Fond funciar. Speta. Decizia 160/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
INSTANȚĂ DE RECURS
DECIZIE Nr.160
Ședința publică de la 04 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paraschiva Belulescu
JUDECĂTOR 2: Paula Păun
JUDECĂTOR 3: Tatiana Rădulescu
Grefier: - - - -
*****
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică din data 28 ianuarie 2010 privind judecarea recursurilor declarate de reclamanta și pârâtul - PRIMAR AL COMUNEI ȘI PREȘEDINTE AL COMISIEI LOCALE DE FOND FUNCIAR împotriva deciziei civile nr. 247 din 08 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită, din ziua dezbaterilor.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că ersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 28 ianuarie 2010, care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, față de complexitatea actelor și lucrărilor de la dosar, având nevoie de timp pentru deliberări, a amânat pronunțarea pentru data de azi, 04 februarie 2010.
CURTEA:
Asupra recursurilor de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, sub nr- reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul - în calitate de președinte al Comisiei Locale pentru aplicarea Legii nr.18/1991, a solicitat instanței ca, prin sentința ce se va pronunța, să fie obligat pârâtul la plata daunelor cominatorii menționate în sentința civilă nr. 1432/2006 a Judecătoriei Tg.-
În motivarea cererii reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr.1432/16.03.2006 a fost obligat pârâtul, în calitate de președinte al Comisiei Locale, la soluționarea cererii formulate pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră pe care le-a deținut bunica reclamantei, și la plata daunelor cominatorii în cuantum de 30 de lei pentru fiecare zi de întârziere, până la executarea obligației.
Tribunalul Gorj - Secția contencios Administrativ și Fiscal, prin sentința nr. 35/2008, a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Tg-J, pe rolul căreia litigiul a fost înregistrat sub nr-.
Prin precizările la acțiune depuse la data de 26.02.2008 și la data de 27.03.2008, reclamanta a învederat instanței că solicită transformarea daunelor cominatorii stabilite prin sentințele civile nr.1432/2006 și nr. 5648/2007 ale Judecătoriei Tg-J în daune compensatorii, ca urmare a neexecutării de către pârât a obligațiilor instituite prin aceste sentințe judecătorești, de a întocmi și înainta către organul județean documentația premergătoare eliberării titlului de proprietate pentru suprafața de 3,5 ha teren cu vegetație forestieră pe vechiul amplasament.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că sentința civilă nr.1432/2006 a fost pronunțată la data de 16.03.2006, iar ea a primit titlul de proprietate la data de 04.10.2007 și de la data pronunțării acestei sentințe nu a putut să folosească terenul în litigiu și să se bucure de atributele dreptului de proprietate, astfel că este îndreptățită să fie despăgubită pentru refuzul pârâtului de a-i reconstitui dreptul de proprietate și că pârâtul cu rea credință nu a întocmit documentația în vederea eliberării titlului de proprietate pentru suprafața reconstituită printr-o sentință judecătorească.
La solicitarea reclamantei a fost atașat la dosarul cauzei dosarul nr. 10169/2006 al Judecătoriei Tg-J și a fost încuviințată efectuarea unei expertize specialitatea silvică, fiind numit expert, pentru a stabili contravaloarea masei lemnoase tăiată de pe terenul cu vegetație forestieră pentru care reclamantei i-a fost eliberat titlul de proprietate și dacă din această suprafață de teren de 3,5 ha a fost degradată vreo suprafață de teren prin excavare, iar în caz afirmativ să precizeze suprafața degradată și contravaloarea acesteia.
Prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei reclamanta a precizat că solicită daunele compensatorii în cuantumul stabilit prin expertiză, întrucât din culpa primarului comunei -, titlul de proprietate i-a fost eliberat la un interval de peste un an de zile de la rămânerea definitivă a sentințelor judecătorești, cauzându-i-se prejudiciul stabilit prin raportul de expertiză.
La data de 03.11.2008 reclamanta, având în vedere concluziile raportului de expertiză, a formulat cerere de chemare în garanție a societății, solicitând instanței ca în cazul în care va cădea în pretenții, această societate să fie obligată să o despăgubească.
Chemata în garanție a formulat întâmpinare prin care a arătat că în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 7741/2002, Oltenia a achiziționat, în vederea executării de excavații miniere de către, de la proprietarul suprafața totală de 95200.p teren cu vegetație forestieră, suprafață ce se suprapune parțial, pe 3575.p, cu terenul reconstituit reclamantei, iar prin contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr.380/2003, nr. 7162/2002 și nr. 479/2003, aceeași unitate a achiziționat de la proprietarii și, suprafața de 15000. teren cu vegetație forestieră ce se suprapune parțial, pe 4086.p, cu terenul reconstituit reclamantei, de la proprietara - suprafața totală de 20.000. ce se suprapune parțial, pe 699.p, cu terenul reconstituit reclamantei și respectiv de la proprietarii, -, suprafața de 20.000. ce se suprapune parțial, pe 130.p, cu terenul reconstituit reclamantei.
A precizat pârâta că a formulat acțiune în revendicare cu privire la suprafețele ce se suprapun, în contradictoriu cu, acțiune ce formează obiectul dosarului nr-, iar reclamanta a răspuns la întâmpinarea formulată de arătând că actele invocate de aceasta au fost analizate în dosarul nr-, având ca obiect constatarea nulității absolute a procesului-verbal nr.358/2007 emis pe numele său și prin sentința civilă nr.625/2008 a Judecătoriei Tg-J, s-a stabilit cu putere de lucru judecat că actul contestat este valabil.
Prin sentința civilă nr. 10042 din data de 18.12.2008, pronunțată de Judecătoria Tg-J în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul, în calitate de președinte al Comisiei Locale pentru aplicarea Legii 18/1991, astfel cum a fost precizată.
A fost obligat pârâtul, în calitate de președinte al Comisiei Locale pentru aplicarea Legii 18/1991, la plata către reclamantă a sumei de 214.439,72 lei cu titlu de daune compensatorii și la 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de reclamanta în contradictoriu cu chemata în garanție Exploatarea Minieră de.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că, în baza Legii nr. 247/2005, reclamanta a adresat comisiei locale de fond funciar o cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile cu vegetație forestieră aparținând autoarei sale - iar Comisia Locală de fond funciar nu a soluționat această cerere în termenul prevăzut de lege, situație în care, prin sentința civilă nr. 1432/16.03.2006 a Judecătoriei Tg-J a fost admisă acțiunea civilă formulată de în dosarul nr. 843/2006 al Judecătoriei Tg-J și s-a dispus obligarea organului localsă soluționeze cerereapentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile cu vegetație forestieră aparținând autoarei - în sensul înaintării către organul județean a unei propuneri, sub sancțiunea plății de daune cominatorii în cuantum de 30 lei pentru fiecare zi de întârziere.
Prin nr.4368/2006 Comisia județeană Gaa dmis propunerea Comisiei Locale de fond funciar, în sensul invalidării dreptului de proprietate pentru suprafața de 3,5 ha teren cu vegetație forestieră, solicitată de reclamanta.
Ulterior, prin sentința civilă nr.7727/2006 a Judecătoriei Tg-J, rămasă definitivă și irevocabilă, pronunțată de Judecătoria Tg-J, a fost admisă plângerea formulată de reclamanta, anulată nr. 4368/13.10.2006, dispunându-se reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 3,5 ha teren cu vegetație forestieră în favoarea autoarei - cu moștenitor având lățimea de 20 și lungimea de 1750 învecinată la N cu și și la S cu, iar la V și E cu restul proprietății reclamantei, conform raportului de expertiză întocmit de expert.
În considerentele sentinței a reținut instanța că reclamanta a făcut dovada dreptului de proprietate pentru terenul forestier, fiind îndreptățită la reconstituire după autoarea -, în cauză fiind posibilă reconstituirea pe vechiul amplasament, în conformitate cu dispozițiile art. 24 din Legea nr.1/2000.
A mai reținut instanța că Judecătoria Tg-J, prin sentința civilă nr. 5648/2007, definitivă prin decizia nr.3115/2007 a Tribunalului Gorj, a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta, împotriva pârâtelor Comisia Locală pentru aplicarea Legii nr.18/1991, Primarul în calitate de președinte al Comisiei Locale pentru aplicarea Legii nr.18/1991, Comisia Județeană G pentru aplicarea Legii nr.18/1991 și Direcția Silvică Tg-J; a obligat pe pârâta Comisia Locală pentru aplicarea Legii nr.18/1991 să înainteze organului județean documentația premergătoare eliberării titlului de proprietate în favoarea reclamantei pentru suprafața de 3,5 ha teren cu vegetație forestieră conform procesului verbal de punere în posesie nr. 358/05.03.2007.
A fost obligat pârâtul, în calitate de președinte al Comisiei Locale pentru aplicarea legii nr.18/1991 la plata de daune cominatorii în cuantum de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere în executarea acestei obligații de înaintare a documentației premergătoare eliberării titlului de proprietate către organul județean și obligată pârâta Comisia Județeană pentru aplicarea legii nr.18/1991 să întocmească titlul de proprietate în favoarea reclamantei pentru suprafața de 3,5 ha. teren cu vegetație forestieră identificată în procesul - verbal de punere în posesie nr. 358/05.03.2007.
În baza acestei sentințe, la data de 09.10.2007 a fost eliberat reclamantei titlul de proprietate nr. -/2007.
Pe baza raportului de expertiză efectuat în cauză de expert, s-a reținut că din suprafața totală prevăzută în titlul de proprietate nr.-/2007 eliberat reclamantei, suprafața de 0,11 ha a fost defrișată, iar suprafața de 1,38 ha a fost excavată de; prejudiciul cauzat reclamantei constă în lipsa de folosință a suprafeței de 3,5 ha teren cu vegetație forestieră pe amplasamentul menționat în sentința civilă nr. 7727/2007 pronunțată de Judecătoria Tg-J în dosarul nr-, lipsă de folosință reprezentată de valoarea de exploatare a masei lemnoase, tăiată de pe această suprafață de teren și valoarea terenului excavat.
S-a conchis că, în situația în care organul local și-ar fi îndeplinit obligațiile prevăzute de art.5 din HG nr.890/2005 în termen legal, reclamanta ar fi putut acționa în sensul că ar fi exploatat terenul cu vegetație forestieră și ar fi valorificat arborii proveniți din alunecările de teren; în condițiile în care terenul a fost excavat de în baza unor contracte de vânzare-cumpărare ce au avut la bază adeverințe provizorii și procese-verbale de punere în posesie eliberate de aceeași comisiei de fond funciar, este evident că în totalitate culpa aparține comisei de fond funciar.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanta și pârâtul fiind calificat de tribunal ca apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul că în mod greșit instanța a respins cererea de chemare în garanție a, neanalizând toate actele depuse din care rezultă culpa comună a celor două pârâte; că s-a formulat acțiune pentru constatarea nulității procesului verbal de punere în posesie ce i-a fost emis, de către chemata în garanție, ce a fost soluționată irevocabil prin respingerea acțiunii, așa cum rezultă din sentința civilă nr. 625/ 05.02./2008, iar prejudiciul i-a fost creat atât prin indolența și nepăsarea pârâtului în calitate de președinte al Comisiei Locale de aplicare a Legii nr. 18/1991 cât și prin reaua-credință a chematei în garanție.
În dezvoltarea motivelor s-a mai susținut că în cauză sunt îndeplinite dispozițiile prevăzute de art. 998 și art. 999 Cod civil, cu privire la antrenarea răspunderii civile delictuale atât a pârâtului, cât și a chematei în garanței care s-a prevalat de contractele de vânzare-cumpărare încheiate pe riscul său.
S-a criticat sentința și de către pârâtul în calitate de președinte al Comisiei Locale de Fond Funciar, în sensul că nu se poate reține existența faptei ilicite și a vinovăției în sarcina sa, întrucât a întocmit documentația corespunzătoare într-un termen rezonabil dar și cu respectarea strictă a dispozițiilor legale; că hotărârea instanței încalcă autoritatea de lucru judecat întrucât într-un litigiu purtat între aceleași părți, în aceeași calitate, a fost respinsă acțiunea prin care s-a solicitat obligarea pârâtului să suporte contravaloarea prejudiciului produs prin neîndeplinirea de către președintele Comisiei Locale a obligației de a înainta documentația pentru reconstituirea dreptului de proprietate.
S-a mai susținut de către apelantul pârât că în calitatea sa de președinte al Comisiei Locale de Fond Funciar a avut o oarecare ezitare, dar nu neglijență, având în vedere că și alte persoane au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate și au obținut hotărâri judecătorești definitive și irevocabile prin care a fost obligat să întocmească documentația necesară reconstituirii dreptului de proprietate; a menționat că pentru o parte din suprafață titlurile se suprapun.
S-a depus la dosarul cauzei întâmpinare de către chemata în garanție prin care a solicitat respingerea apelului declarat de apelantă reclamantă, arătând că au fost cumpărători de bună credință, conform contractelor de vânzare cumpărare depuse la dosarul cauzei.
S-a depus de către apelanta reclamantă răspuns la întâmpinarea chematei în garanție, arătând că din actele depuse rezultă reaua credință a acesteia, iar aceasta a cumpărat terenurile pe riscul său.
Prin decizia nr.247 din 8 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, s-a admis apelul pârâtului în calitate de președinte al Comisiei Locale de Fond Funciar împotriva sentinței civile nr. 10042 din data de 18.12.2008 pronunțată de Judecătoria Tg-J în dosarul nr-.
S-a schimbat sentința în sensul că a fost obligat pârâtul la plata către reclamantă la 101.775 lei cu titlu de daune compensatorii, în loc de 214.439,72 lei. S-au menținut restul dispozițiilor sentinței. S-a respins ca nefondat apelul reclamantei declarat împotriva aceleiași sentințe. A fost obligată apelanta reclamantă la 1641 lei cheltuieli de judecată în apel către apelantul pârât.
S-a reținut că obiectul cauzei îl constituie transformarea daunelor cominatorii în daune interese. Prin decizia nr. XX/12.12.2005 a Secțiile Unite ICCJ s-a stabilit că hotărârea prin care s-au acordat daune cominatorii este succesibilă de executare silită, la cerea creditorului, în limita daunelor interese dovedite, însă pentru a fi acordate astfel de daune compensatorii trebui să fie îndeplinite condițiile prevăzute de art. 998 și art. 999 cod civil privind antrenarea răspunderii civile delictuale.
Instanța de fond a acordat despăgubirile civile solicitate de reclamantă pe baza expertizei întocmite în cauză, prin care expertul a stabilit contravaloarea masei lemnoase în sumă de 12.988 lei, diferența de creștere până la vârsta exploatabilității de 112.663 lei și valoarea terenului excavat de 88.787 lei, iar părțile nu au formulat obiecțiuni.
S-a apreciat că în mod corect a reținut instanța că în situația în care pârâtul în calitate de președinte al Comisiei Locale de Fond Funciar și-ar fi îndeplinit obligațiile prevăzute de art. 5 din HG nr. 890/2005 în termen legal, reclamanta nu ar fi suferit un prejudiciu, iar terenul nu ar fi fost exploatat; că s-a făcut dovada că terenul a fost excavat de chemata în garanție în baza unor contracte de vânzare cumpărare care au avut la bază acte primare de reconstituire și nu titluri de proprietate eliberate de aceeași Comisie Locală, culpa aparținând președintelui acesteia prin neîndeplinirea obligațiilor, având în vedere sentințele civile pronunțate de Judecătoria Tg-J și reținute de instanța de fond prin care acesta a fost obligat la daune cominatorii.
Având în vedere că reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate prin emiterea dreptului de proprietate cu întârziere datorită culpei pârâtului și în urma hotărârilor judecătorești pronunțate, tribunalul a considerat că reclamanta este îndreptățită la contravaloarea masei lemnoase și la contravaloarea terenului excavat, stabilite prin raportul de expertiză, dar nu și la diferența de creștere până la valoarea exploatabilității, întrucât reclamanta ar beneficia de o dublă reparație, având în vedere că i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru terenul solicitat și are posibilitatea să-l exploateze așa cum dorește.
În ceea ce privește autoritatea de lucru judecat invocată de apelantul pârât s-a constatat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1201 Cod civil, respectiv tripla identitate de obiect, cauză și părți.
Împotriva deciziei au declarat recurs reclamanta și pârâtul primarul comunei.
Recurenta reclamantă a formulat următoarele critici:
- greșit a fost recalificată calea de atac, din recurs în apel. Acțiunea are ca obiect convertirea daunelor cominatorii în daune interese, compensatorii, situație în care sunt incidente dispozițiile speciale din legile funciare, în sensul că toate cererile/acțiunile ce derivă din Legea nr.18/1991 sunt susceptibile de a fi atacate doar cu recurs. Acțiunea promovată la fond nu este o acțiune în pretenții, de drept comun, ci de convertire a daunelor compensatorii, iar prevederile art. 64 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 reglemen-tează sancțiunea plății de daune;
- tribunalul a încălcat principiul contradictorialității și oralității deoarece nu a pus în discuția părților raportul de expertiză întocmit la fond, motivarea deciziei bazându-se exclusiv pe acest raport. Pârâtul nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit de expertul, respectiv nu a contestat valoarea daunelor compensatorii stabilită prin acest mijloc de probă. Astfel fiind, greșit tribunalul a modificat cuantumul despăgubirilor acordate, de la 214.439,72 lei la 101.775 lei, pronunțându-se asupra a ceea ce nu s-a cerut;
- acțiunea nu este supusă taxei de timbru deoarece derivă din aplicarea Legii nr.18/1991.
Recurentul pârât Primarul comunei jud. Gai nvocat următoarele motive de recurs:
- nu este vinovat de producerea vreunui prejudiciu în patrimoniul reclamantei câtă vreme la mai puțin de o lună de la luarea la cunoștință a hotărârii judecătorești definitive și-a îndeplinit obligația legală de a întocmi documentația și aoî nainta organelor competente. Faptul că eliberarea titlului de proprietate s-a făcut la 6 luni după înaintarea documentației nu îi este imputabil primarului în calitate de președinte al comisiei de fond funciar. Nu a săvârșit nici o faptă ilicită și nu se face vinovat de producerea vreunui eventual prejudiciu în patrimoniul reclamantei, situație în care au fost aplicate greșit prev. art.998 și urm. Cod civil;
- decizia pronunțată în apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină și, de asemenea, considerentele acesteia sunt în contradicție cu pricina în cauză;
- greșit a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat întrucât într-un litigiu anterior care a avut același obiect, aceleași părți și aceeași cauză a fost respinsă acțiunea promovată de. În ambele litigii s-a solicitat obligarea pârâtului la plata contravalorii prejudiciului creat prin neîndeplinirea de către comisia locală de fond funciar a obligației de a înainta documentația pentru eliberarea titlului de proprietate reclamantei;
- s-a acordat ceea ce nu s-a cerut ca urmare a faptului că s-a schimbat natura actului juridic dedus judecății. Reclamanta a cerut transformarea daunelor cominatorii în daune compensatorii iar instanța a acordat despăgubiri civile conform art. 998 și urm. din Codul civil.
Recursurile sunt fondate, fiind incidente prevederile art. 312 alin. 5 raportat la art. 304 pct 7 Cod pr. civilă.
Potrivit art. 261 alin.1 pct 5 Cod pr. civil ă, hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă "motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților". Lipsa considerentelor, cu privire la unul sau mai multe aspecte deduse judecății fac imposibil controlul legalității hotărârii și echivalează cu o necercetare a fondului litigiului. În speță decizia din apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină cu privire la elementele răspunderii civile delictuale.
Prin cererea de chemare în judecată astfel cum aceasta a fost precizată la filele 6, 39, 58, 61, 97 și 123 din dosarul de fond, recurenta reclamantă a solicitat obligarea pârâtului Primarul comunei la daune compensatorii, prin transformarea daunelor cominatorii stabilite prin sentința civilă nr. 1432/2006 a Judecătoriei Tg. În precizarea de la fila 97 reclamanta a arătat că daunele compensatorii reprezintă vegetația forestieră ce a fost tăiată și defrișată de pe terenul pentru care nu a primit titlul de proprietate la timp "deși avea hotărâre definitivă și irevocabilă prin care primarul a fost obligat să le pună în executare". Atât hotărârea definitivă și irevocabilă privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul cu vegetație forestieră de 3,5 ha cât și hotărârea definitivă prin care a fost obligată comisia locală de aplicare a Legii nr.18/1991 prin primar au fost date în contradictoriu cu Primăria, Comisia locală de aplicare a Legii nr.18/1991 și Primarul localității; că datorită culpei primarului "care a eliberat titlul de proprietate după un interval de peste un an de zile de la rămânerea definitivă, irevocabilă a hotărârilor judecătorești noi am fost puși în imposibilitatea de a ne exercita dreptul de proprietate și astfel se impune transformarea daunelor cominatorii în daune compensatorii, despăgubiri în sumă de 214.439,72 lei RON"; că primarul a dat dovadă de rea credință câtă vreme "din hotărârea de reconstituire rezulta cu exactitate atât suprafața reconstituită, dimensiunile, vecinătățile, punctul unde ne-a fost reconstituită".
Față de modul de redactare a cererii de chemare în judecată astfel cum a fost precizată, este indiscutabil că reclamanta a solicitat să fie obligat pârâtul Primarul comunei să suporte prejudiciul care i-a fost creat ca urmare a faptei acestuia (acțiunii sau inacțiunii producătoare de prejudicii) săvârșităîncepând cu aprilie 2006, când a rămas irevocabilă sentința civilă nr. 1432/16 martie 2006, prin care a fost obligată pârâta Comisia Locală pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 să înainteze propunerea privind cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de reclamantă pentru suprafața de 3,5 ha teren cu vegetație forestieră.
Analizând apelul declarat de pârât, referitor la îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale tribunalul a arătat că "în cauza de față s-a dovedit de către reclamanta existența faptei culpabile a pârâtului", că "în situația în care pârâtul în calitate de președinte al comisiei locale de fond funciar și-ar fi îndeplinit obligațiile prevăzute de art.5 din HG 890/2005 în termen legal reclamanta nu ar fi suferit un prejudiciu iar terenul nu ar fi fost exploatat", că "reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate prin emiterea dreptului de proprietate cu întârziere datorită culpei pârâtului".Aceste considerente ale deciziei nu echivalează cu o verificare a stării de fapt, sub aspectul săvârșirii sau nu de către pârât, cu vinovăție, a unor fapte (acțiuni sau inacțiuni) cauzatoare de prejudicii, astfel cum această verificare se impunea a fi făcută prin prisma caracterului devolutiv al apelului și față de criticile concrete formulate de pârât în motivarea căii de atac respective.
Astfel, nu rezultă din considerentele deciziei la ce dată s-a făcut propunerea de respingere a cererii de restituire,cânda fost întocmit procesul verbal de punere în posesie și când a fost înaintată, de către comisia locală de fond funciar, documentația necesară emiterii titlului de proprietate către reclamantă. În aceste condiții nu se poate verifica în recurs dacă recurentul pârât s-a achitat de sarcinile care-i reveneau în calitate de președinte al comisiei locale de fond funciarîn termeneleprevăzute de lege.
Nu au fost verificate susținerile pârâtului cum că pentru o parte din suprafața de 3,5 ha teren solicitată de reclamantă existau emise deja acte premergătoare titlului de proprietateîn favoarea altor persoaneși că acest aspect ar justifica unele ezitări ale pârâtului în îndeplinirea obligațiilor stabilite în sarcina sa prin hotărâri judecătorești, la cererea reclamantei.
Cât privește prejudiciul, prin considerentele sentinței s-a reținut că acesta reprezintă contravaloarea lipsei de folosință a suprafeței de 3,5 ha teren cu vegetație forestieră și distrugerea terenului prin excavare. Față de aceste considerente,pentru a se verifica incidența prevederilor art.998 și urm. din Codul civil,ub aspectul stării de fapt se impunea a se stabili în cauzădata la care terenul a fost defrișatși respectiv data la care a fost excavat și apoi să se verifice dacă există sau nu o legătură de cauzalitate între faptele (acțiunile sau inacțiunile) imputate pârâtului și prejudiciul produs (respectiv dacă defrișarea și excavarea terenului sunt o consecință a neîndeplinirii sau îndeplinirii defectuoase de către pârât a obligațiilor care i-au revenit în calitate de președinte al comisiei locale de fond funciar, în realizarea dreptului de proprietate stabilit în favoarea reclamantei prin sentința civilă nr.7727/30 noiembrie 2006 Judecătoriei Tg.J).
Nu este de neglijat, din această perspectivă - a raportului de cauzalitate dintre fapta cauzatoare de prejudicii imputată pârâtului (în calitate de președinte al comisiei locale de fond funciar) și prejudiciul efectiv produs - aspectul că prin sentință s-a reținut că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate ar fi fost formulată de reclamantă în temeiul Legii nr. 247/2005 (fila 3 alin. 7 din sentință), în timp ce chemata în garanție a invocat în apărare contracte de dobândire a terenului încheiate în anii 2002, 2003.
Pentru clarificarea efectivă a tuturor aspectelor de fapt menționate mai sus, absolut necesare pentru a se putea verifica apoi, în recurs, în ce măsură sunt sau nu întrunite în cauză elementele răspunderii delictuale, se impune a fi casată decizia pronunțată în apel și trimisă cauza spre rejudecare.
În ce privește calificarea acțiunii civile dedusă judecății aceasta a fost făcută în mod corect de instanțe, ca fiind o acțiune în despăgubiri, rezultate din transformarea daunelor cominatorii în daune compensatorii. Daunele compensatorii nu sunt altceva decât despăgubiri (pretenții) care se stabilesc în condițiile art. 998 și urm. din Codul civil. Nu prezintă relevanță faptul că prin hotărâri judecătorești pronunțate în litigiile anterioare dintre părți au fost stabilite daune cominatorii câtă vreme aceste daune nu sunt executorii, acordarea lor depinzând întotdeauna de neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor pentru care executarea cărora au fost stabilite daune cominatorii precum și de întrunirea celorlalte elemente ale răspunderii civile delictuale. Acest aspect rezultă fără dubiu din decizia nr. XX/12 decembrie 2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Calificarea căii de atac care a fost exercitată împotriva sentinței a depins de dispozițiile art.2821Cod pr.civilă, respectiv de valoarea obiectului litigiului. Câtă vreme această valoare a depășit 100 mii lei în mod corect tribunalul a calificat calea de atac ca fiind apel.
Stabilirea taxei de timbru s-a făcut conform legii atât la fond cât și în căile de atac. este o excepție de la regulă și aceasta trebuie să fie prevăzută expres. situațiilor în care o cerere de chemare în judecată nu se timbrează nu poate fi făcută pe calea interpretării, întrucât normele care reglementează cazurile de netimbrare, fiind excepții de la regulă, sunt de strictă interpretare.
Se impune a fi lămurită în cauză poziția procesuală a intimatei, față de care instanțele au verificat dacă aceasta se face sau nu vinovată de producerea prejudiciului a cărui contravaloare o pretinde reclamanta.
Potrivit art. 60 Cod pr. civilă, partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretențiuni, cu o cerere în garanție sau în despăgubire. Noțiunea de garanție are sensul din Codul civil, Codul comercial și alte legi speciale, respectiv este vorba de acele situații (rezultate cel mai adesea din raporturi contractuale) în care, în baza legii sau a contractului, o persoană garantează alteia pașnica folosință a bunului sau a valorii transmise.
În speță între și reclamantă nu există obligații legale sau contractuale degaranție, respectiv nu are vreo obligație de acest gen față de reclamantă, în legătură cu dreptul de proprietate al reclamantei asupra celor 3,5 ha teren cu vegetație forestieră. are doar obligația generală, dată de caracterul opozabil erga omnis al dreptului de proprietate, de a se abține de la acte sau fapte care ar putea avea ca efect lezarea reclamantei în exercitarea de către aceasta a dreptului de proprietate, obligație care însă nu poate fundamenta promovarea unei cereri de chemare în garanție.
Astfel fiind, poziția procesuală corectă a intimatei este depârât(nu chemat în garanție). Prin cererea formulată în cauză la 3 noiembrie 2008 reclamanta a extins cadrul procesual, solicitând ca în situația în care nu se reține culpa primarului comunei în producerea prejudiciului, să fie obligată la suportarea acestuia.
Excepția autorității de lucru judecat a fost corect soluționată în cauză. Cererea anterioară promovată de reclamantă, împotriva aceluiași pârât, având același obiect, a fost respinsă ca prematur formulată, întrucât la acel moment nu exista vreun drept stabilit în favoarea reclamantei cu privire la suprafața de 3,5 ha teren cu vegetație forestieră.
În rejudecare tribunalul urmează să aibă în vedere și critica din recursul declarat de reclamantă, prin care se susține că instanța de apel a depășit limitele învestirii atunci când, prin hotărârea recurată, a verificat și modificat întinderea prejudiciului stabilit în sarcina pârâtului.
În temeiul art. 312 alin. 5 Cod pr. civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamanta și pârâtul - PRIMAR AL COMUNEI ȘI PREȘEDINTE AL COMISIEI LOCALE DE FOND FUNCIAR împotriva deciziei civile nr. 247 din 08 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta.
Casează decizia și trimite cauza pentru rejudecarea apelurilor la Tribunalul Gorj.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
Red.jud.
Tehn.2 ex
16.02.2010
Președinte:Paraschiva BelulescuJudecători:Paraschiva Belulescu, Paula Păun, Tatiana Rădulescu
