând cu data de 01.04.2007.
Pârâta nu respectă termenul, iar la data de 24.12.2007 solicită din nou angajarea pe postul de medic specialist cardiolog, dar nu se prezintă în vederea angajării.
Potrivit prevederilor art. 20 alin.2 din Legea nr.487/2006 salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2007 este de 1270 lei, astfel încât daunele penalizatoare reprezentând 36 de salarii medii pe economie reprezintă suma de 45.720 lei.
Prin decizia civilă nr.1233/2009 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr- s-a admis recursul declarat de reclamantul Spitalul Municipal B împotriva sentinței civile nr. 668/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar -.
A fost modificată sentința atacată în sensul admiterii acțiunii formulată de reclamantul Spitalul Municipal B împotriva pârâtei - și în consecință:
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 45.720 lei reprezentând daune penalizatoare de 36 salarii medii pe economie din perioada renunțării la contractul de muncă.
Nu s-au acordat cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru a decide astfel, Curtea a reținut în esență că pârâta nu și-a respectat obligațiile asumate prin actul adițional la. nr.1400/18.01.2001, respectiv aceea de a plăti 36 salarii medii pe economie, la momentul încetării din inițiativa sa înainte de expirarea celor 5 ani după obținerea diplomei de medic specialist.
Faptul că reclamantul și-a dat acordul la încetarea, s-a reținut că nu o absolvă pe pârâtă de la plata obligațiilor asumate prin contract, având în vedere dispozițiile art.3 alin.3 din nr.OUG259/2000.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatoarea -, solicitând admiterea acesteia, retractarea deciziei atacate și fixarea un ui termen de judecată pentru rejudecarea recursului.
În motivare invocă dispozițiile art.317 alin.1 Cod pr.civilă, respectiv împrejurarea că procedura de citare a acesteia pentru termenul de judecată a recursului din 26.11.2009 nu a fost îndeplinită potrivit prevederilor legale.
Susține că a fost citată la B,-/11, deși a arătat instanței de fond că a avut reședința în Tg. M,-, adresă care de altfel a fost menționată și în sentință.
În mod greșit, se arată, instanța de recurs a dispus citarea sa doar la B, astfel că pentru termenul la care s-a judecat recursul nu a fost legal citată și drept urmare i s-a încălcat dreptul la apărare.
Prin întâmpinare (12), intimatul Spitalul Municipal Bas olicitat respingerea contestației în anulare.
Examinând cererea de față, Curtea reține următoarele:
Potrivit art.317 (1) Cod pr.civilă:
"Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare,. numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.:
1.când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii."
La instanța de fond, contestatoarea - a fost citată pentru primul termen de judecată la adresa din B,-/11, adresă ce rezultă din actul adițional la.
La prima zi de înfățișare, pentru contestatoare s-a prezentat avocatul care o reprezenta cu delegație, depunând întâmpinare și alăturat acesteia copia cărții de identitate a părții, care atesta pe lângă domiciliu și existența unei reședințe în Tg.M,-,.49.
În continuare, până la finalizarea procesului la instanța de fond contestatoarea nu a mai fost citată, această lipsă fiind acoperită prin prezența apărătorului ales.
Nicăieri în cuprinsul dosarului nu există o cerere din partea contestatoarei sau prin apărătorul său ales, prin care să se solicite a fi citată și de la adresa de reședință sau faptul că și-a ales domiciliul pentru comunicarea actelor de procedură potrivit dispozițiilor art.93 Cod pr.civilă. Aceasta pentru că potrivit art.98 Cod pr.civilă "schimbarea domiciliului uneia din părți în timpul judecății trebuie, sub pedeapsa neluării ei în seamă, să fie adusă la cunoștința instanței prin petiție la dosar, iar părții potrivnice prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar o dată cu petiția prin care se înștiințează instanța despre schimbarea domiciliului".
Ori, prin simpla depunere a copiei de pe cartea de identitate, contestatoarea nu a investit instanța cu o cerere de schimbare a domiciliului, dorind doar prin arătarea reședinței admiterea excepției necompetenței materiale a instanței, excepție invocată de mandatarul pârâtei în acest context.
Faptul că instanța de fond a menționat în dispozitivul sentinței atât adresa de domiciliu cât și pe cea de reședință (incompletă) nu are nicio relevanță în admiterea prezentei contestații câtă vreme, pe de o parte, textul art.317 (1) pct.1 Cod pr.civilă se referă la nelegala citare a părții pe parcursul procesului și nu la comunicarea hotărârii, iar pe de altă parte, conform susținerilor mandatarului său, contestatoarea a intrat în posesia sentinței nr.668/2009 a Tribunalului Alba.
Ca urmare, în mod corect și legal instanța de recurs a procedat la soluționarea recursului după legala citare a contestatoarei doar de la adresa de domiciliu, având în vedere dispozițiile art.85-100 Cod pr.civilă, în speță deci nefiind incidente dispozițiile legale invocate.
În consecință, nu se poate vorbi despre o încălcare a dreptului la apărare al intimatei - contestatoare ca urmare a nelegalei sale citări în calea de atac a recursului, prin contestația de față petenta nefăcând altceva decât să își invoce propria culpă prin neîndeplinirea obligațiilor procesuale statuate în mod imperativ de legiuitor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea -, împotriva Deciziei civile nr.1233/2009 pronunțată în dosar civil nr- de către Curtea de APEL ALBA IULIA.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 18.02. 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./Tehnored.
4ex. /15.03.2010
Președinte:Vesa NicoletaJudecători:Vesa Nicoleta, Fiț Carmen, Crețoiu Victor
