Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 265/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Nr.-operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.265
Sedința publică din 19 2008
PREȘEDINTE: PROF.-.DR.- -
JUDECĂTOR 1: Univ Lidia Barac
GREFIER:- -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul împotriva Sentinței civile nr.619/27.02.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Ministerul Internelor și Reformei Administrative B, Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor B, Ministerul Economiei și Finanțelor B prin P T, având ca obiect despăgubire.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat reclamantul apelant prin mandatar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care mandatarul reclamantului apelant a depus un înscris ce reprezintă răspunsul, la întâmpinare, al părții reprezentate.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, se acordă cuvântul în susținerea apelului.
Mandatarul reclamantului apelant, având cuvântul, a învederat, la întrebarea instanței, că nu are studii juridice, solicitând admiterea apelului, astfel cum a fost formulat în scris.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr- la data de 28.12.2007, reclamantul a chemat în judecată pârâții Statul Român și Ministerul d e Interne pentru a fi despăgubit cu daune morale în valoare de 200.000 EURO și salariul unui muncitor pentru perioada cât a fost reținut preventiv în securitate.
În motivare, reclamantul a arătat că în data de 22.12.1960 a fost arestat preventiv de cu mandatul de arestare nr. 38179, iar în data de 05.09.1962 a fost liberat în baza adresei 120 În baza sentinței din 28.04.1962 nu a mai fost condamnat.
Cererea nu a fost motivată în drept.
Direcția Generală a Finanțelor Publice T pentru Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare invocând excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, excepția inadmisibilității cauzei, iar pe fond, a solicitat respingerea cererii reclamantului ca netemeinică și nelegală.
Prin Sentința civilă nr.619/27.02.2008 Tribunalul Timișa respins acțiunea formulată de reclamantul domiciliat în comuna, sat nr. 48, județul T, împotriva pârâtului menționat pentru lipsa calității procesuale pasive;
A respins excepțiile inadmisibilității și lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
A respins acțiunea formulată împotriva pârâtului Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T, cu sediul în T,- A, jud.T, ca neîntemeiată
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul a formulat prezenta cerere având ca obiect daune morale pentru arestare nelegală în temeiul art. 504.proc.pen. stabilit conform rolului activ, atribut prevăzut de art. 129.proc.civ.
Potrivit art. 506 alin.3 proc.pen. persoana îndreptățită la despăgubiri va chema în judecată statul, care este citat prin Ministerul Finanțelor Publice.
Rezultă astfel, că excepția lipsei calității procesuale pasive este întemeiată doar în ce privește pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Excepția inadmisibilității nu este întemeiată, întrucât faptul că reclamantul nu a depus dovada achitării sale sau o altă soluție care să determine aprecierea caracterului nelegal al arestării sale este o apărare de fond, iar nu o cerință pentru introducerea acțiunii, așa cum rezultă din economia textului din Codul d e procedură penală, reprezentând temeiul de drept.
Pe fond, cererea nu este fondată, întrucât din sentința depusă în parte de reclamant din 28.04.1962 rezultă că cercetarea penală împotriva sa a continuat, fără a se statua caracterul nelegal al arestării sau achitarea sa. Deși a invocat un decret de liberare, nu a dovedit existența și incidența acestuia, respectiv determinarea aplicării dispozițiilor art. 504.proc.pen.
Împotriva Sentinței civile nr.619/27.02.2008 a Tribunalului Timișa declarat apel reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de apel s-a arătat că în speță sunt incidente dispozițiile art. 504 alin.2 Cpp, întrucât din probele existente la dosar rezultă că reclamantul a fost arestat abuziv și nu a fost condamnat.
Soluția arestării nelegale a rezultă fără putință de tăgadă din faptul că reclamantul a fost arestat o perioadă de aproximativ 2 ani, fără a fi ulterior condamnat.
Intimatul Ministerul Internelor și Reformei Administrative a formulat întâmpinare, prin care a soluționat respingerea apelului, întrucât Ministerul Internelor și Reformei Administrative nu are calitate procesuală pasivă și în ceea ce privește fondul cauzei pentru că reclamantul apelant nu a făcut dovada caracterului nelegal al arestării sale ( fila 86 dosar apel).
Intimatul Ministerul Economiei și Finanțelor B prin P a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului declarat împotriva Sentinței civile nr.619/2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- invocând tardivitatea acțiunii, întrucât reclamantul avea posibilitatea să ceară revocarea măsurii privative sau restrictive de libertate, conform prevederilor legale în vigoare la data emiterii mandatului de arestare, respectiv 22.12.1960; și inadmisibilitatea acțiunii, întrucât în speță, nu sunt incidente dispozițiile art. 504 alin. 1 Cod procedură civilă; iar, pe fondul cauzei, s-a susținut că cererea de chemare în judecată este neîntemeiată și nelegală ( filele 88 - 90 dosar apel).
În apel, în conformitate cu dispozițiile art. 294 Cod procedură civilă s-a efectuat o adresă către Parchetul Militar București prin care s-a solicitat să se comunice instanței soluția pronunțată cu privire la, având în vedere că, prin Sentința penală nr. 29/28.04.1962 pronunțată de Tribunalul Militar d e Regiune Militară B în dosar nr.64/962, s-a dispus restituirea la Procuratura Militară de Regiune Militară B, în vederea completării urmării penale.
Curtea, verificând în limitele competenței conferite de lege, legalitatea și temeinicia hotărârii judecătorești atacate cu calea de atac a apelului în coordonatele dispozițiilor art. 282 u Cod procedură civilă coroborat cu art. 296 Cod procedură civilă, în considerarea obiectului cauzei, prin raportare la probatoriul administrativ și în aplicarea dispozițiilor legale incidente speței, constată că apelul este întemeiat și va admis pentru argumentația ce va fi redată în continuare.
Astfel, din materialul probator existent la dosar rezultă faptul că reclamantul, în data de 22.12.1960, a fost arestat preventiv de cu mandatul de arestare nr. 38179, iar în data de 05.09.1962 a fost liberat în baza adresei 120 Totodată, în baza sentinței pronunțată în data de 28.04.1962 și depusă, ca dovadă, la dosar, rezultă faptul că cercetarea penală împotriva reclamantului a continuat fără, însă, a statua caracterul nelegal al arestării sau achitarea acestuia, care nu a suferit nicio condamnare.
Se constată că prin Sentința nr.29/28.04.1962 s-a dispus disjungerea cauzei și restituirea dosarului pentru completarea urmăririi penale.
Din analiza actelor depuse la dosar se constată că în dosarul nr.35/1961 aparținând Procuraturii Militare a Regiunii a II-a Militare B, s-a dispus încetarea procesului penal față de numitul, după restituirea de la Tribunalul Militar d e Regiune Militară
Astfel, în data de 28.04.1962 a fost restituit dosarul pentru completarea urmării penale iar în data de 05.09.1962, adică după aproximativ 5 luni, a fost dispusă eliberarea reclamantului, deci, în mod indubitabil acesta nu a fost condamnat, fiind incidente dispozițiile art.504 alin.2 Cpp, vizând aplicarea măsurii preventive și scoaterea de sub urmărire din lipsă de probe.
În atare situație, instanța apreciază că măsura arestării preventive a fost o măsură nelegală, întrucât reclamantul fost privat de libertate 2 ani de zile, fără a fi ulterior condamnat, suferind astfel un prejudiciu moral care i-a știrbit prestigiul moral în familie și societate, datorită unei detenții abuzive.
Potrivit art. 52 alin.3 teza I din Constituție, statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare.
Astfel, cum s-a decis prin Decizia Curții Constituționale nr.45/1998, principiul responsabilității statului față de persoanele care au suferit din cauza unor erori judiciare săvârșite în procesele penale trebuie aplicat tuturor victimelor acestor erori, fiind inadmisibil ca anumite erori judiciare neimputabile victimei să fie suportate de aceasta.
În speță, din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, rezultă, fără dubiu, că reclamantul a fost victima unei erori judiciare, căci, prin Biletul de liberare coroborat cu Sentința nr.29/28.04.1962, a dovedit că în perioada de 22.12.1960-05.09.1962 a fost arestat preventiv iar, ulterior, a fost eliberat, fără a fi condamnat, neexistând probe concludente împotriva sa.
Arestarea și detenția reclamantului au fost abuzive, deoarece nu au existat dovezi că a săvârșit fapta sau faptele pentru care a fost arestat, element care se circumscrie dispozițiilor art. 504 alin.1, dovada fiind chiar eliberarea numitului la mai puțin 5 luni de la dispunerea continuării cercetării penale.
Prezumția de nevinovăție a fost grav încălcată prin faptul că reclamantul a fost arestat pe o perioadă de aproximativ 2 ani de zile pentru o faptă pentru care nu a fost găsit vinovat, astfel că sunt întrunite elementele prevăzute de art. 504 alin.1 Cod procedură penală pentru a se reține comiterea unei erori judiciare.
Este evident că au fost lezate valori morale esențiale ale reclamantului, fiind afectată situația sa socială și familială, prin privarea sa de libertate, în mod injust și, în consecință, pretențiile sale reprezentând despăgubiri cu titlu de daune morale în sumă de 200.000 Euro sunt justificate.
Daunele morale nu pot fi supuse unei cuantificări exacte, astfel că se apreciază că suma menționată reprezintă o reparare echitabilă a prejudiciului moral suferit de reclamant.
Referitor la daunele materiale solicitate de reclamant, constând în salariul cuvenit unui muncitor pe perioada arestării preventive, se constată că acestea nu au fost dovedite, mai mult din actele dosarului ( 4 dosar fond) rezultă că ocupația reclamantului a fost cea de agricultor.
Așa fiind, apelul declarat de reclamant este fondat, sens în care Curtea va admite apelul declarat de reclamantul apelant împotriva Sentinței civile nr.619/27.02.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, va schimba în parte sentința civilă menționată mai sus în sensul că: va admite în parte acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, va obliga pe pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice să plătească reclamantului suma de 100.000 Euro despăgubiri cu titlu de daune morale și va menține în rest dispozițiile sentinței civile apelate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamantul apelant împotriva Sentinței civile nr.619/27.02.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Schimbă în parte sentința civilă menționată mai sus în sensul că:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice;
Obligă pe pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice să plătească reclamantului suma de 100.000 Euro despăgubiri cu titlu de daune morale.
Menține în rest dispozițiile sentinței civile apelate.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 19 2008.
Președinte JUDECĂTOR 2: Erica Nistor
PROF.-.DR.- - - -
Grefier
- -
RED.N/04.12.2008
DACT.S/6EX/05.12.2008
INST.FOND- - Tribunalul Timiș
Se comunică:
APELANT - RECLAMANT |
1. - com., nr. 48, Județ |
INTIMATI - PARAȚI |
2. STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - B, NR. 17 |
3. MINISTERUL INTERNELOR SI REFORMEI ADMINISTRATIVE - B, sector 1, PIATA NR. 1A |
4. MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DGFP - T, BV. NR. 2. Județ |
Judecători:Univ Lidia Barac, Erica Nistor
