Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 3/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3/A/2010
Ședința publică de la 08 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Mărginean
JUDECĂTOR 2: Cristina Gheorghina Nicoară vicepreședinte
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de reclamanții și defunctul și continuat de moștenitorii, și pârâtul MUNICIPIUL D PRIN PRIMAR, împotriva sentinței civile nr. 124/29.04.2009, pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr-, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamanta asistată de avocat, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței legala îndeplinire a procedurii de citare cu părțile.
Se constată că s-a înregistrat la dosar, prin serviciul registratură al instanței, concluzii scrise formulate de Municipiul D prin Primar, prin apărător ales.
Nefiind alte cereri formulate și probe de administrat, instanța constată închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatarul reclamantei apelante, avocat solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, hotărârea atacată fiind nelegală și netemeinică deoarece terenul în litigiu există, iar faptul că pe acesta sunt construite anumite edificate nu înseamnă că acesta nu mai există, prejudiciul creat reclamanților putând fi reparat. De asemenea, declară că își menține apărările formulate în fața instanței de fond.
Instanța, deliberând, față de actele și lucrările dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra apelurilor civile de față,
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub dosar nr-, reclamanții și au solicitat în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor - P H, Consiliul Local al Municipiului D și Municipiul D prin Primar, restituirea, lăsarea în proprietate deplină și asigurarea unei posesii liniștite a terenului de 360 mp situat în D, str. -, nr. 20, jud. H, înscris în CF nr. 2571 D cu nr. top. 263/6 și 263/8.
În subsidiar, în situația în care imobilul nu poate fi restituit în natură, solicită acordarea de despăgubiri de 50.000 euro.
Solicită, totodată, plata contravalorii locuinței demolate ( 70.000 euro), despăgubiri în sumă de 140.000 euro reprezentând reparația prejudiciului cauzat de pârâți prin faptul că au fost aduși în situația de a nu putea folosi imobilul timp de 31 de ani și daune morale în sumă de 50.000 euro pentru prejudiciul moral creat de Statul Român.
În motivare arată că imobilul a fost expropriat în anul 1977 cu stabilirea unor despăgubiri derizorii fiind lipsiți de folosința bunului o perioadă de 31 de ani. În drept, invocă dispozițiile art. 480 - 482 cod civil, art. 1 Protocolul 1.O, Constituția României, Legea nr. 213/1998, art. 6 jurisprudența
Reclamanții și-au precizat acțiunea solicitând să se constate nulitatea absolută a actului de trecere în proprietatea statului a terenului.
Prin sentința civilă nr. 124/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, s-a respins ca inadmisibilă acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanți.
În considerentele sentinței s-a reținut că reclamanții au avut proprietatea imobilului în discuție, având profil de casă și grădină care a fost preluat de Statul Român.
Deși aveau vocație la reparațiunile reglementate de Legea 10/2001, reclamanții nu și-au valorificat acest drept în termenul prevăzut astfel că notificările lor au fost respinse prin Dispoziția Primarului Municipiului D iar instanța de judecată a confirmat legalitatea și temeinicia acestui act administrativ. În aceste circumstanțe, reclamanții s-au adresat din nou instanței încercând prin demersul lor să-și valorifice dreptul la restituirea imobilului pe calea dreptului comun, în prezenta acțiune revendicativă întemeiată pe dispozițiile art. 480 cod civil.
Condițiile elementare ale admisibilității oricărei acțiuni în revendicare impun existența unui titlu de proprietate asupra bunului revendicat în contra posesiunii efective a acelui bun. În speță, însă, bunul în litigiu nu mai există în materialitatea sa, construcțiile fiind demolate iar terenul ocupat de edificate în scopul realizării cărora s-a făcut exproprierea. Față de această constatare simplă s-a apreciat că devine superfluu orice mod de abordare a acțiunii reclamanților și cu privire la celelalte capete de cerere accesorii.
S-a concluzionat, chiar în considerarea deciziei nr. 33/2008 a ICCJ prin care aceasta a admis, în mod excepțional, ca alternativă reparatorie, acțiunea în revendicare pe calea dreptului comun că, în cauză, acțiunea reclamanților nu poate fi admisă deoarece obiectul revendicării lor nu mai există.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții și și pârâtul Municipiul D prin Primar.
Prin apelul promovat, reclamanții au solicitat în temeiul art. 297 alin. 1 cod procedură civilă, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului și să se dispună instanței să se pronunțe asupra tuturor capetelor de cerere formulate atât în principal cât și în subsidiar.
În expunerea motivelor de apel se arată că reclamanții înțeleg să reitereze motivele invocate în acțiunea introductivă, în precizarea la acțiune și în concluziile scrise, precizând, totodată că acțiunea în revendicare fondată pe dreptul comun este admisibilă pentru că este incontestabil că obiectul acțiunii există iar Statul Român l-a preluat în mod abuziv, nedeținând titlu de proprietate.
Susține că Statul Român nu poate susține că a dobândit titlu de proprietate prin preluarea în fapt a terenului și demolarea casei, dat fiind că se bazează pe o posesie fondată și conservată prin violență în sensul prev. de art. 1851 cod civil, care nu poate fi caracterizată ca netulburată conform art. 1847 cod civil pentru a se prescrie.
În drept reiterează prevederile legale menționate în acțiunea introductivă, decizia nr. 33/2008 a ICCJ, cauza Viașu contra României.
Prin apelul promovat, Primarul Municipiului Das olicitat schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul acordării cheltuielilor de judecată solicitate de pârât.
În motivare se critică hotărârea primei instanțe pentru că nu s-a dat eficiență dispozițiilor art. 274 cod civil deși acțiunea reclamanților a fost respinsă iar cheltuielile efectuate de pârât erau dovedite.
Pe parcursul judecării apelului a intervenit decesul reclamantului, în cauză fiind introduși ca moștenitori, alături de reclamantă, fii defunctului respectiv și.
Verificând sentința atacată prin prisma motivelor invocate Curtea reține următoarele:
Împrejurarea că un imobil teren este ocupat de construcții aflate în proprietatea altor persoane nu poate conduce la concluzia că acest teren nu mai există. Acesta există în materialitatea sa iar faptul că este ocupat ridică problema dacă acesta ar mai putea forma obiectul unei restituiri în natură însă nici într-un caz nu poate fi primită afirmația că acesta nu mai există "de facto". În privința construcțiilor, este evident că acestea au fost demolate și nu mai pot forma obiect al restituirii în natură dar acest fapt nu închide reclamanților posibilitatea de a cere în instanță contravaloarea acestora, desigur cu îndeplinirea tuturor cerințelor prevăzute de lege, în speță, dreptul comun.
Ca atare, în mod greșit prima instanță a reținut că obiectul revendicării nu mai există și a respins acțiunea ca inadmisibilă.
În ceea ce privește decizia nr. 33/2008 a ICCJ la care face referire prima instanță, se constată că prin aceasta s-a decis că, în privința concursului dintre legea specială și cea generală, acesta se rezolvă în favoarea legii speciale. Totodată s-a stabilit că atunci când se sesizează neconcordanțe între legea specială și O, acesta din urmă are prioritate, această prioritate putând fi dată în cadrul unei acțiuni în revendicare întemeiată pe dreptul comun, în măsura în care astfel nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securității raporturilor juridice.
Rezultă că acțiunile în revendicare întemeiate pe dreptul comun pot fi admisibile în măsura în care nu se încalcă un alt drept de proprietate sau securitatea raporturilor juridice.
Ideea inadmisibilității acțiunii reclamanților nu poate fi primită nici în raport de practica Curții Europene a Drepturilor Omului care în cauza Flaimbat împotriva României din 13 ianuarie 2009 (și în alte cauze) a statuat că respingerea ca inadmisibilă a acțiunii în revendicare promovată după intrarea în vigoare a Legii 10/2001 încalcă prevederile art. 6.O care garantează dreptul la un proces echitabil.
În raport de toate aceste considerente Curtea constată că apelul reclamanților este fondat, prima instanță în mod greșit rezolvând procesul fără a intra în cercetarea fondului. Ca atare în temeiul art. 297 alin. 1 cod procedură civilă, se impune desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
Având în vedere această soluție cât și faptul că prezenta cauză va fi rejudecată în fond, se impune a se admite și apelul pârâtului, instanța de rejudecare urmând ca în funcție de hotărârea pe care o va lua cu privire la acțiune, să aibă în vedere și criticile făcute de acest apelant și întemeiate pe dispozițiile art. 274 cod procedură civilă.
Pentru aceste motive:
În numele legii
DECIDE
Admite apelurile declarate de către reclamanții și def. și continuat de moștenitorii și și Primarul Mun. D, împotriva sentinței civile 124/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr- pe care o desființează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 8.01.2010.
Președinte, - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
.
Tehn.
7 ex/19.01.2010
Jud. fond -
Președinte:Daniela MărgineanJudecători:Daniela Mărginean, Cristina Gheorghina Nicoară
