Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 291/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie
Decizia Nr. 291/ Dosar Nr-
Ședința publică din 22 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Ligia Vâlcu JUDECĂTOR 2: Camelia Juravschi
- - JUDECĂTOR 3: Maria Carmen
--- judecător
grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanta - și de pârâta, împotriva deciziei civile nr. 203/Ap din 25 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr-
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 9 octombrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
În vederea deliberării, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru 15 octombrie 2008 și apoi pentru astăzi, 22 octombrie 2008.
CURTEA
Constată că, prin decizia civilă nr. 203/2008, Tribunalul Brașova respins excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei -, excepție invocată de pârâta.
A admis în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanta - pârâtă reconvențional -, în contradictoriu cu pârâta - reclamantă reconvențional și în consecință:
A obligat pârâta - reclamantă reconvențional să plătească celeilalte părți suma de 18.479 lei, reactualizată conform indicelui de inflație până la data plății efective cu titlu de despăgubiri.
A admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta - reclamantă reconvențional în contradictoriu cu reclamanta - pârâtă reconvențional -
A obligat reclamanta - pârâtă reconvențional - să plătească pârâtei - reclamantă reconvențional suma de 59.273 lei cu titlu de despăgubiri.
În considerentele acestei hotărâri s-a reținut că potrivit dispozițiilor art.8 din decretul 167/1958 prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuită de fapta ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât și pe cel care răspunde de ea.
În mod neîntemeiat pârâta susține că termenul de prescripție curge de la data rămânerii definitive a sentinței civile nr.264/7.01.1998 prin care s-a dispus restituirea imobilului.
Dreptul la acțiune al reclamantei s-a născut în momentul predării apartamentului nr.1 din către pârâtă, moment în care s-a creat un prejudiciu regiei prin diminuarea patrimoniului acesteia și s-a produs îmbogățirea fără justă cauză a patrimoniului pârâtei.
Până în acest moment o eventuală acțiune pentru recuperarea investițiilor făcute nu ar fi fost primită întrucât regia fiind în posesia imobilului, exploata acest imobil și beneficia de investițiile făcute.
Având în vedere faptul că predarea primirea imobilului s-a făcut la data de 1.06.2000 iar acțiunea a fost înregistrată în data de 20.03.2002, instanța constă că s-a respectat termenul legal de prescripție, astfel că, în raport de cele menționate, va respinge excepția invocată.
Analizând pe fond acțiunea, prin raportare la îndrumările date de instanța de control, instanța reține din raportul de expertiză tehnică specialitatea construcții civile și industriale nr. - din 26.03.2007, întocmit de inginer expert, că reclamanta - SBa executat la apartamentul nr. 1 din, situată în, mai multe lucrări de investiții, dintre care unele au vizat asigurarea durabilității, stabilității, funcționalității și conservarea imobilului. Acestea au valoare totală, rămasă după aplicarea indicelui de uzură, de 18.479 lei. Aceste investiții au profitat construcției și actualului proprietar, aspectul de față fiind prevăzut în îndrumările deciziei pronunțată de instanța de control judiciar.
Având în vedere dispozițiile art. 997 cod civil potrivit căruia "acela căruia i se face restituirea, trebuie să despăgubească pe posesorul chiar de rea-credință de toate cheltuielile făcute pentru conservarea lucrului care au crescut prețul lui", Tribunalul apreciază că acțiunea reclamantei este întemeiată în parte, urmând a fi admisă în ceea ce privește suma de 18.479 lei, reactualizată.
În ceea ce privește celelalte investiții - lucrări realizate de reclamantă pentru transformarea imobilului din casă de vacanță unifamilială în spațiu de cazare pentru turiști și lucrări cu caracter voluptiv -, acestea nu vor fi acordate întrucât primele lucrări sunt utile imobilului doar dacă acesta este folosit în scop comercial, însă pârâta nu dorește acest lucru iar cele din urmă sunt cheltuieli care nu sunt necesare, fiind făcute pentru plăcere personală.
Cu privire la cererea reconvențională, se constată că prin decizia Curții de apel nr.638/14.06.2004 s-a respins ca fiind prescris petitul privind restituirea contravalorii mobilierului, lenjeriei și argintăriei din imobil. Decizia a rămas irevocabilă prin nerecurare. Prin urmare, Tribunalul urmează a analiza dosar petitul privind plata contravalorii lucrărilor necesare aducerii imobilului în starea de la data preluării fără titlu de către Statul Român.
Din concluziile raportului de expertiză rezultă că aceste lucrări se ridică la suma de 59.273 lei.
Potrivit art.998 din Codul civil, orice faptă a omului, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara".
De asemenea răspunderea civilă delictuală este angajată și ori de câte ori persoana juridică, prin reprezentanții săi, săvârșește o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii.
Pentru a putea fi antrenată răspunderea civilă delictuală este necesar, conform dispozițiilor legale menționate, întrunirea, în mod cumulativ, a următoarelor condiții: existența unei fapte cauzatoare de prejudicii; existența unui prejudiciu cauzat, stabilit cu certitudine; existența raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția.
În speță sunt îndeplinite aceste cerințe.
Fapta ilicită a reclamantei constă în faptul că a efectuat lucrări de transformare a imobilului pentru exploatare hotelieră producând pârâtei un prejudiciu prin faptul că este în imposibilitate de a folosi imobilul conform destinației avută la data preluării acestuia de către stat. Prejudiciul creat este cert, fiind determinat prin expertiza realizată în cauză. Există raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu produs, în sensul că această faptă a produs prejudiciul. De asemenea fapta a fost săvârșită cu vinovăție.
Apreciind ca fiind îndeplinite toate cerințele legale pentru antrenarea răspunderii civile delictuale, tribunalul va admite în parte cererea reconvențională și pa cale de consecință va obliga reclamanta - pârâtă reconvențional - să plătească pârâtei - reclamantă reconvențional suma de 59.273 lei cu titlu de despăgubiri
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs ambele părți, criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul art. 304 pct. 9 Cod pr. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta - solicită admiterea în totalitate a acțiunii civile, întrucât în mod greșit nu s-a ținut seama de dispozițiile art. 997 Cod civil, potrivit cu care cel căruia i se face restituirea, trebuie să despăgubească pe posesorul, chiar de rea-credință, de toate cheltuielile făcute pentru conservarea lucrului ce i-au crescut prețul.
În speță s-a făcut dovada investițiilor și lucrărilor realizate la imobil aspect regăsit în toate expertizele ce au fost efectuate în cauză.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta arată că, în mod greșit ce-ti e si cu tehnologia asta a fost respinsă excepția prescripției extinctive, acțiunea în pretenții urmând termenul prev. de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, iar pe de altă parte, principiul îmbogățirii fără justă cauză nu-și găsește aplicare, prejudiciul suferit prin preluarea imobilului justificând un alt temei de drept.
În mod greșit s-a dispus și compensarea cheltuielilor de judecată.
Reclamanta - a depus întâmpinare solicitând respingerea pretențiilor, iar în situația admiterii excepției prescripției invocate de pârâtă, invocă aceeași excepție pentru aceleași considerente raportate la cererea reconvențională.
Recursul - nu este fondat, în schimb calea de atac formulată de pârâta întrunește condițiile prev. de art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 Cod pr. civ. În conformitate cu prevederile legiuitorului inserate în art. 315 Cod pr. civ. hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, sunt obligatorii.
Prin urmare, prin decizia civilă nr. 415/2007, Curtea de Apel Brașov, casând hotărârea tribunalului a statuat că "instanța de apel nu s-a conformat îndrumării date, atăta vreme cât a constatat ca nefiind prescris dreptul reclamantei la acțiune prin prisma dispozițiilor art. 8 din decretul nr. 167/1958" și că au fost interpretate vădit nelegal dispozițiile art. 998 Cod civil.
Din cele mai sus citate, rezultă că dreptul la acțiune al reclamantei s-a născut la momentul pronunțării hotărârii judecătorești prin care s-a dispus restituirea imobilului către pârâtă (decizia definitivă nr.279/1998 a Tribunalului Brașov ) și în raport cu care se împlinise termenul de prescripție extinctivă la data formulării acțiunii pentru valorificarea unui drept de creanță.
Astfel, în temeiul art. 8 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuită prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea.
Conform art. 3 din același act normativ, termenul prescripției este de 3 ani.
În consecință, față de dispozițiile art. 137, 312 Cod pr. civ. va fi admisă excepția prescripției și față de acest final, respinsă acțiunea -.
Critica reclamantei înemeiată pe faptul că prevederile art. 998 - 999 Cod civil nu sunt incidente în cauză este de înlăturat față de dispozițiile obligatorii din decizia de casare, care a înlăturat ca vădit nelegală respingerea petiției pârâtei pentru neîndeplinirea condiției prev. de art. 998 cod civil.
Prin urmare, raționamentul precedent al curții a obligat instanțele să considere îndeplinite cerințele răspunderii civile delictuale în dauna principiului îmbogățirii fără justă cauză.
În privința excepției invocate prin întâmpinare, în mod subsidiar de către reclamanta - - excepția prescripției dreptului la acțiune al pârâtei, prin decizia civilă nr. 147/2006 a Tribunalului Brașov, s-a stabilit irevocabil că nu a intervenit prescripția cu privire la aceste petenții.
În privința cheltuielilor de judecată, acestea vor fi recalculate în funcție de culpa procesuală, având în vedere dispozițiile art. 274 Cod pr. civ.
Față de cele mai sus expuse, în temeiul art. 312 Cod pr. civ. se va proceda în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta - împotriva deciziei civile nr. 203/Ap/2008 a Tribunalului Brașov.
Admite recursul declarat de pârâta împotriva aceleiași decizii, pe care o modifică în parte și în consecință:
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei - și în consecință respinge acțiunea formulată de aceasta.
dispozițiile referitoare la cererea reconențională.
Obligă reclamanta să achite pârâtei suma de 2335 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - ---
GREFIER,
Red. - 29.10.08
Dact. - 5.11.08
2 ex.
Red. apel. -
Președinte:Ligia VâlcuJudecători:Ligia Vâlcu, Camelia Juravschi, Maria Carmen
