Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 30/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
INSTANȚĂ DE APEL
DECIZIE Nr.30
Ședința publică de la 04 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paraschiva Belulescu
JUDECĂTOR 2: Paula Păun
Grefier: - - - -
*****
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova
*****
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelantul reclamant G - prin, cu domiciliul în C,-, județul D, împotriva sentinței civile nr. 274 din 10 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 1, având ca obiect pretenții răspundere civilă delictuală.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns intimatul pârât Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat de consilier juridic, lipsind apelantul reclamant G - prin.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat cererea privind judecarea cauzei în lipsă, formulată de apelantul reclamant G - prin, prin motivele de apel, după care:
Instanța a pus în discuție cererea de probatorii, formulată de apelantul reclamant G prin cererea de declarare și motivare a apelului, respectiv proba cu înscrisuri, martori și expertiza medicală de specialitate și expertiza contabilă.
Consilier juridic, pentru intimatul pârât, a arătat că probele solicitate prin motivele de recurs nu sunt utile cauzei.
Reprezentantul Ministerului Publica susținut că probele solicitate prin motivele de recurs, nu sunt utile și pertinente cauzei.
Instanța a respins cererea de probatorii formulată de apelantul reclamant, prin cererea de declarare și motivare a apelului, apreciind că nu sunt necesare soluționării cauzei, față de modul de rezolvare a cererii de către instanța de fond.
Constatând că nu mai sunt formulate alte cereri sau invocate excepții, instanța a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra apelului.
Consilier juridic, pentru intimatul pârât Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței civile atacate, ca temeinică și legală.
Reprezentantul Ministerului Publica pus concluzii de respingere a apelului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate, ca temeinică și legală, apreciind că motivele de apel nu se încadrează în categoria expres și exclusiv prevăzută de dispozițiile art.5 alin.1 din Legea nr.221/2009.
CURTEA:
Asupra apelului de față;
Prin acțiunea promovată la data de 15.04.2008 și înregistrată sub nr- reclamantul G, prin reprezentant, a chemat în judecată Statul român reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând repararea pagubelor rezultate din privarea de libertate a tatălui său decedat, lipsirea de libertate suportată de acesta și familie, precum și consecințele produse asupra reclamantului ca urmare a acestor măsuri nelegale și abuzive.
În motivare, reclamantul a susținut că tatăl său a fost condamnat la data de 30.10.1958 de Tribunalul Militar Craiova în dosarul nr. 546/1958, prin sentința nr. 516, la opt ani de muncă corecțională, patru ani interdicție corecțională și confiscarea averii pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale. După șase ani de executare a pedepsei a fost grațiat, însă efectele condamnării și-au pus amprenta asupra familiei. Urmare a condamnării tatălui său, au fost strămutați din C în satul, iar în anul 1957 fost exmatriculat de la liceul și i s-a refuzat continuarea studiilor, fiind obligat să se angajeze muncitor necalificat și să-și continue studiile la seral.
Reclamantul a solicitat 100 lei ron/zi pentru perioada în care tatăl său a fost arestat și daune morale în cuantum de 5.000.000 lei RON arătând că tatăl său a fost profesor de matematică. În plus, reclamantul a solicitat suma de 40.000.000 lei RON daune morale pentru vătămarea ireversibilă a sănătății sale și imposibilitatea trăirii unei vieți în condiții de normalitate, precum și100.000 lei RONdaune materiale reprezentând sumele de care a fost privat prin interdicția desfășurării de activități profesionale conform calificării.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 504 -507. pr. pen și art. 998- 999.civ.
Având în vedere că reclamantul a formulat două capete de cerere, întemeiate pe dispozițiile art. 504.pr.pen și respectiv art. 998.civ. prin încheierea din 27 martie 2009, instanța a dispus disjungerea acestora, pentru o mai bună administrare a cauzei. Pentru solicitarea capătului de cerere în pretenții vizând prejudiciul suferit personal de reclamant s-a format dosarul de față, cu nr-.
La data de 15.06.2009 reclamantul a depus o precizare în care arată că înțelege să-și întemeieze acțiunea pe art. 5 alin.1 din Legea nr.221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989.
Față de această precizare, în cauză s-a formulat întâmpinare de către Staul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice D, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În cuprinsul întâmpinării, s-a arătat că reclamantul solicită despăgubiri pentru suferințele proprii, astfel că nu se încadrează în dispozițiile art. 5 alin.1 din Legea nr. 221/2009 și nu poate beneficia de despăgubiri în condițiile acestei legi.
S-a susținut de asemenea că reclamantul nu a făcut dovada de condamnat politic și nici că în perioada 1945-1989 fost supus unor măsuri administrative sau penale cu caracter politic.
Prin sentința civilă nr.274 din 1 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a respins acțiunea precizată, formulată de reclamantul G - PRIN, în contradictoriu cu pârâtul STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
S-a reținut că potrivit art. 5 alin.1 din Legea nr. 221/20009, "orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative sau cu caracter politic, precum și după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței de judecată, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la -".
Din interpretarea textului, se poate constata că acesta se referă exclusiv la persoanele care au fost condamnate politic sau supuse unor măsuri administrative asimilate acestora. După decesul acesteia, soțul sau descendenții până la gr.II, pot solicita aceleași despăgubiri, însă tot pentru suferințele avute de autor.
Cum însă reclamantul a solicitat despăgubiri pentru suferințele proprii ca urmare a condamnării tatălui său, instanța a apreciat că acesta nu se încadrează în categoria expres și exclusiv prevăzută de text, impunându-se respingerea acțiunii promovate.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul G solicitând modificarea acesteia și pe fond admiterea acțiunii.
În motivarea apelului apelantul reclamant a susținut că nu au fost analizate susținerile sale; că și-a întemeiat acțiunea pe prevederile Legii nr.221/2009, situație în care acțiunea este scutită de taxa de timbru. A precizat că a fost prejudiciat întrucât i s-a interzis să desfășoare activități profesionale conform calificării și din această cauză i s-a vătămat ireversibil sănătatea; în anul 1957 fost exmatriculat de la Liceul, i-a fost refuzată continuarea studiilor și a fost strămutat în satul. În ce privește temeiul juridic a precizat că reglementarea legală care îndreptățește victimele unei erori judiciare să solicite despăgubiri, în afara prevederilor art.504 - 507 Cod pr. penală, pot fi dispozițiile art.998-999 Cod civil.
Apelul este nefondat.
Prin sentința apelată tribunalul s-a pronunțat asupra cererii formulată de reclamantul G, astfel cum aceasta a fost precizată la 15 iunie 2009 (fila 53, 54 din dosarul de fond), de a i se acorda despăgubiri materiale și morale în temeiul Legii nr.221/2009, pentru prejudiciul pe care l-a suferitpersonalîn perioada comunistă ca urmare a faptului că tatăl său Gaf ost condamnat, la 30 oct.1958, la 8 ani de muncă corecțională, 4 ani interdicție corecțională și confiscarea averii, pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale. Instanța a trebuit să țină cont de temeiul de drept indicat de reclamant, întrucât în raport de acesta trebuiau dezlegate unele aspecte procedurale, cum ar fi obligația de a achita taxă de timbru, competența instanței, problema prescripției etc.
Cât privește modul de dezlegare a pricinii în mod corect instanța de fond a reținut că reclamantul nu este îndreptățit la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr.221/2009. În temeiul acestei legi reclamantul poate pretinde iar instanța poate analiza cereri formulate de reclamant în calitate de moștenitor al tatălui său
În calea de atac a apelului nu poate fi schimbat temeiul juridic al acțiunii, respectiv nu poate fi analizată legalitatea și temeinicia sentinței prin prisma prevederilor art.998 și urm. din Codul civil.
În temeiul art. 296 Cod pr. civilă va fi respins apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul reclamant G - prin, cu domiciliul în C,-, județul D, împotriva sentinței civile nr. 274 din 10 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 1.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 04 februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
Red.jud.
Tehn.4 ex
16.02.2010
Președinte:Paraschiva BelulescuJudecători:Paraschiva Belulescu, Paula Păun
