Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 317/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 317/
Ședința publică din 07 octombrie 2009
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Gabriel Lefter
JUDECĂTOR 2: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 3: Daniela Petrovici
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurentul pârât Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, prin C, cu sediul în municipiul C, b-dul -.- nr.18, împotriva deciziei civile nr. 377, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 19 iunie 2009, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți și -, ambii cu domiciliul procesualalesla cabinet avocat, în C,- și intimata chemată în garanție Regia Autonomă de Exploatarea Domeniului Public și Privat, cu sediul în C,-, -8, parter, având ca obiectpretenții.
La apelul nominal efectuat în cauză, se prezintă pentru intimații reclamanți, avocat,în baza împuternicirii avocațiale seria - nr. 72877 din 05 octombrie 2009, pe care o depune la dosar și, în anexă, factura nr. 365 din 29 septembrie 2009, cu care face dovada achitării onorariului pentru avocat, în sumă de 1.200 lei), lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, învederând că recursul este declarat și motivat în termen legal și este scutit de plata taxei de timbru. Un exemplar de pe întâmpinarea intimaților reclamanți, aflată la filele 9-12 dosar, a fost comunicată recurentului pârât la data de 17 septembrie 2009. Întâmpinarea (filele 13-17 dosar) formulată de intimata chemată în garanție, a fost comunicată recurentului pârât și intimaților reclamanți.
Întrebat fiind, apărătorul intimaților reclamanți arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de depus, solicitând acordarea cuvântului pe fond.
Instanța ia act de declarația apărătorului intimaților reclamanți, potrivit cu care acesta arată că nu mai are cereri prealabile de formulat sau probe de depus și, în temeiul dispozițiilor art. 150 din Codul d e procedură civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească, acordându-i cuvântul pe fond.
Apărătorul intimaților reclamanți, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, pentru motivele exprimate pe larg în întâmpinarea aflată la filele 9-12. Cu cheltuieli de judecată astfel cum au fost dovedite.
Consideră că excepția lipsei calității procesual pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor a fost în mod corect soluționată de către instanța de apel. Obligația despăgubirii chiriașului care a pierdut dreptul de proprietate asupra bunului ca urmare a desființării contractului sau de vânzare-cumpărare incumbă Statului, adică celui care a vândut bunul.
- arată că recurentul pârât nu poate invoca că i s-a încălcat dreptul la apărare, atâta timp cât cunoștea de existența dosarului și avea termenul în cunoștință, astfel că, în mod corect instanța de apel a făcut trimitere și la dispozițiile art. 129(1) Cod procedură civilă potrivit cu care părțile au datoria să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului.
Consideră că nu sunt motive de nulitate.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța sub nr-, reclamanții și au chemat în judecată pârâtul Statul Român - prin Ministerul Finanțelor pentru a se dispune obligarea acestuia la plata valorii de circulație a apartamentului din imobilul situat în Constanta,- si cheltuielilor de judecata.
In argumentarea cererii de chemare in judecata s-a aratat ca reclamantii au cumparat in anul 2006 de la Regia Autonoma Exploatarea Domeniului Public si Privat(denumita in continuare Regia) imobilul in discutie in temeiul art. 9 din Lg.nr. 112/1995. Validitatea contractului a fost verificată de instanțele judecătorești, prin decizia civilă 54/31.01.2000 a Tribunalului Constanța ramasa irevocabilă prin decizia civilă nr.248/C/07.05.2007 a Curții de Apel Constanta, stabilindu-se faptul că vanzatorul bunului, respectiv Statul Rad obândit imobilul în discuție fără titlu. In drept reclamantii s-au prevalat de dispozitiile art.48 si 50 din Lg. nr.10/2001.
In aparare paratul a formulat întâmpinare și cerere de chemare în garanție a Regiei Autonome Exploatarea Domeniului Public si Privat Constanta. S-a sustinut ca in raport de prevederile art. 50 al.3 din Lg.nr.10/2001 restituirea prețului plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor Lg.nr.112/1995, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, se face de Ministerul Economiei si Finantelor din fondul extrabugetar constituit în temeiul acestuia act normativ. A sustinut, de asemenea, ca potrivit art.9al.3 și 5 din același act normativ comisionul cuvenit unităților specializate care evaluează și vând apartamentele este 1% din valoarea acestora, astfel că o parte din valoarea imobilului în cauză a fost încasat de mandatarul, care în situația în care s-a probat faptul că pentru bunul în cauză statul nu deține un titlu, reținerea comisionului nu mai are temei legal.
Prin sentinta civila nr. 2389/10.02.2009 Judecatoria Constantaa admis actiunea si a obligat pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 230.000 lei cu titlu de despăgubiri constând în prețul de circulație al imobilului, a sumei de 1253,41 lei cu titlu de impozit achitat de reclamanți în perioada 1997-2007. Paratul a fost obligat si la plata cheltuielilor de judecata atat catre reclamanti cat si catre chematul in garantie. A fost respinsa excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârât, precum si cererea de chemare în garanție.
A motivat instanta de fond ca prin contractul de vânzare cumpărare nr.28143/6.12.1996 reclamantii au dobândit, în temeiul Legii 112/1995, imobilul, deținut anterior cu contract de închiriere, situat în C,-. Validitatea titlului reclamantului a fost verificată cu ocazia soluționării acțiunii în revendicare promovata de reclamanta reținându-se calitatea de dobânditor de bună credință a reclamantilor, prin decizia civilă 54/31.01.2000 a Tribunalului Constanța irevocabilă prin Decizia civilă nr.248/C din 07.05.2007 a Curții de Apel Constanta. S-a reținut că titlul statului pentru imobilul situat în Constanta- este nelegal constituit. Instanta de fond a facut trimitere la jurisprudenta Curtii Europene Drepturilor Omului. A apreciat instanta de fond incidente prevederile art.501din Lg. nr.10/2001. Cu privire la cererea de chemare in garantie s-a aratat in motivare ca Regia a avut numai calitatea de mandatar la incheierea contractului de vânzare - cumpărare a imobilului, astfel ca efectele contractului, printre care și încasarea prețului, nu s-au produs în patrimoniul acesteia.
Sustinerile partilor din calea de atac;
Impotriva acestei solutii a declarat apel paratul Statul R prin Ministerul Finantelor Publice prin Directia Generala a Finantelor Publice Constanta care a criticat hotararea instantei de fond sub aspectul solutionarii exceptiei calitatii procesuale pasive, incalcarea dreptului la aparare si a prevederilor legale in materie.
Sustine apelantul ca in raport de prevederile art.50 din Lg. nr.10/2001 coroborat cu art.13al.6 din Lg. nr.112/1995 calitatea procesuala pasiva incumba Ministerului Finantelor Publice care nu a fost citat niciodata in nume propriu la solutionarea cauzei.
A aratat apelantul ca rapoartele de expertiza efectuate in cauza nu i-au fost comunicate niciodata ci numai suplimentul intocmit de expert. Instanta de fond nu a comunicat paratului nici cererea completatoare si nici precizarile depuse la 2.12.2008. Procedand intr-o asemenea maniera a fost incalcat dreptul la parare al paratului.
Sub aspectul legalitatii apelantul a sustinut ca instanta de fond trebuia sa dispuna restituirea pretului actualizat si nu a valorii de circulatie a imobilului. - mult decat atat in mod nelegal instanta a respins si cererea de chemare in garantie a Regiei care a incasat comisionul de 1% ce trebuie dedus din pretul restituit, principiul imbogatirii fara just temei fiind aplicabil acesteia.
Intimatii nu au formulat intampinare, insa au depus concluzii scrise la dosarul cauzei.
Prin decizia civilă nr. 377 din 19 iunie 2009 Tribunalul Constanțaa respins apelul pârâților ca nefondat.
Pentru a pronunța această soluție instanța de apel a reținut, în esență, că excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului este nefondată, motivat de faptul că în cazul unei evicțiuni totale, statul - în calitate de vânzător al imobilului în baza Legii nr. 112/1995, este singurul ținut să garanteze pentru evicțiune pe cumpărătorul evins. S-a mai reținut că în speță nu pot fi reținute ca fondate criticile apelantului pârât ce vizează încălcarea dreptului său la apărare, cât și caracterul echitabil al procedurii judiciare desfășurată în primă instanță, întrucât pârâtul a avut posibilitatea să ia cunoștință din dosar de concluziile rapoartelor de expertiză efectuate, iar în ceea ce privește necomunicarea precizărilor depuse de reclamanți s-a reținut că acestea nu erau esențiale pentru soluționarea cauzei, fiind modificat numai cuantumul despăgubirilor, nu și cauza răspunderii pârâtului pentru evicțiune.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C care a criticat-o pentru nelegalitate sub următoarele aspecte, conform art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
1.Calitate procesual pasivă în speță are Ministerul Finanțelor Publice, iar nu Statul Român, așa cum au reținut instanțele de fond și de apel, conform art. 1337 Cod civil.
2.Procedura judiciară desfășurată în fața primei instanțe nu a avut un caracter echitabil, datorită încălcărilor repetate ale dreptului pârâtului la apărare, căruia nu i-au fost comunicate expertizele efectuate în cauză.
- mult, instanța de fond nu a comunicat pârâtului nici cererea completatoare și precizările depuse la termenul din 02 decembrie 2008. Această cerere completatoare, despre care pârâtul nu a avut cunoștință, a fost determinantă pentru soluționarea cauzei, deși ea nu era o simplă cerere de mărire a câtimii pretențiilor, ci o cerere modificatoare a acțiunii introductive.
3.Pe fondul cauzei sentința civilă nr. 2389 din 10 februarie 2009, pronunțată de Judecătoria Constanța este nelegală, întrucât instanța a dispus obligarea pârâtului la plata către reclamanți a valorii de circulație a imobilului, deși la momentul soluționării cauzei erau în vigoare dispozițiile art. 50 alin.(3) din Legea nr. 10/2001 care instituiau dreptul proprietarilor evinși la restituirea prețului actualizat plătit de chiriașii care au achiziționat locuințele în sistemul Legii nr. 112/1995.
De asemenea, se apreciază că, în mod nelegal a fost respinsă cererea de chemare în garanție a Cp entru comisionul de 1% din prețul de vânzare.
Prin întâmpinare, intimații reclamanți și intimata chemată în garanție au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând legalitatea hotărârii recurate, în raport de criticile recurentului pârât, Curtea reține următoarele:
1.Critica ce vizează greșita soluționare a excepției lipsei calității procesual pasive a Statului Român este nefondată pentru următoarele considerente:
Calitatea procesual pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății.
Prin Legea nr. 112/1995, statul a înțeles să dispună de locuințele deținute în patrimoniul său în anul 1995, într-un anumit context social, vânzarea fiind făcută la prețuri inferioare valorii de circulație a bunului, aceste dispoziții constituind măsuri de politică socială, asupra oportunității lor numai statul putând aprecia.
În speță, se reține că raportul juridic ce rezultă din actul de vânzare-cumpărare încheiat sub nr. 28143 din 06 decembrie 1996 s-a legat între vânzătorul - Statul Român și reclamanții și, situație în care obligația de garanție pentru evicțiune, incumbă exclusiv Statului Român în calitate de vânzător.
Dispozițiile art. 13 alin.(6) din Legea nr. 112/1995 nu fac decât să arate că despăgubirile acordate foștilor proprietari se acordă dintr-un fond extrabugetar constituit la dispoziția Ministerului d e Finanțe. De asemenea, art. 50 alin.(3) din Legea nr. 10/2001 arată că, în ipoteza în care chiriașul cumpărător a fost evins, restituirea prețului prevăzut la alin.(1) și (2) se face de către Ministerul Economiei și Finanțelor din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin.(6) din Legea nr. 112/1995 cu modificările ulterioare. Acest lucru nu echivalează însă cu faptul că Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesual pasivă în astfel de cereri, el este un simplu reprezentant al Statului - singur responsabil pentru evicțiunea chiriașului cumpărător al unui apartament dobândit în temeiul art.9 din Legea nr. 112/1995.
De altfel, prin acțiunea modificată, reclamanții au solicitat angajarea răspunderii pentru evicțiune a statului în temeiul dispozițiilor art. 1337 Cod civil, care prevede în mod expres că vânzătorul este cel care răspunde pentru evicțiune.
Ori, în speță, se reține că vânzătorul imobilului în litigiu, a fost Statul Român, care a înstrăinat reclamanților chiriași locuința în temeiul Legii nr. 112/1995, prin intermediul unui mandatar legal - C - unitate specializată în administrarea și vânzarea locuințelor ce făceau parte din fondul locativ de stat.
Pentru considerentele expuse, se va reține că atât prima instanță, cât și instanța de apel au soluționat în mod corect excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, critica recurentului, sub acest aspect fiind nefondată.
2.Se reține a fi însă fondată critica ce vizează soluționarea cauzei în primă instanță cu încălcarea dreptului la apărare al Statului Român, cât și cu privire la nerespectarea principiilor contradictorialității și al egalității armelor în procedura jurisdicțională desfășurată în prima instanță.
În jurisprudența CEDO principiul egalității armelor semnifică tratarea egală a părților pe toată durata desfășurării procedurii în fața unui tribunal, fără ca una din ele să fie avantajată în raport cu cealaltă parte din proces. Acest principiu - unul din elementele noțiunii mai largi de proces echitabil - impune fiecărei părți să i se ofere posibilitatea rezonabilă de a-și susține cauza sa în condiții care să nu o plaseze într-o situație de net dezavantaj în raport cu "adversarul" ei (cauza Ankerl contra Suediei, hotărârea din 18 februarie 1997; cauza Niderost - Huler contra Suediei, hotărârea 1997-I/24 noiembrie 1997).
. în acești termeni, principiul discutat permite aprecierea modului în care instanța înțelege să mențină "echilibrul" necesar desfășurării unui proces echitabil, în special în privința comunicării între părți a tuturor pieselor dosarului care vor servi la adoptarea deciziei sale.
De asemenea, dreptul la o procedură contradictorie, implică, în esență, posibilitatea pentru părțile unui proces de a lua cunoștință de toate piesele și observațiile prezentate judecătorului și de a le discuta (cauza Morel contra Franței, hotărârea din 06 iunie 2000).
În speță, se reține că după comunicarea acțiunii inițiale către pârâtul Statul Român și, respectiv, după depunerea întâmpinării și administrării probatoriului în dovedirea acțiunii reclamanților care pretindeau de la pârât prețul actualizat al imobilului ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 28143 din 06 decembrie 1996, la data de 02 decembrie 2008 reclamanții au depus o cerere modificatoare în care au solicitat angajarea răspunderii statului pentru evicțiune conform art. 1337 Cod civil, pretinzând obligarea pârâtului la plata valorii de circulație a locuinței dobândită în temeiul Legii nr. 112/1995 și în legătură cu care au fost evinși.
Această cerere precizatoare nu s-a comunicat pârâtului, pentru ca acesta să își expună punctul de vedere cu privire la natura cererii - cerere de majorare a câtimii pretențiilor, sau o cerere de modificare a obiectului și temeiului acțiunii de chemare în judecată, cât și cu privire la incidența în cauză a dispozițiilor art. 1337 cod civil ce reglementau răspunderea vânzătorului pentru evicțiune.
Este real faptul că jurisprudența CEDO a statuat în sensul că este încălcat dreptul de proprietate al reclamanților atunci când aceștia sunt obligați să restituie un bun ce a aparținut unui proprietar deposedat de stat prin preluarea pe temeiul unor dispoziții legale adoptate de fosta putere comunistă instaurată în țară și care a obținut în justiție retrocedarea lui în urma adoptării unor norme reparatorii de către noua putere dacă actualii proprietari, care au cumpărat acel bun cu bună credință, au primit o indemnizare la valoarea la care l-au cumpărat și nu la valoarea lui actuală (CEDO 05 noiembrie 2002, și Pinc contra Republica Cehă; Cauza Raicu contra României, hotărârea din 19 octombrie 2006).
Această împrejurare nu era însă de natură să conducă la concluzia că nu era necesară comunicarea cererii de modificare și către pârât, cu atât mai mult cu cât ea a fost esențială la soluționarea cauzei în primă instanță, Judecătoria Constanța pronunțându-se în raport de pretențiile și argumentele reclamanților din această acțiune precizatoare.
Astfel, dacă inițial, în baza acțiunii reclamanților, de sesizare a instanței, la data de 17 iunie 2008 Judecătoria Constanțaa încuviințat o expertiză tehnică contabilă pentru stabilirea valorii actualizate a prețului de vânzarea apartamentului în raport de indicii de inflație în perioada 06 noiembrie 1996 și data efectuării expertizei și a expertizei tehnice imobiliară pentru stabilirea valorii lucrărilor necesare și utile efectuate la imobil; probatorii supuse dezbaterii părților, ulterior, după modificarea acțiunii, instanța de fond a încuviințat o nouă notă de probatorii solicitată de reclamanți - respectiv efectuarea unei expertize de evaluare a imobilului la data evicțiunii, un supliment la expertiza contabilă pentru actualizarea sumelor plătite de reclamanți cu titlu de impozit pe proprietate - probe ce nu au mai fost puse în discuția contradictorie a părților și nu s-au comunicat pârâtului (fila 106 - încheierea din 02 decembrie 2008 dosar nr- al Judecătoriei Constanța ).
La efectuarea suplimentului la expertiza efectuată ing., recurentul pârât nu a mai fost convocat, iar concluziile acestei expertize au fost însușite în totalitate de prima instanță.
Se constată astfel, că procedura desfășurată în fața primei instanțe nu corespunde exigențelor art.6 din CEDO și nici jurisprudenței Curții Europene care a reținut constant că "sarcina judecătorului este de a veghea ca toate elementele susceptibile să influențeze soluționarea pe fond a litigiului, să facă obiectul unei dezbateri în contradictoriu între părți (cauza Ruiz - Mateos contra Spaniei, hotărârea din 23 iunie 1993, seria A, nr. 262.
În mod greșit instanța de apel a reținut că cererea formulată de reclamanți la data de 2 decembrie 2008 nu constituie o modificare a acțiunii, ci numai o majorare a câtimii pretențiilor reclamanților, cât timp obiectul și temeiul acțiunii au fost modificate, reclamanții solicitând angajarea răspunderii statului pentru evicțiune conform art. 1337 și urm. Cod civil. De altfel, chiar reclamanții au confirmat împrejurarea că prin cererea formulată la 02 decembrie 2008 s-au modificat cererea de investire a instanței, poziția lor fiind precizată atât în încheierea de dezbateri din 02 decembrie 2008 (fila 106), cât și în concluziile scrise depuse la 10 februarie 2009 (fila 119).
Constatând că procedura desfășurată în fața primei instanțe nu respectă exigențele art.6 din CEDO - cauza fiind soluționată cu încălcarea principiilor egalității armelor și al contradictorialității, în baza art. 312 Cod procedură civilă, se va admite recursul pârâtului, se vor casa atât decizia, cât și sentința recurate, cauza fiind trimisă spre rejudecare Judecătoriei Constanța.
După casare, prima instanță urmează să analizeze, cu ocazia soluționării cauzei și celelalte critici invocate de recurentă, care vizează fondul litigiului, respectiv și modalitatea de soluționare a cererii de chemare în garanție a
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de recurentul pârât Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, prin C, cu sediul în municipiul C, b-dul -.- nr.18, împotriva deciziei civile nr. 377, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 19 iunie 2009, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți și -, ambii cu domiciliul procesualalesla cabinet avocat, în C,- și intimata chemată în garanție Regia Autonomă de Exploatarea Domeniului Public și Privat, cu sediul în C,-, -8, parter, având ca obiectpretenții.
Casează decizia și sentința și trimite cauza Judecătoriei Constanța spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 07 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, Grefier,
- - - - - -
- -
Red.hot.jud.fond
Red.dec.jud.apel
Red.dec.jud.recurs /15.10.209
gref.AB/2 ex./20.10.2009
OMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
C,-, județ
.0241-- int. 132 (grefier); int. 144(arhiva); 0241--;
fax: 0241--
-------------------------------------------------------------------------------------------------
Dosar nr-
Data emiterii adresei:____________2009
CĂTRE,
JUDECĂTORIA CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ
Vă înaintăm alăturat, dosarul nr- - recurs civil formulat de recurentul pârât Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, prin C, cu sediul în municipiul C, b-dul -.- nr.18, împotriva deciziei civile nr. 377, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 19 iunie 2009, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți și -, ambii cu domiciliul procesualalesla cabinet avocat, în C,- și intimata chemată în garanție Regia Autonomă de Exploatarea Domeniului Public și Privat, cu sediul în C,-, -8, parter, având ca obiect pretenții, întrucât Curtea, prin decizia civilă nr. 317/C din 07 octombrie 2009, decis:
"Admite recursul.Casează decizia și sentința și trimite cauza Judecătoriei Constanța spre rejudecare.Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 07 octombrie 2009."
Dosarul conține un nr. de ___ file și are atașate următoarele dosare: nr- al Tribunalului Constanța (33 file) și, respectiv, nr- al Judecătoriei Constanța (136 file).
PREȘEDINTE DE COMPLET, Grefier,
Judecător - - - -
- 2 ex. -
Președinte:Gabriel LefterJudecători:Gabriel Lefter, Mihaela Popoacă, Daniela Petrovici
