Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 283/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂ NIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul - II/ Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR 283/R/2009
Ședința publică din data de 18 februarie 2009
PREȘEDINTE: Doina Măduța | - - | - JUDECĂTOR 2: Dana Cigan |
- - | - JUDECĂTOR 3: Felicia Toader | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta pârâtă )., domiciliată în S,-,.A,.1,. 4, județul S, în contradictoriu cu intimatul reclamant SPITALUL JUDEȚEAN DE URGENȚĂ S, cu sediul în S M,-, județul B împotriva sentinței civile nr. 775/D din 23 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, având ca obiect: pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta pârâta personal și asistată deav.,în baza împuternicirii avocațiale nr. 37 din 6 octombrie 2008 emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual, în reprezentarea intimatului reclamant Spitalul Județean de Urgență SM,consilier juridic, în baza delegației nr. 2190 din 17 februarie 2009 emisă de intimatul reclamant.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, la dosar a parvenit prin Serviciul Registratură la data de 21 ianuarie 2009 adresă emisă de intimat privind calculul cheltuielilor salariale pentru perioada 3 aprilie 2000- 1 noimebrie 2005 acordate recurentei după care:
Reprezentantul recurentei arată că, contestată calculul depus de intimată, depune la dosar și comunică reprezentantei intimatului propriul calcul.
La întrebarea instanței, reprezentanta intimatului arată că, cheltuielile suportate de partea pe care o reprezintă pentru pregătirea în specialitate a recurentei pe întreaga perioadă a rezidențiatului le reprezintă drepturile salariale plătite acesteia.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de jduecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului, schimbarea în întregime a hotărârii atacate în sesnul respingerii acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatului solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii atacate ca legală și temenică. Fără cheltuieli de jduecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr 775/D din 23 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului invocată de pârâtă.
S-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul SPITALUL JUDEȚEAN DE URGENȚĂ S M în contradictoriu cu pârâta ( și, în consecință:
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 47.720 lei RON reprezentând despăgubiri contractuale constând în acoperirea cheltuielilor ocazionate de formarea profesională a pârâtei.
Din considerentele sentinței se reține că excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului invocată de pârâtă este neîntemeiată. Raporturile juridice care constituie temeiul pretențiilor reclamantului au fost stabilite între SPITALUL JUDEȚEAN DE URGENȚĂ S M și pârâtă, ca atare reclamantul are calitate procesuală activă, excepția urmând a fi respinsă.
Pe fond, instanța a reținut că reclamantul în calitate de angajator și pârâta în calitate de angajat - medic rezident, au încheiat contractul individual de muncă nr. 2844/03.04.2000, pe durată nedeterminată. La acest contract de muncă, părțile au încheiat un act adițional, la aceeași dată, prin care angajatorul s-a obligat să suporte toate cheltuielile de pregătire în specialitate a angajatei, pe durata rezidențiatului, aceasta din urmă obligându-se să lucreze ca medic specialist în cadrul Spitalului Județean SMo perioadă de minimum 5 ani de la obținerea specialității, în caz contrar urmând să restituie unității angajatoare o sumă echivalentă cu 36 salarii medii pe economie, din perioada renunțării.
Raportul juridic de muncă al pârâtei cu reclamantul a încetat, în temeiul dispozițiilor art. 55 lit. c și art. 79 alin. 9 Codul muncii la data de 24.12.2007 conform Dispoziției nr. 1033/06.12.2007, la aproximativ 2 ani de la dobândirea calității de medic specialist.
Din starea de fapt evocată și dovezile pe care se întemeiază (contractul individual de muncă și actul adițional la acesta, mențiunile efectuate în carnetul de muncă, Dispoziția nr. 1033/06.12.2007) rezultă că pârâta nu și-a respectat obligația de lucra cel puțin 5 ani de la data obținerii titlului de medic specialist, în cadrul unității angajatoare.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul solicită obligarea pârâtei la repararea prejudiciului cauzat prin nerespectarea acestei îndatoriri, prejudiciu a cărui întindere o consideră a fi cea stabilită în actul adițional la contractul individual de muncă.
În conformitate cu dispozițiile art. 270 alin. 1 Codul muncii salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului. Art. 295 alin. 2 dispune că prevederile sale se completează cu dispozițiile legislației civile, în măsura în care aceste din urmă dispoziții nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă. Având în vedere aceste dispoziții de trimitere cuprinse în Codul muncii, instanța urmează să analizeze pretențiile reclamantului raportat la normele răspunderii civile contractuale cuprinse în Codul civil, precum și la dispozițiile legale care reglementează raporturile dintre unitatea sanitară angajatoare și medicul rezident.
Unul din principiile specifice efectelor contractului, este acela al forței obligatorii consacrat prin art. 969 alin. 1 Cod civil, care dispune imperativ " Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante". Cu alte cuvinte, contractul este legea părților, fiind ținute să-l respecte întocmai, în măsura în care nu se încalcă ordinea publică, bunele moravuri și normele imperative ale legii. Prin actul adițional la contractul de muncă partea pârâtă și-a asumat obligația de a presta munca în calitate de angajată a părții reclamante timp de cel puțin 5 ani de la data obținerii titlului de medic specialist, în caz contrar urmând să plătească o despăgubire echivalentă cu 36 salarii medii pe economie. Această dispoziție având ca obiect plata unor despăgubiri echivalează cu o veritabilă clauză penală, astfel cum este reglementată prin dispozițiile art. 1066-1072 cod civil și interpretată și aplicată în doctrină și jurisprudență, părțile stabilind, prin acordul lor de voință, întinderea daunelor interese pe care angajata urmează să le plătească în cazul nerespectării obligațiilor contractuale.
În apărare, pârâta invocă nelegalitatea clauzelor actului adițional în raport cu dispozițiile art. 3 Codul muncii care consacră principiul libertății muncii. Această apărare nu poate fi, însă, reținută. Libertatea muncii, din punct de vedere juridic, presupune - printre altele - dreptul persoanei de a alege singură și liberă profesia, dacă muncește sau nu, unde, pentru cine și în ce condiții. Ea se manifestă prin caracterul contractual al tuturor formelor raportului juridic de muncă. De asemenea, și legislația civilă consacră principiul libertății contractuale. Partea pârâtă în cauză a avut libertatea de a încheia sau nu atât contractul de muncă, cât și actul adițional la acesta, în condițiile prevăzute.
Nu poate fi reținută nici apărarea potrivit căreia reclamantul, nu ar fi respectat clauzele contractuale. Obligația asumată de acesta se referă la suportarea, în condițiile legii, a cheltuielilor pentru pregătirea în specialitate pe întreaga durată a rezidențiatului. Aceste cheltuieli se referă la cele ocazionate de însușirea cunoștințelor de specialitate și a experienței necesare obținerii titlului de medic specialist. De asemenea, și-a respectat și obligația de a-i păstra postul pe toată perioada specializării.
Raportat la obligația asumată contractual de către pârâtă, instanța amintește că aceeași obligație de despăgubire, în aceleași condiții este impusă și legal. În acest sens OUG nr. 58/2001 privind organizarea și finanțarea rezidențiatului, stagiaturii și activității de cercetare medicală, în vigoare la data încetării raportului juridic de muncă în cauză, dispune în art. 3 alin. 5 și alin. 6 că, după obținerea titlului de medic specialist, foștii rezidenți sunt obligați să lucreze cel puțin un număr de ani egal cu durata corespunzătoare finanțării rezidențiatului în specialitatea respectivă, nerespectarea acestei obligații atrăgând răspunderea materială rezidentului. Această obligație este preluată și în noua reglementare în materie, cuprinsă în OG 12/2008.
Împotrivasentinței pârâta a formulat recurs, solicitând în întregime a acesteia în sesnul respingerii acțiunii de Urgență S
În motivarea cererii sale, recurenta precizează în primul rând că este contrar dispozițiilor codului muncii clauza care a stat la fundamentul admiterii acțiunii reclamantei deoarece aceasta nu poate renunța la drepturile salariale pe o perioadă de 3 ani și nici nu poate fi obligată să-și stabilească domiciliul într-o anumită localitate. Mai precizează recurenta că participarea sa la dobândirea unor cunoștinte avansate, a unor metode și procedee moderne necesare pentru realizarea activităților profesionale nu s-a făcut cu scoatere din activitate,iar hotărârea atacată are ca efect lipsirea pârâtei de salariu pentru o perioad de timp lucrata efectiv.
Prin întâmpinarea depusă, Spitalul Județean de Urgență SMa solicitat respingerea recrusului cu motivarea că în mod corect Tribunalul a reținut efectele unei convenții legale încheiate de părți, astfel încât criticile pârâtei sunt nefondate.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține pârâta recurentă a încheiat un contract de muncă cu Spitalul de Urgență S M, iar ulterior s-a încheiat un act adițional prin care recurenta, în calitate de rezident, și-a asumat obligația de a funcționa ca specialist pe o perioadă de minimum 5 ani de la obținerea specialității,iar în cazul în care nu va respecta această obligație să restituie unității sanitare o sumă echivalentă cu 36 de salarii medii pe economie din perioada renunțării. De asemenea, medicul și-a asumat obligația de a-și stabili domiciliul în județul S M în termen de 3 luni de la data încheierii actului adițional, neîndeplinirea acestei condiții atragând sancțiunea anulării confirmării în rezidențiat.
Instanța de fond a reținut că reclamanta intimată și-a respectat clauzele contractuale în sensul de a suporta, în condițiile legii, cheltuielile pentru pregătirea în specialitate pe întreaga durată a rezidențiatului. Această afirmație nu a fost confirmată, însă, în fața instanței de recurs care a solicitat reclamantului de face dovada cuantumului acestor cheltuieli ocazionate de însușirea cunoștințelor de specialitate și a experienței necesare obținerii titlului de medic specialist, ori tot ceea ce a putut să dovedescă spitalul este contravaloarea salariului achitat recurentei pe perioada de rezidențiat.
Este întemeiată sub acest aspect critica formulată de recurentă, deoarece o clauză prin care aceasta este obligată să restituie veniturile obținute pentru munca depusă, indiferent de motivul care atrage o astfel de sancțiune contractuală, este nelegală fiind contrară principiilor fundamentale ale dreptului muncii.
Se poate discuta valoarea cuantumului despăgubirilor stipulate în contract ca fiind o evaluare anticipată a prejudiciului cauzat de partea care nu își respectă obligațiile asumate, cuantum care de regulă nu poate fi cenzurat de către instanță. Din modul de redactare a clauzei și din poziția exprimată de reclamanta intimată, însă, se reține cu usurință că ceea ce aceasta a avut în vedere a fost contravaloarea salariilor achitate, prejudiciul fiind calculat la contavaloarea acestora pentru un termen de 3 ani. Un astfel de calcul nu poate fi acceptat în condițiile în care recurenta a prestat în cei 5 ani de rezidențiat activitatea la care s-a obligat și, după terminarea specializării a stat o perioadă la Spitalul Județean de Urgență S M și după plecarea de la acest spital s-a încadrat tot într-o unitate ce aparține sistemului sanitar de stat.
Cum, Spitalul Județean de Urgență S este o unitate bugetară, nefiind susținut din fonduri private nu se poate spune că recurenta nu și-a respectat obligațiile asumate față de instituișia care a susținut financiar pregătirea sa, operînd doar un transfer doar în ceea ce privește spitalul în care aceasta își desfășoară activitatea.
Nelegală apare și obligarea de a-ți stabili domiciliul pe o perioadă nedeterminată în județul S deoarece nu este problema angajatorului locul în care anagajatul își stabilește domiciliul câtă vreme acesta nu afectează îndeplinirea obligațiilor de serviciu, ori pe perioada în care recurenta a urmat cursurile de rezidențiat și apoi încă o perioadă de 2 ani și 6 luni ea a respectat obligația de a sta în apropierea spitalului, iar mutarea ei este ulterioară apariției cauzelor care au deteminat demisia doctorului din cadrul unității spitalicești.
Față de toate cele reținute, făcând aplicarea dispozițiilor art 304 pct 8 și 9 combinat cu art 312 alin 1-3 cod procedură civilă, instnața va admite recursul, va modifica în întregime sentința în sesnul respingerii ca neintemeiată a acțiunii reclamantului.
Constată că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul civil declarat de recurenta pârâtă )., domiciliată în S,-,.A,.1,. 4, județul S, în contradictoriu cu intimatul reclamant SPITALUL JUDEȚEAN DE URGENȚĂ S, cu sediul în S M,-, județul B împotriva sentinței civile nr. 775/D din 23 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care o modifică în întregime, în sensul că:
RESPINGE acțiunea civilă formulată de reclamantul SPITALUL JUDEȚEAN DE URGENȚĂ S M în contradictoriu cu pârâta (.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 18 februarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - -
Red dcz
12.03.2009
Jud fond,
Dact IC
2ex/13.03.2009
Președinte:Doina MăduțaJudecători:Doina Măduța, Dana Cigan, Felicia Toader
