Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 314/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR.-
DECIZIA CIVILĂ NR.314/R
Ședința publică din 24 martie 2008
PREȘEDINTE: Maria Petria Martinescu
JUDECĂTOR 2: Rujița Rambu
JUDECĂTOR 3: Marinela
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul Ministerul Apărării împotriva deciziei civile nr.1002 din 28.11.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta intimată, asistată de avocat, iar pentru pârâtul recurent Ministerul Apărării, prin Direcția Legislație și Asistență Juridică, se prezintă consilier juridic.
Procedura completă.
După deschiderea dezbaterilor și verificarea actelor și lucrărilor dosarului, se comunică 1 ex. de pe întâmpinarea depusă la dosar de către reclamanta intimată cu reprezentantul pârâtului recurent, care nu solicită termen pentru a lua cunoștință de conținutul acesteia.
Reprezentantul reclamantei intimate depune la dosar dovada achitării onorariului avocațial și împuternicirea avocațială de reprezentare.
Reprezentantul pârâtului recurent depune la dosar delegația de reprezentare.
Nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtului recurent solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate și, rejudecând pe fond, respingerea acțiunii reclamantei ca prescrisă în principal, iar pe fond ca neîntemeiată și nedovedită în raport cu disp.art.998, 999 și 1.000 alin.3 pr.civilă.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, conform întâmpinării depuse la dosar, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată:
Prin sentința civilă nr.5059/16.05.2007, pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Timișoaraa admis în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanta împotriva pârâtului Ministerul Apărării Naționale, pe care l-a obligat să plătească reclamantei sumele de 15.000 lei daune materiale și 200.000 lei daune morale.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin acțiune, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la despăgubiri materiale de 4.000 euro și la daune morale de 20.000 euro pentru pierderea fiului său, care a fost împușcat în noaptea de 23/24 1989, în timp ce își efectua stagiul militar la Unitatea Militară 01047
Din probele administrate în cauză, prima instanță a constatat că prin Rezoluția pronunțată de Parchetul Militar Craiova în dosarul nr.317/P/1990 în data de 30.01.2001, s-a reținut că soldatul care făcea parte din subunitatea ce a primit misiunea să apere latura N-E a cazărmii, în noaptea de 23/24.12.1989, în jurul orelor 3,oo, a fost rănit mortal prin împușcare în timp ce se deplasa pe lângă zidul magaziei de materiale din marginea aleii paralelă cu gardul Spitalului Militar. Din certificatul constatator al decesului nr.5 s-a reținut că soldatul a prezentat o plagă împușcată abdominală și o plagă frontală prin împușcare, ce au dus la stop cardio-respirator.
S-a mai reținut că nu au putut fi identificate persoanele care au tras în direcția în care s-a aflat victima, însă având în vedere împrejurările în care s-au efectuat tragerile cu armamentul din dotare de către militarii de la unitățile militare situate pe str.C din C, pe timp de noapte și sub psihoza acțiunii elementelor teroriste, s-a apreciat că în speță este vorba despre o infracțiune de ucidere din culpă, pentru care nu poate fi antrenată răspunderea penală ca efect al prescripției.
Această rezoluție a fost comunicată reclamantei la data de 05.07.2007.
Instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune prin încheierea din 19.03.2007.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă că reclamanta a făcut pentru fiul său o înmormântare după datina ortodoxă, suportând toate cheltuielile cu înmormântarea (pentru aproximativ 200 de persoane), cu locul de veci și, iar de atunci a făcut pomeni potrivit tradiției, de crăciun, de paști, de ziua acestuia, de ziua eroilor și că a ridicat la mormântul fiului o piatră funerară, prețul acesteia fiind de aproximativ 40-45.000.000 ROL. S-a reținut că în prezent o pomenire se ridică la suma de 200 - 250 lei.
fiului a produs reclamantei o suferință de ordin afectiv, care persistă și în prezent, reclamanta fiind îndreptățită și la repararea acestui prejudiciu extrapatrimonial.
Prima instanță a reținut aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art.1000 alin.3 civil.
Impotriva sentinței civile nr.5059/16.05.2007 a Judecătoriei Timișoaraa declarat apel pârâtul Ministerul Apărării, care a fost respins prin decizia civilă nr.1002/28.11.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Instanța de apel a reținut că în cauză nu operează prescripția, întrucât termenul a început să curgă de la data comunicării către reclamantă Rezoluției Parchetului Militar Craiova, iar acest aspect a fost deja stabilit irevocabil prin decizia civilă nr.318/A/2006, pronunțată de Tribunalul Timiș și menținută de Curtea de Apel Timișoara prin decizia civilă nr.1669/2006.
Pe fond, din rezoluția menționată rezultă îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale și ale răspunderii comitentului pentru faptele prepușilor. Deși nu au putut fi identificate persoanele care au tras în victimă, a rezultat din cercetări că tragerile s-au efectuat cu armamentul din dotare de către militari.
Cu privire la cele două cauze de înlăturare a caracterului penal al faptei, s-a reținut că nu s-a dovedit îndeplinirea condițiilor specifice în cazurile menționate. In plus, chiar în situația în care ar fi fost incidente, răspunderea civilă nu este înlăturată ca efect al înlăturării răspunderii penale.
De asemenea, articolele 1082, 1083.civil nu au legătură cu forța majoră invocată de apelant, referindu-se la materia obligațiilor civile.
Impotriva deciziei civile nr.1002/28.11.2007 a Tribunalului Timișa declarat recurs în termenul legal pârâtul Ministerul Apărării.
In motivarea recursului, pârâtul a susținut prescripția dreptului la acțiune al reclamantei, considerând că această excepție trebuia reanalizată în al doilea ciclu procesual și admisă, întrucât s-a depășit termenul de 3 ani calculat chiar și de la data comunicării rezoluției din 30.01.2001 a Parchetului Militar Craiova.
Pârâtul susține însă că termenul de prescripție a început să curgă de la data de 24.12.1989, când fiul reclamantei, a fost împușcat și a decedat.
Pe fond, a susținut că nu sunt îndeplinite condițiile cerute pentru răspunderea civilă delictuală bazată pe art.1000 alin.3 civ. întrucât nu s-a dovedit că un prepus al său este cel care l-a împușcat mortal pe fiul reclamantei; în însăși rezoluția parchetului, care oricum nu are autoritatea unei hotărâri penale, s-a specificat că nu au putut fi evidențiate persoanele care au tras în direcția victimei.
Pe de altă parte, s-a susținut că și în cazul în care s-ar fi făcut o asemenea dovadă, starea de necesitate și forța majoră ar înlătura răspunderea în cauză.
Faptele au fost săvârșite de către militari pentru a salva viața altor persoane, un interes public, de la un pericol iminent care, potrivit cu împrejurările, nu putea fi înlăturat altfel. Starea de necesitate exclude caracterul ilicit al faptei săvârșită în această stare.
De asemenea, sunt întrunite condițiile pentru calificarea evenimentelor din România din luna 1989 ca și caz de forță majoră, externă, imprevizibilă și inevitabilă.
S-a invocat și existența Legii nr.341/2004, a recunoștinței față de eroii martiri ai din 1989, o lege reparatorie pentru aceștia.
In drept, s-a invocat art.304 pct.9 pr.civ.
Reclamanta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului și a susținut în primul rând că excepția prescripției a fost definitiv și irevocabil rezolvată prin decizia civilă nr.1669/21.09.2006 a Curții de Apel Timișoara, care a stabilit că acțiunea nu este prescrisă.
A susținut că din Rezoluția Parchetului Militar Craiova rezultă culpa organelor militare, iar această rezoluție nu a fost contestată niciodată de pârât.
De asemenea, a arătat că în cauză nu operează starea de necesitate și forța majoră în raport cu moartea fiului său.
A mai arătat că măsurile reparatorii ale Legii nr.341/2004 nu exclud răspunderea civilă pentru prejudicii, sens în care instanțele judecătorești, inclusiv instanța supremă s-au pronunțat și în alte cauze.
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu conform art.306 alin.2 pr.civ. față de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul este neîntemeiat, urmând a fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Cauza este în al doilea ciclu procesual, iar excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei a fost soluționată irevocabil prin respingere de Curtea de Apel Timișoara, prin decizia civilă nr.1669/21.09.2006.
Prin urmare, excepția prescripției nu mai poate fi supusă discuției, iar susținerea pârâtului că astfel este privat de parcurgerea tuturor gradelor de jurisdicție nu este întemeiată, întrucât această apărare a fost invocată încă din primul ciclu procesual și a parcurs o dată toate cele trei grade de jurisdicție, fiind respinsă irevocabil.
In conformitate cu art.8 alin.1 rap. la art.3 alin.1 din Legea nr.167/1958, termenul de prescripție pentru acțiunile în răspundere civilă delictuală "începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât și pe cel care răspunde de ea".
Instanța de recurs, în primul ciclu procesual, a stabilit în mod irevocabil că în cazul de față termenul de prescripție a început să curgă de la data de5.07.2002, când reclamanta a luat cunoștință de rezoluția din 30.01.2001 a Parchetului Militar Craiova, iar în raport deaceastă datăacțiunea nu este prescrisă, deoarece numai din acel moment reclamanta a aflat cine este răspunzător de moartea fiului său.
In cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art.1000 alin.3 civil.
Prin rezoluția din 30.01.2001 a Parchetului Militar Craiova, din dosarul nr.317/1990, s-a constatat că asupra lui au tras cu armamentul din dotare militarii de la unitățile situate pe str.C din C și că, prin urmare, "ne aflăm în prezența unei infracțiuni de ucidere din culpă, prevăzută de art.178 alin.2 Cod penal"; împlinindu-se însă termenul de prescripție a răspunderii penale, s-a dispus neînceperea urmăririi penale; rezoluția din 30.01.2001 nu a fost atacată de către pârât.
In consecință, cei care au cauzat moartea fiului reclamantei sunt militari, prepuși ai pârâtului Ministerului Apărării, fapt ce atrage răspunderea acestuia în calitate de comitent.
Cum corect a reținut și instanța de apel, nu se pot reține în speță starea de necesitate sau forța majoră ca și cauze ce înlătură răspunderea civilă a pârâtului.
Nu s-a făcut dovada pericolului iminent înlăturat și care sunt valorile salvate prin uciderea fiului reclamantei, care, de altfel, se afla într-o misiune de pază a unui obiectiv, fiind la rândul său militar.
Pe de altă parte, Legea nr.341/2004, care prevede măsuri reparatorii pentru eroii din 1989 și urmașii acestora, nu poate înlătura răspunderea civilă a pârâtului Ministerul Apărării pentru faptele săvârșite de prepușii săi.
Față de aceste considerente, în baza art.312 alin.1 pr.civ. Curtea va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Apărării împotriva deciziei civile nr.1002 din 28.11.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta.
In baza art.274 alin.1 pr.civ. va obliga pârâtul la plata în favoarea reclamantei a sumei de 1.000 lei, reprezentând cheltuielile de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Apărării, cu sediul în B,--5, sectorul 5, împotriva deciziei civile nr.1002 din 28.11.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în T,-, etaj 2,.11, jud.
Obligă pârâtul la plata în favoarea reclamantei a sumei de 1.000 lei, reprezentând cheltuielile de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24 martie 2008.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.: /10.04.2008
Dact. // 2 ex./17.04.2008
Inst.fond.: jud.
Inst.apel: jud.,
Președinte:Maria Petria MartinescuJudecători:Maria Petria Martinescu, Rujița Rambu, Marinela
